DUDĂU ANDRONESCU

Vlad Vornicul, nepotul de frate al lui Mircea

cel Batran, stramosul boierilor Vladescu
Februarie 4, 2018 / albopo

Cel mai vechi membru cunoscut al acestei foarte importante familii boieresti care strabate istoria
noastra medievala, pana aproape in prezent, dand tarii de-a lungul acesteia, mari personalitati in
fiecare veac, pare a fi Vlad, Vornic intre 18 Ianuarie 1480- 16 August 1481 (1), Vlastelin si fiu
al boierului Staico, fratele mai mic al Domnitorului Mircea cel Batran (1355- 31.01.1418).

Aceasta ipoteza genealogica, a existentei unui frate mai mic al lui Mircea cel Batran, purtand
numele de Staico, contestata de anumiti istorici dar sustinuta spre exemplu de P.P. Panaitescu in
lucrarea sa Mircea cel Batran (Editia a II-a, Editura Corint, Capitolul II, pag.15), pare a avea mai
multe argumente pro, decat contra, gasite in ultima vreme, de cativa cercetatori inimosi, in
cautarea unei filiatii din dinastia Basarab, a boierilor Parvulesti (Craiovestii) , Paraieni si
Vladesti:

„Staico. Fratele lui Mircea.

Când Mircea a dat marele său hrisov mănăstirii Snagov de pe

insula din Codrii Vlăsiei, el a întărit călugărilor şi egumenului Lazăr satul Ciuliniţa pe valea
Buzăului, sat pe care-l dăruise mănăstirii „fratele domniei mele” şi apoi se citeşte în document
abia vizibil „jupan” şi un alt cuvânt este şters de tot.(46) Acum o sută de ani un funcţionar al
Arhivelor Statului scria în legătură cu acest document: „Numele, cu toate că este într-adins ras,
însă tot se cunoaşte din urmele ca umbră rămasă ale literelor că a fost Staico.” Numele Staico a
fost citit apoişi de expertul grafic H. Stahl la lumina lămpii de quartz pe o fotografie mărită. (47)
Aşadar, Mircea a avut un frate, desigur mai mic, care era jupan, adică în rândul boierilor, cu
moşii pe valea Buzăului, un om cucernic care dăruia din avutul său mănăstirii pentru mântuirea
sufletului. În pomelnice şi în cronici numele lui nu se iveşte şi mai multe nu putem spune despre
dânsul.(48) ”

In „Paraienii Valahiei” de Constanta Badea, Petronela Badea si Mihai Paraianu, (2) la pag. 60
gasim o informatie speciala in sprijinul acestei ipoteze:

„Tot documentele istorice ne spun că strămoşii Boierilor Pârâieni, ai Boierilor

Vlădeşti şi Boierii Pârvuleşti (115 ) (Craioveştii) erau Vlastelini, urmaşii lui
Staico, Banul de Severin, fratele mai mic al Voievodului Mircea cel Bătrân.
Aceste familii sunt încrengături ale Basarabilor, la fel ca şi celelalte vlăstare:
Brâncovenii, Bengeştii, Bibeştii, Glogovenii, Bujorenii, Brezoienii, Bălenii,
Creţuleştii, Dudeştii, Văcăreştii, etc.
Ctitoriile voievodale şi boiereşti sunt mărturii ale acestor legături de rudenie,
un exemplu elocvent fiind Schitul Arhanghelu aflat spre Vlădeştii de Vâlcea.
Ctitorie a rudelor lui Staico, acest locaş de cult a fost rectitorit de Boierii
Pârâieni, urmaşii acestora, consemnările documentare neavând nevoie de
comentarii.”

In aceeasi carte la pag. 61 gasim:

„În continuare vom aminti pe urmaşii lui Staico (Stănil) Banul.

Conform documentelor următoare (119), Vlastelinul Amza ori Hamza avea
frate pe Vlastelinul Neag sau Neagul, Neagul era frate cu Mogoş Banul, iar
Mogoş Banul (120) era fratele lui Vlad Vornicul din anii 1480-1481. De aici
rezultă că cei patru Vlastelini erau fraţi. (vezi ilustraţiile din cartea video, pag.
347)”

Nota explicativa (119) de la pag. 246 din aceeasi carte vine sa lamureasca filiatia din Basarabi,
pentru toate cele trei familii boieresti amintite:

„DRH, B, I, pp. 241-242, doc. 1469 şi 1473, Bogdan, Relaţiile, pag.139, pag.144 şi
pp. 270-272 ; Alexandru Lapedatu, Vlad vodă Călugărul, pag. 27şi pp. 58-60; MO,
1965, nr. 5-6, pag. 408. Neagul este Neagul (Neagoe) Strehăianul, membru în Sfatul
Domnesc începând cu 1475, tatăl Pârvuleştilor-Craioveşti din neamul strămoşilor
Pârâienilor, pentru că au aceleaşi nume, Danciul, Barbul, Pârvul, Radul, şi stăpânesc
aceleaşi moşii. Dan înseamnă “dăruitul”-vezi, Constantin C. Giurescu. Dinu C.
Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Albatros,
Buc. 1971, pag. 1830. Pârvul înseamnă “cel dintâi”-vezi, Constantin C. Giurescu. Dinu
C. Giurescu, op. cit., pag. 183. Radul înseamnă “veselul” sau „bucurosul”-vezi,
Constantin C. Giurescu. Dinu C. Giurescu, op. cit., pag. 183. Mogoş este strămoşul
Marelui Ban Dobromir, pentru că documentele spun că Marele Ban Dobromir era
nepotul lui Manea al lui Mogoş. Vlad Vornicul, strămoşul Boierilor Vlădeşti, a fost ucis
de Vlad Călugărul, pentru că „s-a ridicat Domn peste capul acestuia” N. Stoicescu, (1)

N. Stoicescu in nota explicativa (1) de la pag. 28 a acestui dictionar , aminteste ca istoricul si

genealogistul D. Plesia credea si el ca Vlad Vornicul, vremelnic urcatul pe tronul Tarii
Romanesti ca uzurpator, ” a fost frate cu Mogos Banul, care a fost la randul sau , bunicul mamei
celor trei frati Buzesti”.

Avem o alta referire, a unui istoric neîntrecut în interpretarea documentelor slavone ale epocii
medievale, Stefan-Stoica Nicolaescu, care mentioneaza in lucrarea sa ” Doua crisoave dela
Alexandru Aldea, fiul lui Mircea cel Batran ” , aparuta in Revista din Iasi, an I, Mai 1908, Nr.5,
pag. 271-274, ca frati ai lui Mircea, pe Logofatul Staico si pe Vornicul Dobrisan.

Un alt istoric, contemporan de aceasta data, dl.Viorel Gh. Speteanu mentioneaza intr-un articol
publicat in 2017 (3), „Inceputul domniei lui Mircea cel Batran -Septembrie 1836″ astfel:

” Afară de Dan, Mircea a mai avut şi alt frate cunoscut, Jupan Staico, mare boier proprietar de
moşii. Soţia lui Mircea, Doamna Mara, se pare că era originară din Ungaria, avea moşii lângă
lacul Balaton şi se trăgea din neamul german Cilly (fiul lui Iancu de Hunedoara, Laurenţiu, a fost
executat fiindcă l-a ucis pe magnatul Ulrich de Cilly). Mircea a avut mai mulţi fii dintre care
patru i-au urmat la domnie. Aceştia au fost: Mihail I (1418-1420), Radu II Prasnaglava (1420-
1422, 1426-1427), Alexandru Aldea (1431-1436), Vlad Dracul (1437-1442, 1444-1447, tatăl lui
Vlad Ţepeş).”

Dar si in memoria familiei, s-a pastrat transmisa din generatie in generatie, informatia ca Boierii
Vladesti se trag din Mircea cel Batran. Astfel scriitoarea Smaranda Gheorghiu, nascuta
Andronescu (1857-1944) avea si dansa constiinta acestei descendente nobile din neamul
Basarabilor, mama ei Alexandrina Vladescu fiind fiica Serdarului Mihalache Vladescu (1800-
1868) si sora Generalului de Divizie Matei Vladescu (1835-1901).

Cercetatoarea Alina Siminiceanu, mentioneaza in Revista Bibliotecii Nationale a Romaniei, nr.1-

2/2009, an XV, la pag.29, astfel:

„Mama sa, Alexandrina Vlădescu, sora generalului Vlădescu (mareşal al Palatului timp de 25 de
ani, sub domnia lui Carol I), care se trăgea tocmai din Mircea Voievod, a rămas în memoria
scriitoarei ca o femeie harnică şi energică ce a dat naştere la doisprezece
copii. Deşi era dintr-un neam boieresc important, a rămas orfană de mamă şi, ca urmare, a fost
crescută de o familie de ţigani robi. Iată ce mărturiseşte Smara Gheorghiu într-un
Răvaş educativ (pachet XI/1, d. 131, fila 109 verso):
“Mă gândesc în aceste minute la scumpa mea mamă, Alexandrina Andronescu, fiică de bo[i]er
mare, care neavând mamă bună fusese lăsată de către mama ei vitregă fără nicio cultură. Mai
bine aşa, decât înveninată de madame. Mai bine zic, căci ea – cu spiritul
ei mare, cu inima ei bună a avut o răbdare de martiră…”

Vom cauta pe mai departe si alte dovezi oferite de alti cercetatori istorici in sprijinul acestei noi
ipoteze genealogice desi stim ca tendinta poate va fi de mentinere a inertiei celor invatate deja pe
bancile scolilor.

Note bibliografice:

(1) Dictionar al Marilor Dregatori din Tara Romaneasca si Moldova, in sec. XIV-XVII de N.
Stoicescu

(2) Paraienii Valahiei de Constanta Badea, Petronela Badea si Mihai Paraianu, editia a 2-a 2017,
Intol Press, Rm.-Valcea

(3) http://www.independentaromana.ro/inceputul-domniei-lui-mircea-cel-batran-septembrie-
1386/

46) Р. Р. Panaitescu, Documentele Ţării Româneşti, р. 91-93.

47) St. Nicolaescu, Vechimea mănăstirii Snagov, în Bucureşti, 1, 1935, p. 109-111, citise Stan.
48) H. Stahl, în expertiza grafică asupra documentului Snagovului spune că cele două cuvinte:
„jupan Staico” au fost adăugate mai târziu cu altă cerneală mai puţin rezistentă şi de aceea s-au
şters. Pe locul unde s-au adăugat ele nu era scris nimic, ci fusese lăsat loc alb. Stahl afirmă că
adaosul a fost făcut de aceeaşi mână ca aceea care a scris documentul.

(115) Letopiseţul Catacuzinesc, unde se spune că după moartea lui Mihnea, “Pârvuleştii”
au fost la Ţarigrad şi l-au pus Domn pe Vlăduţ şi că tot ei l-au ridicat Domn pe Neagoe
(MO, 1961, nr. 7-9, pp. 503-504).” din biografia cartii „Paraineii Valahiei” de Constanta Badea,
Petronela Badea si Mihai Paraianu