Hrisov de la principele voievod Ioan Radul Leon.

Emis la 20 mai 1665 (7173), prin act se confirm[ - se întărește lui Ivașco (Băleanu)
postelnic și soției sale, Maria, fiica lui Ivașco (Ceparul) medelnicer și a jupânesei
Slamna, stăpânirea satului Uda, din județul Argeș, cu „tot satul și cu toți rumânii și
cu viile, cu toată moșia … oricât se va alege”. Această proprietate a fost
cumpărată și dăruită de către părinții Ivașco (Ceparul) medelnicer și Slamna drept
zestre fiicei lor, Maria, la căsătoria cu postelnicul Ivașco, fiul marelui ban
Gheorghe Băleanu. Însă, după un timp, tatăl Mariei, Ivașco (Ceparul) medelnicer,
care trăia cu jupâneasa Voica „fără de cununie”, „s-au sculat fără dă nicio
socoteală de au răscumpărat acest sat Uda”.

În urma judecății domnului împreună cu „toți cinstiții deregătorii domniei” s-a

decis ca postelnicul Ivașco (Băleanu) împreună cu jupâneasa Maria să își „ție acest
sat Uda cu toți rumânii și cu viile și cu tot venitul de preste tot hotarul oricât se va
alege cu bună pace, să-i fie moșie lui și feciorilor lor stătătoare”.

În finalul hrisovului sunt menționați și membrii Sfatului domnesc: Stroe

(Leurdeanu) mare vornic, Radu Crețulescu mare logofăt, Mareș (Băjescu) mare
vistier, Drăghici (Cantacuzino) mare spătar, Neagoe (Săcuianu) mare clucer,
Șerban (Cantacuzino) mare postelnic, Badea (Vlădescul) mare paharnic,
Iordache (Pârșcoveanu-Trufanda) mare stolnic, Papa (Greceanu) mare comis,
Ivașco (din Izvor) mare slujer și Stoia (Stoian Capuchehaia) mare pitar.

Ispravnic al actului a fost Radu-Toma Năsturel al doilea logofăt.

Actul a fost consemnat de către Alexandru „în cetatea de scaun, în București”.

Invocația simbolică „†” (Cruce-ajută) și litera inițială „M” sunt decorate floral
policrom. Monograma domnească „Ioan Radul voievod, din mila lui Dumnezeu
domn” este scrisă cu chinovar. Peste prima parte a monogramei domnești se
suprapune semnătura autografă a domnului „Ioan Radul voievod”. Hrisovul a fost
autentificat cu sigiliul mijlociu domnesc, imprimat în ceară roșie, care din păcate
nu se mai păstrează, nefiind fixat de suportul papetar cu un timbru de hârtie, cusut
sau nu. Foto: Colecția Documente a M.M.B. redactat de dr. Grina-Mihaela Rafailă,
muzeograf, Secția Istorie, M.M.B.