Arhiepiscopia Râmnicului intrare nr.

2096 / 2016 luna 06 ziua 01

LEGE nr. 422 din 18 iulie 2001

privind protejarea monumentelor istorice

EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 24 iulie 2001
Data intrarii in vigoare:

24 Iulie 2001

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ART. 3
Conform prezentei legi se stabilesc urmãtoarele categorii de monumente istorice,
bunuri imobile situate suprateran, subteran sau subacvatic:
a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreunã cu instalaţiile,
componentele artistice, elementele de mobilare interioarã sau exterioarã care fac
parte integrantã din acestea, precum şi lucrãri artistice comemorative, funerare, de
for public, împreunã cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mãrturii
cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric,
artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural,
urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreunã cu terenul
aferent formeazã o unitate delimitata topografic ce constituie o mãrturie cultural-
istorica semnificativã din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic,
istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;
c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creatii umane în cadru natural
care sunt mãrturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural,
urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic
sau al peisajului cultural.

ART. 9
(1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate
sau de starea lor de conservare.
 (2) Protejarea monumentelor istorice este parte componenta a strategiilor de
dezvoltare durabila economicosociala, turistica, urbanistica şi de amenajare a
teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Exproprierea pentru cauza de utilitate publica a monumentelor istorice şi a
zonelor de protecţie a acestora sau instituirea unor servituţi poate fi initiata şi
aplicatã numai cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Aplicarea de servituţi care au drept consecinta desfiinţarea, distrugerea
parţialã sau degradarea monumentelor istorice şi a zonelor lor de protecţie este
interzisã.

CAP. 2
Evidenta şi clasarea monumentelor istorice
ART. 11
(1) Evidenta monumentelor istorice rezulta din procedura de alcãtuire a fisei
fiecãrui monument, în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice, toate
intervenţiile umane, precum şi modificãrile naturale survenite în decursul timpului.

ART. 18
(1) În sensul prezentei legi, prin declasare se înţelege procedura de radiere din
Lista cuprinzând monumentele istorice a unui bun imobil sau numai a unei pãrţi
din acesta.
(2) Declasarea monumentelor istorice urmeazã aceeaşi procedura ca cea
prevãzutã pentru clasare. Ea este declansata din oficiu în oricare dintre situaţiile
urmãtoare:
a) descãrcarea de sarcina arheologicã, în cazul siturilor arheologice, conform
avizului Comisiei Naţionale de Arheologie;
b) disparitia monumentului istoric.

ART. 19
Schimbarea grupei de clasare a monumentelor istorice se face potrivit procedurii
prevãzute pentru clasare.

CAP. 3
Intervenţii asupra monumentelor istorice
ART. 22
 (1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu
respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie
intervenţiile determinate de forta majorã, cu condiţia ca modificãrile sa fie
reversibile.

(3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile

referitoare la intervenţiile prevãzute la alin. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în
conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Autorizaţiile prevãzute la alin. (3), emise fãrã avizul instituţiilor abilitate prin
lege şi fãrã respectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.
(5) Obligaţia privind folosinta monumentului istoric face parte integrantã din
Cartea tehnica a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu exista Obligaţia privind
folosinta monumentului istoric tine locul documentaţiei tehnice de utilizare a
bunului imobil, în condiţiile legii.

ART. 23
Intervenţiile care se efectueazã asupra imobilelor care nu sunt monumente
istorice, dar care se afla în ansambluri, situri sau zone de protecţie a monumentelor
istorice, se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, al
Ministerului Lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a celorlalte avize,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

ART. 25
În perioada efectuãrii cercetãrilor arheologice şi pana la luarea deciziei finale
asupra materialului arheologic descoperit de instituţiile abilitate conservarea
lucrãrilor la monumentele istorice în cauza, precum şi a marturiilor arheologice
descoperite revine atât responsabilului ştiinţific al şantierului arheologic, cat şi
instituţiei organizatoare, conform avizului Ministerului Culturii şi Cultelor,
respectiv al direcţiilor pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în funcţie de grupa în care
monumentul istoric este înscris în Lista cuprinzând monumentele istorice.

TITLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor
istorice
CAP. 1
Instituţii
ART. 27
(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã şi asigura aplicarea strategiei
naţionale şi urmãreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi
metodologiilor din domeniul protejãrii monumentelor istorice.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigura îndeplinirea angajamentelor statului
asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor
istorice, la care România este parte.
(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintã statul în relaţia cu proprietarii de
monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.
(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi,
Ministerul Culturii şi Cultelor organizeazã compartimente de specialitate în
aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activitãţile
de cercetare, evidenta, clasare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere
în valoare a monumentelor istorice.

ART. 28
(1) În vederea protejãrii monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor
îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate urmãtoarele atribuţii:

f) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de

construire pentru lucrãrile şi intervenţiile de orice natura asupra monumentelor
istorice;
g) emite avizul de specialitate privind regulamentele de construcţie din zonele de
protecţie a monumentelor istorice;
h) colaboreazã la elaborarea secţiunilor Planului de amenajare a teritoriului
naţional care au ca obiect monumentele istorice şi emite avizele de specialitate
privind planurile de amenajare a teritoriului judeţean;
i) emite avizele de specialitate necesare în vederea eliberãrii autorizaţiilor de
construire sau desfiinţare pentru imobilele aflate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice sau în ansambluri şi situri istorice, precum şi în zonele de
protecţie a acestora, pana la aprobarea, în condiţiile legii, a documentaţiilor de
urbanism pentru zonele respective;
j) emite avizele de specialitate privind planurile urbanistice generale ale
localitãţilor care cuprind monumente istorice, privind planurile urbanistice zonale
pentru zonele protejate care cuprind monumente istorice, precum şi privind
planurile urbanistice de detaliu care au ca obiect monumente istorice sau imobile
din zona lor de protecţie;
z) instituie şi acorda, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice
şi, dupã caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, titlul şi statutul de oraş istoric
sau sat istoric, în conformitate cu normele metodologice de clasare şi de evidenta a
monumentelor istorice.
ART. 30
(1) Oficiul Naţional pentru Protejarea Patrimoniului se reorganizeazã în Oficiul
Naţional al Monumentelor Istorice, ca instituţie publica cu personalitate juridicã, în
subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, finanţat din venituri extrabugetare şi
din alocaţii de la bugetul de stat.
(4) Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice preia la data infiintarii sale intreaga
baza materialã de execuţie, bunuri mobile şi imobile, care au aparţinut instituţiilor
cu activitate în domeniu - Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional, Direcţia
Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, Centrul pentru Administrarea şi
Protecţia Patrimoniului Cultural, respectiv Oficiul Naţional pentru Protejarea
Patrimoniului.

ART. 31
(1) În vederea realizãrii mãsurilor de protejare a monumentelor istorice, în termen
de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, în cadrul direcţiilor
pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, se constituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor,
Serviciul monumentelor istorice, încadrat cu personal specializat în domeniu.
(2) Atribuţiile Serviciului monumentelor istorice sunt cele stabilite prin prezenta
lege, prin Legea nr. 11/1994 privind unele ordonanţe ale Guvernului emise în baza
Legii nr. 81/1992 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi autorizarea
contractãrii şi garantarii unor credite externe, prin Legea nr. 41/1995 pentru
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului
cultural naţional şi prin alte acte normative.
ART. 35
(1) Comisia Nationala a Monumentelor Istorice are urmãtoarele atribuţii:
a) fundamenteazã din punct de vedere ştiinţific strategia nationala de protejare a
monumentelor istorice;
b) avizeazã metodologiile, normele, normativele şi reglementãrile tehnico-
ştiinţifice din domeniul protejãrii monumentelor istorice, care se aproba prin ordin
al ministrului culturii şi cultelor;
c) hotãrãşte clasarea, neclasarea, declasarea şi schimbarea grupei monumentelor
istorice;
d) stabileşte criteriile de atestare a specialiştilor şi experţilor din domeniul
protejãrii monumentelor istorice, precum şi criteriile de avizare a agenţilor
economici cu activitate în domeniul protejãrii monumentelor istorice;
e) avizeazã secţiunile de specialitate prevãzute în Planul de amenajare a
teritoriului naţional, elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor;
f) avizeazã planurile urbanistice generale ale localitãţilor care cuprind monumente
istorice, planurile urbanistice zonale ale zonelor protejate care cuprind monumente
istorice, precum şi regulamentele de construire aferente acestor zone, iar în absenta
unor astfel de documentaţii de urbanism şi amenajare a teritoriului aprobate,
planurile urbanistice de detaliu care au drept obiect monumente istorice sau
imobile din zona de protecţie a acestora;
g) avizeazã studiile de fundamentare istorico-ştiinţificã pentru instituirea şi
delimitarea zonelor protejate de patrimoniu construit şi a ariilor siturilor
arheologice protejate prin lege, precum şi reglementãrile generale de amenajare a
teritoriului acestora, conform normelor legale în vigoare;
h) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra monumentelor
istorice din grupa A; avizeazã inscriptionarea şi marcarea monumentelor istorice,
având la baza texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate;
i) avizeazã documentaţiile tehnice privind intervenţiile asupra imobilelor din
zonele de protecţie a monumentelor istorice;
j) formuleazã prioritãţile lucrãrilor de protejare a monumentelor istorice în
vederea fundamentarii sumelor necesare ce urmeazã sa fie alocate în acest scop de
la bugetul de stat, examineazã şi avizeazã prioritãţile de finanţare din fondurile
aprobate prin buget, precum şi modificãrile survenite pe parcursul anului bugetar;
k) avizeazã propunerile de achiziţii de monumente istorice, ce se realizeazã prin
Ministerul Culturii şi Cultelor;
 l) controleazã aplicarea deciziilor sale de cãtre proprietarii sau deţinãtorii de
monumente istorice cu orice titlu;
m) avizeazã contractele Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice privind
intervenţiile asupra monumentelor istorice;

ART. 39
(1) Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privatã a
persoanelor fizice sau juridice statul sau autoritãţile administraţiei publice locale,
dupã caz, pot sa asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistenta
ştiinţificã şi de specialitate, în condiţiile legii.

ART. 41
(1) Pentru stimularea protejãrii monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice
care realizeazã pe cheltuiala proprie, integral sau parţial, lucrãri de întreţinere,
reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi
programe şi proiecte culturale beneficiazã, în condiţiile legii, de reducerea cu
minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi a taxelor aferente acestor lucrãri
cuvenite bugetelor locale.
(2) Cheltuielile efectuate în condiţiile prevãzute la alin. (1) sunt deductibile din
baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din
valoarea acestora.

ART. 47
Pentru protejarea monumentelor istorice din unitãţile administrativ-teritoriale de
competenta consiliile locale au urmãtoarele atribuţii:
a) colaboreazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizand acesteia toate informaţiile
actualizate din domeniul protejãrii monumentelor istorice;
b) în vederea întocmirii sau modificãrii planurilor urbanistice generale sau a
planurilor urbanistice zonale ale localitãţilor, asigura elaborarea documentaţiei
pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;
c) elaboreazã regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a
monumentelor istorice şi le aproba numai pe baza şi în condiţiile avizului Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei regionale a monumentelor
istorice, dupã caz;
d) prevãd, în termen de 12 luni de la clasarea siturilor ca monumente istorice,
fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi
amenajare a teritoriului aferente;
e) asigura elaborarea şi aproba programe speciale de prevenire a degradãrii
monumentelor istorice din municipiul, oraşul sau comuna respectiva, cu
respectarea avizului Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau al comisiei
regionale a monumentelor istorice, dupã caz;
f) la solicitarea direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreunã cu organele de poliţie,
interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de
protecţie a monumentelor istorice;
g) colaboreazã cu compartimentele specializate ale altor autoritãţi ale
administraţiei publice locale, în cazul în care monumentele istorice şi zonele de
protecţie a acestora se afla pe teritoriul mai multor unitãţi administrativ-teritoriale.

ART. 48
Primarul are urmãtoarele atribuţii specifice:
a) verifica existenta tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor
istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea
dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinta monumentului istoric, conform
prevederilor legale, asigura menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor
conţinute în avize la autorizarea lucrãrilor asupra monumentelor istorice şi asupra
imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a
autorizaţiei de funcţionare;
b) ia mãsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se
referã la intervenţii asupra monumentelor istorice;
c) emite de urgenta autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul
Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executãrii lucrãrilor provizorii sau de
intervenţii urgente, de consolidare temporarã şi punere în siguranta a
monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6
luni, putând fi prelungitã o singura data cu încã 6 luni, şi înceteazã o data cu
eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
d) dispune oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare în situaţia
descoperirii de vestigii arheologice, hotãrãşte şi, dupã caz, organizeazã paza
acestora şi anunta în cel mai scurt timp direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul
cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti;
e) asigura prin aparatul propiu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru
cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeteana, respectiv a municipiului
Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi
controleazã întreţinerea lor de cãtre proprietar;
f) asigura paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi
privat al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale
monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnaland de urgenta
direcţiei pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
g) asigura efectuarea, împreunã cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de
prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.

ART. 49
Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au urmãtoarele
atribuţii:
a) coopereazã cu direcţia pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile
referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenta; faciliteazã
comunicarea dintre direcţiile pentru cultura, culte şi patrimoniul cultural naţional
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi
comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului
Bucureşti;
b) iniţiazã cu avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice procedura de
expropriere pentru cauza de utilitate publica în vederea protejãrii unor monumente
istorice înscrise în Lista cuprinzând monumentele istorice din grupa B, în situaţiile
şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege;
c) sprijinã şi indruma activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor,
care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul
propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista cuprinzând
monumentele istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora;
d) elibereazã autorizaţii de construire sau de desfiinţare pentru monumentele
istorice sau imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, în
ansambluri, situri sau în zona de protecţie a acestora, numai cu avizul Comisiei
Naţionale a Monumentelor Istorice.

TITLUL V
Finanţarea protejãrii monumentelor istorice
ART. 50
(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţeazã prin bugetul de stat, prin
bugetele locale, precum şi de proprietarii sau administratorii monumentelor istorice
ori se efectueazã prin cofinantare publica şi privatã.
(2) Lucrãrile de cercetare, de expertizare, de proiectare şi de execuţie care se
efectueazã la monumente istorice şi care sunt finanţate din fonduri publice sunt
supuse regimului general de atribuire a lucrãrilor publice, de proiectare şi execuţie,
potrivit legislaţiei privind achiziţiile publice.

TITLUL VI
Sancţiuni
ART. 54
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, dupã caz, rãspunderea civilã,
administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã.

TITLUL VII
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 59
Pana la instituirea zonei de protecţie a fiecãrui monument istoric potrivit art. 8 se
considera zona de protecţie suprafata delimitata cu o raza de 100 m în localitãţi
urbane, 200 m în localitãţi rurale şi 500 m în afarã localitãţilor, masurata de la
limita exterioarã, de jurimprejurul monumentului istoric.

ART. 60
(1) Lista cuprinzând monumentele, ansamblurile şi siturile istorice, aprobatã de
Comisia Nationala a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice în anii
1991-1992, rãmâne în vigoare şi produce efecte ca atare timp de maximum 3 ani de
la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, perioada în care aceasta va fi actualizatã
potrivit art. 3, 7 şi 21.

ART. 64
La data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 228 din 24 noiembrie 2000 privind protejarea monumentelor
istorice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 30
noiembrie 2000, precum şi orice alte prevederi contrare.

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 iunie 2001,
cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 26 iunie 2001, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA

Ordinul nr. 839/2009 - norme de aplicare a Legii nr. 50/1991 (versiune

actualizata la 03.02.2014) - publicat in Monitorul Oficial nr. 797 din 23
noiembrie 2009, in vigoare din 23 noiembrie 2009, dat in aplicarea Legii nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, modificat și
prin Ordin 3451/2013 (in vigoare din 17.12.2013)

În temeiul prevederilor art. I pct. 42 din Legea nr. 261/2009 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de
construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16
iulie 2009, şi ale art. 12 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 33/2009 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, cu
modificările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi locuinţei emite următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind

autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din
prezentul ordin.

*) Anexa publictă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 bis,

ANEXA

NORME METODOLOGICE

de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de

construcţii, în cuprinsul prezentelor Norme metodologice, Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii va fi denumită Lege. Pentru
celelalte acte normative menţionate se specifică numărul, anul şi titlul acestora.

ARTICOLUL 8

(2) Pentru lucrările la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor

şi în zone construite protejate ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică
deosebită, prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Lege, autorităţile prevăzute la art. 4
alin. (1) lit. c) pct. 2 şi lit. e) pct. 2 din Lege vor emite autorizaţiile de
construire/desfiinţare numai pentru zonele de protecţie a monumentelor şi zonele
construite protejate, delimitate/definite prin documentaţii de urbanism legal
aprobate.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la emiterea autorizaţiei de

construire/desfiinţare pentru lucrări de amenajări/reabilitări interioare, care nu aduc
modificări ale faţadelor clădirilor, nu este necesară existenţa unei documentaţii de
urbanism legal aprobate.

ARTICOLUL 16
 Autorizarea executării lucrărilor de construcţii amplasate în zone asupra cărora
este instituit un anumit regim de protecţie

(1) Autorizaţiile de construire/desfiinţare în vederea executării lucrărilor de

construcţii în zonele asupra cărora este instituit, potrivit legii, un anumit regim de
protecţie prevăzut în planurile urbanistice şi în planurile de amenajare a
teritoriului, aprobate în condiţiile legii, se emit în conformitate cu prevederile art.
10 din Lege, numai cu condiţia obţinerii în prealabil a avizelor şi a acordurilor
specifice din partea autorităţilor care au instituit respectivele restricţii, după cum
urmează:

a) pentru lucrări de construcţii care se execută la monumentele istorice,

construcţiile din zonele de protecţie a monumentelor, şi în ansamblurile de
arhitectură şi siturile arheologice, precum şi pentru construcţiile din zonele
construite protejate, în conformitate cu prevederile art. 10 lit. a) din Lege,
autorizaţiile de construire/desfiinţare se emit cu avizul conform al Ministerului
Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. În situaţia în care se autorizează
executarea unor lucrări de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice, pe
lângă avizul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional se vor obţine,
în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b) din Lege, şi avizele specifice cerinţelor de
calitate a construcţiilor, potrivit prevederilor legale în vigoare;

ARTICOLUL 18

Lucrări care se exceptează de la autorizare

(1) Se exceptează de la autorizare categoriile de lucrări de construcţii cu grad

ridicat de repetabilitate, care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile
iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora, specificate la art. 11
alin. (1) din Lege.

(2) Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Lege, este obligatorie emiterea
autorizaţiei de construire pentru lucrările prevăzute la alin. (1), dacă acestea se
execută la construcţii monumente istorice, la construcţii din zonele de protecţie ale
monumentelor şi din zonele construite protejate sau la construcţiile care au valoare
arhitecturală ori istorică deosebită, stabilită ca atare prin documentaţiile de
amenajare a teritoriului şi urbanism aprobate, cărora le sunt aplicabile prevederile
art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 10 lit. a) şi b) din Lege.

SECŢIUNEA a 2-a

Avize şi acorduri necesare în procedura de autorizare

ARTICOLUL 23

Avizul structurii de specialitate din cadrul consiliului judeţean

(1) În situaţia în care în cadrul primăriilor comunelor şi oraşelor, precum şi, după
caz, ale municipiilor, nu sunt constituite structuri de specialitate proprii potrivit
legii, avizul structurii de specialitate din cadrul consiliului judeţean este obligatoriu
în situaţiile în care emiterea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de
construire/desfiinţare este de competenţa primarilor de comune şi oraşe, precum şi,
după caz, a primarilor de municipii, pentru toate categoriile de construcţii, altele
decât locuinţele şi anexele gospodăreşti ale acestora.

(2) Cererea de emitere a avizului structurii de specialitate din cadrul consiliului

judeţean se înaintează de primar, împreună cu proiectul (propunerea) de certificat
de urbanism sau de autorizaţie de construire/desfiinţare, după caz, redactată de
persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului din
cadrul primăriei, în termen de maximum 5 zile de la data înregistrării cererii
solicitantului, utilizând «Formularul-model F.4 – CERERE pentru emiterea
AVIZULUI structurii de specialitate a Consiliului Judeţean pentru emiterea
certificatului de urbanism»

ARTICOLUL 35

Redactarea certificatului de urbanism

(1) Certificatul de urbanism se redactează în baza cererii şi a documentaţiei

complete depuse, în deplină concordanţă cu prevederile documentaţiilor de
urbanism aprobate şi cu situaţia reală din teren la data solicitării, utilizându-se
formularul-model F.6 «CERTIFICAT DE URBANISM»
 (3) În Certificatul de urbanism se înscriu informaţiile cunoscute de emitent la
data emiterii extrase din documentaţiile de urbanism şi din regulamentele de
urbanism aferente, aprobate potrivit legii, sau în lipsa acestora din Regulamentul
general de Urbanism – RGU – aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996,
republicată, privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului – teren şi/sau
construcţii –, după cum urmează:

a) Regimul juridic:

4. includerea imobilului în listele monumentelor istorice şi/sau ale naturii ori în

zona de protecţie a acestora, după caz.

c) Regimul tehnic:

1. informaţii extrase din documentaţiile de urbanism, inclusiv din regulamentele

de urbanism aferente, din planul cadastral deţinut de oficiul de cadastru şi
publicitate imobiliară, ori din planurile de amenajare a teritoriului, după caz,
precum şi restricţiile impuse, în situaţia în care asupra imobilului este instituit un
regim urbanistic special (zonă protejată, interdicţii temporare sau definitive de
construire); în funcţie de complexitatea şi de volumul informaţiilor, acestea se vor
putea prezenta şi într-o anexă la certificatul de urbanism (cu menţiunea expresă că
aceasta face parte integrantă din certificatul de urbanism);

ARTICOLUL 59

Intrarea în legalitate

(3) În situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire

întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent,
autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei
autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea
măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză
tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate „rezistenţă mecanică şi stabilitate“
privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia,
precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate „securitatea la incendiu“, numai după
emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii.

CAPITOLUL V
 Asigurarea disciplinei autorizării, răspunderi, sancţiuni

ARTICOLUL 71

Organe de control

(1) Potrivit prevederilor art. 27 din Lege, organele de control ale consiliilor
judeţene şi ale primăriilor au obligaţia de a urmări respectarea disciplinei în
domeniul autorizării şi executării lucrărilor de construcţii în cadrul unităţilor lor
administrativ-teritoriale, potrivit competenţelor stabilite de Lege.

(2) Potrivit prevederilor art. 29 din Lege, controlul statului în amenajarea

teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se exercită
pe întregul teritoriu al ţării de către Inspectoratul de Stat în Construcţii, care
dispune măsurile şi aplică sancţiunile prevăzute de Lege.

ARTICOLUL 82

Dispoziţii finale şi tranzitorii

(10) Anexele nr. 1–8 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Anexa nr. 1 – formulare legate de emiterea autorizatiei de construire

Cerere pentru emiterea certificatului de urbanism

Cerere a arhitectului-sef catre primar de emitere a avizului

Avizul primariei

Adresa primarie catre arhitectul-sef al consiliului judetean

Avizul arhitectului-sef al consiliului judetean catre primarie

Certificatul de urbanism
 Cerere pentru prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism

Cerere pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare & Anexa &

Precizari de completare: L.50.91_NM aprob. prin O.839.2009_Anexa 1-F8-cerere
aut constr_03022014

Cerere aviz din partea primariei catre arhitectul-sef al consiliului judetean

Autorizatie de construire/ desfiintare

Cerere pentru prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire/desfiinţare

Comunicare catre autoritatea publica privind începerea execuţiei lucrărilor

Comunicare catre INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCŢII

privind începerea execuţiei lucrărilor

Comunicare catre autoritatea publica privind încheierea execuţiei lucrărilor

Comunicare catre INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCŢII

privind încetarea execuţiei lucrărilor

Anexa nr. 2 – CONŢINUTUL SIMPLIFICAT AL DOCUMENTAŢIEI

TEHNICE – D.T.

Anexa nr. 3 – CARTUŞ – model conform anexei nr. 1 la Legea 50/1991

Anexa nr. 4 – Stampila model “Anexa la Certificatul de urbanism”

Anexa nr. 5 – Stampila model “Vizat spre neschimbare”

Anexa nr. 6 – Proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor – de

catre consiliul judetean
LEGE nr. 157 din 7 octombrie 1997
privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului arhitectural al
Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 13 octombrie 1997
Data intrarii in vigoare:
13 Octombrie 1997

Parlamentul României adopta prezenta lege.

ARTICOL UNIC
Se ratifica Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei,
adoptatã la Granada la 3 octombrie 1985.

Aceasta lege a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 4 septembrie 1997, cu

respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI
OLIVIU GHERMAN

Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 septembrie

1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

RADU BERCEANU

CONVENŢIA
pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei*)
- Granada, 3 octombrie 1985 -
*) Traducere.

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai
strânsã între membrii sãi, îndeosebi pentru a salvgarda şi a promova idealurile şi
principiile care sunt patrimoniul lor comun, recunoscând ca patrimoniul
arhitectural constituie o expresie de neinlocuit a bogatiei şi a diversitatii
patrimoniului cultural al Europei, o mãrturie nepretuita a trecutului nostru şi un
bun comun al tuturor europenilor, având în vedere Convenţia culturalã europeanã,
semnatã la Paris la 19 decembrie 1954, şi îndeosebi primul articol al acesteia,
având în vedere Carta europeanã a patrimoniului arhitectural, adoptatã de
Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei la 26 septembrie 1975, şi Rezoluţia
(76) 28 cu privire la adaptarea sistemelor legislative şi a reglementãrilor naţionale
la exigenţele conservãrii integrate a patrimoniului arhitectural, adoptatã la 14
aprilie 1976, având în vedere Recomandarea nr. 880 (1979) a Adunãrii
Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la conservarea patrimoniului
arhitectural, ţinând seama de Recomandarea nr. R (80) 16 a Comitetului Ministrilor
cãtre statele membre privind pregãtirea de specialitate a arhitectilor, urbanistilor, a
inginerilor constructori şi a peisagistilor, precum şi Recomandarea nr. R (81) 13 a
Comitetului Ministrilor privind acţiunile ce urmeazã a fi întreprinse în favoarea
unor meserii amenintate cu disparitia în cadrul activitãţii artizanale, adoptatã la 1
iulie 1981, reamintind importanta transmiterii unui sistem de referinte culturale
generaţiilor viitoare, a ameliorãrii condiţiilor de viata urbana şi ruralã şi a
favorizãrii în acelaşi timp a dezvoltãrii economice, sociale şi culturale a statelor şi
a regiunilor, afirmând importanta punerii de acord a principalelor orientãri ale unei
politici comune care sa garanteze salvgardarea şi punerea în valoare a
patrimoniului arhitectural, au convenit asupra celor ce urmeazã:

Definirea patrimoniului arhitectural

ART. 1
În termenii prezentei convenţii, expresia patrimoniu arhitectural este consideratã a
cuprinde urmãtoarele bunuri imobile:
1. monumentele: orice realizari deosebit de remarcabile prin interesul lor istoric,
arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic, inclusiv instalaţiile sau elementele
decorative care fac parte integrantã din aceste realizari;
2. ansamblurile arhitecturale: grupãri omogene de construcţii urbane sau rurale
remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, ştiinţific, social sau tehnic
şi îndeajuns de coerente pentru a face obiectul unei delimitari topografice;
3. siturile: opere combinate ale omului şi ale naturii, parţial construite şi care
constituie spaţii îndeajuns de caracteristice şi omogene pentru a face obiectul unei
delimitari topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic,
ştiinţific, social sau tehnic.

Identificarea bunurilor de protejat

ART. 2
În scopul identificarii cu precizie a monumentelor, ansamblurilor arhitecturale şi a
siturilor susceptibile de a fi protejate, fiecare parte se angajeazã sa continue
inventarierea acestora, iar în cazul în care bunurile respective ar fi amenintate, sa
întocmeascã, în cel mai scurt termen, o documentaţie corespunzãtoare.

Proceduri legale de protecţie

ART. 3
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural;
2. sa asigure, în cadrul acestui regim şi potrivit modalitãţilor specifice fiecãrui stat
sau fiecãrei regiuni, protejarea monumentelor, a ansamblurilor arhitecturale şi a
siturilor.
ART. 4
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa aplice, în temeiul protecţiei juridice a bunurilor considerate, proceduri
corespunzãtoare de control şi de autorizare;
2. sa evite ca bunurile protejate sa fie deteriorate, degradate sau demolate. În
aceasta perspectiva, fiecare parte se angajeazã sa introducã în legislaţia sa, dacã nu
exista deja, dispoziţii care sa prevadã:
a) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor de demolare
sau de modificare a unor monumente deja protejate sau fãcând obiectul unei
proceduri de protecţie, precum şi a oricãrui proiect care afecteazã mediul lor
înconjurãtor;
b) supunerea spre aprobare cãtre autoritatea competenta a proiectelor care
afecteazã în întregime sau în parte un ansamblu arhitectural sau un sit şi care
comporta lucrãri:
- de demolare a unor clãdiri;
- de construire de noi clãdiri;
- de modificãri importante, care ar afecta caracterul ansamblului arhitectural sau al
sitului;
c) posibilitatea autoritãţilor publice de a obliga pe proprietarul unui bun protejat sa
efectueze anumite lucrãri sau de a i se substitui, în cazul în care acesta nu este în
mãsura sa le facã;
d) posibilitatea de a expropria un bun protejat.
ART. 5
Fiecare parte se angajeazã sa interzicã deplasarea integrala sau a unei pãrţi a unui
monument protejat, în afarã cazului în care salvarea materialã a acestuia ar necesita
în mod imperativ deplasarea lui. În acest caz, autoritatea competenta va lua
mãsurile necesare pentru a garanta demontarea, mutarea şi remontarea lui într-un
loc corespunzãtor.

Mãsuri complementare

ART. 6
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa prevadã, în funcţie de competentele pe plan naţional, regional sau local şi în
limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autoritãţilor publice
pentru lucrãrile de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe
teritoriul sau;
2. sa recurgã, dacã este necesar, la mãsuri fiscale susceptibile de a favoriza
conservarea acestui patrimoniu;
3. sa incurajeze initiativele particulare în materie de întreţinere şi de restaurare a
acestui patrimoniu.
ART. 7
Fiecare parte se angajeazã sa promoveze mãsuri vizând ameliorarea calitãţii
mediului în jurul monumentelor şi în interiorul ansamblurilor arhitecturale şi al
siturilor.
ART. 8
În vederea limitãrii riscurilor de degradare fizica a patrimoniului arhitectural,
fiecare parte se angajeazã:
1. sa susţinã cercetarea ştiinţificã, în vederea identificarii şi analizarii efectelor
dãunãtoare ale poluarii şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de
eliminare a acestor efecte;
2. sa ia în considerare problemele specifice ale conservãrii patrimoniului în
politicile de combatere a poluarii.

Sancţiuni

ART. 9
Fiecare parte se angajeazã, potrivit propriilor sale prerogative, sa procedeze astfel
încât infracţiunile la legislaţia de protecţie a patrimoniului arhitectural sa facã
obiectul unor mãsuri corespunzãtoare şi suficiente din partea autoritãţii
competente. Aceste mãsuri pot antrena, la nevoie, obligaţia pentru autorii
infracţiunii de a demola o clãdire noua, ilegal construitã, sau de a reda starea
anterioarã a unui bun protejat.

Politici de conservare

ART. 10
Fiecare parte e angajeazã sa adopte politici de conservare integrata, care:
1. sa includã protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale ale
amenajãrii teritoriului şi ale urbanismului şi sa asigure luarea în considerare a
acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a
procedurilor de autorizare a lucrãrilor;
2. sa promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului
arhitectural;
3. sa facã din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului
arhitectural un element major al politicilor în materie de cultura, de mediu şi de
amenajare a teritoriului;
4. sa favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare a
teritoriului şi de urbanism, conservarea şi folosirea clãdirilor a cãror importanta nu
ar justifica o protecţie în sensul prevederilor art. 3 paragraful 1 al prezentei
convenţii, dar care ar prezenta o valoare din punct de vedere al integrãrii în mediul
urban sau rural ori al cadrului de viata;
5. sa favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor traditionale,
indispensabile pentru viitorul patrimoniului.
ART. 11
Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze, în condiţiile respectãrii caracterului
arhitectural şi istoric al patrimoniului;
- folosirea bunurilor protejate, în funcţie de cerinţele vieţii contemporane;
- adaptarea, atunci când aceasta se dovedeşte oportuna, a unor clãdiri vechi pentru
utilizãri noi.
ART. 12
Recunoscând interesul de a facilita vizitarea de cãtre public a bunurilor protejate,
fiecare parte se angajeazã sa procedeze astfel încât consecinţele acestei deschideri
pentru public, îndeosebi amenajãrile de acces, sa nu aducã prejudicii caracterului
arhitectural şi istoric al acestor bunuri şi al împrejurimilor lor.
ART. 13
În scopul de a facilita aplicarea acestor politici, fiecare parte se angajeazã sa
dezvolte, în condiţiile proprii ale organizãrii sale politice şi administrative,
cooperarea efectivã, la toate esaloanele, între serviciile responsabile pentru
conservare, activitate culturalã, mediu şi amenajarea teritoriului.

Participare şi asociaţii

ART. 14
În vederea sprijinirii acţiunii autoritãţilor publice, în direcţia cunoaşterii, protecţiei,
restaurarii, întreţinerii, gestiunii şi promovãrii patrimoniului arhitectural, fiecare
parte se angajeazã:
1. sa instituie, în diversele stadii ale proceselor de decizie, structuri de informare,
de consultare şi de colaborare între stat, colectivitãţi locale, instituţii şi asociaţii
culturale şi public;
2. sa favorizeze dezvoltarea mecenatului şi a asociaţiilor fãrã scop lucrativ care
activeazã în domeniu.
Informare şi formare

ART. 15
Fiecare parte se angajeazã:
1. sa punã în valoare, în opinia publica, conservarea patrimoniului arhitectural, atât
ca element al identitãţii culturale, cat şi ca sursa de inspiratie şi de creativitate
pentru generatiile prezente şi viitoare;
2. sa promoveze în acest scop politici de informare şi de sensibilizare, îndeosebi cu
ajutorul tehnicilor moderne de difuzare şi de popularizare, având, între altele, drept
obiectiv:
a) sa trezeasca şi sa sporeasca sensibilitatea publicului, încã de la varsta şcolarã,
fata de ocrotirea patrimoniului, calitatea mediului construit şi expresia
arhitecturala;
b) sa punã în evidenta unitatea patrimoniului cultural şi a legãturilor dintre
arhitectura, arte, traditii populare şi moduri de viata, la nivel european, naţional sau
regional.
ART. 16
Fiecare parte se angajeazã sa favorizeze pregãtirea pentru diferite profesii şi
meserii implicate în conservarea patrimoniului arhitectural.

Coordonarea europeanã a politicilor de conservare

ART. 17
Pãrţile se angajeazã sa facã schimb de informaţii asupra politicilor lor de
conservare, în ceea ce priveşte:
1. definirea metodelor în materie de inventariere, protecţie şi conservare a
bunurilor, ţinând seama de evoluţia istorica şi de creşterea progresiva a
patrimoniului arhitectural;
2. modalitãţile de conciliere optima a imperativelor ocrotirii patrimoniului
arhitectural cu cerinţele actuale ale vieţii economice, sociale şi culturale;
3. posibilitãţile oferite de noile tehnologii în privinta identificarii şi înregistrãrii,
combaterii degradãrii materialelor, cercetãrii ştiinţifice, a lucrãrilor de restaurare şi
a modalitãţilor de administrare şi de promovare a patrimoniului arhitectural;
4. mijloacele de promovare a creatiei arhitecturale, care sa asigure contribuţia
epocii noastre la dezvoltarea patrimoniului Europei.
ART. 18
Pãrţile se angajeazã sa îşi acorde, ori de câte ori este necesar, asistenta tehnica
mutuala constând în schimburi de experienta şi de specialişti în materie de
conservare a patrimoniului arhitectural.
ART. 19
Pãrţile se angajeazã sa favorizeze, în cadrul legislatiilor naţionale de profil sau al
acordurilor internaţionale prin care sunt legate, schimburile europene de specialişti
în conservarea patrimoniului arhitectural, inclusiv în domeniul formãrii
permanente.
ART. 20
În scopul aplicãrii prezentei convenţii, un comitet de experţi, instituit de Comitetul
Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 din Statutul Consiliului
Europei, este împuternicit sa urmãreascã aplicarea convenţiei şi, între altele:
1. sa prezinte periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport
asupra situaţiei politicilor de conservare a patrimoniului arhitectural în statele pãrţi
la convenţie, aplicãrii principiilor enunţate de aceasta şi propriilor sale activitãţi;
2. sa propunã Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice mãsuri vizând
aplicarea prevederilor convenţiei, inclusiv în domeniul activitãţii multilaterale în
materie de revizuire sau de amendare a convenţiei, precum şi de informare a
publicului cu privire la obiectivele convenţiei;
3. sa facã recomandãri Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la
invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la convenţie.
ART. 21
Prevederile prezentei convenţii nu prejudiciazã aplicarea prevederilor
corespunzãtoare mai favorabile protecţiei bunurilor enumerate la art. 1, conţinute
în:
- Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural din 16
noiembrie 1972;
- Convenţia europeanã pentru protecţia patrimoniului arheologic din 6 mai 1969.

Clauze finale

ART. 22
1. Prezenta convenţie este deschisã spre semnare de cãtre statele membre ale
Consiliului Europei. Ea va fi supusã ratificãrii, acceptãrii sau aprobãrii.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul
general al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii
unei perioade de 3 luni de la data la care trei state membre ale Consiliului Europei
îşi vor fi exprimat consimţãmântul de a fi legate prin convenţie, conform
prevederilor paragrafului precedent.
3. Ea va intra în vigoare, în orice stat membru care îşi va exprima consimţãmântul
de a fi legat prin convenţie, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade
de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de
aprobare.
ART. 23
1. Dupã intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Ministrilor al
Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei,
precum şi Comunitatea Economicã Europeanã sa adere la prezenta convenţiei,
printr-o hotãrâre luatã cu majoritatea prevãzute la art. 20 lit. d) din Statutul
Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au
drept de reprezentare în comitet.
2. Pentru orice stat aderent sau pentru Comunitatea Economicã Europeanã în caz
de aderare, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii
unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul
general al Consiliului Europei.
ART. 24
1. Orice stat poate mentiona, în momentul semnãrii sau al depunerii instrumentului
sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, teritoriul (teritoriile) la
care se va aplica prezenta convenţie.
2. Orice stat poate extinde, în orice moment ulterior, printr-o declaraţie adresatã
secretarului general al Consiliului Europei, aplicarea prezentei convenţii la orice alt
teritoriu menţionat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare, în aceea ce priveşte
acest teritoriu, în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de
la data primirii declaraţiei de cãtre secretarul general.
3. Orice declaraţie facuta în temeiul celor doua paragrafe precedente poate fi
retrasã în privinta oricãrui teritoriu menţionat în aceasta declaraţie, printr-o
notificare adresatã secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va
deveni efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei perioade de 3 luni de
la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general.
ART. 25
1. Orice stat poate declara, în momentul semnãrii sau la depunerea instrumentului
sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, ca îşi rezerva dreptul de
a nu se conformã integral sau parţial prevederilor art. 4 lit c) şi d). Nici o alta
rezerva nu este admisã.
2. Orice stat contractat care a formulat o rezerva în temeiul paragrafului precedent
o parte retrage, total sau parţial, adresand o notificare secretarului general al
Consiliului Europei. Retragerea va deveni efectivã la data primirii notificãrii de
cãtre secretarul general.
3. Partea care a formulat rezerva în privinta prevederii menţionate la primul
paragraf de mai sus nu poate pretinde aplicarea acestei prevederi de cãtre o alta
parte; ea poate totuşi, dacã rezerva este parţialã sau condiţionatã, sa pretindã
aplicarea prevederii în mãsura în care ea a acceptat-o.
ART. 26
1. Orice parte poate denunta în orice moment prezenta convenţie, adresand o
notificare secretarului general al Consiliului Europei.
2. Denunţarea devine efectivã în prima zi a lunii care urmeazã expirãrii unei
perioade de 6 luni de la data primirii notificãrii de cãtre secretarul general al
Consiliului Europei.
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale
Consiliului Europei, oricãrui stat care a aderat la prezenta convenţie şi Comunitãţii
Economice Europene, în caz de aderare:
a) orice semnare;
b) depunerea oricãrui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare;
c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform art. 22, 23 şi 24
din aceasta;
d) orice alt act, notificare sau comunicare având legatura cu prezenta convenţie.
Drept pentru care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta
convenţie.
Întocmitã la Granada la 3 octombrie 1985, în limbile franceza şi engleza, ambele
texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care va fi depus în
arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite
copii autentificate fiecãrui stat membru al Consiliului Europei, precum şi oricãrui
stat sau Comunitãţii Economice Europene, care sunt invitate sa adere la prezenta
convenţie.

Anexa nr. 7 – Proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor – de

catre Inspectoratul de Stat in Constructii

Anexa nr. 8 – Model pentru panou de identificare a investitiei

OG 68 1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional, publicată în

Monitorul Oficial nr. 247 din 31 august 1994

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil

Monitorul Oficial 530/2000

OG 24/1997 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.

68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional Monitorul Oficial
206/1997

OG 24/1997 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.

68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional Monitorul Oficial
206/1997

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional Monitorul Oficial 105/1995
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1
lit. l) din Legea nr. 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

Până la adoptarea prin lege a unor reglementări speciale privind protejarea

patrimoniului cultural naţional, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 27/1992
privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional, adoptată cu
modificări prin Legea nr. 11/1994, se completează cu dispoziţiile prezentei
ordonanţe.

Art. 1

În sensul prezentei ordonanţe, patrimoniul cultural naţional este compus din bunuri
culturale mobile şi imobile cu valoare deosebită, de interes public, care sunt
mărturii de neînlocuit ale potenţialului creator uman în relaţia sa cu mediul natural
şi cu mediul istoriceşte constituit de pe teritoriul României, ale istoriei şi
civilizaţiei naţionale şi universale.

Bunurile imobile sau ansamblurile de bunuri imobile care prezintă valoare din
punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic,
peisagistic sau tehnico-ştiinţific sunt monumente istorice.

Monumentele istorice sunt obiective singulare sau constituite în ansambluri.

Zonele de protecţie aferente, stabilite prin documentaţiile de urbanism şi
componentele lor artistice, elementele lor constitutive şi elementele de mobilare
interioară şi exterioară, aşa cum sunt ele definite prin prezenta ordonanţă şi prin
regulamentele de aplicare, sunt considerate ca parte integrantă a monumentelor
istorice.

În sensul prezentei ordonanţe, monumente istorice pot fi:

– monumente arheologice;

– situri arheologice;

– monumente şi ansambluri de arhitectură;

– rezervaţii de arhitectură şi urbanism;

– monumente de artă;

– clădiri, monumente şi ansambluri memoriale;

– monumente tehnice;

– locuri istorice;

– parcuri şi grădini.
Patrimoniul cultural naţional mobil cuprinde:

a)bunuri cu semnificaţie istorică şi documentară;

b)bunuri cu valoare artistică;

c)bunuri cu valoare etnologică;

d)bunuri cu valoare ştiinţifică şi tehnică.

Art. 2

Monumentele istorice se clasează în următoarele categorii:

a)categoria A – monumente de valoare naţională excepţională, reprezentative pe

plan universal pentru civilizaţia României;

b)categoria B – monumente de valoare naţională;

c)categoria C – monumente reprezentative pentru o anumită zonă. epocă, stil,

autor, arie etnografică.

Bunurile culturale imobile care nu sunt clasate în categoriile A, B sau C reprezintă

bunuri culturale comune.
Art. 3

Bunurile care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil se clasează în
următoarele categorii:

a) Abrogată;

b) Abrogată.

Bunurile culturale mobile care nu sunt clasate în categoriile tezaur şi fond se

constituie în patrimoniul mobil comun şi pot face obiectul reglementărilor de
cercetare, evidenţă, conservare şi punere în valoare.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 4

Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25
octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 5

Pentru monumentele istorice, procedura de clasare se declanşează:

a)la solicitarea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, titulari ai dreptului de
proprietate sau ai altor drepturi reale asupra unor bunuri culturale imobile;

b)din oficiu.

Declanşarea procedurii de clasare din oficiu se face de către Direcţia

monumentelor istorice, în colaborare cu inspectoratele pentru cultură judeţene şi al
municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural naţional judeţene
şi al municipiului Bucureşti, pentru bunurile culturale imobile aflate în proprietate
publică.

Declanşarea procedurii de clasare pentru rezervaţiile de arhitectură şi urbanism se

face din oficiu, cu respectarea reglementărilor specifice în materie, indiferent de
regimul de proprietate a bunurilor imobile aflate pe suprafaţa acestor rezervaţii.

Instituţiile de cult sunt obligate ca în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare

a prezentei ordonanţe să înainteze Direcţiei monumentelor istorice lista bunurilor
culturale imobile propuse pentru clasare.
Art. 6

Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 7

Monumentele istorice aparţinătoare statului sau unităţilor administrativ-teritoriale

se declară, potrivit legii, ca făcând parte din domeniul public sau domeniul privat
al statului, respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale, prin lege, la propunerea
Ministerului Culturii şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală.

Deţinători cu orice titlu ai monumentelor istorice, precum şi ai bunurilor culturale

mobile clasate pot fi:

a)instituţii publice specializate: muzee, arhive, case memoriale, colecţii, biblioteci;

b)instituţii publice nespecializate;

c)instituţii cu caracter militar sau de apărare a ţării;

d)instituţii de cult:

e)persoane juridice specializate în comerţul cu astfel de bunuri: anticariate,

consignaţii, agenţii de intermediere, case de licitaţii etc.;

f)alte persoane juridice;

g)persoane fizice.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Art. 8

Ministerul Culturii, ca organ al administraţiei publice centrale de specialitate care

coordonează activităţile specifice de cercetare, evidenţă, evaluare, protecţie,
conservare, restaurare, punere în valoare a monumentelor istorice şi a
patrimoniului cultural naţional mobil, instituie, în termen de 9 luni de la data
aprobării prezentei ordonanţe:
a)Registrul naţional al monumentelor istorice distruse sau dispărute;

b)Registrul experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice;

c)Registrul specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor

istorice;

d) Abrogată.

Ministerul Culturii va organiza Arhiva de imagini a bunurilor ce fac parte din

patrimoniul cultural naţional.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 9

Pentru asigurarea unui cadru organizatoric adecvat, care să realizeze o protecţie

reală a patrimoniului cultural naţional, precum şi pentru aplicarea unitară a
prevederilor legale, următoarele organisme se reorganizează după cum urmează:

a)Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice se

reorganizează în Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi este organ ştiinţific
de specialitate al Ministerului Culturii, având rolul de consultanţă şi avizare
ştiinţifică în domeniul cercetării, inventarierii, evidenţei, evaluării, protecţiei,
conservării-restaurării, punerii în valoare şi revitalizării monumentelor,
ansamblurilor şi siturilor istorice.

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice funcţionează pe baza regulamentului

aprobat prin ordin al ministrului culturii şi este formată din preşedinte, numit de
ministrul culturii, şi din membri activi şi onorifici desemnaţi conform
regulamentului acesteia.

b) Abrogată;

c)În cadrul Ministerului Culturii se reorganizează Direcţia monumentelor istorice.

Directorul Direcţiei monumentelor istorice este, de drept, secretar al Comisiei

Naţionale a Monumentelor Istorice;

d) Abrogată.

De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se înfiinţează Institutul Naţional al

Monumentelor Istorice, instituţie publică având personalitate juridică, subordonat
Ministerului Culturii, cu atribuţii în domeniul cercetării, expertizării pentru avizări
şi evidenţei monumentelor istorice.

Personalul din cadrul Direcţiei Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice

se transferă, în interesul serviciului, la Ministerul Culturii şi la unităţile
subordonate acestuia, prin exceptare de la prevederile art. 2 al Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 1/1994.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Art. 10

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice are următoarele atribuţii principale:

a)avizează strategia în domeniile evidenţei, cercetării, protecţiei, conservării,

restaurării, revitalizării şi punerii în valoare a monumentelor istorice;

b)avizează, după caz, norme şi metodologii privind cercetarea, evidenţa, protecţia,

punerea în valoare şi revitalizarea monumentelor istorice;

c)avizează norme şi metodologii privind conservarea şi restaurarea monumentelor

istorice şi a bunurilor culturale imobile comune, proprietate publică;
d)avizează propunerile Direcţiei monumentelor istorice privind lista de priorităţi a
lucrărilor de conservare şi restaurare a monumentelor istorice, care sunt proprietate
publică sau proprietatea cultelor;

e)avizează lucrările de conservare şi restaurare a monumentelor istorice la

solicitarea proprietarilor sau a titularilor de alte drepturi reale asupra acestora;

f)avizează proiectele de conservare şi restaurare pentru monumentele istorice;

g)avizează studiile prin care se stabilesc zonele de protecţie a monumentelor

istorice;

h)avizează schimbarea destinaţiei şi funcţionalităţilor monumentelor istorice;

i)avizează normele şi criteriile pentru funcţionarea agenţilor economici şi a

persoanelor juridice care au activitate în domeniul cercetării, proiectării şi execuţiei
lucrărilor de specialitate la monumentele istorice;

j)avizează funcţionarea agenţilor economici şi a persoanelor juridice care au

activitate în domeniul cercetării, proiectării şi execuţiei lucrărilor de specialitate la
monumentele istorice;

k)avizează normele şi criteriile de atestare în vederea înscrierii în Registrul

specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice;
l)avizează normele şi criteriile de atestare a speciliştilor în vederea înscrierii lor în
Registrul experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice;

m)avizează, împreună cu Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, exportul

temporar al componentelor artistice, elementelor constitutive şi elementelor de
mobilare interioară sau exterioară a monumentelor istorice, elemente care sunt ele
însele bunuri culturale mobile clasate, în baza acordului prealabil al proprietarului
sau titularului de drepturi reale;

n)avizează, împreună cu comisia de specialitate a Ministerului Lucrărilor Publice şi

Amenajării Teritoriului, planurile de urbanism şi planurile de amenajare a
teritoriului ce privesc monumentele istorice şi zonele lor de protecţie.

Comisia Naţională a Monumentelor Istorice este abilitată să reprezinte România în

organismele internaţionale de specialitate similare.

Art. 11

Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 12
Atribuţiile Direcţiei monumentelor istorice şi, respectiv, ale Direcţiei muzeelor şi
colecţiilor se vor stabili prin hotărâre a Guvernului de organizare şi funcţionare a
Ministerului Culturii.

Art. 13

La nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, activităţile de protejare a

monumentelor istorice şi a bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil sunt
îndeplinite de Direcţia monumentelor istorice şi de Direcţia muzeelor şi colecţiilor
prin inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti şi oficiile
pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti.

Art. 14

În domeniul protejării monumentelor istorice, inspectoratele pentru cultură

judeţene şi al municipiului Bucureşti, prin oficiile pentru patrimoniul cultural
naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti, au, la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale, următoarele atribuţii:

a)aplică normele sistemului naţional de evidenţă a bunurilor culturale imobile în

cadrul judeţului şi asigură paza şi confidenţialitatea documentelor respective;

b)identifică, expertizează şi propun spre clasare bunurile culturale imobile deţinute

de persoane fizice sau juridice, cu respectarea prerogativelor dreptului de
proprietate:
c)fundamentează şi propun autorităţilor publice locale sau centrale cheltuielile
necesare pentru lucrările de evidenţă, cercetare, protecţie, conservare, restaurare,
punere în valoare şi revitalizare a monumentelor istorice;

d)controlează periodic starea de conservare şi de securitate a monumentelor

istorice şi stabilesc, de comun acord cu celelalte organisme competente, măsurile
necesare;

e)îndrumă şi sprijină activităţile culturale şi ştiinţifice de punere în valoare a

monumentelor istorice;

f)colaborează cu consiliile locale la elaborarea programelor de organizare şi

dezvoltare urbanistică a teritoriului, pentru zonele în care se găsesc monumente
istorice;

g)ţin evidenţa schimbărilor de destinaţie a monumentelor istorice şi a transmisiunii

dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale;

h)urmăresc şi controlează calitatea execuţie lucrărilor de conservare şi restaurare la

monumentele istorice, împreună cu direcţiile pentru disciplina în construcţii,
lucrări publice şi amenajarea teritoriului, judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Veniturile realizate din activităţile de expertizare efectuate la cerere se varsă la

bugetul de stat, în condiţiile legii.

Art. 15
Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 16

Protecţia monumentelor istorice se realizează prin măsuri de protecţie curentă,

protecţie specială, protecţie specifică şi, în cazuri bine justificate, prin măsuri
deosebite de protecţie.

Protecţia curentă a monumentelor istorice, ca şi a bunurilor culturale mobile

clasate, este asigurată de către proprietarii sau titularii de drepturi reale, care pot
primi asistenţă şi sprijin, în acest sens, din partea organismelor specializate ale
Ministerului Culturii şi, după caz, din partea Ministerului de Interne, Ministerului
Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerului Apelor, Pădurilor şi
Protecţiei Mediului şi Secretariatului de Stat pentru Culte.

Proprietarii sau titularii altor drepturi reale asupra terenurilor pe care se află
monumente istorice şi asupra terenurilor situate în zonele de protecţie a
monumentelor istorice sunt obligaţi să anunţe Comisiei Naţionale a Monumentelor
Istorice cu 12 luni înainte intenţia de folosire a respectivelor terenuri pentru culturi
agricole perene.

Art. 17
Protecţia specială a monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate,
proprietate publică sau privată, este asigurată de către organele de specialitate ale
administraţiei publice centrale cu atribuţii în acest domeniu – Ministerul Culturii,
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne – printr-un program de acţiuni
coordonate, indiferent de locul lor de amplasare şi de starea lor de conservare.

Protecţia specială se referă la situaţiile provocate de calamităţi naturale, stare de

urgenţă, stare de asediu sau conflict armat.

În scopul asigurării protecţiei speciale a bunurilor culturale mobile clasate,

inspectoratele pentru cultură judeţene şi al municipiului Bucureşti şi oficiile
judeţene şi al municipiului Bucureşti pentru patrimoniul cultural naţional vor
înainta Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne listele bunurilor
culturale mobile clasate, locul de depozitare şi volumul respectivelor bunuri.

Art. 18

Protecţia specifica a monumentelor istorice se realizează, în principal, prin

instituirea zonei de protecţie. Prin instituirea zonei de protecţie a monumentelor
istorice se asigură:

a)păstrarea şi ameliorarea cadrului natural şi peisagistic, prin înlăturarea sau

diminuarea factorilor nocivi de poluare;

b)păstrarea şi ameliorarea cadrului arhitectural şi urbanistic al monumentelor

istorice, prin supravegherea şi avizarea tuturor schimbărilor care intervin în zona
de protecţie a monumentelor istorice (demolări, construcţii noi, modificări etc.);
c)păstrarea potenţialului arheologic, prin cercetarea şi supravegherea tuturor
lucrărilor care se efectuează în profunzimea solului.

Zonele de protecţie a monumentelor istorice au forme şi dimensiuni diferite şi sunt

delimitate topografic. Ele se stabilesc prin studii de specialitate, întocmite prin
grija Direcţiei monumentelor istorice, în colaborare cu organismele specializate din
teritoriu ale Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, Ministerului
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ale autorităţilor administraţiei publice
locale.

Studiile de specialitate întocmite pentru delimitarea şi folosirea terenurilor şi

clădirilor incluse în zonele de protecţie, avizate de organele interesate în modul de
gospodărire a suprafeţelor şi imobilelor respective, vor fi analizate şi aprobate de
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi vor fi incluse în documentaţiile de
urbanism şi amenajare a teritoriului.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Art. 19

În funcţie de starea de conservare, de pericolul deteriorării sau degradării

monumentelor istorice şi a bunurilor mobile clasate, precum şi de etapa de
restaurare a monumentelor istorice, Direcţia monumentelor istorice şi Direcţia
muzeelor şi colecţiilor pot impune proprietarilor sau titularilor de alte drepturi
reale, în cazuri bine justificate, în termen de cel mult 30 de zile de la data
constatării, măsuri deosebite de protecţie, proprii fiecărui monument istoric,
respectiv fiecărui bun cultural mobil clasat. Măsurile de protecţie necesare vor fi
comunicate deţinătorilor printr-o notificare.

Proprietarii sau titularii de alte drepturi reale asupra monumentelor istorice sau
bunurilor culturale mobile clasate pot contesta aceste măsuri în termen de 30 de
zile de la primirea notificării din partea Direcţiei monumentelor istorice, respectiv
a Direcţiei muzeelor şi, colecţiilor. Contestaţiile se soluţionează în termen de 5 zile.
Persoanele nemulţumite de soluţia dată în rezolvarea contestaţiei se pot adresa
instanţelor judecătoreşti competente, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
29/1990.

Art. 20

Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Art. 21

Conservarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate se

realizează prin:
a)asigurarea condiţiilor permanente de climat nepoluat şi microclimat controlat;

b)asigurarea condiţiilor necesare pazei contra incendiilor;

c)lucrări întreprinse periodic pentru asigurarea rezistenţei fizice a monumentelor

istorice.

În termen de 6 luni de la adoptarea prezentei ordonanţe, Ministerul Culturii va

elabora norme şi metodologii specifice pentru conservarea bunurilor din
patrimoniul cultural naţional.

De asemenea, Ministerul Culturii va elabora, în termen de 6 luni de la adoptarea

prezentei ordonanţe, în colaborare cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, norme şi metodologii care să asigure înlăturarea sau diminuarea
factorilor poluanţi în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

Art. 22

Lucrările de proiectare, conservare, consolidare, reparare, restaurare, de urmărire a

comportării în timp, de construcţii de protecţie, de amenajări în zona de protecţie,
de reabilitare şi punere în valoare a monumentelor istorice, precum şi lucrările de
demontare, restaurare şi reamplasare a unor monumente istorice, respectiv lucrările
de evidenţă, expertizare, studii, cercetări aferente acestora pot fi realizate şi
executate numai de către specialişti înscrişi în registrele instituite de Ministerul
Culturii, potrivit legii, şi numai pe baza normelor de conservare şi restaurare,
avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
Prin lucrări de punere în valoare a monumentelor istorice se înţelege:

a)amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, la monumente în perimetrul

zonei de protecţie a acestora;

b)lucrări de delimitare şi împrejmuire a monumentelor istorice;

c)efectuări de lucrări şi dotări pentru iluminatul interior şi exterior, de siguranţă şi

decorativ;

d)lucrări pentru restaurarea şi remodelarea plasticii faţadelor;

e)construcţii de protecţie a monumentelor istorice;

f)amenajări peisagistice;

g)dotări interioare pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi

imobil;

h)instalaţii, echipamente şi dotări pentru asigurarea condiţiilor de climatizare–

condiţionare, siguranţă la foc, antiefracţie şi urmărirea comportării în timp;
i)instalaţii, echipamente şi dotări pentru asigurarea necesarului de apă şi pentru
evacuarea apelor pluviale şi menajere;

j)utilităţi anexe, de natura parcajelor, grupurilor sanitare, reclamelor şi

indicatoarelor, spaţiilor comerciale de interes cultural şi altele;

k)spaţii pentru organizarea de manifestări ştiinţifice, spaţii destinate cazării

specialiştilor, alte lucrări specifice necesare, stabilite cu avizul Ministerului
Culturii.

Pentru monumentele istorice aflate în administrarea instituţiilor publice centrale

sau locale, finanţarea lucrărilor prevăzute la alin. 1 şi 2 se poate efectua, defalcat,
de la bugetul de stat, bugetele locale sau din veniturile extrabugetare constituite
potrivit legii.

Pentru monumentele istorice aflate în proprietatea sau în folosinţa unor persoane

fizice sau juridice, altele decât instituţiile publice, finanţarea lucrărilor prevăzute la
alin. 1 şi 2 se poate efectua şi din sume alocate de la bugetul de stat, potrivit
criteriilor şi condiţiilor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Lucrările de proiectare, conservare şi restaurare a monumentelor istorice se execută

numai prin instituţii publice specializate, agenţi economici avizaţi în condiţiile
prezentei ordonanţe sau de persoane fizice atestate şi înscrise în Registrul
specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice.

OG 68 1994 actualizată prin:

OG 24/1997 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.
68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 21 august 1997,
Monitorul Oficial 206/1997 ;

OG 24/1997 - pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.

68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 21 august 1997,
Monitorul Oficial 206/1997 ;

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Art. 23

Proiectarea lucrărilor de restaurare a monumentelor de o importanţă deosebită, a

monumentelor care prezintă probleme tehnice cu un mare grad de dificultate sau a
celor care necesită cercetări preliminare de ordin arheologic, istorico-documentar
şi iconografic va fi efectuată de Direcţia monumentelor istorice.

În acest scop se înfiinţează, în subordinea Ministerului Culturii – Direcţia

monumentelor istorice, un centru de proiectare, finanţat din surse extrabugetare.

Art. 24

Protecţia şi conservarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile

clasate sunt în sarcina proprietarilor şi a titularilor de drepturi reale.
Restaurarea monumentelor istorice şi a bunurilor culturale mobile clasate este în
sarcina proprietarilor sau titularilor dreptului de administrare.

Statul sprijină măsurile de protecţie, de conservare şi restaurare întreprinse de

proprietari, de titularii de drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare.

Art. 25

Abrogat.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Art. 26

Arhiva Naţională de Filme, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea

Română de Televiziune, Rompres, Biblioteca Academiei, muzeele şi alţi deţinători
de suporţi ai memoriei audiovizuale vor asigura acestor materiale condiţii de
păstrare şi de folosire potrivit sensibilităţii lor şi în acord cu recomandările
UNESCO.
În termenii prezentei ordonanţe, prin memorie audiovizuală se înţelege totalitatea
înregistrărilor de sunet şi imagine, indiferent de natura suportului: fotografii, clişee,
filme, discuri, benzi magnetice/video, compact-disc, precum şi alte forme de
memorie digitală.

Art. 27

Abrogat.

Pentru ocrotirea monumentelor se creează funcţia de „conservator pentru protecţia

monumentelor“ (arhitect sau inginer). Acesta îşi va desfăşura activitatea în cadrul
oficiilor pentru patrimoniul cultural naţional judeţene şi al municipiului Bucureşti.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

Constatarea contravenţiilor de mai sus şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa

organelor de specialitate ale Ministerului Culturii şi, după caz, ale Ministerului de
Interne.
Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile prevederile Legii
nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi
26.

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 182/2000 - privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil din 25

octombrie 2000, Monitorul Oficial 530/2000 ;

OG 68 1994 actualizată prin:

Legea 41/1995 - pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 68 din 26 august

1994 privind protejarea patrimoniului cultural naţional din 24 mai 1995, Monitorul
Oficial 105/1995 ;

PRIM-MINISTRU

NICOLAE VĂCĂROIU

Contrasemnează:

p. Ministrul culturii,

Mihai Ungheanu,

secretar de stat

Ministru de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale,

Dan Mircea Popescu

Ministru de stat, ministrul finanţelor,

Florin Georgescu