Revista Romana de Dreptul Muncii 10 - 2016

REVISTA ROMÂNĂ DE
DREPTUL MUNCII
ROMANIAN LABOUR LAW REVIEW
10/2016
Drepturile de Copyright apartin editurii Wolters Kluwer. Acest exemplar a fost achizitionat de:
Catalina Calinescu, catalina.calinescu@mazars.ro, MAZARS CONSULTING SRL, RO22329064, la data: 11-02-2016, prin comanda: #462
Revista Română de Dreptul Muncii este o revistă indexată în baze de date
internaționale (EBSCO, ProQuest).
Romanian Labour Law Review is indexed in international databases (EBSCO,
ProQuest).
Revista Română
de Dreptul Muncii
Copyright © Wolters Kluwer
Romanian Labour
Law Review
Director General
Wolters Kluwer România: Dan STOICA
Senior Publisher Reviste

Wolters Kluwer România: Adrian Toni NEACŞU
Coordonator reviste: Alina CRĂCIUN
Wolters Kluwer
Bdul Tudor Vladimirescu nr. 22,
Green Gate, et. 6
Sector 5, Bucureşti 050881
WoltersKluwer.ro
Revista Română de Dreptul Muncii este o publicaţie Wolters Kluwer România, parte a grupului internaţional
Wolters Kluwer. Editura Wolters Kluwer este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din
Învăţământul Superior.
Copyright © 2016 – Toate drepturile rezervate Editurii Wolters Kluwer România. Nicio parte din această
publicație nu poate fi reprodusă, arhivată sau transmisă sub nicio formă prin niciun mijloc electronic, mecanic,
de fotografiere, de înregistrare sau oricare altul fără permisiunea anterioară în scris a editorului, cu excepția
cazului în care se citează pasaje în lucrări științifice și celelalte excepții permise de Legea nr. 8/1996, privind
dreptul de autor și drepturile conexe, la articolele 33, 34, 35.
DIRECTOR
Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
Vicepreşedinte, Universitatea Ecologică din Bucureşti
avocat, Baroul Bucureşti
FONDATORI
Prof. univ. dr. Sanda GHIMPU Prof. univ. dr. Andrei POPESCU
Prof. univ. dr. Ion Traian ŞTEFĂNESCU Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC
MEMBRI
Prof. univ. dr. Antonio Pedro BAYLOS GRAU Prof. univ. dr. Carmen LA MACCHIA
Universitatea din Castilla-La Mancha Universitatea de Studii din Messina
Facultatea de Drept și Știinte Sociale Facultatea de Drept, Italia
din Ciudad Real, Spania
Prof. univ. dr. Andrzej Marian SWIATKOWSKI
Prof. univ. dr. Laura CARLSON Universitatea Jegiellonia din Cracovia
Universitatea din Stockholm Facultatea de Drept și Administraţie, Polonia
Facultatea de Drept (Juridicum)
Conf. univ. dr. Marioara ŢICHINDELEAN
Prof. univ. dr. Raluca DIMITRIU Facultatea de Drept
Academia de Studii Economice din Bucureşti Universitatea Lucian Blaga din Sibiu
Catedra de Drept judecător, Tribunalul Sibiu
Prof. univ. dr. Filip DORSSEMONT Prof. univ. dr. Ovidiu ŢINCA
Profesor de dreptul muncii la Facultatea de Drept
Universitatea Catolică din Louvain, Belgia Universitatea din Oradea
Prof. univ. dr. Keith EWING Prof. univ. dr. Magda VOLONCIU
King’s College London, Marea Britanie avocat, Baroul Bucureşti
COLEGIUL DE REDACŢIE
REDACTOR ŞEF MEMBRI
Prof. univ. dr. Nicolae VOICULESCU Referent conf. univ. dr. Ana ŞTEFĂNESCU
Director al Centrului de cercetare din Facultatea de Științe Juridice, Sociale și Politice
Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti Universitatea Dunărea de Jos Galați
Judecător Amelia FARMATHY
REDACTOR ŞEF ADJUNCT Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflictele de muncă şi asigurări sociale
Referent lector univ. dr. Laura GEORGESCU Curtea de Apel Bucureşti
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Universitatea Ecologică din București Prof. univ. dr. Vlad BARBU
avocat, Baroul Bucureşti Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza Bucureşti,
Director, Şcoala Doctorală Drept
Lector universitar Adelina Oana DUȚU
Facultatea de Psihologie,
Universitatea Ecologică din București
drd. Corneliu BENȚE
Președintele Uniunii Naționale
a Experților în Legislația Muncii
Cuprins
NOUTĂȚI
11 Selecție de noutăți legislative din perioada 01.09-30.09.2016
DOCTRINĂ
15 Alexandru ŢICLEA
Legalitatea abaterilor disciplinare
23 Ilie DUMITRU
Consideraţii asupra legalităţii concedierii lucrătoarelor gravide, lăuze sau
care alăptează
PERSPECTIVE ITM
37 Corneliu BENȚE
Registrul de evidenţă al zilierilor în format electronic, pentru a combate mun
ca la negru şi birocraţia
DOSAR – Expertul vă răspunde
41 Roxana POPESCU
Încetarea contractului individual de muncă al salariatei gravide la sfârșitul
perioadei de probă
DREPT INTERNAȚIONAL AL MUNCII
Selecție de referent lector univ. dr. Laura GEORGESCU
45 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea) 14 septembrie 2016(*) „Trimitere
preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE – Acordul‑cadru cu privire
la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP – Clauza 4
– Principiul nediscriminării – Noțiunea «condiții de încadrare în muncă»
– Indemnizație pentru rezilierea unui contract de muncă – Indemnizație
care nu este prevăzută de reglementarea națională pentru contracte de
muncă temporară – Diferență de tratament în raport cu lucrătorii pe durată
nedeterminată”
55 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea) 19 octombrie 2016(*) „Trimitere
preliminară – Transporturi rutiere – Regulamentul (CE) nr. 561/2006 –
Articolul 10 alineatul (3) – Articolele 18 și 19 – Amendă aplicată condu
cătorului auto – Măsuri necesare pentru executarea sancțiunii, adoptate
împotriva întreprinderii de transport – Imobilizarea vehiculului”
66 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea) 10 noiembrie 2016(*) „Trimitere
preliminară – Politica socială – Principiile egalității de tratament și
nediscriminării pe motive de vârstă – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de
tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de
muncă – Articolele 2, 3 și 6 – Domeniu de aplicare – Tratament diferențiat
pe motive de vârstă – Legislație națională care plafonează deducerea
cheltuielilor cu formarea efectuate după o anumită vârstă – Acces la formare
profesională”
REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 5

73 HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră) 15 noiembrie 2016(*) „Trimitere
preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă
și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 2 alineatul
(2) și articolul 4 alineatul (1) – Discriminare pe motive de vârstă – Limitarea
recrutării agenților Poliției comunității autonome Țara Bascilor la candidații
care nu au împlinit vârsta de 35 de ani – Noțiunea «cerință profesională
esențială și determinantă» – Obiectiv urmărit – Proporționalitate”
JURISPRUDENȚĂ NAȚIONALĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUŢU
87 Contestaţie decizie de concediere. Punerea în executare a hotărârii primei
instanţe de către angajator, simultan cu exercitarea căii de atac a apelului
împotriva soluţiei executate. Nelegalitatea modalităţii de transpunere în
practică a hotărârii privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii
(C. Apel Constanţa, decizia nr. 246/CM/2016, www.portal.just.ro)
91 Legalitatea măsurii dispuse de ITM privind obligaţia iniţierii procedurii de ne
gociere colectivă în vederea încheierii contractului colectiv de muncă la nivel
de unitate (C. Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 179/2016, www.portal.just.ro)
94 Diurna externă, indemnizaţia plătită unui angajat pentru acoperirea
cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în altă ţară, supusă ne
gocierii între salariat şi angajator (C. Apel Suceava, decizia nr. 584/2016,
www.portal.just.ro)
100 Posibilitatea cumulului pensiei anticipate parţiale cu veniturile rezultate din
prestarea unei activităţi profesionale (C. Apel Suceava, decizia nr. 654/2016,
www.portal.just.ro)
103 Condiţiile de angajare a răspunderii patrimoniale a angajatului (C. Apel
Târgu Mureş, decizia nr. 618/A/2015, www.portal.just.ro)
107 Termen de preaviz. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă în peri
oada de preaviz (C. Apel Braşov, decizia nr. 1246/Ap/2015, www.portal.just.ro)
112 Nelegalitatea deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă
la împlinirea vârstei de pensionare. Discriminare pe criterii de sex. Principiul
supremaţiei dreptului european (C. Apel Suceava, decizia nr. 652/2016,
www.portal.just.ro)
120 Concediere nelegală. Angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului.
Vinovăţia pârâtei sub forma intenţiei indirecte. Acumulare restanţe la ram
bursarea creditului ipotecar pentru apartament ca urmare a concedierii.
Acordare daune materiale și morale (C. Apel Constanţa, secţia I civilă, decizia
nr. 300/CM/2016, www.portal.just.ro)
6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016

NEWS
11 Legislative news selection: September 1-30, 2016
DOCTRINE
15 Alexandru ŢICLEA
Legality of misconduct
23 Ilie DUMITRU
Considerations on the legality of the dismissal of pregnant women, women
after childbirth and breastfeeding women
TERRITORIAL LABOUR INSPECTORATE PERSPECTIVES
37 Corneliu BENȚE
The register of day labourers in electronic format, to combat undeclared
work and bureaucracy
BRIEF – The expert’s answer
41 Roxana POPESCU
Termination of the individual employment contract of pregnant employees
at the end of the trial period
INTERNATIONAL LABOUR LAW
A selection by Senior Lecturer Laura GEORGESCU, PhD, referent
45 JUDGMENT OF THE COURT (Tenth Chamber) of 14 September 2016(*)
“Reference for a preliminary ruling – Social policy – Directive 1999/70/EC –
Framework agreement on fixed-term work concluded by ETUC, UNICE and
CEEP – Clause 4 – Principle of non-discrimination – Concept of ‘employment
conditions’ – Compensation for termination of a contract of employment
– Compensation not provided for by the national legislation for temporary
employment contracts – Difference of treatment as compared with
permanent workers”
55 JUDGMENT OF THE COURT (Fifth Chamber) of 19 October 2016(*)
“Reference for a preliminary ruling – Road transport – Regulation (EC)
No 561/2006 – Article 10(3) – Articles 18 and 19 – Fine imposed on the
driver – Measures necessary to the execution of the penalty taken against
the transport company – Immobilisation of the vehicle”
66 JUDGMENT OF THE COURT (Sixth Chamber) of 10 November 2016(*)
“Reference for a preliminary ruling – Social policy – Principles of equal
treatment and of non-discrimination on grounds of age – Directive 2000/78/
EC – Equal treatment in employment and occupation – Articles 2, 3 and 6 –
Scope – Difference in treatment on grounds of age – National legislation
capping deductions of training costs incurred after a certain age – Access
to vocational training”

73 JUDGMENT OF THE COURT (Grand Chamber) of 15 November 2016(*)
“Reference for a preliminary ruling – Equal treatment in employment
and occupation – Directive 2000/78/EC – Article 2(2) and Article 4(1) –
Discrimination on grounds of age – Recruitment of police officers of the
Autonomous Community of the Basque Country restricted to candidates
under 35 years of age – Concept of ‘genuine and determining occupational
requirement’ – Objective pursued – Proportionality”
CASE LAW SYNTHESES
A selection by Senior Lecturer Adelina Oana DUŢU, PhD
87 Appeal against dismissal decision. Enforcement of the judgment of the
first instance court by the employer, while lodging an appeal against the
enforced judgment. Illegality of the way of implementing the decision
regarding the approval of the organizational structure and job title list
(Constanţa Court of Appeal, decision no. 246/CM/2016, www.portal.just.ro)
91 Legality of the measure taken by the Territorial Labour Inspectorate on the
obligation to start the collective bargaining procedure in order to conclude
the collective agreement at the unit level (Alba Iulia Court of Appeal, civil
decision no. 179/2016, www.portal.just.ro)
94 Subsistence allowance paid to an employee to cover duty travel expenses in
another country, subject to negotiation between employee and employer
(Suceava Court of Appeal, decision no. 584/2016, www.portal.just.ro)
100 Possibility of overlapping partial early pension with revenue from performing
a professional activity (Suceava Court of Appeal, decision no. 654/2016,
www.portal.just.ro)
103 Conditions for the patrimonial liability of the employee (Târgu Mureş Court
of Appeal, decision no. 618/A/2015, www.portal.just.ro)
107 Notice period. Termination of the employment contract on disciplinary
grounds during the notice period (Braşov Court of Appeal, decision
no. 1246/Ap/2015, www.portal.just.ro)
112 Non-legality of the decision for de jure termination of the individual
employment contract at the age of retirement. Sex discrimination.
Principle of the primacy of European law (Suceava Court of Appeal, decision
no. 652/2016, www.portal.just.ro)
120 Unfair dismissal. Patrimonial liability of the employer. Guilt of the defendant
as indirect intent. Accumulating arrears in the repayment of the mortgage
for the apartment as a result of dismissal. Moral and material damages
award (Constanţa Court of Appeal, Civil Section I, decision no. 300/CM/2016,
www.portal.just.ro)

NOUTĂȚI
Selecție de noutăți legislative din perioada 01.09 – 30.09.2016
Selecție de noutăți legislative din perioada 01.09-30.09.2016
Legislație națională
Parlamentul
Legea 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de
pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca
persoane juridice de utilitate publică*) - REPUBLICARE
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
Ordinul 1840/2016 privind încadrarea în activitatea de cercetare-dezvoltare aplicativă şi/sau
de dezvoltare tehnologică
Ordinul 1835/2016 pentru aprobarea modelului de cerere pentru solicitarea ajutoarelor
de urgenţă acordate familiilor şi persoanelor singure, cetăţeni români,
afectate de calamităţile naturale produse în Italia în 24 august 2016
Ordinul 1445/2016 pentru modificarea şi completarea Metodologiei de evaluare, de selectare
şi de finanţare a cererilor de finanţare prin programul de interes naţional
„Creşterea calităţii vieţii persoanelor vârstnice din căminele pentru
persoane vârstnice”, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei,
protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 1.343/2016
Ministerul Finanţelor Publice
Ordinul 2209/2016 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice
nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile
publice
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
Ordinul 806/2016 pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 763/377/2016 privind aprobarea
Normelor metodologice de aplicare în anul 2016 a Hotărârii Guvernului
nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-
cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a
medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017
NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 11

Noutăţi legislative
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Decizia 13/2016 [A] privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul
NOUTĂȚI
general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

referitor la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea
nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulte
rioare (Legea nr. 500/2002), ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007), coroborate cu prevederile art. 4
din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de
plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările
şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002), şi ale
art. 222 din Codul civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul civil), vizând
calitatea procesuală pasivă a acestui minister în litigiile dintre angajaţi şi
instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având
ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, raportat la calitatea
sa de ordonator principal de credite
Decizia 20/2016 [A] privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei
chestiuni de drept, respectiv dacă în sintagma „fără încheierea unui con
tract individual de muncă” prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul
muncii se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat
12 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | NOUTĂȚI

DOCTRINĂ

Prof. univ. dr. Alexandru ŢICLEA
ABSTRACT
To be qualified misbehavior, an act committed by an employee should be provided

in law, internal regulations, collective agreement or individual employment.
Also operate in this area, as in criminal law or contraventional, legality principle

of disciplinary offenses.
Keywords: disciplinary offenses, collective agreement, internal regulations.
REZUMAT
O faptă săvârșită de un salariat, pentru a fi calificată abatere disciplinară, trebuie

prevăzută ca atare, în lege, în regulamentul intern, contractul colectiv sau individual
de muncă.
Funcţionează și în această materie, la fel ca în dreptul penal sau cel contravenţional,

principiul legalităţii abaterilor disciplinare.
Cuvinte-cheie: abatere disciplinară, regulamentul intern, contractul colectiv de

muncă.
Legislaţie relevantă: Codul muncii, art. 40, art. 242, art. 247
1. Preliminarii
Prin cuvântul „legalitate” avem în vedere sensul larg (lato sensu) al acestui termen și anume,
nu doar legea în mod strict, emanaţie a puterii legislative (Parlamentul), dar și celelalte
acte normative edictate de autorităţile publice pe cale unilaterală (ordonanţe și hotărâri
ale Guvernului, ordine și instrucţiuni ale miniștrilor și ale altor autorităţi ale puterii publice
centrale sau locale), precum și actele unor persoane juridice, cum sunt regulamentele interne
și regulamentele de ordine interioară ale angajatorilor. De asemenea, includem în noţiunea în
discuţie contractul colectiv de muncă deoarece el are forţa și efectele unui act normativ și izvor
de drept[1].
[1]
A. Țiclea, Tratat de dreptul muncii, ed. a X-a, Ed. Universul Juridic, București, 2016, p. 251.
DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 15

Alexandru ŢICLEA
Așa fiind, prin sintagma „legalitatea abaterilor disciplinare”, vom înţelege stabilirea acestor
fapte ilicite prin actele juridice enumerate în cele ce preced. Angajatorul, ca urmare, nu ar putea
să inventeze arbitrar abateri disciplinare în afara celor prevăzute de lege, alte acte normative,
contracte colective și sau regulamente interne.
2. Reglementare
Codul muncii nu consacră, în mod expres, principiul legalităţii abaterilor disciplinare, dar acest
principiu rezultă din mai multe texte ale sale, precum și din alte acte normative.
Potrivit art. 40 alin. (1) lit. a) C. muncii, „angajatorul are dreptul să constate săvârșirea abaterilor
DOCTRINĂ
disciplinare și să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii (s.n.), contractului colectiv de

NOUTĂȚI
muncă aplicabil și regulamentului intern”. Așadar, în temeiul acestui text, abaterile disciplinare
trebuie prevăzute în unul din cele trei acte normative, deci, prin normele legale, contractuale
sau/și regulamentare.
Conform art. 242 lit. f) C. muncii, în conţinutul regulamentului intern, întocmit „de către an
gajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz, trebuie să se
regăsească „abaterile disciplinare” (s.n.) și sancţiunile aplicabile”. Pe baza metodei de interpretare
gramaticală[2], având în vedere articularea cuvântului „abaterile”, ajungem la concluzia că
angajatorul trebuie să stabilească în mod exhaustiv faptele ilicite susceptibile să atragă
răspunderea disciplinară a salariaţilor vinovaţi.
În același sens este și art. 247 din acelaşi act normativ care dispune că angajatorul are dreptul
de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare [alin. (1)]. Textul definește abaterea disciplinară ca
acea „faptă în legătură cu munca și care consta într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie
de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul
individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale
conducătorilor ierarhici”.
Spre deosebire de Codul muncii, alte acte normative enumeră categoriile de abateri disciplinare
susceptibile să fie săvârșite de către angajaţi. De pildă, art. 77 alin. (2) din Legea nr. 188/1999
privind statutul funcţionarilor publici[3] prevedea că sunt abateri disciplinare:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
[2]
A se vedea privind această metodă de interpretare: N. Popa, Teoria generală a dreptului, ed. a 5-a, Ed. C.H. Beck,
București, 2014, p. 209-2010; I. Craiovan, Tratat de teoria generală a dreptului, ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București,
2015, p. 492-493.
[3]
Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificată ulterior.
16 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOCTRINĂ

i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese
şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice
şi funcţionarilor publici[4].
Tot astfel, art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor[5] enumeră
abaterile disciplinare, susceptibile de a fi săvârșite de judecători și procurori:
a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei,
săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
b) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii
şi procurorii;
c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal
al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi,
martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;
d) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice
în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de
părţile din proces;
f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;
g) nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor procurorului ierarhic superior, date în scris şi
în conformitate cu legea;
h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la
soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din
motive imputabile;
i) nerespectarea îndatoririi de a se abţine atunci când judecătorul sau procurorul ştie că există
una din cauzele prevăzute de lege pentru abţinerea sa, precum şi formularea de cereri repetate
şi nejustificate de abţinere în aceeaşi cauză, care are ca efect tergiversarea judecăţii;
j) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter,
precum şi a altor informaţii de aceeaşi natură de care a luat cunoştinţă în exercitarea funcţiei,
cu excepţia celor de interes public, în condiţiile legii;
k) absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea
instanţei ori a parchetului;
l) imixtiunea în activitatea altui judecător sau procuror;
m) nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse
în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu
caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente;
n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau
intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor
personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal
reglementat pentru toţi cetăţenii;
Abateri disciplinare prevăd și:
[4]
– art. 83 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarilor publici parlamentari;
– art. 68 din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din sistemul penitenciar;
– art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor.
[5]
Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificată ulterior.

Alexandru ŢICLEA
o) nerespectarea în mod grav sau repetat a dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor;
p) obstrucţionarea activităţii de inspecţie a inspectorilor judiciari, prin orice mijloace;
q) participarea directă sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc
sau sisteme de investiţii pentru care nu este asigurată transparenţa fondurilor;
r) lipsa totală a motivării hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, în
condiţiile legii;
s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor judiciare
ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să
afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat;
ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii;
DOCTRINĂ
t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă[6].

NOUTĂȚI
Și unele contracte colective enumeră abaterile disciplinare succeptibile a fi săvârșite în unitate.

De exemplu, salariatul comite asemenea abateri dacă:
a) a utilizat documente false la angajare;

b) a sustras sau a favorizat sustragerea de obiecte aparţinând unităţii sau colegilor;
c) a refuzat nejustificat dispoziţiile superiorilor sau a incitat pe alţii să o facă;
d) a pus în pericol, prin acte deliberate sau prin imprudenţe grosolane, securitatea întreprinderii,
a colaboratorilor sau a sa personală, ori a provocat avarii;
e) în interiorul unităţii s-a făcut vinovat de acte de violenţă sau insulte grave la adresa colegilor
sau a conducătorilor;
f) a provocat mari pagube materiale unităţii;
g) a dezvăluit secrete ale unităţii, prin care a adus prejudicii acesteia;
h) a introdus sau a consumat băuturi alcoolice în interiorul unităţii;
i) a fost absent nemotivat, timp de 3 zile, de la serviciu;
j) a falsificat un act generator de drepturi;
k) ameninţă, împiedică sau obligă un salariat sau un grup de salariaţi să participe la grevă sau
să muncească în timpul grevei”.
3. Analogii cu dreptul penal

Având în vedere că „atât prin trăsăturile laturii obiective - fapta ilicită - și ale laturii subiective -
vinovăţia -, cât mai ales prin natura sancţiunii, răspunderea disciplinară prezintă unele asemănări
cu răspunderea penală[7], se impune să ne referim la unele asemănări dintre cele două categorii
de răspunderi. De amintit este că, uneori dreptul disciplinar a fost calificat ca „micul penal”.
Codul penal consacră atât principiul legalităţii incriminării (art. 1), cât și principiul legalităţii sancţiunilor
(art. 2), principii formulate prin adagiile nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege[8].
Abateri disciplinare prevăd și:
[6]
– art. 84 și art. 89 din Legea nr. 567/2004 în cazul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al
parchetelor de pe lângă acestea și al personalului de specialitate criminalistică, precum și al celor care ocupă funcții auxiliare;
– art. 73 din Legea nr. 123/2006 în cazul personalului din serviciile de probațiune etc.
S. Ghimpu, I.T. Ștefănescu, Ș. Beligrădeanu, Ghe. Mohanu, Dreptul muncii, Tratat, Vol. III, Editura ştiințifică și enciclo
[7]
pedică, București, 1979, p. 33.

[8]
V. Pașca, Drept penal. Partea generală, Curs universitar, Ed. Universul juridic, București, 2014, p. 29.

În temeiul primului principiu, „o faptă, chiar dacă este periculoasă, ea nu poate fi considerată
infracţiune atâta timp cât prin lege nu este calificată ca atare”. „Constrângerea aplicată unei
persoane nu constituie pedeapsă decât dacă a fost calificată prin lege, iar stabilirea răspunderii
penale (judecata) trebuie să se facă potrivit legii”. Principiile menţionate sunt menite „să
constituie o garanţie a libertăţii persoanelor împotriva abuzurilor și arbitrariului din activitatea
aparatului judiciar...”[9].
Mutatis mutandis, principiul incriminării trebuie să funcţioneze și în ceea ce privește răspunderea

disciplinară. De altfel, nu poate fi de conceput existenţa doar a principiului legalităţii sancţiunilor
disciplinare – nulla poena sine lege (art. 248 C. muncii) – fără existenţa celuilalt principiu – nullum
crimen sine lege. Cele două principii nu pot decât coexista; sunt organic legale unul de celălalt.
Inexistenţa principiului legalităţii incriminării (stabilirii abaterilor disciplinare prin diverse acte
normative, inclusiv regulamente interne și contracte colective de muncă, ar permite abuzuri ale
angajatorilor în sancţionarea disciplinară a salariaţilor. Oricând reprezentantul acestor angajatori
ar inventa abateri în mod discreţionar, deci în afara legii -, și ar proceda la sancţionări arbitrare,
așa cum rezultă din speţa la care ne vom referi în continuare. De aceea, este nevoie de ordine,
de rigoare juridică și în acest domeniu al relaţiilor de muncă.
4. Practică
Încălcând principiul legalităţii abaterilor disciplinare, un angajator a dispus concedierea a doi
salariaţi, fără ca fapta ce li s-a imputat să fi fost prevăzută de lege, contractul colectiv de muncă
aplicabil sau regulamentul intern.
Legea nr. 677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal, pretins încălcată de către sa
lariaţi, nu prevede abateri disciplinare; aceasta reglementează obligaţii, contravenţii și infracţiuni
în sarcina operatorilor – angajatori. Conform normelor și practicii Autorităţii Naţionale de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, operatorii au obligaţia de „efectuare
a prelucrării în condiţii de legitiminate, de respectare a drepturilor persoanelor fizice ale căror
date le prelucrează (în speţa de faţă, proprii angajaţi), precum și de asigurare a confidenţialităţii
și securităţii prelucrării datelor.
În ceea ce ne privește, obligaţia de a asigura confidenţialitatea și securitatea prelucrării datelor,

operatorii trebuie să aplice măsuri tehnice și orgnizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu
caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii, modificării, dezvăluirii
sau accesului neautorizat precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală, conform
art. 19 și art. 20 din Legea nr. 677/2001”.
În sarcina salariatului T.I., coordonator în materie de securitate și sănătate în muncă, s-a reţinut
că „a transmis o listă de persoane (salariaţi ai societăţii), incluzând manageri de departamente
şi şefii de servicii, un e-mail, având ca subiect notificarea faptului că la data de 7 septembrie
2015 se organizează control medical periodic obligatoriu, comunicând listele cu angajaţii care
trebuie să se prezinte la acest control”, iar „într-unul dintre documentele ataşate respectivului
mesaj au fost inserate, pe lângă numele, funcţiile şi alte date necesare identificării angajaţilor
vizaţi, cod numeric personal şi diagnosticul medical al unora dintre angajaţi”. Procedându-se
[9]
C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român, Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 49.

Alexandru ŢICLEA
astfel, angajatorul a considertat că a fost săvârşită o abatere gravă, fiind încălcate prevederile
Legii nr. 677/2001.
În sarcina salariatului B.A.C., manager, şeful direct al lui T.I., s-a reţinut „abaterea” în sensul că
„nu a întreprins în perioada relevantă niciun demers prin care să sesizeze, să împiedice, să stopeze
divulgarea de către medicul de medicină a muncii a unor astfel de documente conţinând date cu
caracter personal sau să raporteze aceste acţiuni conducerii Societăţii sau altor departamente
abilitate să ia măsuri în astfel de situaţii. S-a constatat astfel că, atât prin acţiunile neautorizate
ale dlui B.A.C., dar şi prin lipsa sa de atenţie, a fost permisă (în mod repetat şi nejustificat),
respectiv s-a procedat la diseminarea de documente conţinând date cu caracter protejat către
un număr mare de angajaţi” etc.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Așa cum susţine Autoritatea Naţională competentă, în ipoteza în care prelucrarea datelor „se
efectuează de către operator direct prin proprii săi angajaţi, atribuţiile de serviciu specifice trebuie
stabilite în sarcina acestora prin fișele posturilor”, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Au fost, în schimb, înscrise atribuţiile generale circumscrise funcţiilor exercitate de către cei doi
salariaţi, care îi abilitau să utilizeze datele cu caracter personal în interesul serviciului.
T.I în calitate de „Coordonator în materie de Securitate şi Sănătate în muncă”, trebuia să ţină

legătura cu medicul de medicină a muncii, să asigure programarea la controlul medical periodic,
să urmărească starea de sănătate a personalului, să informeze conducătorii locurilor de muncă
despre această stare etc. În acest sens, în fişa postului, printre altele, s-a consemnat:
- participă la identificarea factorilor de risc, de accidentare în muncă şi/sau îmbolnăvire

profesională;
- coordonează personalul companiei în probleme legate inclusiv de securitate şi sănătate în

muncă;
- răspunde de conştientizarea pericolelor şi riscurilor în cadrul sistemului de muncă şi de

aplicare a măsurilor de ţinere sub control a aparatelor de mediu şi a riscurilor securităţii şi
sănătăţii în muncă…;
- răspunde de realizarea măsurilor înscrise în programul anual de securitate şi sănătate în

muncă;
- răspunde de corectitudinea informaţiilor comunicate;
- răspunde de nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă, modul în care

contribuie la protejarea sănătăţii salariaţilor;
- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă

despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor.
În fişa postului a salariatului, B.A.C., „Manager al Sistemului de managament Securitate şi

Sănătate în muncă, sistemelor de management al calităţii…”, printre altele, asemănător, s-a
consemnat:

- respectă cerinţele organizatorice ale firmei în domeniul protecţiei mediului, sănătate şi

securitate în muncă…;
- participă la activitatea de identificare a pericolelor şi riscurilor, evaluare a riscurilor şi la

determinarea şi implementarea controalelor necesare;
- participă la identificarea factorilor de risc de accidentare în muncă şi/sau îmbolnăvirea

profesională;
- propune atribuţii şi răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin

lucrătorilor…;
- coordonează din punct de vedere metodologic, întreg personalul companiei, în probleme

legate de calitate, securitate şi sănătate în muncă…;
- răspunde de conştientizarea pericolelor şi riscurilor în cadrul sistemului de muncă şi de

aplicare a măsurilor de ţinere sub control a aspectelor de mediu şi a riscurilor securităţii şi
sănătăţii în muncă etc.
Deși regulamentul intern al angajatorului trebuia să cuprindă, în temeiul art. 242 lit. f) C. muncii și
abaterile care au fost imputate salariaţilor în cauză având în vedere importanţa lor, ele lipsesc în
enumerarea existentă în acest act juridic. Dar, enumeră, printre abaterile grave, pe cele constând în:
- „nerespectarea normelor privind asigurarea sănătăţii, protecţiei şi siguranţei la locul de

muncă” [art. 49 lit. f)];
- „neprezentarea culpabilă la controalele medicale periodice” [art. 49 lit. g)];
Enumeră, totodată, o serie de obligaţii care permiteau celor sancţionaţi să utilizeze, în exercitarea
atribuţiilor lor, datele cu caracter personal ale salariaţilor unităţii. Aceste obligaţii se referă la:
- respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;
- identificarea pericolelor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, pe locuri de

muncă;
- cunoaşterea şi aplicarea de către salariaţi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în

domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- colaborarea cu salariaţii şi cu medicul de medicină a muncii în vederea coordonării măsurilor de

prevenire şi protecţie;
- asigurarea controlului medical periodic, ulterior angajării.
Conform aceluiaşi Regulament intern, printre alte obligaţii, sunt și cele privind:
- să comunice angajatorului şi/sau salariaţilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere pericol pentru securitatea şi sănătatea salariaţilor;
- să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securi
tate şi sănătate;

Alexandru ŢICLEA
- să respecte prevederile legislaţiei în domeniul securtăţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de

aplicare a acestora.
Nici Contractul colectiv de muncă de la nivelul unităţii nu a prevăzut abateri de natura celor
pentru care au fost concediaţi disciplinar salariaţii respectivi. Dimpotrivă, conform acestui
contract, salariaţii erau obligaţi:
- „să realizeze atribuţiile ce le revin la locul de muncă, în conformitate cu prevederile fişei

postului”;
- „să respecte normele şi normativele privind sănătatea, securitatea şi igiena muncii…” etc.
DOCTRINĂ
De precizat este că Legea nr. 677/2001 permite prelucrarea datelor cu caracter personal, ca
NOUTĂȚI
excepţie, fără consimţământul persoanelor vizate, în anumite situaţii [art. 5 alin. (2), art. 7-10],
pentru care se află cea „pentru îndeplinirea obligaţiilor legale ale angajatorului, potrivit Codului
muncii sau unor acte normative specifice (de pildă, Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii
în muncă), aceasta se poate realiza fără consimţământul persoanei vizate”, așa cum precizează
Autoritatea Naţională în materie. Dar, mai trebuie subliniat că, în cauză, toţi salariaţii unităţii își
dăduseră un asemenea consimţământ.
Din păcate, instanţa (de fond, Tribunalul Prahova – sent. civ. 1507/2016, soluţie menţinută de
Curtea de Apel Ploiești), nu a observat lipsa legalităţii abaterilor disciplinare. A reţinut că fapta
ar fi fost prevazută în Regulamentul intern (dar, nu instituită expres, ca abatere, ci dedusă din
obligaţiile generale ale salariaţilor, ceea ce desigur, a fost eronat). De asemenea, nu a avut în
vedere contextul general al reglementărilor în materie, al obligaţiilor de serviciu ale acelor
salariaţi și al economiei desfășurării raporturilor de muncă etc.
Ca să „împace” ambele părţi litigante, instanţa a înlocuit sancţionarea concedierii cu cea a di
minuării salariului cu 10% pe 3 luni, în cazul ambilor salariaţi, deși faptele erau diferite, ca și
eventuală vinovăţie...
În practica judiciară s-a decis, însă, în mod judicios:
„În ipoteza în care fapta comisă de salariat nu este prevăzută ca abatere disciplinară în statutul
de personal, regulamentul intern, contractul individual sau colectiv de muncă aplicabil ori
nu întrunește elementele constitutive ale unei asemenea încadrări juridice (altfel spus, nu se
încadrează în tiparul prevăzut în statul de personal, regulamentul intern, contractul individual
de muncă sau contractul colectiv aplicabil), nu poate fi considerată abatere disciplinară, cu con
secinţele ce decurg de aici”.[10]
Încheiem cu proverbul (până la o eventuală modificare a practicii judiciare): „Câte bordeie atâtea
obiceie”.
[10]
Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, dec. civ.
nr. 3380/A/2015, în R.R.D.M. nr. 11/2015, p. 141-142.

Consideraţii asupra legalităţii concedierii lucrătoarelor...
Consideraţii asupra legalităţii concedierii

lucrătoarelor gravide, lăuze sau care
alăptează
drd. Ilie DUMITRU
avocat, Baroul Bucureşti
ABSTRACT
Both European and national law contain provisions that protect pregnant women,
childbed women and breastfeeding women, which is in an employment relationship
with an employer. As a rule, the dismissal of this category of workers is forbidden,
but, notwithstanding, it is still possible when not connected with their condition.
However, the national jurisprudence stated many times that a dismissal of such
employed women is invalid regardless of the reason given by the employer. In this
article we intend to make an analysis of legislation and case law of the Court of
Justice of the European Union and thus argue that, exceptionally, employers may
still have lawfully dismiss a woman worker which is pregnant, have recently given
birth or are breastfeeding.
Keywords: pregnant worker, dismissal, labour contract.
REZUMAT
Atât dreptul european, cât şi cel naţional conţin prevederi care protejează femeia
gravidă, lăuză sau care alăptează, aflată într-un raport de muncă sau de serviciu
cu un angajator. Ca regulă generală, concedierea acestor categorii de lucrătoare
este interzisă, însă, prin excepţie, este totuşi posibilă atunci când nu are legătură
cu starea lor. Cu toate acestea, în jurisprudenţa naţională se afirmă de multe ori
că o concediere a unei salariate gravide, lăuze sau care alăptează este lovită de
nulitate indiferent de motivul invocat de angajator. Ne propunem prin acest articol
să facem o analiză a legislaţiei şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
şi a argumenta astfel că, în mod excepţional, angajatorii pot totuşi să dispună în
mod legal concedierea unei lucrătoare gravide, lăuze sau care alăptează.
Cuvinte-cheie: lucrătoare gravidă, concediere, contract de muncă.
Legislaţie relevantă: Codul muncii, art. 60; O.U.G. nr. 96/2003

Ilie DUMITRU
Femeia, în special femeia gravidă, a fost dintotdeauna, în mod firesc şi lesne de înţeles, beneficiara
unor reguli scrise dar şi nescrise de protecţie, la nivelul întregii societăţi.
Femeia gravidă, pentru că ne vom limita prezenta analiză juridică doar la aceasta, a avut şi are şi în
prezent un aliat important în normele de drept, care îi recunosc situaţia vulnerabilă în care se află
pe toată durata sarcinii şi chiar şi ulterior acesteia şi, în consecinţă, îi acordă o protecţie specială.
Ramura dreptului muncii s-a alăturat şi ea acestui sistem complex de reglementări juridice care
protejează femeia gravidă şi, printre altele, prevede în legea generală din domeniul relaţiilor de
muncă, respectiv Codul muncii, că nu este permisă desfacerea contractului de muncă „pe durata
în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt
anterior emiterii deciziei de concediere”.[1]
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Această normă de drept cuprinsă în art. 60 C. muncii nu este nici prima şi nici ultima care
consfinţeşte această măsură de protecţie a lucrătoarei gravide. Dimpotrivă, dreptul român se
confruntă în prezent cu o triplă reglementare a acestei interdicţii, cuprinsă în trei acte normative
distincte, fiecare cu o formulare proprie. Efectul acestei încălcări a celor mai elementare reguli de
tehnică legislativă[2] a fost resimţit şi la nivel jurisprudenţial, existând variaţii ale practicii judiciare
naţionale care diferă după cum judecătorul cauzei îşi întemeiază hotărârea pe unul sau altul din
cele trei acte normative. Cum mulţi practicieni ai dreptului îşi limitează analiza cel mai adesea la
normele de drept cuprinse în Codul muncii, s-a creat o impresie, greşită în opinia noastră, potrivit
căreia interdicţia concedierii lucrătoarelor gravide are un caracter absolut şi, indiferent de motivul
sau contextul concedierii, aceasta este lovită de nulitate, mai puţin atunci când este motivată de
dizolvarea, reorganizarea juridiciară sau falimentul angajatorului.
1. Reglementări juridice referitoare la concedierea

lucrătoarelor gravide
a. Codul muncii actual nu este prima lege naţională care a consacrat regula interzicerii
concedierii salariatelor gravide. O prevedere similară se găsea şi în Codul muncii anterior
(Legea nr. 10/1972)[3], care menţinona la art. 146 că nu poate fi desfăcut contractul de muncă
din iniţiativa unităţii în timpul incapacităţii temporare de muncă în care primeşte ajutoare de
asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate şi în perioada de
alăptare, în perioada cât îngrijeşte copilul bolnav, în vârstă de până la 3 ani, precum şi în timpul
cât soţul satisface serviciul militar[4].
[1]
A se vedea art. 60 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial nr. 345 din
18 mai 2011, cu modificările ulterioare
[2]
Pentru o corectă analiză critică din perspectiva încălcării normelor de tehnică legislativă, a se vedea Al. Ţiclea,
Interdicţia concedierii salariatei gravide, în Revista Română de Dreptul Muncii nr. 1/2014, p. 12-19.
[3]
Legea nr. 10 din 25 noiembrie 1972 (Codul muncii) a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 140 din 1 decembrie 1972.
Totuşi, cu caracter de excepţie, se putea desface contractul de muncă al salariaţilor aflaţi în una din aceste situaţii
[4]
atunci când: unitatea se mută în altă localitate, iar persoana încadrată nu acceptă să o urmeze; unitatea se mută în altă
localitate şi are posibilitatea să-şi asigure pe plan local cadrele necesare; persoana încadrată în muncă se pensionează
pentru limită de vârstă ori pentru invaliditate de gradul 1 sau 2; cel în cauză este arestat mai mult de 60 de zile; persoana
încadrată în muncă este condamnată definitiv pentru o infracţiune în legătură cu munca sa, dacă condamnarea o face
necorespunzătoare postului pe care îl deţine; instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporal
sau definitiv.

b. Legea nr. 53/2003 (Codul muncii actual) a fost adoptată la 24 ianuarie 2003 şi a intrat în vi
goare la 1 martie 2003[5] şi, încă de la început, art. 60 alin. (1) lit. c), care are aceeaşi formă şi în
prezent, a interzis concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care
angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.
Totodată alin. (2) al art. 60 prevede cu caracter de excepţie că prevederile alin. (1) nu se aplică „în
cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau
a dizolvării angajatorului, în condiţiile legii.”
c. La momentul adoptării Legii nr. 53/2003, la nivelul Uniunii Europene exista Directiva nr. 92/85/CEE
privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul
de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează[6].
Art. 10 din această directivă este cel care conţine norma de recomandare adresată statelor mem
bre de a interzice concedierea lucrătoarelor gravide, în următorul enunţ:
„statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice concedierea lucrătoarelor, în sensul art. 2, în
perioada de la începutul sarcinii până la terminarea concediului de maternitate menționat la art. 8
alin. (1), cu excepția cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor, admise de legislațiile și/sau
practicile naționale și, dacă este cazul, pentru care autoritatea competentă și-a dat acordul;”[7].
Directiva instituie aşadar, ca regulă, interdicţia concedierii lucrătoarelor gravide, însă lasă statelor
membre libertatea de a stabili prin norme juridice interne situaţiile de excepţie în care concedierea
acestora ar fi totuşi posibilă.
d. Nu trebuie omis faptul că la elaborarea Codului muncii (Legea nr. 53/2003) a fost avută în vedere,
cel puţin la nivel declarativ, şi Directiva nr. 92/85/CEE. Astfel, în Expunerea de motive a acestei legi[8]
se arată că la redactarea proiectului Codului muncii au fost luate în considerare mai multe directive
ale Uniunii Europene, iar printre acestea, la liniuţa 9, găsim şi Directiva sus amintită.
Aşadar, transpunerea directivei (cel puţin parţială) în dreptul intern a fost făcută de legiuitorul
român prin însuşi Codul muncii adoptat în ianuarie 2003. Din modul în care este redactat textul
art. 60 ar rezulta că legiuitorul român a prevăzut ca situaţii de excepţie (în sensul art. 10 din
Directiva nr. 92/85/CEE) numai pe cele trei enumerate la alin. (2) al art. 60, respectiv reorga
nizarea judiciară, falimentul şi dizolvarea angajatorului[9].
[5]
Legea nr. 53/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003.
[6]
Directiva nr. 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea
îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care
alăptează [a zecea directivă specială în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva nr. 89/391/CEE], publicată în Jurnalul Oficial
nr. L 348 din 28 noiembrie 1992.
[7]
Art. 2 din Directivă conţine definirea conceptelor de lucrătoare gravidă, lucrătoare care a născut de curând şi lucrătoare
care alăptează.Prin lucrătoare gravidă se înțelege „orice lucrătoare gravidă care își informează angajatorul despre starea
sa, în conformitate cu legislațiile și/sau practicile naționale;”
A se vedea pct. 6 alin. (2) din Expunerea de motive a Legii nr. 53/2003, care poate fi analizată la adresa http://www.
[8]
cdep.ro/proiecte/2002/600/40/2/em642.pdf (accesată la 29 octombrie 2016).

[9]
Pentru o analiză critică a includerii situaţiei dizolvării angajatorului în această enumerare, a se vedea I.T. Ştefănescu,
Tratat teoretic şi practic de drept al muncii, ed. a III-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul juridic, 2014, p. 429, nota de
subsol, unde autorul face trimitere la art. 56 alin. (1) lit. a) C. muncii, care prevede că dizolvarea angajatorului are ca
efect încetarea de drept a contractului individual de muncă, astfel că nu mai poate interveni concedierea salariaţilor.

Ilie DUMITRU
e. La doar 9 luni de la adoptarea Codului muncii, a fost adoptată şi Ordonanţa de Urgenţă

nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă[10].
În Expunerea de motive a legii de aprobare a acestei ordonanţe[11] se arată în mod explicit că şi acest
act normativ a fost adoptat pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei nr. 92/85/CEE!
În forma sa originară, art. 21 din O.U.G. nr. 96/2003 avea următorul conţinut:
„(1) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:
a) salariatei prevăzute la art. 2 lit. c)-e), din motive care au legătură directă cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediul de risc maternal;
DOCTRINĂ
c) salariatei care se află în concediul de maternitate;

NOUTĂȚI
d) salariatei care se află în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariatei care se află în concediul pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau, în cazul copilului cu handicap, în vârstă de până la 18 ani.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. b)-e) se extinde o singură dată cu până la 6 luni, după
revenirea salariatei în unitate.
(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierilor pe motive economice ce rezultă din
desfiinţarea postului ocupat de salariată, ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor
tehnologice sau a reorganizării angajatorului, în condiţiile legii.
(4) Prevederile alin. (1) lit. d) şi e) şi ale alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi salariaţilor
bărbaţi aflaţi în situaţiile respective.”
Observăm că, la acel moment, Guvernul României a înţeles scopul şi limitele de protecţie a stării
de graviditate şi a maternităţii din Directiva nr. 92/85/CEE şi, pe de o parte, a prevăzut la alin.
(1) lit. a) că interdicţia concedierii lucrătoarei gravide are în vedere numai „motive care au legătură
directă cu starea sa”, iar pe de altă parte a menţionat la alin. (3) al articolului sus citat şi „cazurile
speciale”[12] în care ar fi posibilă concedierea unei lucrătoare gravide:
- motive economice ce rezultă din desfiinţarea postului ocupat de salariată,

- dificultăţi economice,
- transformări tehnologice şi
- reorganizarea angajatorului.
[10]
Ordonanţa de Urgenţă nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, publicată în
Monitorul Oficial nr. 750 din 27 octombrie 2003, ulterior modificată prin Legea nr. 25 din 5 martie 2004, O.U.G. nr. 158
din 17 noiembrie 2005 şi Legea nr. 154 din 18 iunie 2015.
Urgenţa reglementării a fost explicată prin nevoia de a îndeplini obligaţiile asumate prin Documentul de poziţie
[11]
pentru negocierea aderării României la Uniunea Europeană în cadrul Capitolului 13 – Politica socială şi ocuparea forţei
de muncă. Angajamentul de completare a transpunerii acquis-ului comunitar în domeniu, cuprins în Documentul de
poziţie Complementar pentru negocierea Capitolului 13, era al doilea semestru al anului 2002, cu intrarea în vigoare
a acestor prevederi începând cu anul 2003. Expunerea de motive la Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă poate fi consultată la adresa http://www.
cdep.ro/proiecte/2003/700/20/1/eml_pl721_03.pdf (accesată la 30 octombrie 2016).
[12]
A se revedea prevederile art. 10 din Directiva nr. 92/85/CEEE.

În urma dezbaterilor parlamentare, proiectul de lege pentru aprobarea O.U.G. nr. 96/2003 a
suferit modificări şi completări, iar forma în care a fost adoptat art. 21 menţine particularizarea
interdicţiei concedierii lucrătoarei gravide prin expresia „din motive care ţin de starea sa”, însă se
elimină alin. (4) şi se modifică alin. (3) astfel: „Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul concedierii
pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în
condiţiile legii.”[13]
O.U.G. nr. 96/2003 este modificată ultima dată prin Legea nr. 154/2015[14] care, printre altele,
reformulează din nou acest alin. (3), introducând şi ipoteza dizolvării angajatorului, aşa cum
apare şi în art. 60 C. muncii.
Spre deosebire de acesta din urmă, art. 21 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 96/2003, chiar şi după
această ultimă modificare suferită în iunie 2015, păstrează referirea la „motive care au legătură
directă cu starea sa” în norma juridică prin care interzice concedierea lucrătoarei gravide.
f. În fine, al treilea act normativ care opreşte angajatorul să concedieze o gravidă apare în 2006.
Este vorba de Legea nr. 340/2006[15] pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind
egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi[16], căreia, sub aspectele care ne interesează, i-au fost
adăugate la articolul 10 trei noi alineate. Relevante pentru analiza noastră sunt alin. (4) şi (5),
care au următorul cuprins:
„(4) Concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care:
a) femeia salariată este gravidă sau se află în concediu de maternitate;
b) angajatul se află în concediu de creştere şi îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, res
pectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
(5) Este exceptată de la aplicarea prevederilor alin. (4) concedierea pentru motive ce intervin ca
urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condiţiile legii.”
2. Ipoteze de lucru şi soluţii posibile

În acest context legislativ, este important să existe o interpretare unitară şi sistematică a tuturor
acestor acte normative şi un răspuns ferm la întrebarea: lucrătoarea gravidă poate fi concediată
de angajatorul său? Dacă da, în ce situaţii?
[13]
A se vedea pct. 7 din Legea nr. 25 din 5 martie 2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003
privind protecţia maternităţii la locurile de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 214 din 11 martie 2004.
[14]
Legea nr. 154/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2003 privind
protecţia maternităţii la locurile de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 445 din 22 iunie 2015.
[15]
Legea nr. 340 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi, publicată în Monitorul Oficial nr. 642 din 25 iulie 2006.
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, fusese republicată în Monitorul Oficial al
[16]
României, Partea I, nr. 135 din 14 februarie 2005.

Ilie DUMITRU
Practica judiciară română conţine deja multe hotărâri judecătoreşti în care se decide că, indiferent
de motivul concedierii, o astfel de măsură este lovită de nulitate[17]. În unele dintre acestea, se
condiţionează aplicarea sancţiunii nulităţii deciziei de concediere de existenţa unei informări
prealabile a angajatorului în legătură cu starea de graviditate a salariatei sau femeii cu care se
află în raport de serviciu.
Deopotrivă, şi o mare parte a doctrinei susţine o astfel de soluţie, arătând[18] că interdicţia con
cedierii pe durata în care femeia salariată este gravidă se justifică prin cel puţin două argumente:
evită situaţiile în care starea de graviditate este unul din criteriile avute în vedere la momentul
concedierii şi evită deopotrivă şi efectele negative pe care concedierea le-ar putea avea asupra
sănătăţii copilului şi mamei.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Nici jurisprudenţa şi nici doctrinarii care oferă soluţia nulităţii deciziei de concediere a lucrătoarei
gravide indiferent de motiv (cu excepţia reorganizării/falimentului angajatorului) nu au în vedere
efectele negative ale acestei interpretări a normei juridice la nivelul întregului colectiv de lucrători
ai angajatorului, dar şi a societăţii în ansamblul ei, care constată că lucrătoarele gravide devin
beneficiarele unei forme de impunitate, neputând fi concediate, nici măcar în situaţia săvârşirii
unei abateri grave sau unor abateri repetate.
Există însă şi hotărâri judecătoreşti care nuanţează şi observă că nulitatea deciziei de concediere
a lucrătoarei gravide nu poate interveni atunci când lucrătoarea gravidă invocă propria culpă
pentru a obţine protecţia normei juridice[19].
Deasemenea, şi în doctrină s-a exprimat în mod corect şi opinia[20] potrivit căreia este posibilă
concedierea salariatei pentru motive care nu au legătură directă cu starea sa şi pe care angajatorul
trebuie să le justifice temeinic.
În ceea ce ne priveşte, credem că această din urmă interpretare, dată ansamblului de reglementări
expuse la pct. 1 al articolului nostru, este cea corectă căci, într-adevăr, este contrar oricărui spirit
de echitate şi oricărui principiu al dreptului să se admită că nu poate fi concediată o lucrătoare
gravidă care nu se mai prezintă la locul de muncă fără să prezinte angajatorului acte medicale
din care să rezulte un potenţial risc pentru sarcina sa, ori care deşi se prezintă, refuză să îşi
îndeplinească sarcinile de serviciu în condiţiile în care nu are nicio justificare medicală pentru un
astfel de comportament.
Prin urmare, vom argumenta în continuare de ce credem că lucrătoarea gravidă, lăuză sau care
alăptează poate fi concediată nu numai în situaţiile în care angajatorul intrat în reorganizare
[17]
A se vedea, spre exemplu, Curtea de Apel Constanţa, s. civ., pentru cauze cu minori şi de familie precum şi pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, decizia nr. 828/2008, în C. Gîlcă, Codul muncii comentat şi adnotat,
Ed. Rosetti, Bucureşti, 2013, p. 238. Hotărârea judecătorească arată că nu poate fi dispusă concedierea pe durata în care
femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de
concediere.
A se vedea Al. Athanasiu, M. Volonciu, L. Dima, O. Cazan, Codul muncii. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck,
[18]
Bucureşti, 2007, p. 324.

[19]
A se vedea spre exemplu Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale, decizia nr. 3846/R/2009, în L. Uţă, Fl. Rotaru, S. Cristescu, Încetarea contractului individual de muncă.
Practica judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, p. 72.
[20]
A se vedea Al. Ţiclea, op. cit., p. 12-19.

judiciară sau faliment, ci şi atunci când motivele reale ale concedierii nu ţin de starea respectivă în
care se află lucrătoarea.
3. Argumente pentru soluţia propusă

3.1. La nivelul dreptului naţional, adepţii opiniei potrivit căreia concedierea lucrătoarei gravide
este nulă indiferent de motivul concedierii, fie ei practicieni sau teoreticieni, se bazează pe textul
art. 60 C. muncii şi arată că acesta nu face nicio distincţie între concedierile care sunt făcute din
motive care ţin de starea de graviditate a lucrătoarei şi cele care nu sunt făcute dintr-un astfel de
motiv, stabilind, în mod uniform, că ele „nu pot fi dispuse”, exceptând doar situaţiile prevăzute
la alin. (2): reorganizarea judiciară, falimentul sau dizolvarea angajatorului.
O astfel de opinie omite să interpreteze normele de drept în mod sistematic[21], iar pe de altă parte
omite faptul că abrogarea unei norme juridice se poate face şi tacit.
Codul muncii nu poate fi interpretat şi aplicat în mod singular, fără a ţine cont de alte acte
normative. Ori, după cum am expus la pct. 1 de mai sus, dintre cele trei acte normative care re
glementează interdicţia concedierii lucrătoarei gravide, cea mai recentă normă juridică este cea
cuprinsă în art. 21 din O.U.G. nr. 96/2003. Întregul act normativ este ulterior Codului muncii, iar
pe de altă parte, acest articol din O.U.G. nr. 96/2003 a fost supus unei revizuiri a conţinutului său
în 2015 prin Legea nr. 154/2015. Iar la acel moment, legiuitorul român a menţinut în cuprinsul
alin. (1) lit. a) precizarea că interdicţia concedierii salariatei gravide are în vedere numai „motive
care au legătură directă cu starea sa”.
Cum ipoteza acestei norme este identică cu cea cuprinsă în art. 60 C. muncii se poate concluziona
că acesta din urmă a fost abrogat tacit prin adoptarea O.U.G. nr. 96/2003, acest act normativ
nou reglementând în alt mod acelaşi raport juridic la care se referă şi art. 60 C. muncii. Ori, este
de principiu în drept că „Legea nouă are întotdeauna prioritate faţă de legea veche”.
3.2. Acestei interpretări a normei juridice şi concluziei enunţate imediat anterior i s-a răspuns
în doctrină[22] că deşi „la prima vedere s-ar părea că art. 21 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 96/2003
ar fi modificat implicit art. 60 alin. (1) lit. c) C. muncii...” totuşi îşi produc în continuare efecte
aceste ultime prevederi pentru motivul că „alin. (5) al Directivei 92/85/CEE[23] (...) - care stă la
baza O.U.G. nr. 96/2003 - precizează că „...directiva nu poate justifica o scădere eventuală a
nivelului de protecţie deja atins în fiecare din statele membre”.
În ce ne priveşte considerăm, mai întâi, că directiva doar nu poate servi ca justificare a unei scăderi
a nivelului de protecţie, însă nu exclude o astfel de scădere pentru alte motive, cum ar fi, în cazul
de faţă, repararea unei greşeli de reglementare, care a lăsat să se creadă că salariatele gravide
beneficiază de imunitate în faţa angajatorului lor, care nu le va putea concedia nici măcar atunci
când, spre exemplu, nu se mai prezintă la locul de muncă.
[21]
Interpretarea sistematică a legii presupune lămurirea înţelesului unei norme juridice ţinând cont de legăturile sale cu
alte norme juridice, fie din acelaşi act normativ, fie dintr-un alt act normativ.
[22]
A se vedea I.T. Ştefănescu, op. cit., p. 432-433.
[23]
În realitate este vorba de alin. (6) din preambulul Directivei.

Ilie DUMITRU
În al doilea rând, preambulul unei directive UE nu poate schimba regulile de interpretare a

normelor juridice şi principiile aplicării în timp a legii, respectiv a abrogării ei. Nicio directivă
a Uniunii Europene nu produce efecte juridice directe în dreptul intern al statelor membre,
ci doar prin actele normative de transpunere[24]. Chiar dacă instanţa naţională trebuie să
interpreteze dreptul naţional cât mai aproape de scopul directivei, dreptul Uniunii Europene nu
conţine mecanisme care să permită instanţei naţionale „eliminarea” dispoziţiilor interne care
conţin prevederi diferite de cele din directiva neimplementată sau implementată incomplet
ori neadecvat. Iar obligaţia pe care o au instanţele naţionale de a interpreta legea internă în
conformitate cu dispoziţiile dreptului UE nu poate să constituie un pretext pentru interpretarea
„contra legem” a dreptului naţional.
În plus, potrivit dreptului UE, spre deosebire de regulament, care e obligatoriu în toate elementele
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
lui şi are efect direct în dreptul intern al statelor, directiva naşte în sarcina acestora doar o
obligaţie în privinţa atingerii unui anume rezultat, lăsându-le libertatea de a stabili forma şi
mijloacele prin care ating rezultatul dorit de directivă[25]. Ori, dacă analizăm preambulul Directivei
în integralitate constatăm că alin. (20) al acestuia declară că unul din scopurile directivei este
eliminarea riscului „concedierii din motive legate de starea lor”, care poate avea efecte dăunătoare
asupra stării fizice și psihice a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.
În sprijinul celor de mai sus sunt şi prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României, care
statuează astfel: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de
dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (…)”. Ori,
aşa cum deja am nuanţat, directiva este obligatorie numai pentru statele membre şi numai în
privinţa atingerii rezultatului dorit. Ea nu este izvor de drept pentru raportul juridic de muncă sau
de serviciu dintre angajator şi lucrătoarea gravidă, lăuză sau care alăptează.
Mai trebuie remarcată o condiţionare temporară în textul art. 1 alin. (3) din Directiva nr. 92/85/CEE,
care prevede că „Prezenta directivă nu poate să aibă ca efect reducerea nivelului de protecție
acordat lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, față de situația
existentă în fiecare stat membru la data adoptării prezentei directive.” Această condiţionare
este aplicabilă, evident, statelor care erau deja membre UE la data atoptării directivei. Pentru
toate celelalte, deci inclusiv pentru România, prezintă relevanţă momentul aderării lor la UE, sau
altă dată stabilită în tratatul de aderare. Ori, la 1 ianuarie 2007, în România era deja în vigoare
O.U.G. nr. 96/2003, care, la art. 21 alin. (1) lit. a) interzicea angajatorului să dispună încetarea
raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei gravide, lăuze sau care alăptează „din
motive care au legătură directă cu starea sa”.
În fine, credem că, odată adoptat un act normativ de transpunere, statul membru nu este obligat
să rămână lipsit de reacţie la schimbarea continuă a realităţilor sociale sau la îmbunătăţirea
Cu caracter de excepţie, directivele pot avea şi o aplicare directă atunci când legea naţională de aplicare a directivei
[24]
nu a fost adoptată, iar termenul pentru implementare a fost depăşit. Spre exemplu, în Cauza C-194/08 (Gassmayr),
Curtea de Justiţia a Uuniunii Europene a decis că art. 11 pct. 1-3 din Directiva nr. 92/85/CEE are efect direct și creează,
în beneficiul particularilor, drepturi pe care aceștia le pot invoca împotriva unui stat membru care nu a transpus directiva
respectivă în dreptul național sau care a transpus-o în mod incorect, drepturi pe care instanțele naționale sunt obligate
să le protejeze.
[25]
A se vedea art. 288 TFUE (ex-articolul 249 TCE).

legislaţiei. Rămâne obligat doar să urmărească atingerea scopului directivei, fiindu-i lăsată la
propria apreciere stabilirea mijloacelor necesare pentru atingerea ţelului legiuitorului european.
3.3. Presupunând prin absurd că totuşi art. 60 alin. (1) lit. c) nu a fost abrogat de art. 21 alin. (1)
lit. a) din O.U.G. nr. 96/2003, ar trebui să ajungem la concluzia că această prevedere a Codului
muncii nu se opune concedierii lucrătoarelor gravide atunci când motivul concedierii nu are
legătură cu starea de graviditate şi printr-o interpretare logică a normei de drept.
Astfel, ratio legis a acestei interdicţii a concedierii lucrătoarelor gravide este protecţia lor
împotriva unor eventuale concedieri abuzive dispuse de angajatorul „nemulţumit” de starea de
graviditate a salariatei sale. Însă atunci când acelaşi angajator invocă drept motiv al concedierii
altul decât starea de graviditate, raţiunea legii nu mai există.
Prin urmare, în acest context, devine aplicabilă o altă regulă de interpretare logică a normei
juridice care este exprimată deosebit de sugestiv în adagiul latin cessante ratione legis, cessat
eius dispositio sau ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde încetează raţiunea legii, încetează
dispoziţiile sale).
3.4. Motivările hotărârilor judecătoreşti şi opiniile doctrinare care, deşi au în vedere (şi) dispoziţiile
art. 21 din O.U.G. nr. 96/2003, admit totuşi posibilitatea concedierii lucrătoarei gravide numai
în cazul dizolvării, reorganizării judiciare şi falimentului angajatorului nu ţin cont de întreaga
structură a articolului şi nu observă că cele trei situaţii în care se poate afla angajatorul sunt
menţionate într-un alineat distinct de cel în care este stipulată interdicţia concedierii lucrătoarelor
gravide, lăuze sau care alăptează.
Cu alte cuvinte, alin. (3) al art. 21 prevede că interdicţia concedierii tuturor categoriilor de salariaţi
enumerate la alin. (1) este inoperantă atunci când este vorba de dizolvarea, reorganizarea sau
falimentul angajatorului.
Numai că, până la alin. (3), în chiar primul alineat al art. 21 la lit. a) se menţionează că, pentru a
fi aplicabilă interdicţia concedierii şi lucrătoarei gravide, lăuze sau care alăptează, trebuie să fie
îndeplinită şi o altă condiţie, anume ca motivele concedierii să aibă „legătură directă cu starea sa”.
Per a contrario, atunci când concedierea nu are legătură cu starea lucrătoarei gravide, lăuze sau
care alăptează, ea este perfect posibilă.
Alin. (1) al art. 21 din O.U.G. nr. 96/2003 prevede mai multe categorii de lucrătoare pentru care
se interzice angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu:
a) salariata gravidă, care a născut recent sau care alăptează;
b) salariata care se află în concediu de risc maternal;
c) salariata care se află în concediu de maternitate;
d) salariata care se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în
cazul copilului cu dizabilităţi, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariata care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau, în cazul copilului cu dizabilităţi cu afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Ilie DUMITRU
Dintre toate aceste categorii, numai pentru cea de la lit. a) legiuitorul a impus o condiţie supli
mentară pentru ca interdicţia să opereze, anume ca motivele concedierii să aibă legătură cu
starea lucrătoarei.
Dacă am considera că interdicţia concedierii este inaplicabilă pentru toate categoriile de lucră
toare sus amintite numai atunci când angajatorul se află în dizolvare, lichidare judiciară sau
faliment, ar însemna să ignorăm faptul că lit. a) conţine nu doar definirea unei categorii de
lucrătoare căreia i se aplică norma juridică [cum se întâmplă la lit. b)-e)], ci conţine şi acea condi
ţie suplimentară deja amintită. Ori nu poate fi indiferent şi fără efect juridic faptul că la lit. a) este
adăugată condiţia ca încetarea raportului de muncă sau de serviciu să aibă legătură cu starea
lucrătoarei, iar la celelalte categorii de lucrătoare, nu.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
Prin urmare, şi pentru acest considerent credem că interpretarea corectă a acestui articol trebuie
să ne ducă la concluzia că starea de dizolvare, reorganizare sau faliment a angajatorului este o
cauză care permite concedierea tuturor lucrătoarelor enumerate la alin. (1) al art. 21, însă pentru
cele care se găsesc în situaţia expusă la lit. a) concedierea este posibilă şi atunci când este motivată
de împrejurări care nu au legătură cu starea acestora (graviditate, lăuzie sau alăptarea copilului).
3.5. Art. 60 C. muncii interzicea concedierea nu doar a salariatei gravide, ci şi a oricărui lucrător
„pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care
concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare
repetate, săvârşite de către acel salariat”[26].
Această interdicţie a concedierii liderilor sindicali a făcut obiectul analizei de constituţionalitate,

iar Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. g) C. muncii, „prin inter
zicerea de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, în cazurile
în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispoziţiilor constituţionale
ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale
art. 45 privind activitatea economică.”
În consecinţă, a arătat Curtea, instanţele judecătoreşti, în cadrul analizării legalităţii deciziei de

concediere a unui salariat care are şi o funcţie eligibilă într-un organism sindical, sunt cele care
examinează dacă există vreo legătură între motivul de concediere avut în vedere şi îndeplinirea
mandatului în cadrul organismului sindical, angajatorului revenindu-i sarcina de a dovedi
legalitatea deciziei de concediere. Atunci când există legătură între motivul de concediere şi
activitatea sindicală, decizia de concediere a lucrătorului-lider sindical este nelegală[27].
Ori, ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet. Cu alte cuvinte, şi pentru o eventuală constatare a
nulităţii deciziei de concediere a salariatei gravide ar trebui ca motivul concedierii să aibă legătură
cu starea de graviditate a acesteia.
3.6. În fine, credem că şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este relevantă pentru
problematica analizată. Aceasta deoarece o hotărâre a Curții de la Luxemburg prin care este
Art. 60 alin. (1) lit. g) C. muncii, în prezent nu îşi mai produce efecte juridice, ca urmare a declarării neconstituţio
[26]
nalităţii sale.
[27]
A se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 814 din 24 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 950 din
22 decembrie 2015.

interpretat dreptul UE are autoritate de lucru judecat şi este obligatorie (indirect)[28] nu numai
pentru instanța națională care a inițiat procedura întrebărilor preliminare, ci și pentru toate
instanțele naționale din statele membre[29].
Ori, în toate hotărârile pronunţate în procedura întrebărilor preliminare Curtea de Justiţie a sub
liniat întotdeauna că protecţia acordată lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează se referă
la concedierea din motive care ţin de starea lor, fiind aşadar posibilă concedierea din alte motive.
Nu există nicio hotărâre care să nu conţină acest determinant.
Astfel, în hotărârea pronunţată în cauza C-32/93 (Webb), dar şi în alte cauze ulterioare, Curtea
arată că tocmai în considerarea riscului pe care o eventuală concediere îl face să afecteze situația
fizică și psihică a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, inclusiv
a riscului deosebit de grav de a îndemna lucrătoarea gravidă să întrerupă voluntar sarcina,
legiuitorul comunitar a prevăzut, în temeiul art. 10 din Directiva nr. 92/85/CEE, o formă de
protecție specială pentru femei, stipulând interdicția concedierii în perioada de la începutul
sarcinii până la finalul concediului de maternitate, cu excepția cazurilor excepționale care nu
au legătură cu starea lor și cu condiția ca angajatorul să justifice în scris motivele unei astfel de
concedieri[30].
La fel, şi în cauza C‑460/06 (Paquay) se face trimitere la hotărârile anterioare ale Curţii şi se
menţionează că desfacerea contractului de muncă al unui lucrător de sex feminin în cursul sarcinii
sau a concediului său de maternitate pe motive legate de sarcină și/sau de nașterea unui copil
reprezintă o discriminare directă pe criterii de sex, contrară art. 2 alin. (1) și art. 5 alin. (1) din
Directiva nr. 76/207[31].
Şi în cauza C‑506/06 (Mayr) se subliniază că potrivit celui de al cincisprezecelea considerent al

Directivei nr. 92/85, riscul concedierii din motive legate de starea lor poate avea efecte dăunătoare
[28]
Chiar dacă hotărârea CJUE dată în procedura întrebărilor preliminare este obligatorie doar pentru instanţa de
trimitere şi numai în privinţa litigiului în cadrul căruia a fost formulată întrebarea preliminară, în fapt o astfel de hotărâre
a Curţii prin care se dă o anume interpretare dreptului comunitar are caracter obligatoriu pentru toate instanţele
tuturor statelor membre, întrucât în situaţia în care, ulterior, o instanţa naţională intenţionează să interpreteze o normă
europeană altfel decât CJUE a interpretat-o deja, acea instanţă este obligată ca, anterior deciziei sale, să se adreseze
CJUE, solicitându-i o nouă hotărâre în chestiunea aflată în discuţie şi expunându-i acesteia opinia sa divergentă.
[29]
Art. 267 TFUE (ex-articolul 234 TCE) prevede următoarele:
„Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii;
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în
cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se
pronunţe cu privire la această chestiune.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu
sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea.
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale
privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen.”
A se vedea Hotărârea din 14 iulie 1994 pronunţată în cauza C‑32/93 (Webb), punctele 21-22, Hotărârea din
[30]
4 octombrie 2001, pronunţată în cauza C‑109/00 (Tele Danmark), punctele 26-27, Hotărârea din 8 septembrie 2005,
pronunţată în cauza C‑191/03 (McKenna), punctul 52, precum şi Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în cauza
C‑460/06 (Paquay), punctele 30-31.
[31]
A se vedea pct. 40 din Hotărârea Curţii (Camera a treia) din 11 octombrie 2007, în cauza C‑460/06.

Ilie DUMITRU
asupra stării fizice și psihice a lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează
și trebuie să se prevadă o interzicere a concedierii acestor lucrătoare[32].
În cauza C‑232/09 (Danosa), Curţii europene i s-a cerut de către instanța de trimitere, în esență,
să stabilească dacă un membru al consiliului de administrație al unei societăți de capital care
efectuează prestații în favoarea acesteia trebuie considerat lucrător în sensul Directivei nr. 92/85,
beneficiind în consecinţă de protecţia acestei directive[33]. Şi de această dată Curtea a arătat că,
modalitățile în care lucrătoarea își informează angajatorul cu privire la starea sa nu pot priva
de conținut protecția specială a femeii consacrată la art. 10 din aceeași directivă, care interzice
concedierea lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, cu excepția
cazurilor speciale care nu au legătură cu starea lor[34].
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
4. Concluzii
Având în vedere argumentele expuse mai sus, considerăm că, atât la nivel jurisprudenţial, cât şi
doctrinar, este necesară o reevaluare a dreptului naţional aplicabil lucrătoarelor gravide, lăuze
sau care alăptează, din perspectiva interzicerii concedierii lor, în sensul stabilirii corecte a normei
juridice aplicabile luând în calcul ultimul act normativ în domeniu şi, deasemenea având în vedere
toate implicaţiile şi efectele dreptului Uniunii Europene.
Procedând astfel, credem că este inevitabil să se concluzioneze în sensul că interdicţia concedierii

lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează are în prezent ca temei juridic în dreptul naţional,
art. 21 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 96/2003, care limitează existenţa acestei protecţii oferite
lucrătoarelor numai situaţiilor în care concedierea se face din motive care ţin de starea lor.
[32]
A se vedea pct. 9 din Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 26 februarie 2008, în cauza C-506/06.
[33]
Curtea a răspuns acestei întrebări prin hotărârea pronunţată în 11 noiembrie 2010 în sensul că un membru al
consiliului de administrație al unei societăți de capital care efectuează prestații în favoarea acesteia și care face parte
integrantă din societate trebuie să fie considerat ca având calitatea de lucrător în sensul Directivei nr. 92/85 dacă își
exercită activitatea, pentru o anumită perioadă, sub îndrumarea sau controlul unui alt organ al acestei societăți și dacă,
în schimbul acestei activități, primește o remunerație.
[34]
A se vedea pct. 55 din hotărâre.

PERSPECTIVE ITM
Registrul de evidenţă al zilierilor în format

electronic, pentru a combate munca la negru
şi birocraţia
Inspecţia Muncii a desfăşurat în luna octombrie 2016, acţiuni de control în urma cărora
s-au aplicat amenzi totalizând echivalentul a 800 de mii de euro. Au fost depistate aproape
2000 de persoane care lucrau la negru. Pentru primirea la muncă a mai mult de cinci persoane
fără forme legale, inspectorii de muncă au făcut 14 propuneri de cercetare penală. Au fost iden
tificate şi cazuri de folosire a muncii minorului sub 16 ani şi folosirea muncii minorului de peste
16 ani mai mult de 6 ore pe zi. Au fost sancţionate contravenţional situaţiile în care nu s-au
adus la cunoştinţa zilierilor pericolele la care se pot expune din domeniile cu incidenţă mare în
producerea accidentelor de muncă. Pentru neconformităţile constatate s-au dispus 1.134 măsuri
de intrare în legalitate. Au fost sancţionaţi 1000 de angajatori.
„Depistarea a peste o mie de persoane care munceau fără forme legale, într-o săptămână de
controale, din care 951 într-un singur judeţ, reprezintă un semnal pentru inspectori că, munca
la negru este un obicei de care unii angajatori scapă greu.” - Dantes Nicolae BRATU, inspector
general de stat.
Angajatorii au comunicat către inspectoratele teritoriale de muncă 180 de evenimente care, în

urma cercetărilor efectuate de inspectorii de muncă, vor fi încadrate sau nu ca fiind accidente de
muncă. O noutate este apariţia unei aplicaţii electronice prin care registrul de evidenţă al zilierilor
va putea fi transmis în format electronic, aspect ce va conduce la micşorarea birocraţiei. Softul
va fi disponibil din luna ianuarie a anului 2017. Va exista o perioadă de tranziţie în care registrul
zilierilor se va putea completa on-line sau în varianta clasică.
„Derulăm la nivel naţional o serie de seminarii şi întâlniri sub semnul Săptămânii Europene
dedicate securităţii şi sănătăţii în muncă. Eforturile noastre sunt orientate în sensul promovării
îmbătrânirii sănătoase şi a muncii durabile. Ceea ce ne dorim este ca angajaţii să poată ieşi la
pensie sănătoşi şi integri. Ne propunem prin acţiunile noastre să conştientizăm angajatorii că
este important să asigure condiţii de muncă sigure şi sănătoase pentru angajaţii de orice vârstă
şi că este mai profitabil să investeşti în siguranţa locului de muncă decât să suporţi pierderile
cauzate de accidentele de muncă. Condiţiile de muncă sigure şi sănătoase pe toată durata vieţii
profesionale sunt benefice pentru lucrători, întreprinderi şi societate în ansamblu.” – Dantes
Nicolae BRATU, inspector general de stat.
Sinteză realizată de Corneliu Benţe, preşedintele Uniunii Naţionale a Experţilor în Legislaţia Muncii,
pe baza informaţiilor puse la dispoziţie de Inspecţia Muncii pe site-ul oficial inspectiamuncii.ro
PERSPECTIVE ITM | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 37

DOSAR – EXPERTUL
VĂ RĂSPUNDE
Încetarea contractului individual de muncă

al salariatei gravide la sfârșitul
perioadei de probă
Roxana-Maria POPESCU
Expert legislația muncii
Întrebare: În perioada de probă la locul de muncă, am anunțat în scris angajatorul că

sunt însărcinată. La finalul perioadei de probă acesta m-a notificat în scris că încetează
contractul individual de muncă. Este legală această încetare?
Răspuns: Perioada de probă este prevăzută de art. 31 C. muncii ca fiind perioada de verificare
a aptitudinilor salariatului. Perioada de probă variază atât în funcție de durata contractului
individual de muncă, cât și de felul funcției pe care este angajat salariatul (de execuție, de
conducere).
Astfel, în cazul contractelor pe perioadă determinată, durata perioadei de probă variază între
5-30 zile lucrătoare, iar în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a
contractului individual de muncă mai mare de 6 luni poate fi și de 45 de zile lucrătoare.
Perioada de probă în cazul contractelor individuale de muncă pe perioadă nedeterminată va fi de

cel mult 90 zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 zile calendaristice
pentru funcțiile de conducere.
Art. 31 alin. (3) C. muncii oferă atât angajatorului, cât și salariatului, posibilitatea încetării
contractului individual de muncă pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă. Condiția
ad validitatem a acestei încetări este ca notificarea să se facă în scris, în termenul menționat
anterior. Notificarea nu este necesar să fie motivată.
Conform art. 31 alin. (4), pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și
obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul
intern, precum și în contractul individual de muncă. Pe de altă parte, art. 16 din Constituție insti
tuie în mod imperativ faptul că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără
privilegii și fără discriminări.
Potrivit art. 2 lit. c) coroborat cu art. 3 din O.U.G. nr. 96/2003 privind protecția maternității la
locul de muncă, salariata are obligația de a informa angajatorul despre starea sa de graviditate,
în scris, printr-un document medical care să le ateste starea.
Totodată, art. 21 alin. (1) lit. a) interzice în mod categoric angajatorului să dispună încetarea ra
porturilor de muncă ale salariatei gravide, din motive care au legătură cu starea sa. Din această
DOSAR – EXPERTUL VĂ RĂSPUNDE | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 41

Roxana-Maria POPESCU
prevedere rezultă în mod neechivoc că singurul motiv pentru care angajatorul nu poate dispune
încetarea contractului individual de muncă este starea de graviditate a salariatei. Per a contrario,
angajatorul poate concedia salariata gravidă în orice moment al executării contractului dacă,
de exemplu, salariata nu mai corespunde profesional sau a fost desființată funcția pe care o
îndeplinea.
Pe de altă parte, faptul că angajatorul notifică în scris salariatul, pe parcursul sau la sfârșitul
perioadei de probă, despre încetarea contractului individual de muncă nu trebuie asimilat cu o
concediere, ci mai degrabă cu o dezicere de contract. Această afirmație este susținută în primul
rând de faptul că notificarea nu trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale unei decizii
de concediere și nici nu există un termen de preaviz pe care părțile să îl respecte. Contractul
individual de muncă încetează la data comunicării notificării.
DOCTRINĂ
NOUTĂȚI
În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 657/2009 asupra excepției
de neconstituționalitate art. 31 alin. (3) C. muncii, considerând-o neîntemeiată.
În lumina considerentelor mai sus-menționate, încetarea contractului individual de muncă pe

parcursul perioadei de probă sau la sfârșitul acesteia este legală, chiar și în cazul unei salariate
gravide.
42 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOSAR – EXPERTUL VĂ RĂSPUNDE

DREPT INTERNAȚIONAL
AL MUNCII
Selecție de referent lector univ. dr. Laura GEORGESCU
Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE ...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)

14 septembrie 2016(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 1999/70/CE –
Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES,
UNICE și CEEP – Clauza 4 – Principiul nediscriminării – Noțiunea «condiții de
încadrare în muncă» – Indemnizație pentru rezilierea unui contract de muncă
– Indemnizație care nu este prevăzută de reglementarea națională pentru
contracte de muncă temporară – Diferență de tratament în raport cu lucrătorii
pe durată nedeterminată”
În cauza C‑596/14,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Curtea Superioară de Justiție din Madrid, Spania), prin
decizia din 9 decembrie 2014, primită de Curte la 22 decembrie 2014, în procedura
Ana de Diego Porras
împotriva
Ministerio de Defensa,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul F. Biltgen (raportor), președinte de cameră, domnul A. Borg Barthet și
doamna M. Berger, judecători,
avocat general: domnul M. Bobek,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru doamna de Diego Porras, de J. Rello Ochayta, abogado;
– pentru guvernul spaniol, de L. Banciella Rodríguez‑Miñón, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de S. Pardo Quintillán și de M. van Beek, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
DREPT INTERNAȚIONAL AL MUNCII | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 45

Hotărâri ale Curții de Justiție Europene
Hotărâre 5. În preambulul acordului‑cadru se precizează,

la al treilea paragraf, că „acord[ul] stabilește
1. Cererea de decizie preliminară privește principiile generale și cerințele minime legate
interpretarea clauzei 4 din Acordul‑cadru cu de munca pe durată determinată, recunoscând
privire la munca pe durată determinată, în faptul că aplicarea lor detaliată trebuie să
cheiat la 18 martie 1999 (denumit în conti țină seama de realitățile situațiilor naționale,
nuare „acordul‑cadru”), anexat la Directiva sectoriale și sezoniere specifice. El ilustrează
1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 disponibilitatea partenerilor sociali de a stabili
privind acordul‑cadru cu privire la munca pe un cadru general pentru asigurarea egalității
durată determinată, încheiat între CES, UNICE de tratament pentru lucrătorii cu contract de
și CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Ediție specială, muncă pe durată determinată, protejându‑i
05/vol. 5, p. 129). împotriva discriminării, și pentru folosirea con
tractelor de muncă pe durată determinată pe
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui o bază acceptabilă atât pentru angajatori, cât
litigiu între doamna Ana de Diego Porras, pe de și pentru lucrători”.
o parte, și Ministerio de Defensa (Ministerul
Apărării, Spania), pe de altă parte, în legătură cu 6. Potrivit dispozițiilor clauzei 1 din acordul‑
calificarea raportului contractual dintre părți și cadru, obiectivul acestuia este, pe de o parte,
cu plata unei indemnizații ca urmare a rezilierii de a îmbunătăți calitatea muncii pe durată
acestui raport. determinată prin aplicarea principiului nediscri
minării, precum și, pe de altă parte, de a stabili
un cadru pentru împiedicarea abuzurilor care
Cadrul juridic pot rezulta din folosirea raporturilor sau a
contractelor de muncă pe durată determinată
Dreptul Uniunii succesive.
3. Din considerentul (14) al Directivei 1999/70 7. Clauza 3 din acordul‑cadru, intitulată

reiese că „părțile semnatare au dorit să încheie „Definiții”, prevede:
un acord‑cadru privind munca pe durată de
„[…]
terminată, stabilind principiile generale și
cerințele minime pentru contractele și pentru 1. În sensul prezentului acord, «lucrător pe
raporturile de muncă pe durată determi durată determinată» reprezintă o persoană
nată; acestea și‑au manifestat dorința de a care are un contract sau un raport de muncă
îmbunătăți calitatea muncii pe durată deter pe durată determinată, încheiate direct între
minată, asigurând aplicarea principiului nedis angajator și lucrător, în care încetarea con
criminării, și de a stabili un cadru pentru a
JURISPRUDENŢĂ
tractului sau a raportului de muncă este de

preveni abuzurile care rezultă din folosirea unor terminată de condiții obiective, cum ar fi îm
raporturi de muncă sau contracte pe durată plinirea termenului, îndeplinirea unei sarcini
determinată succesive”. determinate sau producerea unui eveniment
determinat;
4. În conformitate cu articolul 1 din Directiva
1999/70, aceasta urmărește „punerea în 2. În sensul prezentului acord, «lucrător pe
aplicare a acordului‑cadru […] încheiat […] durată nedeterminată comparabil» desem
între organizațiile de tip confederativ generale nează un lucrător care are un contract sau un
CES, UNICE și CEEP, anexat la prezenta raport de muncă pe durată nedeterminată, în
directivă”. cadrul aceleiași instituții, cu aceeași muncă sau
46 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DREPT INTERNAȚIONAL AL MUNCII

ocupație, ținându‑se seama de calificare sau numele lucrătorului înlocuit și motivul pentru
competențe […]” care a fost suplinit.”
8. Clauza 4 din acordul‑cadru, intitulată „Prin 10. Potrivit articolului 15 alineatul 3 din Sta
cipiul nediscriminării”, prevede la punctul 1: tutul lucrătorilor, „contractele pe durată
determinată încheiate cu încălcarea legii
„În ceea ce privește condițiile de încadrare în sunt prezumate a fi încheiate pe durată
muncă, angajații pe durată determinată nu sunt nedeterminată”.
tratați într‑un mod mai puțin favorabil decât
lucrătorii pe durată nedeterminată comparabili, 11. Real Decreto 2720/1998 por el que se
numai pentru că aceștia au un contract sau un desarrolla el artículo 15 del Estatuto de
raport de muncă pe durată determinată, cu los Trabajadores en materia de contratos
excepția cazului în care tratamentul diferențiat de duración determinada (Decretul regal
este justificat de motive obiective.” 2720/1998 de punere în aplicare a articolului 15
din Statutul lucrătorilor în materie de contracte
pe durată determinată) din 18 decembrie
Dreptul spaniol 1998 (BOE nr. 7 din 8 ianuarie 1999, p. 568)
9. Conform articolului 15 alineatul 1 din definește, la articolul 4 alineatul 1, contractul
texto refundido de la Ley del Estatuto de los de „interinidad” (muncă temporară) ca fiind
contractul încheiat pentru suplinirea unui
Trabajadores, aprobado por el Real Decreto
lucrător din întreprindere care are dreptul să
Legislativo 1/1995 (textul reformat al Legii
i se păstreze locul de muncă în temeiul unei
privind statutul lucrătorilor care rezultă din
reglementări, al unei convenții colective sau
Decretul legislativ regal 1/1995) din 24 martie
al unui acord individual. Potrivit articolului
1995 (BOE nr. 75 din 29 martie 1995, p. 9654),
4 alineatul 2 din decretul regal menționat,
în versiunea aplicabilă la data faptelor din litigiul contractul trebuie să identifice lucrătorul
principal (denumit în continuare „Statutul lu suplinit și motivul pentru care a fost suplinit.
crătorilor”), contractul de muncă poate fi în Durata contractului de muncă de „interinidad”
cheiat pe durată nedeterminată sau pe durată este aceea a absenței lucrătorului suplinit care
determinată. Un contract pe durată determinată are dreptul să i se păstreze locul de muncă.
poate fi încheiat în următoarele cazuri:
12. Reiese din articolul 15 alineatul 5 din Sta
„a) atunci când lucrătorul este angajat în ve tutul lucrătorilor că lucrătorii care au fost
derea îndeplinirii unei sarcini determinate, angajați, cu sau fără întrerupere, pe termen
autonome și care se poate detașa de ansamblul mai lung de 24 de luni în cadrul unei perioade
activității întreprinderii, a cărei executare are, de 30 de luni dobândesc statutul de lucrători
în principiu, o durată necunoscută, fiind tot permanenți. Aceste dispoziții nu se aplică însă la
odată limitată în timp […] folosirea contractelor de formare profesională,
a contractelor de suplinire a unei pensionări
b) atunci când împrejurările de pe piață, o parțiale sau a contractelor de muncă de
acumulare a volumului de muncă sau comenzi „interinidad” și nici a contractelor de muncă
în exces impun acest lucru, chiar în cadrul ac temporară încheiate în cadrul programelor
tivității normale a întreprinderii […] publice de încadrare în muncă‑formare
profesională.
c) în cazul suplinirii lucrătorilor care au dreptul
să li se păstreze locul de muncă, cu condiția 13. Articolul 49 alineatul 1 litera c) din Sta
ca în contractul lor de muncă să se specifice tutul lucrătorilor prevede că, la încetarea

contractului de muncă, exceptând cazul con cu efect de la 30 septembrie 2012, astfel încât
tractelor de „interinidad” și al contractelor de să se permită reintegrarea doamnei Mayoral
formare profesională, lucrătorul are dreptul Fernández la locul său de muncă începând de
să perceapă o indemnizație în cuantum egal la 1 octombrie 2012.
cu partea proporțională din suma cores
punzătoare a 12 zile de salariu pentru fiecare 18. La 19 noiembrie 2012, doamna de Diego
an de serviciu. Porras a formulat o acțiune la Juzgado de lo
Social n° 1 de Madrid (Tribunalul pentru Li
14. Potrivit articolului 53 alineatul 1 litera b) tigii de Muncă nr. 1 din Madrid, Spania),
din Statutul lucrătorilor, rezilierea unui con având ca obiect contestarea atât a legalității
tract de muncă pentru motive obiective gene contractului său de muncă, cât și a condițiilor
rează „plata către lucrător, în același timp cu în care acesta a fost reziliat.
notificarea scrisă, a indemnizației reprezentând
echivalentul a 20 de zile de salariu pe an de 19. Întrucât a căzut în pretenții printr‑o de
vechime, indemnizație care se calculează pro cizie din 10 septembrie 2013, persoana în
rata pe lună pentru perioadele mai mici de un cauză a declarat apel împotriva acesteia la Tri
an și al cărei cuantum total nu poate depăși bunal Superior de Justicia de Madrid (Curtea
12 salarii”. Superioară de Justiție din Madrid, Spania),
în fața căreia a susținut că contractele de
muncă de „interinidad”, în cadrul cărora a
Situația de fapt din litigiul principal fost angajată, au fost încheiate cu încălcarea
și întrebările preliminare legii și că este necesară recalificarea lor în
„contract de muncă pe durată nedeterminată”.
15. Doamna de Diego Porras a fost angajată, În consecință, rezilierea unui astfel de contract
din luna februarie 2003, în temeiul mai multor ar implica plata unei indemnizații.
contracte de muncă de „interinidad”,în calitate
de secretară în cadrul diferitor subdirecții 20. Tribunal Superior de Justicia de Madrid
ale Ministerului Apărării. Ultimul contract (Curtea Superioară de Justiție din Madrid)
de muncă de „interinidad”, încheiat la constată, pe de o parte, că angajarea doamnei
17 august 2005, urmărea suplinirea doamnei de Diego Porras prin intermediul unui contract
Mayoral Fernández, dispensată în totalitate de de muncă de „interinidad” este în conformitate
obligațiile sale profesionale pentru exercitarea cu cerințele izvorâte din dispozițiile naționale
unui mandat sindical. în vigoare și, pe de altă parte, că rezilierea
contractului de muncă menționat este înte
16. În aplicarea Real Decreto‑ley 20/2012 de meiată pe un motiv obiectiv.
medidas para garantizar la estabilidad pre
21. Instanța de trimitere ridică însă problema dacă
JURISPRUDENŢĂ
supuestaria y de fomento de la competitividad

(Decretul‑lege regal 20/2012 referitor la doamna de Diego Porras are dreptul să pretindă
măsuri de garantare a stabilității bugetare și de plata unei indemnizații ca urmare a rezilierii
promovare a competitivității) din 13 iulie 2012 contractului său de muncă. Astfel, ar exista, în
(BOE nr. 168 din 14 iulie 2012, p. 50428), s‑a dreptul spaniol, o diferență de tratament între
revocat dispensa de muncă a doamnei Mayoral condițiile de încadrare în muncă ale lucrătorilor
Fernández. pe durată nedeterminată și ale celor pe durată
determinată, în măsura în care indemnizația
17. Prin scrisoarea din 13 septembrie 2012, plătită în cazul rezilierii legale a contractului de
doamna de Diego Porras a fost convocată pen muncă este de 20 de zile de salariu pe an de
tru a semna rezilierea contractului de muncă vechime pentru primii, în condițiile în care este

de numai 12 zile de salariu pentru fiecare an îi revine unui lucrător pe durată nedeterminată
de serviciu pentru cea de a doua categorie de la încetarea din motive obiective a contractului,
lucrători menționată. Această inegalitate ar fi cu trebuie să se concluzioneze că articolul 49
atât mai accentuată în ceea ce privește lucrătorii alineatul 1 litera c) din Statutul lucrătorilor
angajați în cadrul unui contract de muncă de a transpus corect Directiva 1999/70 […]
„interinidad”, cărora legislația națională nu le sau este discriminatoriu și contrar acesteia,
recunoaște nicio indemnizație atunci când acest contravenind obiectivului și efectului său util?
contract încetează conform legii.
4) În cazul în care nu există motive obiective
22. Având în vedere faptul că niciun motiv pentru a‑i excepta pe lucrătorii interimari
obiectiv nu pare să justifice o asemenea dife de la dreptul de a primi o indemnizație la
rență de tratament, instanța de trimitere ex încetarea contractului temporar, distincția
primă îndoieli în privința compatibilității stabilită în Statutul lucrătorilor cu privire
dispozițiilor naționale în cauză cu principiul la condițiile de muncă ale acestor lucrători
nediscriminării dintre lucrătorii pe durată de este discriminatorie atât față de condițiile
terminată și lucrătorii pe durată nedeterminată lucrătorilor pe durată nedeterminată, cât
enunțat în clauza 4 din acordul‑cadru, astfel și în raport cu cele ale celorlalți lucrători
cum a fost interpretat de jurisprudența Curții. temporari?”
23. În aceste condiții, Tribunal Superior de

Justicia de Madrid (Curtea Superioară de
Cu privire la întrebările preliminare
Justiție din Madrid) a hotărât să suspende
judecarea cauzei și să adreseze Curții urmă Cu privire la prima întrebare
toarele întrebări preliminare:
24. Prin intermediul primei întrebări, instanța
„1) Indemnizația pentru încetarea contractului de trimitere solicită în esență să se stabilească
[de muncă] temporară trebuie considerată dacă clauza 4 punctul 1 din acordul‑cadru
inclusă în condițiile de muncă la care se referă trebuie interpretată în sensul că noțiunea
clauza 4 punctul 1 din [acordul‑cadru]? „condiții de încadrare în muncă” include
indemnizația pe care un angajator trebuie să
2) În cazul în care indemnizația respectivă este o plătească unui lucrător ca urmare a rezilierii
considerată inclusă în condițiile de muncă contractului de muncă pe durată determinată.
[menționate], lucrătorii cu un contract sau
un raport de muncă încheiat direct între an 25. Cu titlu introductiv, trebuie amintit că,
gajator și lucrător, în care încetarea con potrivit clauzei 1 litera (a) din acordul‑cadru,
tractului sau a raportului de muncă este de unul dintre obiectivele acestuia constă în
terminată de condiții obiective, cum ar fi îm îmb unătățirea calității muncii pe durată
plinirea termenului, îndeplinirea unei sarcini determinată, asigurându‑se aplicarea prin
determinate sau producerea unui eveniment cipiului nediscriminării. În plus, preambulul
determinat, trebuie să primească la încetarea acordului‑cadru prevede, la al treilea para
contractului aceeași indemnizație care i‑ar graf, că acest acord‑cadru „ilustrează dispo
reveni unui lucrător cu contract pe durată nibilitatea partenerilor sociali de a stabili un
nedeterminată comparabil la încetarea din cadru general pentru asigurarea egalității de
motive obiective a contractului? tratament pentru lucrătorii cu contract de
muncă pe durată determinată, protejându‑i
3) În cazul în care lucrătorul temporar are împotriva discriminării”. Considerentul (14) al
dreptul să primească aceeași indemnizație care Directivei 1999/70 menționează în acest sens

că obiectivul acordului‑cadru constă în spe angajatorul său (Hotărârea din 12 decembrie

cial în îmbunătățirea calității muncii pe durată 2013, Carratù, C‑361/12, EU:C:2013:830,
determinată prin stabilirea unor cerințe minime punctul 35, și Hotărârea din 13 martie
de natură să garanteze aplicarea principiului 2014, Nierodzik, C‑38/13, EU:C:2014:152,
nediscriminării (Hotărârea din 22 dec em punctul 25).
brie 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres,
C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 29. Conform jurisprudenței Curții, intră astfel în
47, Hotărârea din 12 decembrie 2013, Carratù, sfera noțiunii „condiții de încadrare în muncă”,
C‑361/12, EU:C:2013:830, punctul 40, precum în sensul clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru,
și Hotărârea din 13 martie 2014, Nierodzik, sporurile de vechime trienale ce reprezintă unul
C‑38/13, EU:C:2014:152, punctul 22). dintre elementele remunerației care trebuie
acordat unui lucrător pe durată determinată
26. Acordul‑cadru, cu precădere clauza 4 în aceeași măsură ca unui lucrător pe durată
din acesta, urmărește aplicarea principiului nedeterminată (a se vedea în acest sens
menționat lucrătorilor pe durată determinată Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del Cerro
pentru a evita ca un raport de muncă de această Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 47,
natură să fie folosit de angajator pentru a‑i priva precum și Hotărârea din 22 decembrie 2010,
pe acești lucrători de drepturile recunoscute lu Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09
crătorilor pe durată nedeterminată (Hotărârea și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctele 50-58).
din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso,
C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 37, 30. În plus, Curtea a considerat că această
Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro noțiune înglobează totodată normele referitoare
Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și la stabilirea termenului de preaviz aplicabil în
C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 48, precum cazul rezilierii contractelor de muncă pe durată
și Hotărârea din 13 martie 2014, Nierodzik, determinată. În această privință, ea a precizat
C‑38/13, EU:C:2014:152, punctul 23). că a interpreta clauza 4 punctul 1 din acordul
cadru ca excluzând condițiile de reziliere din
27. Având în vedere obiectivele urmărite de
acordul‑cadru, clauza 4 din acesta trebuie definiția noțiunii „condiții de încadrare în
înțeleasă în sensul că exprimă un principiu muncă”, în sensul clauzei 4 punctul 1 din
de drept social al Uniunii care nu poate fi acordul‑cadru, ar echivala cu a limita domeniul
interpretat în mod restrictiv (Hotărârea din de aplicare al protecției acordate lucrătorilor pe
13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, durată determinată împotriva discriminărilor,
C‑307/05, EU:C:2007:509, punctul 38, cu ignorarea obiectivului atribuit dispoziției
Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro respective (a se vedea în acest sens Hotărârea
Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și din 13 martie 2014, Nierodzik, C‑38/13,
EU:C:2014:152, punctele 27 și 29).
JURISPRUDENŢĂ
C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 49, precum

și Hotărârea din 13 martie 2014, Nierodzik,
31. Or, aceste considerații pot fi transpuse pe
C‑38/13, EU:C:2014:152, punctul 24).
deplin la o indemnizație precum cea în discuție
28. În ceea ce privește noțiunea „condiții în cauza principală. Dat fiind că indemnizația
de încadrare în muncă”, în sensul clauzei 4 este acordată unui lucrător ca urmare a re
din acordul‑cadru, Curtea a decis deja că un zilierii contractului de muncă încheiat cu
criteriu determinant pentru a stabili dacă angajatorul său și că îndeplinește criteriul
o măsură intră în sfera acestei noțiuni este enunțat la punctul 28 din prezenta hotărâre,
tocmai criteriul încadrării în muncă, și anume aceasta intră deci în sfera noțiunii „condiții de
raportul de muncă stabilit între un lucrător și încadrare în muncă”.

32. În consecință, trebuie să se răspundă la pe durată determinată și lucrătorii pe durată

prima întrebare că clauza 4 punctul 1 din nedeterminată în măsura în care, spre
acordul‑cadru trebuie interpretată în sensul deosebire de lucrătorii angajați în temeiul unui
că noțiunea „condiții de încadrare în muncă” contract de muncă pe durată nedeterminată,
include indemnizația pe care un angajator lucrătorii care au un contract de muncă de
trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare „interinidad” nu beneficiază de nicio indem
a rezilierii contractului de muncă pe durată nizație în cazul rezilierii contractului lor, in
determinată al acestuia. diferent de întinderea perioadelor de serviciu
îndeplinite.
Cu privire la întrebările a doua-a patra
37. În această privință, trebuie precizat că
33. Prin intermediul întrebărilor a doua‑a principiul nediscriminării a fost pus în aplicare
patra, care trebuie analizate împreună, in și concretizat de acordul‑cadru numai în ceea
stanța de trimitere solicită în esență să se ce privește diferențele de tratament dintre
stabilească dacă clauza 4 din acordul‑cadru lucrătorii pe durată determinată și lucră
trebuie interpretată în sensul că se opune torii pe durată nedeterminată care se află
unei reglementări naționale precum cea în într‑o situație comparabilă (Ordonanța din
discuție în litigiul principal, care nu acordă nicio 11 noiembrie 2010, Vino, C‑20/10, nepublicată,
indemnizație pentru rezilierea contractului de EU:C:2010:677, punctul 56, Ordonanța din
muncă lucrătorului angajat prin intermediul 22 iunie 2011, Vino, C‑161/11, nepublicată,
unui contract de muncă de „interinidad” EU:C:2011:420, punctul 28, și Ordonanța
în condițiile în care acordă o asemenea din 7 martie 2013, Rivas Montes, C‑178/12,
indemnizație printre altele lucrătorilor pe nepublicată, EU:C:2013:150, punctul 43).
durată nedeterminată comparabili.
38. În schimb, o eventuală diferență de trata
34. În ceea ce privește clauza 4 din acor ment între anumite categorii de personal pe
dul‑cadru, trebuie amintit că aceasta prevede, durată determinată, cum este și cea pe care o
la punctul 1, o interdicție de a trata lucrătorii evocă instanța de trimitere în cuprinsul celei
pe durată determinată într‑un mod mai puțin de a patra întrebări, nu intră sub incidența
favorabil decât lucrătorii pe durată nede principiului nediscriminării consacrat de
terminată comparabili numai pentru că aceștia acordul‑cadru menționat (Ordonanța din
lucrează pe durată determinată, cu excepția 11 noiembrie 2010, Vino, C‑20/10, nepublicată,
cazului în care tratamentul diferențiat este EU:C:2010:677, punctul 57).
justificat de motive obiective.
39. Având în vedere inegalitatea constatată,
35. Potrivit unei jurisprudențe constante, trebuie să se verifice, într‑o primă etapă, com
principiul nediscriminării impune ca situații parabilitatea situațiilor în discuție în litigiul
comparabile să nu fie tratate în mod diferit și principal, iar apoi, într‑o a doua etapă, existența
ca situații diferite să nu fie tratate în același unei eventuale justificări obiective.
mod, cu excepția cazului în care un astfel
de tratament este justificat în mod obiectiv Cu privire la comparabilitatea situațiilor în
(Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado cauză
Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul 65
și jurisprudența citată). 40. Pentru a aprecia dacă persoanele interesate
exercită aceeași muncă sau au aceeași ocupație
36. În speță, este necesar să se constate că în sensul acordului‑cadru, este necesar ca, în
există o diferență de tratament între lucrătorii conformitate cu clauza 3 punctul 2 și cu clauza 4

punctul 1 din acordul‑cadru, să se examineze 43. Astfel, din însăși împrejurarea că re
dacă, ținând seama de un ansamblu de factori clamanta menționată a ocupat șapte ani con
precum natura muncii, condițiile de formare secutivi același post al unei angajate dispensate
și condițiile de muncă, se poate considera în totalitate de obligațiile sale profesionale
că aceste persoane se află într‑o situație pentru a exercita un mandat sindical se poate
comparabilă (Hotărârea din 18 octombrie conchide nu numai că persoana în cauză înde
2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, plinea condițiile privind formarea pentru a
EU:C:2012:646, punctul 42 și jurisprudența avea acces la postul în discuție, ci și că efectua
citată, precum și Hotărârea din 13 martie aceeași muncă precum persoana pe care
2014, Nierodzik, C‑38/13, EU:C:2014:152, trebuia să o suplinească în mod permanent în
punctul 31). această perioadă îndelungată, fiind totodată
supusă acelorași condiții de muncă.
41. Astfel, conform jurisprudenței, numai în
ipoteza în care munca efectuată de un lucrător 44. Prin urmare, este necesar să se considere
precum reclamanta din litigiul principal în că situația de lucrător pe durată determinată
cadrul diverselor contracte de muncă pe durată a reclamantei din litigiul principal era com
determinată nu ar corespunde celei efectuate parabilă cu cea a unui lucrător pe durată
de lucrătorii pe durată nedeterminată, pretinsa nedeterminată.
diferență de tratament privind acordarea
unei indemnizații de reziliere a contractului Cu privire la existența unei justificări obiective
de muncă nu ar fi contrară clauzei 4 din
acordul‑cadru, întrucât această diferență de 45. Potrivit unei jurisprudențe constante a
tratament s‑ar referi la situații diferite Curții, noțiunea „motive obiective” impune
(Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza ca inegalitatea de tratament constatată să fie
și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, justificată de existența unor elemente precise
punctul 48, precum și jurisprudența citată). și concrete care caracterizează condiția de
încadrare în muncă despre care este vorba,
42. Deși, în fond, revine instanței de trimitere în contextul specific în care se situează
sarcina să stabilească dacă reclamanta aceasta și în temeiul unor criterii obiective și
din litigiul principal, în exercitarea funcției transparente, pentru a verifica dacă această
sale de secretară la Ministerul Apărării în inegalitate răspunde unei necesități reale,
cadrul diverselor sale contracte de muncă dacă este susceptibilă să asigure îndeplinirea
de „interinidad”, se afla într‑o situație com obiectivului urmărit și dacă este necesară
parabilă cu cea a lucrătorilor angajați pe pentru realizarea acestui scop. Elementele
durată nedeterminată de aceeași autoritate menționate pot rezulta cu precădere din natura
în aceeași perioadă (a se vedea prin analogie specifică a atribuțiilor pentru îndeplinirea
JURISPRUDENŢĂ
Hotărârea din 18 octombrie 2012, Valenza cărora au fost încheiate contracte pe durată
și alții, C‑302/11-C‑305/11, EU:C:2012:646, determinată și din caracteristicile inerente
punctul 43 și jurisprudența citată, precum ale acestor atribuții sau, dacă este cazul, din
și Hotărârea din 13 martie 2014, Nierodzik, urmărirea unui obiectiv legitim de politică
C‑38/13, EU:C:2014:152, punctul 32), trebuie socială de către un stat membru (a se vedea
subliniat însă că, în speță, reiese din elementele în special Hotărârea din 13 septembrie 2007,
dosarului înaintat Curții că reclamanta din Del Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509,
litigiul principal efectua o muncă analogă punctele 53 și 58, Hotărârea din 22 decembrie
sau identică cu cea a unui lucrător pe durată 2010, Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres,
nedeterminată. C‑444/09 și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul

55, Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado 2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11,
Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul EU:C:2012:646, punctul 52).
73, precum și Hotărârea din 18 octombrie
2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, 48. Explicațiile furnizate de guvernul spaniol
EU:C:2012:646, punctul 51). țin de diferența de natură și de obiect prin care
contractele de muncă pe durată determinată
46. Noțiunea „motive obiective” în sensul se deosebesc de contractele de muncă pe du
clauzei 4 punctele 1 și/sau 4 din acordul‑cadru rată nedeterminată, întrucât diferența dintre
trebuie înțeleasă, așadar, în sensul că nu cele două tipuri de contracte ar consta în
permite justificarea unei diferențe de tratament durata, precum și în speranța de stabilitate a
între lucrătorii pe durată determinată și lu raportului de muncă.
crătorii pe durată nedeterminată prin faptul
49. În această privință, deși, în principiu,
că această diferență este prevăzută printr‑o
este de competența instanței de trimitere să
normă generală și abstractă de drept intern,
stabilească dacă argumentele prezentate în
cum ar fi o lege sau o convenție colectivă
fața sa constituie „motive obiective”, în sensul
(Hotărârea din 13 septembrie 2007, Del
clauzei 4 punctul 1 din acordul‑cadru, ținând
Cerro Alonso, C‑307/05, EU:C:2007:509,
seama de jurisprudența amintită la punctul
punctul 57, Hotărârea din 22 decembrie 2010,
42 din prezenta hotărâre, trebuie precizat însă
Gavieiro Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09
că guvernul spaniol se limitează să sublinieze
și C‑456/09, EU:C:2010:819, punctul 54,
diferența de natură și de obiect prin care
Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado contractele de muncă de „interinidad” se
Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul deosebesc de contractele de muncă pe durată
72, precum și Hotărârea din 18 octombrie nedeterminată invocând criteriul duratei și
2012, Valenza și alții, C‑302/11-C‑305/11, speranța de stabilitate a raportului contractual
EU:C:2012:646, punctul 50). care le caracterizează pe acestea din urmă.
47. În plus, recurgerea doar la natura temporară 50. Or, după cum rezultă din cuprinsul punc
a muncii personalului din cadrul administrației telor 46 și 47 din prezenta hotărâre, nici
publice nu este conformă acestor cerințe și nu natura temporară a raportului de muncă
poate, așadar, să constituie prin ea însăși un și nici lipsa din reglementarea națională a
„motiv obiectiv” în sensul clauzei 4 punctele oricărei dispoziții cu privire la acordarea unei
1 și/sau 4 din acordul‑cadru. Astfel, a admite indemnizații pentru rezilierea unui contract de
că natura temporară a unui raport de muncă, muncă de „interinidad” nu pot să constituie,
singură, este suficientă pentru a justifica o singure, astfel de motive obiective.
diferență de tratament între lucrătorii pe
durată determinată și lucrătorii pe durată 51. Mai mult, argumentul întemeiat pe ca
nedeterminată ar lipsi de conținut obiectivele racterul previzibil al încetării contractului de
Directivei 1999/70 și ale acordului‑cadru și muncă de „interinidad” nu se bazează pe criterii
ar conduce la permanentizarea unei situații obiective și transparente, în condițiile în care,
defavorabile lucrătorilor pe durată determinată în realitate, nu numai că un astfel de contract
(Hotărârea din 22 decembrie 2010, Gavieiro de muncă de „interinidad” este susceptibil să
Gavieiro și Iglesias Torres, C‑444/09 și se perpetueze, precum în situația reclamantei
C‑456/09, EU:C:2010:819, punctele 56 și 57, din litigiul principal, ale cărei raporturi con
Hotărârea din 8 septembrie 2011, Rosado tractuale s‑au întins pe o perioadă de mai
Santana, C‑177/10, EU:C:2011:557, punctul mult de 10 ani, însă, în plus, un asemenea
74, precum și Hotărârea din 18 octombrie argument este contrazis de împrejurarea că, în

situații comparabile, reglementarea națională efectuat munca în temeiul unui contract de

relevantă prevede că se acordă o indemnizație muncă de „interinidad” nu poate constitui
pentru rezilierea contractului de muncă în fa un motiv obiectiv care să permită justificarea
voarea altor categorii de lucrători pe durată refuzului de a acorda lucrătorului respectiv
determinată. beneficiul acestei indemnizații.
52. Având în vedere ansamblul considerațiilor Cu privire la cheltuielile de judecată

ce precedă, trebuie să se răspundă la întrebările
a doua‑a patra adresate că clauza 4 din acor 53. Întrucât, în privința părților din litigiul
dul‑cadru trebuie interpretată în sensul că se principal, procedura are caracterul unui
opune unei reglementări naționale precum cea incident survenit la instanța de trimitere, este
de competența acesteia să se pronunțe cu
în discuție în litigiul principal, care nu acordă
privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
nicio indemnizație pentru rezilierea contractului
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
de muncă lucrătorului angajat în cadrul unui altele decât cele ale părților menționate, nu
contract de muncă de „interinidad” în condițiile pot face obiectul unei rambursări.
în care acordă o asemenea indemnizație printre
altele lucrătorilor pe durată nedeterminată Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea)
comparabili. Simplul fapt că acest lucrător a declară:
1) Clauza 4 punctul 1 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, în

cheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999
privind acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE
și CEEP, trebuie interpretată în sensul că noțiunea „condiții de încadrare înmuncă” include
indemnizația pe care un angajator trebuie să o plătească unui lucrător ca urmare a rezilierii
contractului de muncă pe durată determinată al acestuia.
2) Clauza 4 din Acordul‑cadru cu privire la munca pe durată determinată, anexat la Directiva

1999/70, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea
în discuție în litigiul principal, care nu acordă nicio indemnizație pentru rezilierea contractului
de muncă lucrătorului angajat în cadrul unui contract de muncă de „interinidad” (muncă
temporară) în condițiile în care acordă o asemenea indemnizație printre altele lucrătorilor
pe durată nedeterminată comparabili. Simplul fapt că acest lucrător a efectuat munca
în temeiul unui contract de muncă de „interinidad” nu poate constitui un motiv obiectiv
care să permită justificarea refuzului de a acorda lucrătorului respectiv beneficiul acestei
indemnizații.
JURISPRUDENŢĂ
Semnături

Trimitere preliminară – Transporturi rutiere – Regulamentul (CE) nr. 561/2006...
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

19 octombrie 2016(*)
„Trimitere preliminară – Transporturi rutiere – Regulamentul (CE) nr. 561/2006 –
Articolul 10 alineatul (3) – Articolele 18 și 19 – Amendă aplicată conducătorului
auto – Măsuri necesare pentru executarea sancțiunii, adoptate împotriva
întreprinderii de transport – Imobilizarea vehiculului”
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Szegedi
közigazgatási és munkaügyi bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Szeged,
Ungaria), prin decizia du 28 octombrie 2014, primită de Curte le 10 noiembrie 2014, în procedura
EL‑EM-2001 Ltd
împotriva
Nemzeti Adó - és Vámhivatal Dél‑alföldi Regionális Vám - és Pénzügyőri Főigazgatósága,
CURTEA (Camera a cincea),
compusă din domnul J. L. da Cruz Vilaça, președinte de cameră, doamna M. Berger (raportor) și
domnii, A. Borg Barthet, E. Levits și F. Biltgen, judecători,
avocat general: domnul Y. Bot,
grefier: domnul I. Illéssy, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 29 octombrie 2015,
– pentru EL‑EM-2001 Ltd, de D. M. Irinkov, ügyvéd;
– pentru Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél‑alföldi Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága,
de M. Daniné Égető și de B. Gyenge, jogtanácsosok;
– pentru guvernul maghiar, de M. Fehér și de G. Szima, în calitate de agenți;
– pentru guvernul estonian, de K. Kraavi‑Käerdi, în calitate de agent;
– pentru Irlanda, de A. Joyce și de L. Williams, în calitate de agenți;
– pentru guvernul suedez, de A. Falk și de E. Karlsson, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de J. Hottiaux și de L. Havas, în calitate de agenți;
– pentru guvernul norvegian, de T. Skjeie și de B. Stankovic, în calitate de agenți,
pronunță prezenta

Hotărâre în măsură să prezinte, la cererea unui inspector

de control:
1. Cererea de decizie preliminară privește in
(i) foile de înregistrare din săptămâna în curs
terpretarea articolului 19 alineatul (1) din Re
și cele pe care le‑a utilizat pe parcursul celor
gulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului
cincisprezece zile precedente;
European și al Consiliului din 15 martie 2006
privind armonizarea anumitor dispoziții ale (ii) cardul de conducător auto în cazul în care
legislației sociale în domeniul transporturilor este titularul unui asemenea card și
rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE)
nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului (iii) orice informație introdusă manual și orice
și de abrogare a Reg ulamentului (CEE) imprimat scos în timpul săptămânii în curs și
nr. 3820/85 al Consiliului (JO 2006, L 102, p. 1, în timpul celor cincisprezece zile precedente,
Ediție specială, 05/vol. 8, p. 214). în conformitate cu prezentul regulament și cu
Regulamentul […] nr. 561/2006.
2. Această cerere a fost formulată în cadrul
unui litigiu între EL‑EM-2001 Ltd, pe de o parte, Cu toate acestea, după 1 ianuarie 2008,
și Nemzeti Adó- és Vámhivatal Dél‑alföldi duratele prevăzute la punctele (i) și (iii) se
Regionális Vám- és Pénzügyőri Főigazgatósága referă la ziua în curs și la o perioadă precedentă
(Direcția Generală a Vămilor și a Finanțelor din de douăzeci și opt de zile.
regiunea Dél‑Alföld, Ungaria), pe de altă parte, […]”
cu privire la imobilizarea unui vehicul de mare
tonaj, al cărui proprietar este EL‑EM-2001 Regulamentul nr. 561/2006
și care este exploatat de aceasta din urmă,
4. Potrivit considerentelor (17), (26) și (27) ale
pentru a garanta plata unei amenzi aplicate
Regulamentului nr. 561/2006:
conducătorului vehiculului în cauză, care era
la data respectivă angajat de această societate. „(17) Prezentul regulament urmărește îmbu
nătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii
Cadrul juridic cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea
siguranței rutiere în general. Acesta urmărește
realizarea acestui obiectiv în special prin dis
Dreptul Uniunii pozițiile referitoare la durata maximă de con
Regulamentul nr. 3821/85 ducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă
de două săptămâni consecutive, prin dispoziția
3. Articolul 15 alineatul (7) litera (a) din care obligă un conducător auto să ia o perioadă
Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată
JURISPRUDENŢĂ
din 20 decembrie 1985 privind aparatura de pe o perioadă de două săptămâni consecutive,

înregistrare în transportul rutier (JO 1985, și prin dispozițiile care prevăd că în niciun caz o
L 370, p. 8, Ediție specială, 07/vol. 1, p. 234), perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică
astfel cum a fost modificat prin Regulamentul decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore.
nr. 561/2006 (denumit în continuare „Regula Acest ansamblu de dispoziții garantează un
mentul nr. 3821/85”), prevede: repaus corespunzător și, luând în considerare și
experiența dobândită în ultimii ani în domeniul
„Atunci când conducătorul auto conduce un aplicării normelor, nu mai este necesar un
vehicul echipat cu un aparat de înregistrare în sistem de compensație pentru perioadele de
conformitate cu anexa I, acesta trebuie să fie repaus zilnic reduse.

[…] sau care sunt puși la dispoziția lor în funcție

de distanța parcursă și/sau de cantitatea de
(26) Statele membre ar trebui să stabilească mărfuri transportată, chiar și sub formă de
norme referitoare la sancțiunile pentru încăl prime sau majorări salariale, în cazul în care
carea prezentului regulament și să se asigure că o asemenea remunerare este de natură să
acestea sunt aplicate. Aceste sancțiuni trebuie pericliteze siguranța rutieră și/sau să încurajeze
să aibă un caracter efectiv, proporționat, încălcarea prezentului regulament.
disuasiv și nediscriminatoriu. De asemenea,
posibilitatea de imobilizare a vehiculului în caz (2) Întreprinderile de transport organizează
de încălcare gravă ar trebui să figureze pe scara activitatea conducătorilor auto menționați la
comună a măsurilor pe care statele membre le alineatul (1) astfel încât aceștia să se conformeze
pot aplica. Dispozițiile prezentului regulament Regulamentului […] nr. 3821/85 și capitolului
referitoare la sancțiuni sau la proceduri nu II din prezentul regulament. Întreprinderile de
aduc atingere normelor naționale referitoare transport dau instrucțiuni corespunzătoare
la sarcina probei. conducătorilor auto și efectuează controale
periodice pentru a se asigura de respectarea
(27) În vederea asigurării unei aplicări clare și Regulamentului […] nr. 3821/85 și a capitolului
efective, este necesar să se stabilească dis II din prezentul regulament.
poziții uniforme referitoare la răspunderea
întreprinderilor de transport și a conducătorilor (3) O întreprindere de transport răspunde
auto pentru încălcarea prezentului regulament. pentru încălcările comise de către conducătorii
Această răspundere poate duce, după caz, la întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au
sancțiuni penale, civile sau administrative în fost comise pe teritoriul unui alt stat membru
statele membre.” sau al unei țări terțe.
5. Articolul 1 din Regulamentul nr. 561/2006 Fără a duce atingere dreptului statelor mem
prevede: bre de a impune răspunderea integrală a între
prinderilor de transport, statele membre pot să
„Prezentul regulament stabilește normele
asocieze această răspundere cu nerespectarea
referitoare la perioadele de conducere, de
de către întreprinderi a alineatelor (1) și (2).
repaus și la pauzele care trebuie respectate de
Statele membre pot lua în considerare orice
către conducătorii auto ce asigură transportul
dovadă care stabilește că întreprinderea de
rutier de mărfuri și de călători în vederea
transport nu poate fi în mod rezonabil obligată
armonizării condițiilor de concurență între mo
să răspundă pentru încălcarea comisă.”
durile de transport terestru, în special în ceea
ce privește sectorul rutier, și a îmbunătățirii 7. Articolul 18 din Regulamentul nr. 561/2006
condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De prevede:
asemenea, prezentul regulament prevede pro
movarea unor mai bune practici de control și „Statele membre adoptă măsurile necesare
de aplicare a normelor de către statele mem pentru aplicarea prezentului regulament.”
bre și a unor metode mai bune de lucru în
sectorul transportului rutier.” 8. Articolul 19 din acest regulament prevede:
6. Articolul 10 alineatele (1)-(3) din acest „(1) Statele membre stabilesc normele refe
regulament prevede: ritoare la sancțiunile pentru încălcarea pre
zentului regulament și a Regulamentului […]
„(1) Se interzice întreprinderilor de transport nr. 3821/85 și iau toate măsurile necesare
să remunereze conducătorii auto salariați pentru a se asigura de aplicarea acestora.

Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, pro către întreprinderi sau expeditori asociați,
porționale, disuasive și nediscriminatorii. exportatori, operatori din turism, furnizori
Nicio încălcare a prezentului regulament sau principali de transport, subcontractanți și
a Regulamentului […] nr. 3821/85 nu atrage agenții care utilizează conducători auto care
mai mult de o sancțiune sau de o procedură. le sunt asociați.”
Comisiei îi sunt comunicate de către statele
membre aceste măsuri, precum și regimul de 9. Articolul 21 din Regulamentul nr. 561/2006
sancțiuni până la data prevăzută la articolul prevede:
29 paragraful al doilea. Comisia informează în
mod corespunzător statele membre. „Pentru a rezolva cazurile în care un stat
membru consideră că s‑a comis o încălcare
(2) Orice stat membru permite autorităților a prezentului regulament, care este în mod
competente să aplice o sancțiune unei în evident de natură să compromită siguranța
treprinderi și/sau unui conducător auto pentru rutieră, acesta poate împuternici autoritatea
o încălcare a prezentului regulament consta competentă să procedeze la imobilizarea
tată pe teritoriul său și care nu a fost deja vehiculului respectiv până când se remediază
sancționată, chiar dacă acea încălcare a fost cauza încălcării. Statele membre îl pot obliga
comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau pe conducătorul auto să ia o perioadă zilnică
al unei țări terțe. de repaus. De asemenea, după caz, statele
membre pot să procedeze la retragerea,
În mod excepțional, atunci când se constată
suspendarea și [a se citi «sau»] aplicarea
o încălcare:
de restricții în ceea ce privește licența între
– care nu a fost comisă pe teritoriul statului prinderii, în cazul în care întreprinderea în
membru respectiv și cauză este stabilită în statul membru respectiv,
sau să procedeze la retragerea, suspendarea
– care a fost comisă de o întreprindere stabilită și [a se citi «sau»] aplicarea de restricții în
sau de un conducător auto al cărui loc de ceea ce privește permisul de conducere al
muncă se află într‑un alt stat membru sau conducătorului auto. Comisia elaborează în
țară terță, conformitate cu procedura de la articolul 24
un stat membru poate, până la 1 ianuarie alineatul (2) orientări cu scopul de a promova
2009, în loc să impună o sancțiune, să notifice aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului
faptele constitutive ale încălcării autorității articol.”
competente a statului membru sau a țării terțe
în care este stabilită întreprinderea sau în care Dreptul maghiar
își are conducătorul auto locul de muncă.
JURISPRUDENŢĂ
10. Articolul 20 din közúti közlekedésről szóló

(3) Atunci când un stat membru deschide 1988. évi I. törvény (Legea nr. I din 1988 privind
o procedură sau aplică o sancțiune pentru circulația rutieră, denumită în continuare
o anumită încălcare, el îi furnizează condu „Legea privind circulația rutieră”) prevede:
cătorului auto dovada scrisă corespunzătoare.
„(1) Este pasibilă de amendă orice persoană
(4) Statele membre se asigură că un sistem care încalcă dispozițiile prevăzute de prezenta
de sancțiuni proporționat, care poate in lege, precum și de normele de drept speciale și
clude sancțiuni financiare, este aplicat în de actele de drept comunitar privind
caz de încălcare a prezentului regulament
sau a Regulamentului […] nr. 3821/85 de […]

d) utilizarea aparatului de control și a diagra în Legea privind dispozițiile generale referitoare

melor tahografice în domeniul transporturilor la procedura și la serviciile administrative, fără
rutiere, precum și a hărților necesare pentru a fi necesară adoptarea unei decizii speciale în
tahografele digitale, acest sens.”
[…] 11. Articolul 5 din közúti árufuvarozáshoz,

személyszállításhoz és a közúti közlekedéshez
(7) În cazul unui control intervenit în cadrul kapcsolódó egyes rendelkezések megsértése
circulației rutiere, în conformitate cu condițiile esetén kiszabható bírságok összegéről,
referitoare la măsurile asigurătorii prevăzute de valamint a bírságolással összefüggő hatósági
Legea privind dispozițiile generale referitoare la feladatokról szóló 156/2009. kormányrendelet
procedura și la serviciile administrative, este (Decretul guvernamental nr. 156/2009 privind
posibilă imobilizarea vehiculului – sub rezerva cuantumul amenzilor care pot fi aplicate în
respectării dispozițiilor privind interceptarea cazul încălcării anumitor dispoziții referitoare
transporturilor de mărfuri periculoase, de la transportul rutier de mărfuri și de persoane
produse alimentare rapid perisabile și de și la circulația rutieră, precum și atribuțiile
animale vii – în cursul procedurii administrative autorității publice legate de aplicarea unei
sau până la plata amenzii sau până la con amenzi) din 29 iulie 2009 prevede:
stituirea unei garanții pentru îndeplinirea obli
gației pecuniare, fără a fi necesară adoptarea „În ceea ce privește articolul 20 alineatul (1)
unei decizii speciale în acest sens. Vehiculul nu litera d) din Legea [privind circulația rutieră],
poate fi imobilizat în special: cuantumul amenzii care a fost stabilit în con
formitate cu anexa 4 la același decret trebuie –
a) în cazul în care sediul, domiciliul sau locul cu excepția cazului în care un act cu putere de
reședinței obișnuite a debitorului (sau a de lege sau un act administrativ prevede altfel
bitorilor) amenzii este situat pe teritoriul – să fie plătit de persoana care încalcă o dis
Ungariei și în care debitorul deține un cod poziție referitoare la aparatul de control și la
fiscal sau un cod de identificare fiscală atribuit diagrama tahografică, precum și la utilizarea
de administrația fiscală a statului sau acestora, prevăzută:
b) în cazul în care un organism financiar își […]

asumă răspunderea pentru sau garantează
respectarea obligației de plată a amenzii e) de Regulamentul [nr. 3821/85].
sau această obligație este asumată de o
[…]”
întreprindere care deține un cod fiscal și este
înregistrată pe teritoriul național, cu condiția 12. Articolul 143 din közigazgatási hatósági
ca debitorul amenzii să dovedească acest fapt eljárás és szolgáltatás általános szabályairól
într‑un mod satisfăcător în timpul procedurii. szóló 2004. évi CXL. törvény (Legea nr. CXL din
2004 privind dispozițiile generale referitoare
(7a) În cazul în care controlul arată că una la procedura și la serviciile administrative),
dintre normele prevăzute la alineatul (1) literele intitulat „Măsuri asigurătorii”, prevede:
(c), (e) și (h) a fost încălcată și în care această
încălcare reprezintă un risc pentru siguranța „(1) În cazul în care executarea ulterioară a
rutieră, autoritatea competentă poate imobiliza obligației care face obiectul procedurii este în
vehiculul până la dispariția riscului pentru pericol, se poate dispune, cu titlu de măsură
siguranța rutieră, în conformitate cu condițiile asigurătorie, înaintea expirării termenului
referitoare la măsurile conservatorii prevăzute de executare și în termen de cinci zile de la

apariția împrejurării pe care se întemeiază din cadrul Administrației Naționale Fiscale

această temere, constituirea unei garanții și Vamale, Ungaria) (denumită în continuare
pentru îndeplinirea obligației pecuniare sau „autoritatea administrativă de prim grad”) a
punerea sub sechestru a unui anumit bun. aplicat o amendă administrativă în cuantum
de 400 000 de forinți maghiari (HUF) (apro
(2) Măsura asigurătorie este adoptată de au ximativ 1 270 de euro) conducătorului vehi
toritatea de prim grad și pusă în aplicare de culului respectiv. În plus, această autoritate a
organul executiv. decis să adopte o măsură asigurătorie pentru
a garanta obligația de plată a amenzii în cauză
(3) Măsura asigurătorie trebuie retrasă
și, cu acest titlu, a dispus imobilizarea aceluiași
a) dacă a fost adoptată pentru a garanta o obli vehicul până la plata amenzii menționate.
gație de plată și dacă suma corespunzătoare
15. În cadrul unei căi de atac administrative
acestei obligații a fost depusă la org an ul
introduse de EL‑EM-2001, autoritatea admi
executiv;
nistrativă de al doilea grad a confirmat decizia
b) dacă a fost adoptată pentru a garanta înde dispunând această măsură asigurătorie.
plinirea unui act și dacă s‑a dovedit dincolo
16. EL‑EM-2001 a introdus la Szegedi
de orice îndoială că toate actele pregătitoare
közigazgatási és munkaügyi bíróság (Tribunalul
necesare au fost efectuate în vederea înde
Administrativ și pentru Litigii de Muncă din
plinirii voluntare a actului respectiv, singurul
Szeged, Ungaria) o acțiune având ca obiect
care împiedică măsura asigurătorie sau
anularea deciziei menționate.
c) dacă motivul aflat la originea adoptării
17. EL‑EM-2001 a susținut în această privință că
măsurii asigurătorii a dispărut pentru orice alt
nu era vizată de procedura administrativă care
motiv.
a condus la adoptarea deciziei atacate și că nu
[…]” era parte la procedură. Aceasta s‑a întemeiat
pe faptul că, întrucât încălcarea fusese
săvârșită de conducătorul vehiculului în cauză
Litigiul principal și întrebările și numai acesta fusese obligat la plata unei
preliminare amenzi de către autoritatea administrativă de
prim grad, ea însăși, în calitate de angajator
13. EL‑EM-2001 este o întreprindere de tran al conducătorului auto respectiv, nu putea
sport înregistrată în Bulgaria. Cu ocazia unui face obiectul unei măsuri asigurătorii precum
transport efectuat în Ungaria, unul dintre imobilizarea vehiculului pe care îl exploata.
angajații acestei întreprinderi, care conducea Aceasta a subliniat că nicio normă de drept
JURISPRUDENŢĂ
un vehicul de mare tonaj aflat în același timp în nu permitea o astfel de imobilizare a unui
proprietatea și în exploatarea acesteia, a făcut bun aparținând unui terț care nu era parte la
obiectul unui control rutier. Cu această ocazie, procedura administrativă și care nu a săvârșit
autoritățile competente au constatat o încălcare nicio încălcare.
a dispozițiilor articolului 15 alineatul (7) litera (a)
din Regulamentul nr. 3821/85. 18. Administrația a solicitat respingerea acți
unii formulate de EL‑EM-2001, susținând în
14. În consecință, la 25 februarie 2014, special că aceasta din urmă avea calitatea de
Nemzeti Adó- és Vámhivatal Csongrád Megyei parte în cadrul procedurii administrative și că
Vám- és Pénzügyőri Igazgatósága (Direcția își exercitase de altfel dreptul la o cale de atac
Departamentală Vamală și Fiscală Csongrád administrativă împotriva deciziei prin care s‑a

dispus imobilizarea vehiculului în cauză. Astfel, 3) În cazul unui răspuns afirmativ la cea de
întrucât s‑a aplicat o amendă, indiferent de a doua întrebare, este contrară interdicției
persoana obligată la plata acesteia, legislația privind dubla constatare la care se referă
maghiară ar permite autorității administrative, articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul
în cazul în care conducătorului auto sau nr. 561/2006 o reglementare națională care,
operatorului vehiculului i se aplică o amendă în vederea executării sancțiunii aplicate pentru
administrativă, să dispună imobilizarea o încălcare comisă de conducătorul auto,
vehiculului utilizat la momentul constatării permite aplicarea unei sancțiuni – denumită
«măsură», însă cu un conținut sancționator –
încălcării.
unei alte persoane (fizice sau juridice)?”
19. În aceste condiții, Szegedi közigazgatási és
munkaügyi bíróság (Tribunalul Administrativ și Cu privire la întrebările preliminare
pentru Litigii de Muncă din Szeged) a hotărât
să suspende judecarea cauzei și să adreseze
Cu privire la prima întrebare
Curții următoarele întrebări preliminare:
20. Prin intermediul primei întrebări, instanța
„1) Articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul
de trimitere solicită, în esență, să se stabilească
nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că dacă Regulamentul nr. 561/2006 se opune
măsurile necesare pentru executarea unei unei reglementări naționale care permite,
sancțiuni instituite și aplicate de către un stat cu titlu de măsură asigurătorie, imobilizarea
membru în cazul unei încălcări pot fi dispuse unui vehicul aparținând unei întreprinderi de
doar față de persoana care a comis acea transport într‑o situație în care, pe de o parte,
încălcare? conducătorul auto, angajat al întreprinderii
respective, conducea vehiculul în cauză
Cu alte cuvinte: în lumina dispozițiilor arti cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului
colului 18 din Regulamentul nr. 561/2006, nr. 3821/85 și, pe de altă parte, autoritatea
reglementarea națională care prevede că națională nu a angajat răspunderea între
măsurile necesare pentru executarea unei prinderii menționate.
sancțiuni instituite și aplicate de un stat
membru unei persoane (fizice sau juridice) față 21. În această privință, trebuie amintit că,
de care nu s‑a constatat, în cadrul procedurii potrivit considerentului (17) și articolului 1 din
administrative, comiterea niciunei încălcări Regulamentul nr. 561/2006, acesta urmărește
contravine obligației care revine statelor în special îmbunătățirea condițiilor sociale
pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și
membre în temeiul articolului 19 alineatul (1)
îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
prima teză din Regulamentul (CE) nr. 561/2006?
22. Potrivit considerentului (27) al Regu
2) În cazul unui răspuns negativ la prima între
lamentului nr. 561/2006, în vederea asigurării
bare, articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul unei aplicări clare și efective a normelor privind
nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că o perioadele de conducere și de repaus, este
măsură aplicată unui terț (persoană fizică sau necesar să se stabilească dispoziții uniforme
juridică) pentru o încălcare comisă de o altă referitoare la răspunderea întreprinderilor de
persoană, fără a se fi constatat comiterea unei transport și a conducătorilor auto pentru în
încălcări de către terțul respectiv, reprezintă călcarea respectivului regulament, această
o sancțiune aplicată acestuia, indiferent de răspundere putând duce la sancțiuni penale,
denumirea sancțiunii? civile sau administrative în statele membre.

23. În această privință, articolul 18 din Re 29. Reiese de asemenea fără echivoc din
gulamentul nr. 561/2006 prevede că statele modul de redactare a considerentului (27)
membre adoptă măsurile necesare pentru al regulamentului menționat că statele
aplicarea aceluiași regulament. membre sunt autorizate să prevadă un regim
de răspundere a conducătorilor auto pentru
24. În consecință, articolul 19 alineatul (1) încălcarea regulamentului amintit și că
din Regulamentul nr. 561/2006 impune sta dispun, în ceea ce privește natura sancțiunilor
telor membre să stabilească „norme[…] aplicabile, de o marjă de apreciere (Hotărârea
referitoare la sancțiunile pentru încălcarea din 9 iunie 2016, Europeed, C‑287/14,
[acestui] regulament și a Regulamentului […] EU:C:2016:420, punctul 34).
nr. 3821/85” și să ia „toate măsurile necesare
pentru a se asigura de aplicarea acestora”. 30. Întrucât, pe de o parte, statele membre sunt
ținute, în temeiul articolului 19 alineatul (1)
25. Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă din Regulamentul nr. 561/2006, să stab i
că obiectivul urmărit de Regulamentul lească norme referitoare la sancțiunile pentru
nr. 561/2006 nu este armonizarea sancțiunilor, încălcarea acestui regulament, astfel încât
acest regulament lăsând, dimpotrivă, statele respectivele sancțiuni să fie efective, propor
membre libere în ceea ce privește măsurile ționale, disuasive și nediscriminatorii, iar, pe de
care trebuie adoptate și sancțiunile necesare altă parte, regulamentul menționat nu exclude
pentru aplicarea sa (a se vedea în acest răspunderea conducătorilor auto, rezultă că
sens Hotărârea din 9 februarie 2012, Urbán, aceste state pot prevedea dispoziții care permit
C‑210/10, EU:C:2012:64, punctul 22). aplicarea unor sancțiuni conducătorilor auto,
în mod exclusiv sau nu (Hotărârea din 9 iunie
26. În acest context, trebuie arătat că articolul
2016, Europeed, C‑287/14, EU:C:2016:420,
10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 561/2006
punctul 35).
autorizează în mod explicit statele membre
să impună „răspunderea integrală” a între 31. În plus, Curtea a statuat că un regim de
prinderilor de transport pentru încălcările răspundere obiectivă este de natură să încu
săvârșite de conducătorii auto pe care îi rajeze angajatorul să organizeze munca
angajează. angajaților săi astfel încât să asigure res
pectarea Regulamentului nr. 561/2006 și că
27. În mod similar, articolul 19 alineatul (2) din siguranța rutieră prezintă un interes general
Regulamentul nr. 561/2006 prevede că orice care poate justifica aplicarea unei amenzi
stat membru permite autorităților competente angajatorului pentru încălcările săvârșite de
să aplice o sancțiune unei întreprinderi și/sau angajatul său și un sistem de răspundere penală
unui conducător auto pentru o încălcare a obiectivă (Hotărârea din 10 iulie 1990, Hansen,
JURISPRUDENŢĂ
prezentului regulament constatată pe teritoriul C‑326/88, EU:C:1990:291, punctul 19).

său și care nu a fost deja sancționată.
32. În sfârșit, trebuie amintit că, potrivit
28. Din cuprinsul acestei dispoziții reiese că Re considerentului (26) al Regulamentului
gulamentul nr. 561/2006 supune atât între nr. 561/2006, posibilitatea de imobilizare a
prinderile de transport, cât și pe conducătorii vehiculului în caz de încălcare gravă ar trebui
auto unor obligații determinate și îi consideră atât să figureze de asemenea pe scara comună a
pe primele, cât și pe ultimii drept răspunzători, măsurilor pe care statele membre le pot aplica.
fiecare, pentru încălcările obligațiilor lor (Hotă
rârea din 9 iunie 2016, Europeed, C‑287/14, 33. Articolul 21 din Regulamentul nr. 561/2006
EU:C:2016:420, punctul 32). prevede, în acest context, că, în cazul unei

încălcări care este în mod evident de natură să din 9 februarie 2012, Urbán, C‑210/10,
compromită siguranța rutieră, statele membre EU:C:2012:64, punctul 22).
pot împuternici autoritatea competentă să
procedeze la imobilizarea vehiculului respectiv 37. Potrivit unei jurisprudențe constante, în
până când se remediază cauza încălcării. lipsa unei armonizări a legislației Uniunii în
Statele membre îl pot obliga pe conducătorul domeniul sancțiunilor aplicabile în caz de
auto să ia o perioadă zilnică de repaus sau, nerespectare a condițiilor prevăzute de un
dacă este cazul, pot de asemenea să procedeze sistem instituit prin această legislație, statele
la retragerea, la suspendarea sau la aplicarea membre sunt competente să aleagă sancțiunile
de restricții în ceea ce privește licența între care le par adecvate. Acestea sunt însă obligate
prinderii, în cazul în care întreprinderea în să își exercite competențele cu respectarea
cauză este stabilită în statul membru res dreptului Uniunii și a principiilor sale generale
pectiv, sau să procedeze la retragerea, la sus și, în consecință, cu respectarea principiului
pendarea sau la aplicarea de restricții în ceea proporționalității (a se vedea Hotărârea
ce privește permisul de conducere al con din 9 februarie 2012, Urbán, C‑210/10,
ducătorului auto. EU:C:2012:64, punctul 23 și jurisprudența
citată).
34. Din cele de mai sus rezultă că, ținând seama
de obiectivul urmărit, care constă în impunerea 38. Aceste condiții trebuie de asemenea
respectării, atât de către conducătorii auto, îndeplinite de celelalte măsuri strâns legate
cât și de către întreprinderile de transport, de sancțiuni care, precum imobilizarea unui
a obligațiilor care le revin în temeiul Re vehicul, garantează eficiența acestora.
gulamentelor nr. 3821/85 și nr. 561/2006,
39. Astfel, în speță, măsura asigurătorie
adoptarea unei măsuri asigurătorii precum
permisă de legislația națională în discuție
imobilizarea unui vehicul, care vizează între
în litigiul principal nu trebuie să depășească
prinderea de transport pentru o încălcare
limitele a ceea ce este adecvat și necesar
săvârșită de conducătorul auto angajat al
pentru realizarea obiectivelor urmărite în
acesteia, pentru a garanta executarea unei
mod legitim de această reglementare, fiind
sancțiuni aplicate ca urmare a acestei încălcări
stabilit că, atunci când este posibilă alegerea
este, în sine, compatibilă cu dreptul Uniunii.
între mai multe măsuri adecvate, trebuie să
35. Totuși, trebuie amintit că articolul 19 se recurgă la cea mai puțin constrângătoare
alineatul (1) din Regulamentul nr. 561/2006 și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie
impune statelor membre să stabilească disproporționate în raport cu scopurile vizate (a
normele referitoare la sancțiunile pentru se vedea în acest sens Hotărârea din 9 februarie
încălcarea acestui regulament și a Regu 2012, Urbán, C‑210/10, EU:C:2012:64, punctele
lamentului nr. 3821/85, care trebuie să fie 24 și 53, precum și jurisprudența citată).
„efective, proporționale, disuasive și nedis
criminatorii”. 40. Curtea a statuat, în acest context, că ri
goarea sancțiunilor trebuie să fie adecvată gra
36. Cu toate acestea, regulamentul menționat vității încălcărilor pe care le reprimă, mai ales
nu cuprinde norme mai precise cu privire prin asigurarea unui efect realmente disuasiv,
la stabilirea respectivelor sancțiuni la nivel respectându‑se în același timp principiul
național și, în special, nu prevede niciun criteriu general al proporționalității (Hotărârea din
explicit de apreciere a caracterului proporțional 27 martie 2014, LCL Le Crédit Lyonnais,
al unor asemenea sancțiuni (Hotărârea C‑565/12, EU:C:2014:190, punctul 45).

41. Pe de altă parte, Curtea a decis că principiul sau în cazul în care această obligație este
proporționalității se impune statelor membre asumată de o întreprindere care deține un cod
nu numai în ceea ce privește stabilirea ele fiscal și este înregistrată pe teritoriul național,
mentelor constitutive ale unei încălcări și cu condiția ca debitorul amenzii să dovedească
stabilirea normelor referitoare la intensitatea acest fapt într‑un mod satisfăcător în timpul
amenzilor, ci și în ceea ce privește aprecierea procedurii.
elementelor care pot fi luate în considerare
în vederea stabilirii amenzii (Hotărârea 44. În consecință, singurul scop urmărit prin
din 9 februarie 2012, Urbán, C‑210/10, imobilizarea unui vehicul constă în garantarea
EU:C:2012:64, punctul 54). plății rapide a amenzii aplicate cu titlu de
sancțiune.
42. În acest context, este cert că măsura asi
gurătorie de imobilizare în discuție în litigiul 45. Deși este adevărat că o astfel de măsură asi
principal a fost adoptată în cadrul unei proceduri gurătorie este, în principiu, adecvată și eficientă
pentru atingerea obiectivelor de îmbunătățire
administrative îndreptate exclusiv împotriva
a condițiilor sociale pentru lucrători și a sigu
conducătorului auto a cărui răspundere a fost
ranței rutiere, urmărite de Regulamentul
angajată. Legislația maghiară prevede în această
nr. 561/2006, imobilizarea unui vehicul care
privință, la articolul 20 alineatul 7 din Legea
aparține unei întreprinderi de transport a cărei
privind circulația rutieră coroborat cu articolul
răspundere într‑o procedură administrativă nu
143 din Legea nr. CXL din 2004 privind dispo
a fost angajată depășește ceea ce este necesar
zițiile generale referitoare la procedura și la ser
pentru atingerea acestor obiective.
viciile administrative, că, în cazul unui control
intervenit în cadrul circulației rutiere, este po 46. Astfel, după cum a arătat Comisia la
sibilă imobilizarea vehiculului – sub rezerva punctul 43 din observațiile sale, există măsuri
respectării dispozițiilor privind interceptarea la fel de eficiente, dar mai puțin restrictive
transporturilor de mărfuri periculoase, de pro și mai puțin disproporționate în raport cu
duse alimentare rapid perisabile și de animale vii dreptul de proprietate, printre care se numără
– în cursul procedurii administrative sau până la în special suspendarea, retragerea sau aplicarea
plata amenzii sau până la constituirea unei ga de restricții în ceea ce privește permisul de
ranții pentru îndeplinirea obligației pecuniare, în conducere al conducătorului auto până la
cazul în care autoritatea competentă consideră plata amenzii. Această măsură ar permite
că executarea ulterioară a obligației care face întreprinderii de transport să desemneze un
obiectul procedurii este în pericol, fără a fi nece alt conducător auto, care ar putea să conducă
sară adoptarea unei decizii speciale în acest sens. vehiculul în cauză independent de plata amenzii.
43. În plus, trebuie constatat că, potrivit artico 47. În ceea ce privește condiția privind eficiența
JURISPRUDENŢĂ
lului 20 alineatul 7 din Legea privind circulația și efectul disuasiv al măsurii în cauză, care
rutieră, vehiculul nu poate fi imobilizat în special rezultă din cuprinsul articolului 19 alineatul (1)
în cazul în care sediul, domiciliul sau locul din Regulamentul nr. 561/2006 coroborat
reședinței obișnuite a debitorului amenzii este cu articolul 18 din acest regulament, trebuie
situat pe teritoriul Ungariei și în care debitorul arătat că o măsură îndeplinește aceste criterii
deține un cod fiscal sau un cod de identificare atunci când îi încurajează pe actorii implicați
fiscală atribuit de administrația fiscală a statului în transportul rutier să evite sancțiunile, iar
sau în cazul în care un organism financiar își în ipoteza în care s‑a aplicat o amendă, să o
asumă răspunderea pentru sau garantează plătească în cel mai scurt timp. Efectul disuasiv
respectarea obligației de plată a amenzii aplicate este mai important în cazul în care persoana

obligată la plata amenzii este și proprietarul măsură asigurătorie, imobilizarea unui vehicul
vehiculului imobilizat. Astfel se prezintă situația aparținând unei întreprinderi de transport într‑o
în special atunci când autorul încălcării este în situație în care, pe de o parte, conducătorul
același timp conducătorul auto și proprietarul acestui vehicul, angajat al întreprinderii res
vehiculului sau atunci când atât conducătorul pective, îl conducea cu încălcarea dispozițiilor
auto, cât și întreprinderea sunt sancționați Regulamentului nr. 3821/85 și, pe de altă parte,
pentru o încălcare. autoritatea națională competentă nu a angajat
răspunderea întreprinderii în cauză, întrucât o
48. Or, în cauza principală, numai conducă
astfel de măsură asigurătorie nu îndeplinește
torului auto i‑a fost aplicată o amendă, dat
cerințele principiului proporționalității.
fiind că răspunderea întreprinderii, care nu a
fost parte la procedura administrativă, nu a
fost stabilită și nici măcar pusă în discuție. Cu privire la a doua și la a treia întrebare
Totuși, măsura asigurătorie privește exclusiv 50. Având în vedere răspunsul dat la prima
această întreprindere, deși ea nu a săvârșit întrebare, nu este necesar să se răspundă la a
nicio încălcare. În această situație, măsura doua și la a treia întrebare.
asigurătorie care constă în imobilizarea
vehiculului nu este în mod real disuasivă și
eficientă în privința conducătorului auto. Cu privire la cheltuielile de judecată
O măsură precum, printre altele, retragerea,
suspendarea sau aplicarea de restricții în ceea ce 51. Întrucât, în privința părților din litigiul
privește permisul de conducere al respectivului principal, procedura are caracterul unui in
conducător auto până la plata amenzii ar fi, în cident survenit la instanța de trimitere, este
schimb, disuasivă și eficientă și ar îndeplini de competența acesteia să se pronunțe cu
cerințele principiului proporționalității. privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
efectuate pentru a prezenta observații Curții,
49. Având în vedere toate considerațiile pre altele decât cele ale părților menționate, nu
ced ente, trebuie să se răspundă la prima pot face obiectul unei rambursări.
întrebare că Regulamentul nr. 561/2006
trebuie interpretat în sensul că se opune unei Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea)
reglementări naționale care permite, cu titlu de declară:
Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie

2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor
rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului
și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, trebuie interpretat în
sensul că se opune unei reglementări naționale care permite, cu titlu de măsură asigurătorie,
imobilizarea unui vehicul aparținând unei întreprinderi de transport într‑o situație în care,
pe de o parte, conducătorul acestui vehicul, angajat al întreprinderii respective, îl conducea
cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului din 20 decembrie
1985 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și, pe de altă parte, autoritatea
națională competentă nu a angajat răspunderea întreprinderii în cauză, întrucât o astfel de
măsură asigurătorie nu îndeplinește cerințele principiului proporționalității.
Semnături

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

10 noiembrie 2016(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Principiile egalității de tratament
și nediscriminării pe motive de vârstă – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de
tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă –
Articolele 2, 3 și 6 – Domeniu de aplicare – Tratament diferențiat pe motive de
vârstă – Legislație națională care plafonează deducerea cheltuielilor cu formarea
efectuate după o anumită vârstă – Acces la formare profesională”
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Hoge
Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), prin decizia din 16 octombrie 2015,
primită de Curte la 21 octombrie 2015, în procedura
J. J. de Lange
împotriva
Staatssecretaris van Financiën,
CURTEA (Camera a șasea),
compusă din domnul J.‑C. Bonichot, îndeplinind funcția de președinte de cameră, și domnii
A. Arabadjiev (raportor) și C. G. Fernlund, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
– pentru guvernul neerlandez, de M. Bulterman și de J. Langer, în calitate de agenți;

JURISPRUDENŢĂ
– pentru Irlanda, de E. Creedon, de J. Quaney și de A. Joyce, în calitate de agenți, asistați de

D. Fennelly, barrister;
– pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de U. Persson, de N. Otte Widgren, de

E. Karlsson și de L. Swedenborg, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de M. van Beek, în calitate de agenți,
pronunță prezenta

Trimitere preliminară – Politica socială – Principiile egalității de tratament și nediscriminării pe motive de vârstă
Hotărâre altă persoană, pe baza unuia dintre motivele

menționate la articolul 1;
1. Cererea de decizie preliminară privește in
terpretarea principiului nediscriminării pe (b) o discriminare indirectă se produce atunci
motive de vârstă, precum și a articolului 3 ali când o dispoziție, un criteriu sau o practică
neatul (1) litera (c) și a articolului 6 alineatul aparent neutră poate avea drept consecință
(1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din un dezavantaj special pentru persoane de o
27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru ge anumită religie sau cu anumite convingeri, cu
neral în favoarea egalității de tratament în ceea un anumit handicap, de o anumită vârstă sau
ce privește încadrarea în muncă și ocuparea de o anumită orientare sexuală, în raport cu
forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție altă persoană, cu excepția cazului în care:
specială, 05/vol. 6, p. 7).
(i) această dispoziție, acest criteriu sau această
2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui practică este obiectiv justificată de un obiectiv
litigiu între domnul J. J. de Lange, pe de o parte, legitim, iar mijloacele de realizare a acestui
și Staatssecretaris van Financiën (secretarul de obiectiv sunt adecvate și necesare […]
stat pentru finanțe, Țările de Jos), pe de altă
[…]”
parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă
de a‑i acorda dreptul la deducerea integrală a 5. Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat
cheltuielilor sale cu formarea. „Domeniul de aplicare”, prevede:
Cadrul juridic „(1) În limitele competențelor conferite [Uni

unii Europene], prezenta directivă se aplică
Dreptul Uniunii tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât
și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în
3. Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78,
ceea ce privește:
aceasta „are ca obiectiv stabilirea unui cadru
general de combatere a discriminării pe motive […]
de apartenență religioasă sau convingeri,
handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea (b) accesul la toate tipurile și la toate nivelurile
ce privește încadrarea în muncă și ocuparea de orientare și de formare profesională,
forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, de perfecționare și de recalificare, inclusiv
în statele membre, a principiului egalității de dobândirea unei experiențe practice;
tratament”.
(c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv
4. Articolul 2 din directiva menționată prevede: condițiile de concediere și de remunerare;
„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul […]”

egalității de tratament se înțelege absența
oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate 6. Articolul 6 din Directiva 2000/78 are urmă
pe unul din motivele menționate la articolul 1. torul cuprins:
(2) În sensul alineatului (1): „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor arti
colului 2 alineatul (2), statele membre pot
(a) o discriminare directă se produce atunci prevedea că un tratament diferențiat pe mo
când o persoană este tratată într‑un mod tive de vârstă nu constituie o discriminare
mai puțin favorabil decât este, a fost sau atunci când este justificat în mod obiectiv
va fi tratată într‑o situație asemănătoare o și rezonabil, în cadrul dreptului național, de

un obiectiv legitim, în special de obiective după ce a împlinit vârsta de 18 ani, dar înainte
legitime de politică a ocupării forței de muncă, să împlinească 30 de ani, contribuabilul a
a pieței muncii și a formării profesionale, iar dedicat majoritatea timpului pe care îl putea
mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt consacra muncii unei formări care implică un
corespunzătoare și necesare. program de studii complet, de o asemenea
amploare încât nu era posibilă ocuparea unui
Tratamentul diferențiat se poate referi în loc de muncă cu normă întreagă în paralel [cu
special la: formarea sa].”
(a) aplicarea unor condiții speciale de acces la
un loc de muncă și la formarea profesională,
Litigiul principal și întrebările
de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor preliminare
de concediere și de remunerare, pentru tineri,
9. În cursul anului 2008, la vârsta de 32 de ani,
lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane
domnul de Lange a început o formare ca pilot
în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor
de linie. În declarația sa privind impozitul
profesională sau pentru a le asigura protecția;
pe venit și contribuția la asigurările sociale
[…]” pentru anul 2009, el a înscris ca deducere
personală un cuantum de 44 057 de euro care
7. Articolul 16 din Directiva 2000/78, intitulat corespunde cheltuielilor ce rezultă din această
„Conformitatea”, prevede: formare.
„Statele membre iau măsurile necesare: 10. Din decizia de trimitere reiese că regle
mentarea în discuție în litigiul principal permite,
(a) anulării actelor cu putere de lege și a actelor în anumite condiții, persoanelor care nu au
administrative care contravin principiului ega împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral
lității de tratament; din veniturile lor impozabile cheltuielile cu
formarea profesională. În schimb, acest drept
[…]”
de deducere este limitat la un cuantum de
Dreptul neerlandez 15 000 de euro pentru persoanele care au îm
plinit respectiva vârstă.
8. Articolul 6.30 din wet inkomstenbelasting
2001 (Legea din 2001 privind impozitul pe 11. Administrația fiscală neerlandeză a recu
venit), în versiunea aplicabilă litigiului principal noscut astfel persoanei interesate, în temeiul
(denumită în continuare „Legea privind impo articolului 6.30 din Legea privind impozitul pe
zitul pe venit”), prevede: venit, un drept de deducere forfetară numai în
limita sumei de 15 000 de euro.
JURISPRUDENŢĂ
„1. Cheltuielile cu formarea pot face obiectul

unei deduceri în măsura în care depășesc un 12. Întrucât acțiunea formulată de domnul de
cuantum de 500 de euro, iar [pentru formările Lange împotriva acestei decizii a fost respinsă
care] depășesc perioada standard de studii numai în primă instanță și în apel, persoana interesată
până la concurența sumei de 15 000 de euro. a declarat recurs în fața instanței de trimitere.
[…] 13. Instanța respectivă ridică problema apli

cabilității Directivei 2000/78 și a principiului
3. Perioada standard de studii trebuie indicată nediscriminării pe motive de vârstă în cazul
de contribuabil și poate cuprinde maximum unui regim fiscal care privește deducerea
16 trimestre calendaristice, în timpul cărora, costurilor studiilor. Dacă este cazul, ea solicită

să se stabilească dacă diferența de tratament trebuie interpretată în sensul că un tratament

la care dă naștere un astfel de regim și care inegal pe motive de vârstă poate fi justificat
constă în acordarea sau neacordarea unui drept atunci când motivul acestei inegalități de tra
de deducere integrală în temeiul în special al tament se referă numai la o parte dintre cazurile
criteriului vârstei poate fi justificată. în care se aplică diferențierea menționată?
14. În aceste condiții, Hoge Raad der b) Un tratament diferențiat pe motive de vârstă
Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de poate fi justificat prin concepția legiuitorului
Jos) a hotărât să suspende judecarea cauzei potrivit căreia începând cu o anumită vârstă
și să adreseze Curții următoarele întrebări nu mai trebuie să se ofere o facilitate fiscală în
preliminare: acest sens, întrucât persoana care solicită acest
lucru «răspunde ea însăși [din punct de vedere
„1) Articolul 3 din Directiva 2000/78 trebuie financiar]» de atingerea obiectivului urmărit
interpretat în sensul că această dispoziție se prin această facilitate fiscală?”
aplică unui avantaj fiscal inclus în dispozițiile
în materie, pe baza căruia, în anumite condiții, Aprecierea Curții
costurile studiilor pot fi deduse din veniturile
impozabile? Cu privire la prima întrebare
În ipoteza în care Curtea ar răspunde negativ la 15. Prin intermediul primei întrebări, instanța
prima întrebare preliminară: de trimitere solicită în esență să se stabilească
dacă articolul 3 alineatul (1) litera (b) din
2) Principiul nediscriminării pe motive de Directiva 2000/78 trebuie interpretat în
vârstă trebuie aplicat, în calitate de principiu sensul că un regim de impozitare precum cel
general al dreptului Uniunii, în cazul unui în discuție în litigiul principal, care prevede că
avantaj fiscal pe baza căruia cheltuielile cu tratamentul fiscal al cheltuielilor cu formarea
formarea pot face obiectul unei deduceri fiscale profesională efectuate de o persoană diferă
numai în anumite condiții și atunci când acest în funcție de vârsta sa, intră în domeniul de
avantaj fiscal nu se încadrează în domeniul de aplicare material al acestei directive.
aplicare material al Directivei 2000/78, iar
reglementarea menționată nu pune în aplicare 16. De la bun început trebuie amintit că,
dreptul Uniunii? potrivit unei jurisprudențe constante a Curții,
atât din titlul și din preambulul Directivei
În cazul unui răspuns afirmativ la prima sau la 2000/78, cât și din conținutul și din finalitatea
a doua întrebare preliminară: sa rezultă că aceasta urmărește să stabilească
un cadru general pentru a asigura oricărei
3) a) Inegalitățile de tratament incompatibile
persoane egalitatea de tratament în ceea ce
cu principiul interdicției discriminării pe motive
privește încadrarea în muncă și ocuparea forței
de vârstă, ca principiu general al dreptului
de muncă, oferindu‑i o protecție eficientă
Uniunii, pot fi justificate în condițiile prevăzute
împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre
la articolul 6 din Directiva 2000/78?
motivele menționate la articolul 1, printre care
b) Dacă nu: ce criterii se aplică în cazul aplicării figurează vârsta (Hotărârea din 26 septembrie
acestei interdicții sau pentru justificarea unui 2013, Dansk Jurist- og Økonomforbund,
tratament diferențiat în funcție de vârstă? C‑546/11, EU:C:2013:603, punctul 23 și
jurisprudența citată, precum și Hotărârea din
4) a) Articolul 6 din Directiva 2000/78 și/sau 2 iunie 2016, C, C‑122/15, EU:C:2016:391,
interzicerea discriminării pe motive de vârstă punctul 19).

17. În particular, articolul 3 alineatul (1) litera (b) asemenea o dispoziție fiscală precum cea în
din Directiva 2000/78 prevede în special că discuție în litigiul principal, adoptată în scopul
aceasta din urmă se aplică, în limitele com de a favoriza accesul la formare al tinerilor
petențelor conferite Uniunii, tuturor persoanelor și, prin urmare, situația lor pe piața muncii
în ceea ce privește accesul la toate tipurile și (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 iulie
la toate nivelurile de orientare și de formare 2005, Vergani, C‑207/04, EU:C:2005:495,
profesională, de perfecționare și de recalificare, punctul 26).
inclusiv dobândirea unei experiențe practice.
22. Din ceea ce precedă rezultă că articolul 3
18. În această privință, este necesar să se alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78
atragă atenția, după cum a arătat instanța trebuie interpretat în sensul că un regim de
de trimitere, că, deși existența și întinderea impozitare precum cel în discuție în litigiul
unui drept de deducere precum cel prevăzut principal, care prevede că tratamentul fiscal
la articolul 6.30 din Legea privind impozitul al cheltuielilor cu formarea profesională
pe venit nu condiționează ca atare accesul efectuate de o persoană diferă în funcție de
la formarea profesională, nu este mai puțin vârsta sa, intră în domeniul de aplicare material
adevărat că implicațiile financiare care decurg al acestei directive în măsura în care urmărește
din acestea sunt susceptibile să aibă o incidență să favorizeze accesul la formare al tinerilor.
asupra accesibilității efective a unei astfel de
Cu privire la a doua întrebare
formări.
23. Având în vedere răspunsul dat la prima
19. Guvernul neerlandez susține că avantajul
întrebare, nu este necesar să se răspundă la
fiscal în discuție în litigiul principal urmărește
a doua întrebare, întrucât aceasta nu este
să favorizeze accesul tinerilor la formare și
adresată decât în ipoteza în care Curtea
situația lor pe piața muncii. Dreptul de dedu
ar constata că Directiva 2000/78 nu este
cere prevăzut la articolul 6.30 din Legea privind
aplicabilă litigiului principal.
impozitul pe venit are, într‑adevăr, drept
obiectiv să ajute tinerii, oferindu‑le, în cursul Cu privire la a treia și la a patra întrebare
unei anumite perioade standard de studii,
avantaje fiscale care le permit să urmeze mai 24. Prin intermediul celei de a treia și al celei de
ușor studii în această perioadă și, astfel, să a patra întrebări, care trebuie analizate împre
dobândească o situație solidă pe piața muncii. ună, instanța de trimitere solicită în esență să
se stabilească dacă articolul 6 alineatul (1) din
20. În aceste condiții, un regim fiscal precum Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul
cel în discuție în litigiul principal poate fi că se opune unui regim de impozitare precum
considerat ca privind accesul la formarea cel în discuție în litigiul principal, care permite
JURISPRUDENŢĂ
profesională, în sensul articolului 3 alineatul persoanelor care nu au împlinit vârsta de

(1) litera (b) din Directiva 2000/78. 30 de ani să deducă integral, în anumite con
diții, cheltuielile cu formarea profesională din
21. Astfel, interpretat în lumina articolului 16 veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept
litera (a) din Directiva 2000/78, în temeiul de deducere este limitat pentru persoanele
căruia statele membre sunt obligate să ia care au împlinit vârsta respectivă.
măsurile necesare anulării actelor cu putere de
lege și a actelor administrative care contravin 25. Conform acestei dispoziții, trebuie să se
principiului egalității de tratament, articolul examineze dacă tratamentul diferențiat pe
3 alineatul (1) litera (b) din această directivă motive de vârstă al persoanelor care urmează
trebuie interpretat în sensul că vizează de o astfel de formare este justificat în mod

obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim, formarea din venitul lor impozabil, persoanele cu
dacă mijloacele puse în aplicare pentru rea vârsta peste 30 de ani nu sunt totuși defavorizate
lizarea acestuia sunt adecvate și dacă nu de în mod excesiv de regimul menționat. Astfel,
pășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestea din urmă beneficiază, în fiecare an, de
obiectivului urmărit de legiuitorul național. un drept la deducerea cheltuielilor cu formarea
până la concurența sumei de 15 000 de euro,
26. Articolul 6 alineatul (1) litera (a) din independent de aspectul dacă cheltuielile
Directiva 2000/78 prevede în plus că trata efectuate privesc un prim ciclu de studii sau un
mentul diferențiat se poate referi în special ciclu de studii ulterior.
la aplicarea unor condiții speciale de acces la
un loc de muncă și la formarea profesională, 32. Guvernul neerlandez adaugă că un astfel
de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de drept de deducere poate fi exercitat fără
de concediere și de remunerare, pentru tineri, limită în timp, în vreme ce posibilitatea pentru
pentru a favoriza integrarea lor profesională persoanele cu vârsta sub 30 de ani de a deduce
sau pentru a le asigura protecția. integralitatea cheltuielilor lor cu formarea este
limitată la o perioadă standard de studii de
27. Prin urmare, este necesar să se considere
16 trimestre calendaristice. În sfârșit, același
că obiectivul privind favorizarea situației
guvern subliniază că cheltuielile cu formarea
tinerilor pe piața muncii pentru a promova
se ridică în medie la 15 000 de euro pe an.
integrarea lor profesională sau pentru a le
asigura protecția poate fi considerat legitim, 33. În sfârșit, în ceea ce privește aspectul dacă
în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva se justifică excluderea persoanelor cu vârsta
2000/78. peste 30 de ani de la dreptul la deducerea
integrală a cheltuielilor cu formarea, guvernul
28. În consecință, este necesar să se examineze
neerlandez arată că aceste persoane au avut în
dacă mijloacele puse în aplicare pentru rea
general ocazia să urmeze o formare anterioară
lizarea unui astfel de obiectiv sunt adecvate și
și să exercite o activitate profesională, astfel
necesare.
încât, întrucât se află într‑o situație financiară
29. În ceea ce privește, în primul rând, ca mai bună decât cea a tinerilor care au părăsit
racterul adecvat al unui regim de impozitare de puțin timp sistemul școlar, sunt în măsură
precum cel în discuție în litigiul principal, nu să își asume măcar parțial sarcina financiară a
se contestă că un asemenea regim este de unei noi formări.
natură să favorizeze situația tinerilor pe piața
muncii în măsura în care constituie pentru 34. Nu rezultă, ținând seama de marja largă
aceștia o măsură de incitare privind formările de apreciere recunoscută statelor membre
profesionale. Revine totuși instanței de tri și partenerilor sociali în materie de politică
mitere sarcina de a verifica dacă aceasta este socială și a ocupării forței de muncă, că un stat
efectiv situația. membru care ar adopta un regim de impozitare
precum cel în discuție în litigiul principal ar
30. În al doilea rând, instanța de trimitere depăși ceea ce este necesar pentru a atinge
ridică problema caracterului strict necesar al obiectivul privind favorizarea situației tinerilor
regimului de impozitare în litigiu. pe piața muncii.
31. În această privință, guvernul neerlandez atra 35. Având în vedere considerațiile care pre
ge atenția că, deși acest regim rezervă exclusiv cedă, trebuie să se răspundă la a treia și la a
persoanelor cu vârsta sub 30 de ani dreptul patra întrebare că articolul 6 alineatul (1)
de a deduce integralitatea cheltuielilor lor cu din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în

sensul că nu se opune unui regim de impozitare îi revine sarcina de a verifica dacă această
precum cel în discuție în litigiul principal, care situație se regăsește în cauza principală.
permite persoanelor care nu au împlinit vârsta
de 30 de ani să deducă integral, în anumite Cu privire la cheltuielile de judecată
condiții, cheltuielile cu formarea profesională
din veniturile lor impozabile, în timp ce 36. Întrucât, în privința părților din litigiul
acest drept de deducere este limitat pentru principal, procedura are caracterul unui
persoanele care au împlinit vârsta respectivă, incident survenit la instanța de trimitere, este
în măsura în care, pe de o parte, acest regim de competența acesteia să se pronunțe cu
este justificat în mod obiectiv și rezonabil de privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile
un obiectiv legitim de politică a ocupării forței efectuate pentru a prezenta observații Curții,
de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, altele decât cele ale părților menționate, nu
mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt pot face obiectul unei rambursări.Pentru aceste
adecvate și necesare. Instanței de trimitere motive, Curtea (Camera a șasea) declară:
1) Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie
2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește
încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că un regim
de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care prevede că tratamentul fiscal
al cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de o persoană diferă în funcție de vârsta
sa, intră în domeniul de aplicare material al acestei directive în măsura în care urmărește
să favorizeze accesul la formare al tinerilor.
2) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că nu se

opune unui regim de impozitare precum cel în discuție în litigiul principal, care permite
persoanelor care nu au împlinit vârsta de 30 de ani să deducă integral, în anumite condiții,
cheltuielile cu formarea profesională din veniturile lor impozabile, în timp ce acest drept
de deducere este limitat pentru persoanele care au împlinit vârsta respectivă, în măsura
în care, pe de o parte, acest regim este justificat în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv
legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii și, pe de altă parte, mijloacele
de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare. Instanței de trimitere îi revine
sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza principală.
Semnături
JURISPRUDENŢĂ

Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă
HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)

15 noiembrie 2016(*)
„Trimitere preliminară – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea
în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Articolul 2
alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) – Discriminare pe motive de vârstă –
Limitarea recrutării agenților Poliției comunității autonome Țara Bascilor
la candidații care nu au împlinit vârsta de 35 de ani – Noțiunea «cerință
profesională esențială și determinantă» – Obiectiv urmărit – Proporționalitate”
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de
Tribunal Superior de Justicia de la Comunidad Autónoma del País Vasco (Curtea Superioară de
Justiție a comunității autonome Țara Bascilor, Spania), prin decizia din 20 mai 2015, primită de
Curte la 1 iunie 2015, în procedura
Gorka Salaberria Sorondo
împotriva
Academia Vasca de Policía y Emergencias,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul A. Tizzano, vicepreședinte, domnii L. Bay
Larsen, J. L. da Cruz Vilaça (raportor) și E. Juhász și doamnele M. Berger și A. Prechal, președinți
de cameră, domnul A. Rosas, doamna C. Toader și domnii D. Šváby, E. Jarašiūnas, C. G. Fernlund
și C. Vajda, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: doamna L. Carrasco Marco, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 30 mai 2016,
– pentru domnul Salaberria Sorondo, de I. Jiménez Echevarría, Procuradora, de J. C. Pérez Cuesta,
de F. J. González Madariaga și de A. Martínez Gutierrez, abogados;
– pentru Academia Vasca de Policía y Emergencias, de J. L. Iparragirre Mujika și de A. Saiz

Garitaonandia, abogados;
– pentru guvernul spaniol, de J. García‑Valdecasas Dorrego, de V. Ester Casas și de L. Banciella

Rodríguez‑Miñón, în calitate de agenți;

– pentru Irlanda, de E. Creedon, de L. Williams și de T. Joyce, în calitate de agenți, asistați de

D. Fennelly, BL;
– pentru guvernul francez, de D. Colas și de R. Coesme, în calitate de agenți;
– pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de G. M. De Socio și de

E. De Bonis, avvocati dello Stato;
– pentru Comisia Europeană, de N. Ruiz García și de D. Martin, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 21 iulie 2016,
pronunță prezenta
Hotărâre de poliție, a penitenciarelor sau a forțelor

de securitate să angajeze sau să mențină în
1. Cererea de decizie preliminară privește in funcție persoanele care nu posedă capacitățile
terpretarea articolului 2 alineatul (2), a arti necesare pentru a îndeplini ansamblul de funcții
colului (4) alineatul (1) și a articolului 6 aline pe care ar putea fi solicitate să le exercite,
atul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE a având în vedere obiectivul legitim de menținere
Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a caracterului operațional al acestor servicii.
a unui cadru general în favoarea egalității de
tratament în ceea ce privește încadrarea în […]
muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, (23) În împrejurări foarte limitate, un tra
L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7). tament diferențiat poate fi justificat atunci
2. Această cerere a fost formulată în cadrul când o caracteristică legată de […] vârstă […]
unui litigiu între domnul Gorka Salaberria constituie o cerință profesională esențială și
Sorondo, pe de o parte, și Academia Vasca de determinantă, în măsura în care obiectivul este
Policía y Emergencias (Academia de Poliție legitim, iar cerința proporțională. […]
și Alte Servicii de Intervenție în Situații de […]
Urgență din Țara Bascilor, Spania, denumită în
continuare „Academia”), pe de altă parte, cu (25) Interzicerea discriminărilor pe criterii de
privire la decizia acesteia din urmă de a publica vârstă constituie un element esențial pentru
un anunț de concurs care impune candidaților atingerea obiectivelor stabilite în liniile di
la posturile de agenți ai Poliției comunității rectoare privind ocuparea forței de muncă și
autonome Țara Bascilor să nu fi împlinit vârsta încurajarea diversității la încadrarea în muncă;
JURISPRUDENŢĂ
de 35 de ani. cu toate acestea, diferențele de tratament

legate de vârstă pot fi justificate în anumite
Cadrul juridic împrejurări și necesită dispoziții specifice care
pot varia în funcție de situația statelor membre;
Dreptul Uniunii este, așadar, esențial să se facă distincție între
3. Considerentele (18), (23) și (25) ale Direc diferențele de tratament care sunt justificate,
tivei 2000/78 au următorul cuprins: îndeosebi prin obiective legitime de politică
a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și
„(18) Prezenta directivă nu poate avea ca efect a formării profesionale, și discriminările care
constrângerea forțelor armate, a serviciilor trebuie să fie interzise.”

4. Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, „Fără a aduce atingere articolului 2 alineatele
aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru (1) și (2), statele membre pot să prevadă că un
general de combatere a discriminării pe motive tratament diferențiat bazat pe o caracteristică
de apartenență religioasă sau convingeri, legată de unul dintre motivele prevăzute la
handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea articolul 1 nu constituie o discriminare atunci
ce privește încadrarea în muncă și ocuparea când, având în vedere natura unei activități
forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, profesionale sau condițiile de exercitare a
în statele membre, a principiului egalității de acesteia, caracteristica în cauză constituie o
tratament. cerință profesională esențială și determinantă,
astfel încât [a se citi «cu condiția ca»] obiectivul
5. Articolul 2 din această directivă prevede: să fie legitim, iar cerința să fie proporțională.”
„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul 8. Articolul 6 din Directiva 2000/78, intitulat
egalității de tratament se înțelege absența „Justificarea unui tratament diferențiat pe
oricărei discriminări directe sau indirecte, motive de vârstă”, prevede printre altele:
bazată pe unul din motivele menționate la
articolul 1. „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor ar
ticolului 2 alineatul (2), statele membre pot
(2) În sensul alineatului (1): prevedea că un tratament diferențiat pe mo
tive de vârstă nu constituie o discriminare
(a) o discriminare directă se produce atunci atunci când este justificat în mod obiectiv și
când o persoană este tratată într‑un mod rezonabil, în cadrul dreptului național, de un
mai puțin favorabil decât este, a fost sau va obiectiv legitim, în special de obiective legi
fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă time de politică a ocupării forței de muncă,
persoană, pe baza unuia dintre motivele men a pieței muncii și a formării profesionale, iar
ționate la articolul 1; mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt
corespunzătoare și necesare.
[…]”
Tratamentul diferențiat se poate referi în spe
6. Articolul 3 din directiva menționată prevede:
cial la:
„(1) În limitele competențelor conferite Comu
[…]
nității, prezenta directivă se aplică tuturor
persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel (c) stabilirea unei vârste maxime pentru înca
privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce drare, bazată pe formarea necesară pentru
privește: postul respectiv sau pe necesitatea unei
perioade de încadrare rezonabile înaintea
(a) condițiile de acces la încadrare în muncă,
pensionării.
la activități nesalariate sau la muncă, inclusiv
criteriile de selecție și condițiile de recrutare, […]”
oricare ar fi ramura de activitate și la toate
nivelurile ierarhiei profesionale, inclusiv în Dreptul spaniol
materie de promovare;
9. Ley Orgánica 2/1986 de Fuerzas y Cuerpos
[…]” de Seguridad (Legea organică 2/1986 privind
forțele și corpurile de securitate) din 13 martie
7. Articolul 4 din Directiva 2000/78, intitulat 1986 (BOE nr. 63 din 14 martie 1986) definește
„Cerințe profesionale”, prevede la alineatul (1): funcțiile încredințate forțelor și corpurilor

de securitate ale statului, corpurilor poliției atunci când, fie la cererea autorităților co
comunităților autonome, precum și corpurilor munității autonome, fie din proprie inițiativă,
poliției locale. autoritățile de stat competente consideră
necesar acest lucru.
10. În ceea ce privește corpurile de poliție
ale comunităților autonome, articolul 38 3. În cadrul unei intervenții simultane și nedi
alineatele 1-3 din această lege prevede urmă ferențiate cu forțele și cu corpurile de securi
toarele funcții: tate ale statului:
„1. Cu titlu de competențe proprii: a) cooperarea, la cerere, la soluționarea amia

bilă a conflictelor private;
a) asigurarea respectării dispozițiilor și a ordi
nelor individuale emise de organele comu b) acordarea asistenței în caz de accident, de
nității autonome; catastrofă sau de calamitate publică, parti
cipând, conform dispozițiilor legale, la exe
b) supravegherea și protejarea persoanelor, cutarea programelor de protecție civilă;
instituțiilor, clădirilor, unităților și dependin
țelor comunității autonome și ale entităților c) asigurarea respectării dispozițiilor privind
sale administrative, garantând funcționarea conservarea naturii și a mediului, a resurselor
normală a instalațiilor și securitatea utilizato hidraulice, precum și a bogăției cinegetice,
rilor serviciilor lor; piscicole și forestiere sau de alt tip aflate în le
gătură cu natura.”
c) inspectarea activităților supuse regle
mentării comunității autonome, denunțând 11. Articolul 53 din Legea organică 2/1986, care
orice activitate ilicită; stabilește funcțiile care revin corpurilor poliției
locale, prevede:
d) recurgerea la constrângere în vederea exe
cutării silite a actelor sau a dispozițiilor adop „1. Corpurile poliției locale exercită urmă
tate de comunitatea autonomă. toarele funcții:
2. În colaborare cu forțele și cu corpurile de se a) protejarea autorităților colectivităților locale

curitate ale statului: și asigurarea supravegherii sau a pazei clădirilor
și a instalațiilor acestora;
a) asigurarea respectării legilor și a altor dispo
ziții ale statului și garantarea funcționării ser b) regularizarea și dirijarea traficului în centrul
viciilor publice esențiale; orașului și efectuarea semnalizărilor, în
conformitate cu regulile de circulație;
b) participarea la misiunile poliției judiciare
JURISPRUDENŢĂ
potrivit modalităților prevăzute la articolul 29 c) întocmirea proceselor‑verbale de constatare

alineatul 2 din prezenta lege; a accidentelor de circulație survenite în centrul
orașului;
c) supravegherea spațiilor publice, protejarea
manifestațiilor și menținerea ordinii în marile d) exercitarea funcțiilor de poliție adminis
adunări. trativă, în ceea ce privește ordonanțele, de
cretele și alte dispoziții municipale care intră
Exercitarea acestei funcții revine în mod pri în domeniul lor de competență;
oritar corpurilor de poliție ale comunităților
autonome, fără a aduce atingere intervenției e) participarea la funcțiile de poliție judiciară
forțelor și corpurilor de securitate ale statului […]

f) acordarea ajutorului în caz de accident, de 14. A opta dispoziție adițională din Legea 4/1992
catastrofă sau de calamitate publică, par încredințează guvernului basc competența de
ticipând, conform dispozițiilor legale, la exe a stabili, „pe cale reglementară, cadrul ex
cutarea planurilor de protecție civilă; cluderilor pe motive medicale în vederea
accesului la gradele și la categoriile de corpuri
g) efectuarea de acțiuni de prevenție și depu
care compun Poliția Țării Bascilor, precum și
nerea tuturor diligențelor în vederea prevenirii
condițiile de vârstă și de înălțime impuse”.
comiterii de acte infracționale […]
15. Articolul 4 litera b) din Decreto 315/1994 por
h) supravegherea spațiilor publice și colabo
el que se aprueba el reglamento de selección y
rarea, la cerere, cu forțele și cu corpurile de
formación de la policía del País Vasco (Decretul
securitate ale statului și cu poliția comuni
315/1994 privind aprobarea regulamentului de
tăților autonome pentru asigurarea protecției
selecție și de formare a Poliției Țării Bascilor)
manifestațiilor și pentru menținerea ordinii în
din 19 iulie 1994 (Boletin Oficial del Pais
marile adunări;
Vasco nr. 157 din 19 august 1994), astfel cum a
i) cooperarea, la cerere, la soluționarea con fost modificat prin Decreto 120/2010 (Decretul
flictelor private.” 120/2010) din 20 aprilie 2010 (denumit în
continuare „Decretul 315/1994”), prevede
12. În ceea ce privește admiterea în Corpul următoarea condiție de vârstă:
național al Polițiștilor, articolul 7 litera b) din
Real Decreto 614/1995 por el que se aprueba „Să aibă vârsta de 18 ani și să nu fi împlinit
el Reglamento de los Procesos selectivos y vârsta de 35 de ani pentru recrutarea în ca
de formación del Cuerpo Nacional de Policía tegoria de agent. Cu toate acestea, limita
(Decretul Regal 614/1995 privind aprobarea maximă de vârstă pentru accesul la corpurile
regulamentului de selecție și de formare a poliției locale poate fi revizuită ținând seama
Corpului național al Polițiștilor) din 21 aprilie de serviciile efectuate în cadrul administrației
1995 (BOE nr. 118 din 18 mai 1995) prevede că locale, în corpurile poliției locale.”
vârsta candidaților trebuie să fie cuprinsă între
18 și 35 de ani. Litigiul principal și întrebarea
13. Articolul 26 alineatul 1 din Ley 4/1992 de preliminară
Policía del País Vasco (Legea 4/1992 privind
16. Domnul Salaberria Sorondo a formulat
Poliția Țării Bascilor) din 17 iulie 1992 (Boletin
o acțiune la Tribunal Superior de Justicia
Oficial del Pais Vasco nr. 155 din 11 august
de la Comunidad Autónoma del País Vasco
1992) prevede:
(Curtea Superioară de Justiție a comunității
„În cadrul competențelor exercitate de autonome Țara Bascilor, Spania) împotriva
comunitatea autonomă Țara Bascilor, deciziei din 1 aprilie 2014 a Directora General
Ertzaintza [poliția autonomă bască] are drept de la Academia Vasca de Policía y Emergencias
misiune esențială protejarea persoanelor (directorul general al Academiei de Poliție și
și a bunurilor, garantarea liberei exercitări Alte Servicii de Intervenție în Situații de Urgență
a drepturilor și libertăților lor și asigurarea din Țara Bascilor, Spania) privind stabilirea
securității cetățenilor pe întreg teritoriul condițiilor specifice prevăzute de un anunț de
comunității autonome. În acest scop, ea concurs pentru recrutarea de agenți ai Poliției
exercită funcțiile pe care ordinea juridică le comunității autonome Țara Bascilor (Boletin
conferă corpurilor de securitate ale statului.” Oficial del Pais Vasco nr. 82 din 1 aprilie 2014).

17. Domnul Salaberria Sorondo contestă securitatea cetățenilor sub toate aspectele.
legalitatea părții 2 punctul 1 litera c) din acest Din moment ce funcțiile agenților Poliției
anunț de concurs, care, pentru participarea la comunității autonome Țara Bascilor nu
respectivul concurs, impune candidaților să nu fi corespund celor atribuite corpurilor poliției
împlinit vârsta de 35 de ani. Persoana interesată, locale, ci se extind la cele ale forțelor și
în vârstă de peste 35 de ani, arată că această corpurilor de securitate ale statului, Hotărârea
cerință încalcă Directiva 2000/78 și articolele din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez (C‑416/13,
20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a EU:C:2014:2371), nu ar fi pertinentă pentru
Uniunii Europene. Acesta susține în special că soluționarea litigiului principal.
limita de vârstă impusă este lipsită de justificare,
întrucât restrânge dreptul de acces la funcțiile 21. Instanța de trimitere consideră că, ținând
publice fără motiv rezonabil. seama de nivelul ridicat al cerințelor inerente
funcțiilor atribuite forțelor și corpurilor de
18. Instanța de trimitere amintește că s‑a securitate ale statului, stabilirea la 35 de ani
pronunțat deja în sensul că limita maximă a limitei maxime de vârstă pentru admiterea
de vârstă de 32 de ani pentru recrutarea de într‑un corp de poliție care exercită toate
agenți ai Poliției comunității autonome Țara funcțiile specifice menținerii ordinii publice și
Bascilor este conformă cu cerințele de pro a securității publice ar putea să fie considerată
porționalitate care rezultă atât din Consti proporțională și rezonabilă și, în consecință, să
tuție și din reglementarea națională, cât și din fie declarată conformă cu articolul 2 alineatul
Directiva 2000/78. Această instanță ar fi ținut (2), cu articolul 4 alineatul (1) și cu articolul 6
seama de faptul că, în Hotărârea din 12 ianuarie alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78.
2010, Wolf (C‑229/08, EU:C:2010:3), Curtea a
declarat că articolul 4 alineatul (1) din directiva 22. În aceste condiții, Tribunal Superior de
respectivă nu se opune unei reglementări Justicia de la Comunidad Autónoma del
naționale care stabilește la 30 de ani vârsta País Vasco (Curtea Superioară de Justiție a
maximă pentru recrutarea în cadrul serviciului comunității autonome Țara Bascilor) a hotărât
tehnic intermediar de pompieri. să suspende judecarea cauzei și să adreseze
Curții următoarea întrebare preliminară:
19. Instanța de trimitere face de asemenea
referire la Hotărârea din 13 noiembrie 2014, „Stabilirea limitei maxime de vârstă la 35 de
Vital Pérez (C‑416/13, EU:C:2014:2371), în care ani drept condiție pentru participarea la o
Curtea a statuat că articolul 2 alineatul (2), procedură de selecție pentru încadrarea în
articolul 4 alineatul (1) și articolul 6 alineatul funcția de agent în Poliția comunității au
(1) litera (c) din Directiva 2000/78 se opun tonome Țara Bascilor este conformă cu in
unei reglementări naționale care stabilește terpretarea [articolului] 2 alineatul (2), [a
JURISPRUDENŢĂ
la 30 de ani vârsta maximă pentru recrutarea articolului] 4 alineatul (1) și [a articolului] 6

agenților poliției locale. alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78
[…]?”
20. În această privință, instanța de trimitere
arată totuși că funcțiile rezervate de ordinea Cu privire la întrebarea preliminară
juridică spaniolă agenților poliției locale sunt
diferite de cele care sunt atribuite membrilor 23. Prin intermediul întrebării formulate, instan
forțelor și corpurilor de securitate ale statului. ța de trimitere solicită în esență să se stabilească
Aceste din urmă funcții ar corespunde celor dacă articolul 2 alineatul (2) din Directiva
care sunt atribuite unei poliții „propriu‑zise”, 2000/78 coroborat cu articolul 4 alineatul (1)
care ar trebui să asigure ordinea publică și și cu articolul 6 alineatul (1) litera (c) din aceasta

trebuie interpretat în sensul că se opune unei o discriminare directă se produce atunci când
reglementări naționale precum cea în discuție o persoană este tratată într‑un mod mai puțin
în litigiul principal, potrivit căreia candidații la favorabil în raport cu o altă persoană care se
posturile de agenți ai unui corp de poliție trebuie află într‑o situație asem ăn ătoare, pe baza
să nu fi împlinit vârsta de 35 de ani. unuia dintre motivele menționate la articolul
1 din directiva amintită.
24. Trebuie, mai întâi, să se verifice dacă regle
mentarea în discuție în litigiul principal intră 29. În speță, condiția prevăzută la articolul 4
în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78. litera b) din Decretul 315/1994 are ca efect
să rezerve anumitor persoane un tratament
25. În această privință, prin faptul că prevede că mai puțin favorabil decât cel de care bene
persoanele care au împlinit vârsta de 35 de ani ficiază alte persoane care se află în situații ase
nu pot avea acces la corpul Poliției comunității mănătoare, pentru simplul motiv că au împlinit
autonome Țara Bascilor, articolul 4 litera b) vârsta de 35 de ani.
din Decretul 315/1994 afectează condițiile de
recrutare a respectivilor lucrători. Prin urmare, 30. Această reglementare instituie, prin ur
o reglementare de această natură trebuie mare, un tratament diferențiat întemeiat direct
considerată ca stabilind reguli privind condițiile pe vârstă, în sensul dispozițiilor articolului 1
de acces la încadrare în muncă în sectorul coroborat cu articolul 2 alineatul (2) litera (a)
public, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2000/78 (a se vedea în acest sens
litera (a) din Directiva 2000/78 (a se vedea Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez,
în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie C‑416/13, EU:C:2014:2371, punctul 33).
2014, Vital Pérez, C‑416/13, EU:C:2014:2371,
punctul 30). 31. În aceste condiții, trebuie, în sfârșit, să se
examineze dacă, totuși, un astfel de trata
26. Rezultă că o situație precum cea care a dat ment diferențiat nu constituie o discriminare
naștere litigiului cu a cărui soluționare este în temeiul articolului 4 alineatul (1) sau al arti
sesizată instanța de trimitere intră în domeniul colului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.
de aplicare al Directivei 2000/78.
32. În particular, articolul 4 alineatul (1)
27. În continuare, trebuie amintit că, în con din Directiva 2000/78 prevede că „un tra
formitate cu articolul 1 din Directiva 2000/78, tament diferențiat bazat pe o caracteristică
aceasta are ca obiectiv stabilirea unui cadru ge legată de unul dintre motivele prevăzute la
neral de combatere a discriminării pe motive, articolul 1 [din această directivă] nu con
printre altele, de vârstă, în ceea ce privește stituie o discriminare atunci când, având în
încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, vedere natura unei activități profesionale
în vederea punerii în aplicare, în statele membre, sau condițiile de exercitare a acesteia, ca
a principiului egalității de tratament. racteristica în cauză constituie o cerință pro
fesională esențială și determinantă, astfel încât
28. Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Di [a se citi «cu condiția ca»] obiectivul să fie
rectiva 2000/78, „prin principiul egalității de legitim, iar cerința să fie proporțională”.
tratament se înțelege absența oricărei discri
minări directe sau indirecte, bazată pe unul 33. Din această dispoziție reiese că ceea ce
dintre motivele menționate la articolul 1” din trebuie să constituie o cerință profesională
această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera esențială și determinantă nu este motivul pe
(a) din directiva respectivă precizează că, în care se bazează tratamentul diferențiat, ci o
sensul articolului 2 alineatului (1) din aceasta, caracteristică legată de acest motiv (Hotărârea

din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez, C‑416/13, garanteze caracterul operațional și buna func
EU:C:2014:2371, punctul 36 și jurisprudența ționare a acestui corp de poliție, asigurând că
citată). funcționarii nou‑recrutați sunt în măsură să
îndeplinească sarcinile cele mai grele din punct
34. Or, posedarea unor capacități fizice spe de vedere fizic o perioadă relativ îndelungată
ciale este o caracteristică legată de vârstă și din cariera lor.
funcțiile privind protecția persoanelor și a
bunurilor, arestarea și supravegherea autorilor 38. În această privință, la punctele 43 și 44 din
unor fapte infracționale, precum și patrularea Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez
preventivă pot implica utilizarea forței (C‑416/13, EU:C:2014:2371), după ce a arătat
fizice (Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Wolf, că, în considerentul (18) al Directivei 2000/78,
C‑229/08, EU:C:2010:3, punctul 41, Hotărârea se precizează că aceasta nu poate avea ca
din 13 septembrie 2011, Prigge și alții, efect constrângerea serviciilor de poliție să
C‑447/09, EU:C:2011:573, punctul 67, precum angajeze sau să mențină în funcție persoanele
și Hotărârea din 13 noiembrie 2014, Vital care nu posedă capacitățile necesare pentru a
Pérez, C‑416/13, EU:C:2014:2371, punctele 37 îndeplini ansamblul de funcții pe care ar putea
și 39, precum și jurisprudența citată). fi solicitate să le exercite, având în vedere
obiectivul legitim de menținere a caracterului
35. Natura acestor funcții implică o aptitudine operațional al acestor servicii, Curtea a statu
fizică specială, întrucât insuficiențele de natură at că preocuparea de a asigura caracterul
fizică în cursul exercitării funcțiilor menționate operațional și buna funcționare a serviciilor de
pot avea consecințe semnificative nu numai poliție constituie un obiectiv legitim în sen
pentru înșiși agenții de poliție și pentru terți, ci sul articolului 4 alineatul (1) din respectiva
și pentru menținerea ordinii publice (Hotărârea directivă.
din 13 noiembrie 2014, Vital Pérez, C‑416/13,
EU:C:2014:2371, punctul 40). 39. Desigur, este adevărat că, la punctul 57
din aceeași hotărâre, Curtea a statuat că o re
36. În consecință, faptul de a poseda capacități glementare națională care stabilea la 30 de
fizice speciale pentru a putea îndeplini cele ani vârsta maximă pentru recrutarea agenților
trei misiuni esențiale ale Poliției comunității poliției locale a Ayuntamiento de Oviedo (mu
autonome Țara Bascilor descrise la articolul nicipiul Oviedo, Spania) impunea o cerință dis
26 alineatul 1 din Legea 4/1992, și anume asi proporționată, contrară articolului 4 alineatul (1)
gurarea protecției persoanelor și a bunurilor, din Directiva 2000/78.
garantarea liberei exercitări a drepturilor și
libertăților oricărei persoane, precum și asi 40. Cu toate acestea, funcțiile exercitate de
gurarea securității cetățenilor, poate fi con forțele de poliție ale comunităților autonome
sunt distincte de cele care revin poliției locale,
JURISPRUDENŢĂ
siderat o cerință profesională esențială și de

terminantă, în sensul articolului 4 alineatul care erau în discuție în cauza ce a condus la
(1) din Directiva 2000/78, pentru exercitarea pronunțarea Hotărârii din 13 noiembrie 2014,
profesiei în discuție în litigiul principal. Vital Pérez (C‑416/13, EU:C:2014:2371).
Astfel, trebuie amintit că agenții poliției
37. În ceea ce privește obiectivul urmărit de locale sunt însărcinați în special, în temeiul
Decretul 315/1994, Academia și guvernul articolului 53 din Legea organică 2/1986, să
spaniol susțin că, prin stabilirea limitei maxime asigure protecția autorităților colectivităților
de vârstă la 35 de ani pentru admiterea în locale și supravegherea clădirilor acestora,
corpul Poliției comunității autonome Țara să regularizeze și să dirijeze traficul în centrul
Bascilor, decretul menționat urmărește să orașului, să efectueze semnalizările, precum

și să exercite funcții de poliție administrativă. timpului de lucru anual începând cu vârsta de

În schimb, din articolul 26 alineatul 1 din 56 de ani, precum și de o dispensă de muncă de
Legea 4/1992 rezultă că Poliția comunității noapte și de misiuni de patrulă în afara
autonome Țara Bascilor „are drept misiune localurilor poliției („serviciu activ adaptat”),
esențială protejarea persoanelor și a bunurilor, agentul care beneficiază de acest tip de
garantarea liberei exercitări a drepturilor adaptări angajându‑se, pe bază de voluntariat,
și libertăților lor și asigurarea securității să se pensioneze la vârsta de 60 de ani sau,
cetățenilor pe întreg teritoriul comunității eventual, la 59 de ani.
autonome”.
44. În sfârșit, trebuie să se sublinieze că,
41. Astfel cum a precizat Academia în cursul potrivit datelor prezentate de Academie, corpul
ședinței în fața Curții, un agent cu gradul Poliției comunității autonome Țara Bascilor
întâi din cadrul Poliției comunității autonome era compus în 2009, respectiv chiar înainte de
Țara Bascilor, grad pentru care s‑a organizat introducerea, în Decretul 315/1994, a limitei
concursul în discuție în litigiul principal, nu de vârstă în discuție în litigiul principal, din
efectuează sarcini administrative, ci exercită 8 000 de agenți. La acea dată, 59 dintre acești
în esență funcții operaționale sau executive, agenți aveau între 60 și 65 de ani și 1 399
care, după cum a arătat și avocatul general la aveau vârsta cuprinsă între 50 și 59 de ani.
punctul 35 din concluzii, pot implica recurgerea Academia a adăugat că, potrivit previziunilor
la forța fizică, precum și îndeplinirea unor realizate în cursul anului 2009, în anul 2018,
misiuni în condiții de intervenție dificile sau 1 135 de agenți vor avea între 60 și 65 de ani
chiar extreme. Pentru executarea sarcinilor și 4 660 de agenți, respectiv peste jumătate
exclusiv administrative, membrii personalului din efective, vor avea vârsta cuprinsă între
sunt recrutați, potrivit informațiilor furnizate 50 și 59 de ani. În 2025, agenții respectivului
de Academie, prin intermediul unor concursuri corp de poliție vor avea în proporție de
specifice, care nu prevăd o limită de vârstă. peste 50% între 55 și 65 de ani. Aceste date
42. Or, Academia a susținut în fața Curții că, ar prefigura, astfel, o îmbătrânire masivă a
astfel cum reiese din raporturi anexate la efectivelor corpului menționat.
observațiile sale scrise, începând cu vârsta
45. În lumina respectivelor date, Academia a
de 40 de ani, agenții Poliției comunității
subliniat necesitatea de a asigura înlocuirea
autonome Țara Bascilor ar suferi o degradare
progresivă, prin concurs, a celor mai în vârstă
funcțională, care s‑ar traduce printr‑o
agenți prin recrutări de personal mai tânăr,
diminuare a capacității de recuperare după
apt să își asume funcții solicitante pe plan
un efort fizic susținut și o incapacitate de a
fizic. Prin aceasta, prezenta cauză se distinge
exercita orice altă sarcină care implică același
de asemenea de cauza care a condus la pro
nivel de exigență pentru un anumit interval
nunțarea Hotărârii din 13 noiembrie 2014,
de timp. În plus, potrivit acelorași rapoarte,
Vital Pérez (C‑416/13, EU:C:2014:2371), în
un agent în vârstă de peste 55 de ani nu ar
mai putea fi considerat ca având pe deplin care, astfel cum reiese din cuprinsul punctului
capacitățile necesare pentru exercitarea 56 din hotărârea menționată, nu s‑a stabilit că
adecvată a profesiei sale, fără să existe vreun obiectivul garantării caracterului operațional și
risc pentru el sau pentru terți. a bunei funcționări a corpului agenților poliției
locale necesita menținerea unei anumite
43. Pe de altă parte, Academia a precizat că structuri a vârstelor în cadrul său, care ar fi
agenții Poliției comunității autonome Țara impus să se recruteze exclusiv funcționari cu
Bascilor beneficiază de o reducere legală a vârsta sub 30 de ani.

46. Din ansamblul elementelor care precedă piramidă a vârstelor satisfăcătoare, deținerea
rezultă că funcțiile care revin agenților cu unor capacități fizice speciale să nu fie avută
gradul întâi din cadrul Poliției comunității în vedere în mod static, în momentul probelor
autonome Țara Bascilor cuprind sarcini soli concursului de recrutare, ci în mod dinamic,
citante pe plan fizic. Or, Academia a arătat de luând în considerare anii de serviciu care vor fi
asemenea că vârsta la care este recrutat un efectuați de agent după ce va fi recrutat.
agent al Poliției comunității autonome Țara
Bascilor determină perioada în care acesta va 48. Rezultă că o reglementare națională pre
fi în măsură să îndeplinească astfel de sarcini. cum cea în discuție în litigiul principal, potrivit
Un agent recrutat la vârsta de 34 de ani, care, căreia candidații la posturile de agenți ai
de altfel, va trebui să urmeze o formare cu o Poliției comunității autonome Țara Bascilor
durată de aproximativ doi ani, va putea fi trebuie să nu fi împlinit vârsta de 35 de ani,
afectat acestor sarcini pe o durată maximă de
poate, sub rezerva ca instanța de trimitere să
19 ani, cu alte cuvinte până la împlinirea vârstei
se asigure că diferitele indicații care reies din
de 55 de ani. În aceste condiții, o recrutare la
observațiile formulate și din documentele
o vârstă mai avansată ar fi în detrimentul
posibilității de a afecta un număr suficient de prezentate în fața Curții de Academie și men
agenți sarcinilor celor mai solicitante pe plan ționate mai sus sunt într‑adevăr exacte, să fie
fizic. De asemenea, o astfel de recrutare nu ar considerată, pe de o parte, corespunzătoare
permite ca agenții astfel recrutați să fie afectați obiectivului care constă în asigurarea carac
sarcinilor menționate pe o durată suficient de terului operațional și a bunei funcționări a
îndelungată. În sfârșit, după cum a explicat serviciului de poliție respectiv și, pe de altă
Academia, organizarea rezonabilă a corpului parte, ca nedepășind ceea ce este necesar rea
agenților Poliției comunității autonome Țara lizării acestui obiectiv.
Bascilor necesită asigurarea unui echilibru
între numărul de posturi solicitante pe plan 49. Întrucât tratamentul diferențiat în funcție
fizic, neadaptate celor mai în vârstă agenți, de vârstă care rezultă din această reglementare
și numărul de posturi mai puțin solicitante nu constituie o discriminare în temeiul artico
pe respectivul plan care pot fi ocupate de lului 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78, nu
acești din urmă agenți (a se vedea prin este necesar să se cerceteze dacă acesta ar
analogie Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Wolf, putea fi justificat în raport cu articolul 6 ali
C‑229/08, EU:C:2010:3, punctul 43). neatul (1) litera (c) din această directivă.
47. Pe de altă parte, astfel cum a arătat 50. Din ansamblul considerațiilor care precedă
avocatul general la punctul 38 din concluzii,
rezultă că trebuie să se răspundă la întrebarea
JURISPRUDENŢĂ
insuficiențele de temut în funcționarea

adresată că articolul 2 alineatul (2) din Directiva
serviciilor Poliției comunității autonome Țara
2000/78 coroborat cu articolul 4 alineatul (1)
Bascilor exclud ca organizarea unor probe
fizice solicitante și eliminatorii cu ocazia unui din aceasta trebuie interpretat în sensul că
concurs de recrutare să poată constitui o nu se opune unei reglementări precum cea
măsură alternativă mai puțin constrângătoare. în discuție în litigiul principal, potrivit căreia
Obiectivul care constă în menținerea carac candidații la posturile de agenți ai unui corp
terului operațional și a bunei funcționări a ser de poliție care asigură ansamblul funcțiilor
viciului de poliție a comunității autonome Țara operaționale sau executive care revin acestuia
Bascilor impune astfel ca, pentru a restabili o trebuie să nu fi împlinit vârsta de 35 de ani.

Cu privire la cheltuielile de privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile

judecată efectuate pentru a prezenta observații Curții,
altele decât cele ale părților menționate, nu
51. Întrucât, în privința părților din litigiul pot face obiectul unei rambursări.
principal, procedura are caracterul unui
incident survenit la instanța de trimitere, este Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră)
de competența acesteia să se pronunțe cu declară:
Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de
creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea
în muncă și ocuparea forței de muncă coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din aceasta
trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări precum cea în discuție în
litigiul principal, potrivit căreia candidații la posturile de agenți ai unui corp de poliție care
asigură ansamblul funcțiilor operaționale sau executive care revin acestuia trebuie să nu
fi împlinit vârsta de 35 de ani.
Semnături

SINTEZE
DE JURISPRUDENȚĂ
Selecţie realizată de lect. univ. dr. Adelina Oana DUŢU
Contestaţie decizie de concediere. Punerea în executare a hotărârii primei instanţe de către angajator...
Contestaţie decizie de concediere. Punerea în executare

a hotărârii primei instanţe de către angajator, simultan
cu exercitarea căii de atac a apelului împotriva soluţiei
executate. Nelegalitatea modalităţii de transpunere în
practică a hotărârii privind aprobarea organigramei şi a
statului de funcţii
C. pr. civ., art. 467 alin. (2)
C. muncii, art. 65 alin. (1)
H.C.L. nr. 52/2015 privind aprobarea organigramei şi a statului de funcţii
Incidenţa dispoziţiilor art. 467 alin. (2) C. pr. civ. nu poate fi interpretată în sensul că executarea, fie
şi parţială, de către partea care a pierdut procesul, a hotărârii pronunţate în primă instanţă şi care
este susceptibilă prin efectul legii de calea de atac a apelului, nu lasă „fără obiect” apelul declarat
ulterior, inclusiv pentru partea executată; în general, sancţiunea procesuală pentru o atare situaţie
nu este respingerea apelului ca rămas fără obiect, ci respingerea lui ca neavenit. Această ipoteză nu
este însă aplicabilă în acest tip de litigii, hotărârile judecătoreşti pronunţate în conflicte de muncă
fiind executorii de drept (art. 274 C. muncii).
Concedierea operată în condiţiile art. 65 alin. (1) C. muncii poate fi precedată de evaluarea
profesională a tuturor salariaţilor care ocupă acelaşi tip de funcţie şi care ar avea vocaţie la posturile
rămase, după cum angajatorul are posibilitatea de a stabili că valorifică, într-un asemenea caz, o
anumită ordine de prioritate stabilită prin acord între partenerii sociali sau o prealabilă examinare
profesională, derulată în cursul anului.
Acest criteriu de departajare - permis în situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana
salariatului - nu poate, însă, atrage aplicarea prin similitudine a art. 61 lit. d) C. muncii (care
reglementează concedierea atunci când salariatul nu corespunde profesional locului de muncă
în care este încadrat), adică a ipotezei încetării contractului de muncă pentru motive imputabile
angajatului, iar în speţă măsura contestată a operat în acest mod nelegitim.
(C. Apel Constanţa, decizia nr. 246/CM/2016, www.portal.just.ro)
Instanţa de apel a reţinut că la termenul din Analizând prioritar excepţia lipsei de obiect şi
25 aprilie 2016, intimatul reclamant, prin apă excepţia lipsei de interes în formularea căii de
rător, a evocat şi incidenţa dispoziţiilor art. 467 atac în condiţiile în care autoritatea angajatoare
[alin. (2)] C. pr. civ., care arată că partea care a a dispus anularea dispoziţiei contestate şi înca
executat parţial hotărârea de primă instanţă, drarea salariatului reclamant, instanţa de apel
a respins – conform încheierii din 25 aprilie
deşi aceasta nu era susceptibilă de executare
2016 – aceste preliminare apărări.
provizorie, nu mai are dreptul de a face apel
principal. S-a evocat în acest mod excepţia S-a arătat de către instanţa de apel că inciden
lipsei de obiect a prezentei căi de atac. ţa dispoziţiilor art. 467 alin. (2) C. pr. civ. nu
SINTEZE DE JURISPRUDENȚĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 87

C. Apel Constanţa, decizia nr. 246/CM/2016
poate fi interpretată în sensul că executarea, s-a raportat la nerespectarea cerinţelor

fie şi parţială, de către partea care a pierdut art. 65 C. muncii. Soluţia cuprinsă în dispozi
procesul, a hotărârii pronunţate în primă in tivul hotărârii a fost aceea de anulare a dis
stanţă şi care este susceptibilă prin efectul poziţiei, controlul jurisdicţional neoprindu‑se
legii de calea de atac a apelului, nu lasă ,,fără aşadar la teza nulităţii absolute deduse din
obiect” apelul declarat ulterior, inclusiv pentru nerespectarea art. 76 lit. a) C. muncii.
partea executată; în general, sancţiunea pro
cesuală pentru o atare situaţie nu este res Astfel fiind, deşi în prima parte a conside
pingerea apelului ca rămas fără obiect, ci res rentelor sentinţei tribunalul stabileşte că ope
pingerea lui ca neavenit. rează nulitatea absolută pentru neindicarea
explicită a motivelor care au determinat con
Această ipoteză nu este însă aplicabilă în cedierea, în cea de-a doua parte evaluarea se
acest tip de litigii, hotărârile judecătoreşti pro concentrează pe fondul problemei, adică pe
nunţate în conflicte de muncă fiind executorii existenţa unui motiv real de reorganizare şi
de drept (art. 274 C. muncii). Norma astfel a unei legitime concedieri, ca urmare a des
instituită, aplicabilă deopotrivă atunci când fiinţării postului.
este favorizat ori defavorizat angajatorul, are
menirea de a rezolva rapid orice situaţie incertă Instanţa de apel constată, în aceste condiţii, că
argumentele referitoare la nulitatea absolută
în raporturile de muncă, până la pronunţarea
nu se justifică, de vreme ce dispoziţia nr. [...]
soluţiei definitive prilejuite de promovarea căii
din 25 august 2015 emisă de Primarul Oraşului
de atac.
[...] trimite explicit şi printr-o amplă motivare
Prin urmare, faptul că angajatorul pârât a în la raţiunile pentru care s-a decis încetarea
ţeles să pună în executare hotărârea primei contractului individual de muncă al lui [...], atât
instanţe, dar în acelaşi timp să îşi exercite pe chestiuni de fapt, cât şi pe temeiuri în drept.
drepturile procesuale legitime de contestare
Art. 2 din dispoziţia contestată cuprinde indu
cu apel a soluţiei executate nu angajează, în
bitabil toate aceste elemente, angajatorul ară
acest caz, incidenţa art. 467 alin. (2) C. pr. civ.
tând care este situaţia de fapt care a condus
Apelul nu este prin urmare, lipsit de obiect, la concediere (desfiinţarea unui post de şofer
după cum nici lipsit de interes, cum a pretins din serviciul administrativ, concedierea fiind
intimatul reclamant. pentru motive ce nu ţin de persoana salaria
tului; existenţa unei cauze reale şi serioase;
Asupra chestiunilor referitoare la incidenţa nepromovarea examenului organizat în con
art. 76 lit. a) C. muncii, care ar atrage sanc formitate cu procedura de restructurare şi
ţiunea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. [...] din punctajul obţinut), iar art. 3 indică temeiurile în
JURISPRUDENŢĂ
25 august 2015 de încetare, prin concediere, a drept la care s-a raportat angajatorul în luarea
contractului individual de muncă, instanţa de măsurii.
apel va reţine că parte din criticile apelanţilor
sunt întemeiate, dar nu într-o măsură care să Faptul că judecătorul nu este convins de
atragă reformarea soluţiei pronunţate. justeţea măsurii, ori că probele administrate
de către angajator nu susţin motivele inserate
Parcurgând considerentele sentinţei atacate se în acord cu prevederile art. 76 lit. a) C. muncii
observă că instanţa de fond a pendulat între nu atrag nulitatea deciziei angajatorului,
sancţiunea nulităţii absolute şi cea a anulării sancţiunea urmând a primi o interpretare
actului contestat, abordând din perspectiva restrictivă – anume, constatarea nulităţii doar
legii ambele situaţii, dar că în final motivarea în cazul în care decizia de concediere nu are
88 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | SINTEZE DE JURISPRUDENȚĂ

Contestaţie decizie de concediere. Punerea în executare a hotărârii primei instanţe de către angajator...
nicio motivare a măsurii, chiar dacă inserează Practic, prin examinarea celor trei salariaţi
toate celelalte elemente ale art. 76. având postul de şofer şi concedierea a doi
dintre ei pe argumentul că nu ar fi întrunit
Aceste critici ale apelului nu vor conduce însă, baremul minim de promovare, angajatorul
astfel cum s-a arătat în precedent, la admiterea a transpus într-un mod nepermis măsura
căii de atac, întrucât următoarele considerente concedierii determinate de reorganizare în
ale instanţei de fond dovedesc o corectă sfera celei justificate de necorespunderea
abordare a situaţiei de fapt, fiind în final just profesională; pe acest raţionament, deşi reor
pronunţată soluţia de anulare a dispoziţiei şi de ganizarea impunea rămânerea a doi şoferi din
reintegrare a angajatului concediat pe postul cele trei posturi anterioare, prin aplicarea in
deţinut anterior. corectă a acestui mecanism altminteri legitim
s-a ajuns la vacantarea a două posturi, iar nu a
Cheia rezolvării acestui litigiu constă în abor
doar unuia singur.
darea demersului iniţiat de către angajator
(în aplicarea măsurilor legate de reevaluarea Toate criticile formulate de către apelanţi se
organigramei) prin prisma metodei alese în referă în fapt la slaba pregătire profesională a
acest sens, iar din această perspectivă, instanţa intimatului, pierzându-se din vedere că înce
de apel constată că legea nu exclude ca uni tarea raporturilor de muncă nu a fost urmarea
tatea angajatoare să impună o departajare a unei evaluări şi a imposibilităţii unităţii de
propriilor salariaţi, chiar prin organizarea unui a-i fi asigurat intimatului, conform art. 64
examen, în vederea desemnării celor care vor C. muncii, un post corespunzător pregătirii
rămâne în limita posturilor restructurate. profesionale, ci a unei măsuri de reorganizare
dispusă în administraţie conform art. 65
Concedierea operată în condiţiile art. 65 C. muncii, care a pretins reducerea de posturi.
alin. (1) C. muncii poate fi precedată de eva
luarea profesională a tuturor salariaţilor Din această perspectivă criticile de nete
care ocupă acelaşi tip de funcţie şi care ar meinicie formulate în calea de atac urmează
avea vocaţie la posturile rămase, după cum a fi înlăturate, întrucât deşi exista premisa în
angajatorul are posibilitatea de a stabili că lăturării celui mai slab concurent şi menţinerii
valorifică, într-un asemenea caz, o anumită în posturi a primilor doi clasaţi (indiferent de
ordine de prioritate stabilită prin acord între punctajul obţinut), angajatorul a inserat un
partenerii sociali sau o prealabilă examinare element de departajare permis doar în cazul
profesională, derulată în cursul anului. dat de art. 61 lit. d) C. muncii, care putea
in extremis conduce la vacantarea tuturor
Acest criteriu de departajare - permis în si posturilor de şofer, dar nu în considerarea
tuaţia concedierii pentru motive care nu ţin de reorganizării departamentului, ci a slabei lor
persoana salariatului - nu poate, însă, atrage pregătiri profesionale. Este motivul pentru
aplicarea prin similitudine a art. 61 lit. d) care considerentele apelanţilor legate de
C. muncii (care reglementează concedierea faptul că intimatul ,,nu a învăţat” suficient
atunci când salariatul nu corespunde pro pentru a atinge punctajul minim nu îşi puteau
fesional locului de muncă în care este încadrat), găsi relevanţa în asemenea circumstanţe, în
adică a ipotezei încetării contractului de muncă condiţiile în care reorganizarea departamentului
pentru motive imputabile angajatului, iar în presupunea rămânerea a doi salariaţi, iar
speţă măsura contestată a operat în acest mod intimatul reclamant ocupase locul 2 în proce
nelegitim. dura preliminară de examinare.

C. Apel Constanţa, decizia nr. 246/CM/2016
Acestea fiind considerentele pentru care ins nefondată, urmând ca pe temeiul art. 480 alin.
tanţa de apel va reţine că modalitatea de (1) C. pr. civ. să o respingă.
transpunere în practică a hotărârii de consiliu Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. pr. civ.,
local vizând reorganizarea a condus în mod apelantul angajator (Oraşul [...]) va fi obligat să
nejustificat la concedierea şi a intimatului suporte, în favoarea intimatului, cheltuielile de
reclamant, iar nu doar a ultimului clasat, judecată din apel (onorariu avocat în cuantum
Curtea va reţine că prezenta cale de atac este de 1.000 lei).
JURISPRUDENŢĂ

Legalitatea măsurii dispuse de ITM privind obligaţia iniţierii procedurii de negociere colectivă
Legalitatea măsurii dispuse de ITM privind obligaţia

iniţierii procedurii de negociere colectivă în vederea
încheierii contractului colectiv de muncă la nivel de
unitate
Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 129
C. muncii, art. 223
În vederea valorificării garanţiilor constituţionale referitoare la dreptul angajaţilor la negocieri

colective şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor colective şi pentru a nu goli de conţinut acest
drept ridicat la rangul de principiu constituţional, reclamanta avea obligaţia iniţierii negocierii. În
acest sens, reclamanta avea la îndemână remedii, putând să efectueze diligenţe minime pentru
iniţierea negocierilor, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, să pună în vedere angajaţilor să îşi desemneze
reprezentanţii, în condiţiile legii, pentru a participa la negocieri, însă un asemenea fapt nu a avut loc.
(C. Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 179/2016, www.portal.just.ro)
Postulatul dreptului la negocieri colective în lege contractele colective de muncă încheiate

materie de muncă, privit ca o componentă a cu respectarea dispoziţiilor legale.
conceptului de protecţie socială a muncii, în
cadrul sferei drepturilor fundamentale, îşi gă Prin încheierea contractului colectiv, dreptul
seşte consacrare constituţională în cuprinsul muncii devine un drept negociat, de origine
art. 41 alin. (5) din Constituţia României, care convenţională, creat de angajatori şi salariaţi,
garantează acest drept, precum şi caracterul în funcţie de condiţiile economice şi sociale
obligatoriu al convenţiilor colective. precum şi de interesele celor două părţi. Astfel,
în concepţia legiuitorului, contractul colectiv
Astfel, în aplicarea concretă a acestui principiu de muncă reprezintă forma de exprimare
constituţional, potrivit art. 6 alin. (2) C. muncii, concretă a normelor juridice de muncă, cla
tuturor salariaţilor care prestează o muncă le uzele acestuia având valoare normativă,
este recunoscut dreptul la negocieri colective, alcătuind un drept al muncii propriu celor care
negocieri care se materializează prin încheierea îl încheie.
contractului colectiv de muncă.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, Curtea
Ca orice contract, şi contractul colectiv de
a reţinut că măsura contestată de către
muncă presupune autonomia de voinţă a
reclamanta - intimată, respectiv cea regăsită
partenerilor sociali între care se încheie, prin
la pct. 1 din Anexa la procesul verbal de control
aplicarea principiului libertăţii contractuale,
nr… din 22 septembrie 2014 încheiat de către
în limitele respectării legii, ordinii publice şi a
recurentul - pârât, constă în respectarea
bunurilor moravuri.
şi aplicarea prevederilor art. 129 din Legea
El reprezintă legea părţilor, în acest sens fiind nr. 62/2011, în sensul iniţierii procedurii de
şi norma cu caracter special prevăzută de negociere colectivă în vederea încheierii
art. 229 alin. (4) C. muncii care ridică la rang de contractului colectiv de muncă la nivel de

C. Apel Alba Iulia, decizia civilă nr. 179/2016
unitate, măsura nefăcând referire la negocierile de obligaţia de a manifesta iniţiativa negocierii,

efective sau încheierea acordului colectiv. întrucât, după cum reclamanta susţine, în
cadrul unităţii nu există sindicat iar angajaţii
Fiind o societate care are peste 21 de angajaţi, nu şi-au desemnat reprezentanţi.
după cum reclamanta susţine în acţiunea in
troductivă, negocierea colectivă este/era obli Prin urmare, ipoteza reală a lipsei sindicatului
gatorie, conform prevederilor art. 129 alin. (1) sau a reprezentanţilor salariaţilor nu este de
din Legea nr. 62/2011. natură a transfera obligaţia iniţiativei ne
goc ierilor de la reclamanta angajatoare.
Părţile contractului colectiv de muncă, po Dimp otrivă, în vederea valorificării gar an
trivit art. 134 din aceeaşi lege, sunt angaja ţiilor constituţionale referitoare la drep
torii şi angajaţii, aceştia participând la ne tul angajaţilor la negocieri colective şi a
gocieri prin reprezentanţi. În cazul unităţii caracterului obligatoriu al convenţiilor co
reclamante, datorită faptului că nu există lective şi pentru a nu goli de conţinut acest
sindicat, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. b) drept ridicat la rangul de principiu consti
teza a II-a, negocierea se face numai de către tuţional, reclamanta avea obligaţia iniţierii
reprezentanţii angajaţilor, aceştia având negocierii. În acest sens, reclamanta avea
printre altele, ca principală atribuţie, conform la îndemână remedii, putând să efectueze
prevederilor art. 223 C. muncii, coroborat cu diligenţe minime pentru iniţierea negocierilor,
prevederile art. 129-131 din Legea nr. 62/2011, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, să pună
negocierea şi încheierea contractelor colective în vedere angajaţilor să îşi desemneze
de muncă. Însă, datorită faptului că în cadrul reprezentanţii, în condiţiile legii, pentru a
relaţiilor de muncă angajatorul acţionează, de participa la negocieri, însă un asemenea fapt
regulă, de pe o poziţie de superioritate, legea nu a avut loc.
dispune, în termeni clari şi lipsiţi de echivoc, că
iniţiativa negocierii aparţine angajatorului sau De asemenea, sunt lipsite de relevanţă
organizaţiilor patronale [art. 129 alin. (2) din şi dispoziţiile art. 141 alin. (3) din Legea
Legea nr. 62/2011]. nr. 62/2011, referitoare la posibilitatea părţilor
de a conveni negocierea contractului colectiv
Or, în speţă, tocmai lipsa dovezilor privind de muncă în orice moment, în cazul în care
iniţiativa negocierii a fost constatată de către într-o unitate nu există un contract colectiv de
inspectorii de muncă, pe cale de consecinţă muncă, întrucât, în speţă, inspectorii de muncă
aceştia punând în vedere reclamantei să nu au stabilit măsuri referitoare la negocierea
respecte şi să aplice prevederile legale anterior contractului colectiv ci doar referitoare la
evocate. iniţierea negocierilor.
De asemenea, aspectul de nelegalitate al

JURISPRUDENŢĂ
Măsura este întemeiată având în vedere că, nici

chiar în faţa instanţei, reclamanta nu a probat măsurii contestate, pentru faptul că procedura
manifestarea iniţiativei negocierii colective. prevăzută de art. 129 din Legea nr. 62/2011
excede atribuţiilor de control ale Inspecţiei
Dispoziţiile art. 129 alin. (4) din Legea Muncii este neîntemeiată. Conform art. 6
nr. 62/2011, potrivit cărora, în cazul în care alin. (1) lit. a) din Legea nr. 108/1999, Inspecţia
angajatorul sau organizaţia patronală nu ini Muncii prin inspectoratele teritoriale de muncă
ţiază negocierea, aceasta va începe la cererea are ca atribuţie generală „controlul aplicării
scrisă a organizaţiei sindicale reprezentative sau prevederilor legale, generale şi speciale, în
a reprezentanţilor angajaţilor, nu au relevanţă domeniile relaţiilor de muncă, securităţii şi
în cauză, astfel încât să exonereze reclamanta sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei”,

Legalitatea măsurii dispuse de ITM privind obligaţia iniţierii procedurii de negociere colectivă
inclusiv a prevederilor Legii nr. 62/2011, cum la rejudecarea procesului în fond a dispus
este în cazul de faţă. respingerea acţiunii formulată de reclamantă.
În consecinţă, pentru considerentele de fapt Soluţia se impune atât cu privire la cererea de

şi de drept anterior expuse, reţinând că actul anulare a actului administrativ, cât şi cu privire
administrativ atacat de către reclamantă este la cererea de suspendare a executării acestuia,
temeinic şi legal, în temeiul art. 496 şi art. 498 având în vedere soluţia ce se preconizează
alin. (1) C. pr. civ., coroborat cu dispoziţiile a fi acordată asupra cererii de anulare şi
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea întinderea în timp a efectelor suspendării,
a admis recursul declarat de către pârâtul potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea
I.T.M. S. împotriva sentinţei pronunţată de nr. 554/2004, decizia instanţei de recurs fiind
instanţa de fond pe care casat-o şi procedând definitivă.

C. Apel Suceava, decizia nr. 584/2016
Diurna externă, indemnizaţia plătită unui angajat pentru

acoperirea cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu,
în altă ţară, supusă negocierii între salariat şi angajator
C. pr. civ., art. 445, art. 480
C. muncii, art. 162
H.G. nr. 518/1995
În cauza de faţă este vorba de stabilirea diurnei ce se cuvine angajatului pentru acoperirea
cheltuielilor de deplasare în interesul serviciului pentru personalul trimis în străinătate. Este vorba
de diurna externă pentru că se acordă pe zi – 24h ce se stabileşte prin negociere, concretizată în
contractul individual de muncă (ca şi salariul).
Această diurnă este stabilită pentru personalul trimis în străinătate de Hotărârea Guvernului
nr. 518/1995.
De regulă, în Europa suma este de 35 euro/zi, sumă pe care reclamantul o revendică.

(C. Apel Suceava, decizia nr. 584/2016, www.portal.just.ro)
Examinând actele şi lucrările dosarului, asupra asupra diurnei zilnice minime şi nu asupra
cererii de apel, Curtea reţine următoarele: diurnei care efectiv trebuie acordată salariaţilor
pentru delegaţiile în afara ţării.
În ceea ce priveşte motivul de apel prin care
se critică soluţia primei instanţe cu privire la Această observaţie este deosebit de impor
cererea ce viza stabilirea cuantumului şi plata tantă, pentru considerentele pe care în conti
diurnei, reţine Curtea următoarele: nuare le vom arăta pornind chiar de la definiţia
diurnei.
În primul rând trebuie supus cercetării judecă
toreşti şi analizei instanţei de control judiciar Diurna externă reprezintă indemnizaţia plătită
cuantumul diurnei ce se cuvenea a fi plătit unui angajat pentru acoperirea cheltuielilor de
reclamantului apelant. deplasare, în interes de serviciu, în altă ţară.
A susţinut societatea intimată că diurna zilnică Conform Codului muncii, salariul cuprinde sa
de deplasare a fost stabilită prin Regulamentul lariul de bază, indemnizaţiile, sporurile precum
JURISPRUDENŢĂ
de ordine interioară al societăţii şi este în şi alte adaosuri (art. 160 C. muncii).

cuantum de 29 euro/zi.
Indemnizaţiile, ca şi element al salariului, re
La punctul 1 din regulamentul de ordine inte prezintă practic acele sume plătite salariaţilor,
rioară al societăţii, înregistrat sub nr. 134 din 13 peste salariul de bază, cu scopul de a compensa
ianuarie 2014, se pretinde că „diurna zilnică de cheltuielile pe care aceştia sunt nevoiţi a le
deplasare minimă acordată salariaţilor pentru efectua cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de
delegaţiile în afara ţării este de 29 euro/zi”. serviciu.
În primul rând trebuie să evidenţiem faptul O asemenea indemnizaţie este şi diurna

că această dispoziţie regulamentară dispune externă pe care mai sus am definit-o.

Diurna externă, indemnizaţia plătită unui angajat pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu...
Unul dintre principiile esenţiale ale sistemului Elaborarea regulamentului intern este atributul
de salarizare este acela al negocierii salariilor. exclusiv al angajatorului, iar art. 242 C. muncii
dispune asupra dispoziţiilor minimale pe care
Acest principiu, reglementat de prevederile trebuie să le cuprindă acest regulament intern.
art. 162 C. muncii, reprezintă o consecinţă a
principiului constituţional potrivit căruia drep Desigur că regulamentul poată să conţină şi
tul la negocieri în raporturile de muncă este alte dispoziţii decât cele prevăzute în textul din
garantat [art. 41 alin. (5)]. Codul muncii, singura condiţie fiind ca acestea
să nu contravină legii.
Codul muncii, concretizând acest drept,
prevede că stabilirea salariului se face prin ne Or, aşa cum mai sus am arătat, printr-un act
gocieri individuale între angajator şi salariat unilateral al angajatorului nu pot fi stabilite
drepturi salariale pentru angajaţi, drepturi care
[art. 162 alin. (2) C. muncii].
să nu fie supuse negocierii între cele două părţi
Astfel, orice componentă a salariului, inclusiv ale raportului juridic de muncă.
indemnizaţiile, trebuie să fie supusă negocierii
În al treilea rând trebuie să analizăm dacă
între cele două părţi ale raportului juridic de
a existat o informare a salariaţilor cu privire
muncă: salariat şi angajator. la regulamentul intern al societăţii, din
Din această perspectivă, făcând aplicarea perspectiva prevederilor art. 243 C. muncii.
dispoziţiilor din legislaţia muncii, rezultă că Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa
prevederea din regulamentul intern al societăţii salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce
trebuie interpretată şi aplicată în sensul că, în efectele faţă de salariaţi din momentul
cadrul negocierilor individuale dintre angajator încunoştiinţării acestora [art. 243 alin. (1)
şi angajat, pentru stabilirea diurnei zilnice de C. muncii].
deplasare în afara ţării, trebuie să se pornească
de la un minim de 29 euro/zi, însă nicidecum Obligaţiile de informare a salariaţilor cu privire
nu se poate stabili că acesta este cuantumul la conţinutul regulamentului intern trebuie
efectiv al diurnei pe care trebuie să o primească îndeplinită de angajator [art. 243 alin. (2)
C. muncii].
salariatul, cuantum stabilit în mod unilateral de
societatea intimată, cu înfrângerea principiului Modul concret de informare a fiecărui salariat
esenţial al sistemului de salarizare, în legătură cu privire la conţinutul regulamentului intern
cu care mai sus am dezvoltat, anume acela al se stabileşte prin contractul colectiv de
negocierii salariului. muncă aplicabil, sau, după caz, prin conţinutul
regulamentului intern [art. 243 alin. (3)
În al doilea rând trebuie să analizăm posi C. muncii].
bilitatea angajatorului de a dispune în mod
unilateral asupra unui element al salariului, în Regulamentul intern se afişează la sediul
cuprinsul regulamentului intern al societăţii. angajatorului [art. 243 alin. (4) C. muncii].
Angajatorul dispune de prerogativa stabilirii Astfel, prevederea din legislaţia muncii re
regulilor de desfăşurare a activităţii în unitate glementează două obligaţii distincte ale an
prin intermediul regulamentului intern. gajatorului şi anume: informarea în mod
concret a fiecărui salariat cu privire la conţi
Întocmirea acestui regulament este şi o obliga nutul regulamentului intern şi afişarea la sediul
ţie prevăzută de art. 241 C. muncii. angajatorului.

Îndeplinirea uneia din aceste obligaţii nu îl Potrivit considerentelor hotărârii atacate,

scuteşte pe angajator de îndeplinirea celeilalte. pentru anul 2014, societatea intimată avea
obligaţia plăţii diurnei pentru 108 zile,
Faptul că regulamentul intern al societăţii a eventual pentru 110 zile – reclamantul sus
fost legat într-un dosar şi pus pe perete în in ţinând că deplasarea de la locul de muncă
cinta sediului, aşa cum rezultă din declaraţiile către casă a durat patru zile, întrucât a însoţit
martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond, administratorul societăţii la rezolvarea unor
semnifică practic afişarea acestuia, obligaţie probleme ale pârâtei.
reglementată de dispoziţiile art. 243 alin. (4)
C. muncii. Această dezlegare nu a fost supusă controlului
instanţei de apel, de niciuna dintre părţile
Însă intimatul angajator nu a îndeplinit şi litigante.
cealaltă obligaţie, aceea de informare în mod
concret a salariatului reclamant cu privire la Prevederile art. 461 alin. (2) C. pr. civ. re
conţinutul regulamentului intern. glementează soluţia atacării separate a
considerentelor, astfel că partea poate să
Faţă de toate considerentele mai sus expuse, promoveze în mod distinct apel doar împotriva
reţine Curtea că, în ceea ce priveşte cuantumul considerentelor, chiar dacă titularul căii de
diurnei zilnice de care trebuia să beneficieze atac se află în poziţia de parte câştigătoare în
salariatul reclamant, în cazul deplasărilor în proces.
străinătate, îşi găsesc aplicarea prevederile
H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi Astfel, dacă partea intimată considera că
obligaţii ale personalului român trimis în hotărârea instanţei de fond cuprinde consi
străinătate pentru îndeplinirea unor munci cu derente de drept eronate sau constatări care
caracter temporar. reflectă erori de natură factuală avea posi
bilitatea de a declara calea de atac.
Art. 17 alin. (1) din acest act normativ reco
În caz contrar, aceste considerente intră sub
mandă tuturor agenţilor economici să aplice
autoritatea de lucru judecat.
în mod corespunzător prevederile acestei
hotărâri. În aceste condiţii, instanţa de control judiciar
va porni din punctul în care, pentru anul 2014,
Aceşti agenţi economici au posibilitatea să
societatea intimată datora diurnă pentru
acorde şi drepturi superioare celor regle
110 zile.
mentate de H.G. nr. 518/1995, după cum
rezultă din prevederile art. 17 alin. (2) din Pentru anul 2015, instanţa de fond a stabilit
Hotărârea de Guvern menţionată. că societatea intimată datora reclamantului
JURISPRUDENŢĂ
diurnă pentru 56 de zile, incluzând şi intervalul

Însă, în speţă, cum nu s-a făcut dovada
13 martie 2015 – 17 martie 2015, respectiv
negocierii unui anumit cuantum al diurnei,
intervalul de deplasare al salariatului reclamant
între părţile raportului juridic de muncă,
către domiciliu.
urmează ca, în stabilirea diurnei ce se cuvine
reclamantului apelant, instanţa de control Astfel, nu poate fi reţinută susţinerea ape
judiciar să se raporteze la dispoziţiile H.G. lantului reclamant, în sensul că acest interval
nr. 518/1995, în activitatea de cercetare a temporal nu a fost valorificat la stabilirea
înscrisurilor depuse ca material probator în numărului de zile pentru care i se cuvine diurna
faţa primei instanţe. în anul 2015.

La cele 52 de zile indicate de societatea in Astfel, angajatorul datora reclamantului

timată, potrivit situaţiilor depuse la fila 127 angajat diurnă pentru 166 de zile, aşa cum
dosar fond, prima instanţă a adăugat şi in mai sus am arătat, respectiv pentru 110 zile din
tervalul 13 martie 2015 – 17 martie 2015, anul 2014 şi pentru 56 de zile din anul 2015
rezultând 56 de zile. (110+56=166).
Acest număr de 56 de zile de asemenea nu La un cuantum al diurnei de 35 euro/zi, rezultă

a fost contestat de societatea intimată, mai o sumă totală de 5810 euro pe care societatea
mult, a fost recunoscut ca fiind corect calculat, intimată o datora reclamantului apelant cu
potrivit întâmpinării depuse în faţa instanţei de titlu de diurnă pentru deplasările în afara ţării
apel. (166x35=5810).
Potrivit statuărilor instanţei de fond, necri

Susţinerile apelantului reclamant, în sensul că,
ticate de societatea intimată, angajatorul a
pentru perioada 16 ianuarie 2015 – 17 martie
plătit diurnă reclamantului prin viramente
2015, ar fi îndreptăţit la plata diurnei pentru
bancare, în cuantum de 5465 euro.
61 de zile, nu au fost dovedite în nici un fel,
neputând a fi reţinute de instanţa de control Acest cuantum a fost criticat de reclamantul
judiciar. apelant numai sub aspectul reţinerii sumei
de 100 de euro plătită la data de 13 februarie
Potrivit înscrisului depus la fila 127 dosar 2015, în legătură cu care partea salariată
fond, partea salariată, în luna ianuarie 2015, a afirmă că a fost încasată cu alt titlu şi nu ca
efectuat cursa externă în intervalul 21 ianuarie diurnă.
2015 – 31 ianuarie 2015, rezultând 11 zile; în
luna februarie 2015 în intervalul 1 februarie Or, această susţinere nu poate fi reţinută de
2015 – 28 februarie 2015 rezultând 28 zile şi instanţa de fond ca fiind fondată, în condiţiile
în luna martie 2015 în intervalul 1 martie 2015 în care, aşa cum rezultă în modul clar şi
– 13 martie 2015 rezultând 13 zile, rezultând un neechivoc din înscrisul bancar depus la fila 33
total de 52 de zile. dosar fond, suma de 100 de euro a fost depusă
la data de 13 februarie 2015 cu titlu de diurnă.
La acest total de 52 de zile, dacă adăugăm
În acest cuantum total de 5465 euro a fost
cele patru zile, în legătură cu care mai sus am
inclusă şi suma de 580 euro, pretins virată
arătat, respectiv 14 martie 2015 – 17 martie
necuvenit în contul reclamantului la data
2015, rezultă cele 56 de zile stabilite de
de 24 aprilie 2015, aşa cum apare această
instanţa de fond.
sumă înscrisă în centralizatorul depus la
Potrivit extrasului fleet board pentru vehiculul fila 143 dosar fond, după cum rezultă din
cu nr. SV xx XXX (121), condus de reclamant, considerentele hotărârii instanţei de fond.
extras depus de societatea intimată în faţa Aşa cum mai sus am arătat, cuantumul total
instanţei de fond, deplasările în interes de al diurnei, pe care societatea angajatoare o
serviciu ale părţii salariate în afara ţării, au fost datora reclamantului, este de 5810 euro.
în: Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda.
Diurna pe care angajatorul a achitat-o a
Potrivit anexei la H.G. nr. 518/1995, cuantumul fost în cuantum de 5465 euro, rezultând
zilnic al diurnei, pentru fiecare din aceste ţări, o diferenţă pe care trebuie să o plătească
este de 35 euro/zi (pct. 19, pct. 59, pct. 96, salariatului reclamant în cuantum de 345 euro
pct. 118 din anexă). (5810-5465=345 euro).

În aceste condiţii, nu poate reţine de instanţa către angajator, în aceleaşi condiţii şi termene
de control judiciar că suma de 580 euro pe care ca în cazul actelor contabile, conform legii
societatea intimată a plătit-o reclamantului la [art. 168 alin. (2) C. muncii].
data de 24 aprilie 2015 era o plată nedatorată,
ce trebuie supusă restituirii, în acord cu Astfel, statul de plată semnat de salariat, face,
prevederile art. 256 alin. (1) C. muncii, în fără putinţă de tăgadă, dovada încasării de
condiţiile în care angajatorul este cel care către salariat a drepturilor salariale consem
trebuie să mai plătească salariatului o sumă nate în respectivul înscris.
cu titlu de diurnă, aşa cum mai sus am arătat.
Reţine instanţa de control judiciar că socie
În ceea ce priveşte motivul de apel prin care se tatea intimată a făcut dovada, în acord cu dis
critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul poziţiile din legislaţia muncii mai sus enunţate,
obligării reclamantului apelant la plata sumei că reclamantul a primit drepturi salariale
de 1027 de lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada indicată.
achitate în plus pentru perioadele 13 noiembrie
2014-15 decembrie 2014; 1 ianuarie 2015- Salariul reprezintă totalitatea drepturilor
6 ianuarie 2015 şi 8 ianuarie 2015-15 ianuarie băneşti cuvenite pentru munca prestată.
2015, reţine instanţa de control judiciar
Cum reclamantul salariat a recunoscut că în
următoarele:
respectiva perioadă nu a prestat muncă în fa
Prin răspunsul la interogatoriul ce a fost dat voarea angajatorului, devin în speţă incidente
în faţa instanţei de fond, reclamantul a recu dispoziţiilor art. 256 alin. (1) C. muncii, potrivit
noscut că nu a prestat muncă în favoarea cu care salariatul care a încasat de la angajator
societăţii în perioada 13 noiembrie 2014- o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
16 ianuarie 2015 cu excepţia zilei de 7 ianuarie
2015 (fila 215 ds. fond – răspunsul la întreba În ceea ce priveşte motivul de apel prin care se
rea nr. 5). critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul
antrenării răspunderii patrimoniale, reţine
În cuprinsul aceluiaşi răspuns reclamantul a Curtea următoarele:
arătat şi faptul că nici nu a pretins sau primit
de la angajator drepturi salariale pentru A invocat apelantul dispoziţiile art. 254 alin. (3)
această perioadă. şi art. 254 alin. (2) C. muncii.
Însă, potrivit statelor de plată depuse în Principalele modalităţi de stabilire şi recuperare

copie la filele 113-115 ds. fond, state de plată a prejudiciului produs angajatorului, în cazul
semnate de reclamantul salariat, rezultă că răspunderii patrimoniale, sunt: învoiala părţilor
pentru această perioadă partea reclamantă a şi acţiunea în justiţie.
JURISPRUDENŢĂ
încasat drepturi salariale.

Art. 254 alin. (3) invocat de apelant regle
Potrivit prevederilor art. 168 C. muncii, plata mentează practic asupra acelei modalităţi de
salariului se dovedeşte prin semnarea statelor recuperare a prejudiciului produs angajatorului,
de plată, precum şi prin orice alte documente care este învoiala părţilor.
justificative care demonstrează efectuarea plăţii
către salariatul îndreptăţit [art. 168 alin. (1) Trebuie să precizăm în primul rând că dispo
C. muncii]. ziţiile invocate nu instituie o obligaţie în sarcina
angajatorului, ci numai o posibilitate regle
Statele de plată, precum şi celelalte documente mentată în favoarea acestuia: „angajatorul …
justificative se păstrează şi se arhivează de va putea solicita salariatului, printr-o notă de

constatare şi evaluare a pagubei, recuperarea avea o înălţime de cca 0,40 m care nu era
contravalorii acesteia, prin acordul părţilor…” vizibil” (f. 64 ds. fond). Stabileşte Curtea că, în
raport de meseria pe care partea apelantă o
În al doilea rând trebuie să evidenţiem faptul avea şi anume aceea de conducător auto, şi,
că şi în ipoteza încheierii unui asemenea acord, în raport de cunoştinţele pe care trebuie să
învoiala părţilor nu constituie titlu executoriu, le deţină pentru practicarea acestei meserii,
şi, drept urmare în baza lui nu s-ar putea face reclamantul trebuia să ştie că la efectuarea
reţineri în rate lunare din drepturile salariale oricăror manevre, indiferent de sensul de
pentru acoperirea pagubei, ci numai în baza mers, în spate, în faţă sau în lateral, trebuie să
unei hotărâri judecătoreşti definitive, aşa cum se asigure tocmai pentru a evita incidente de
impune art. 169 alin. (2) C. muncii. genul celui care s-a întâmplat sau chiar mai
Această ipotetică, teoretică învoială a părţilor ar grave.
putea echivala cu o recunoaştere a pretenţiilor
În legătură cu restituirea ansamblului înlocuit
angajatorului şi ar putea fi utilizată ca probă în
de societate, ansamblu care în accepţiunea
cadrul procesului declanşat de acesta.
părţii devine bunul său propriu, reţine Curtea
Însă, în speţă, nu se pune problema existenţei că, prin cererea depusă la fila 165 dosar fond,
unei asemenea învoieli, în condiţiile în care reclamantul a arătat că societatea trebuia
angajatorul a sesizat în mod direct instanţa obligată să-i predea ansamblul înlocuit,
de judecată pentru recuperarea prejudiciului ansamblu pe care salariatul l-a defectat.
produs de salariatul reclamant.
Este adevărat că instanţa nu s-a pronunţat
Art. 254 alin. (2) C. muncii reglementează asupra acestei cereri însă, potrivit prevederilor
unele situaţii legale care au ca urmare art. 445 C. pr. civ., completarea hotărârii nu
înlăturarea caracterului ilicit al faptei, deşi în poate fi cerută pe calea apelului.
individualitatea ei aceasta este prejudiciabilă.
Faţă de toate considerentele mai sus expuse,
Potrivit Codului muncii, salariaţii nu răspund de în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (2)
pagubele provocate de forţa majoră sau de alte C. pr. civ., instanţa a admis apelul şi a schimbat
cauze neprevăzute şi care nu putea fi înlăturate în parte sentinţa civilă atacată în sensul că a
şi nici de pagubele care se încadrează în riscul admis în parte şi capătul de cerere formulat de
normal al serviciului. reclamantul A. având ca obiect plata diurnei şi
a obligat pârâta să plătească reclamantului şi
A invocat salariatul faptul că a existat o cauză suma de 345 euro, cu titlu de diurnă.
neprevăzută care a determinat producerea
pagubei. A respins cererea formulată de pârâtă, de
obligare a reclamantului la plata sumei de
Reţine Curtea că imprevizibilitatea even i 580 euro achitată cu titlu de diurnă, ca
mentului este o trăsătură care se determină în nefondată.
concret, ţinând seama de nivelul cunoştinţelor
ce trebuiau însuşite de autor, în raport cu În temeiul dispoziţiilor art. 1616 şi art. 1617
funcţia îndeplinită. alin. (1) C. civ. a compensat datoriile reciproce
ale părţilor, până la concurenţa celei mai mici
Potrivit declaraţiei pe care a dat-o la data dintre ele.
de 10 noiembrie 2014, reclamantul a arătat
că, la efectuarea unei manevre cu spatele, Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sen
„pe marginea străzii era un stâlp de fier care tinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Posibilitatea cumulului pensiei anticipate parţiale

cu veniturile rezultate din prestarea unei activităţi
profesionale
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, art. 6 alin. (1), art. 118
C. pr. civ., art. 477
Problema care se pune în speţă este aceea a dispoziţiei din Legea nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii în care se încadrează situaţia reclamantei, raportat bineînţeles la circumstanţele
specifice speţei deduse judecăţii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de
pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, persoanele care realizează venituri de natură
profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe. Reclamanta a
obţinut venituri dintr-o activitate profesională, adică venituri din exercitarea unei profesii, respectiv
o activitate cu caracter permanent desfăşurată în baza unei calificări şi că venitul realizat de
contestatoare provine dintr-o activitate profesională.
Potrivit prevederilor art. 118 din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de pensii, pot cumula pensia
cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele
categorii de pensionari: pensionarii pentru limită de vârstă; nevăzătorii; pensionarii de invaliditate gradul
III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate; copiii, pensionari de urmaş.
Persoanele încadrate la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010 sunt asigurate obligatoriu,
prin efectul legii, dacă realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu
cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale
de stat, caz în care nu se încadrează reclamanta.
În primul rând trebuie evidenţiat faptul că, Aceste susţineri ale părţii apelante sunt deosebit
potrivit prevederilor art. 477 alin. (1) C. pr. civ., de importante, întrucât reprezintă punctul de
instanţa de apel trebuie să rejudece fondul în plecare în analiza încadrării situaţiei recla
limitele stabilite expres de către apelantă. mantei în prevederile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d)
sau ale art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea
JURISPRUDENŢĂ
Art. 477 C. pr. civ. dă valoare normativă regulii

tantum devolutum quantum apellatum. nr. 263/2010.
Este necesară această precizare întrucât, în me A fost reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 114
moriul de apel, partea apelantă indică în mod alin. (1) lit. b) din Legea nr. 263/2010, în con
expres faptul că reclamanta a obţinut venituri diţiile în care partea reclamantă a realizat ve
dintr-o activitate profesională, adică venituri din nituri dintr-o activitate profesională în calitate
exercitarea unei profesii, respectiv o activitate de beneficiară a unei pensii anticipate parţiale.
cu caracter permanent desfăşurată în baza unei
calificări şi că venitul realizat de contestatoare Potrivit acestei dispoziţii legale din legea privind
provine dintr-o activitate profesională. sistemul unitar de pensii, în sistemul public de

Posibilitatea cumulului pensiei anticipate parţiale cu veniturile rezultate din prestarea unei activităţi profesionale
pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna adică venituri din exercitarea unei profesii,
următoare celei în care pensionarul, beneficiar al respectiv o activitate cu caracter permanent
unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate desfăşurată în baza unei calificări şi că venitul
parţiale, se regăseşte în una dintre situaţiile realizat de contestatoare provine dintr-o acti
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu vitate profesională.
excepţia consilierilor locali sau judeţeni.
În aceste condiţii trebuie să ne raportăm la
Problema care se pune în speţă este aceea a dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea
dispoziţiei din legea privind sistemul unitar de nr. 263/2010, dispoziţii care reglementează asu
pensii în care se încadrează situaţia reclamantei pra situaţiei în care se regăsesc persoanele care
intimate, raportat bineînţeles la circumstanţele realizează venituri din activităţi profesionale.
specifice speţei deduse judecăţii.
Legea nr. 200/2004, privind recunoaşterea
Pentru a clarifica această problemă trebuie să diplomelor şi calificărilor profesionale pentru
pornim de la enunţarea situaţiilor asupra că profesiile reglementate din România, stabileşte
rora reglementează dispoziţiile art. 6 alin. (1) că activitatea profesională reglementată re
pct. I lit. d) şi ale art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din prezintă activitatea profesională pentru care
Legea nr. 263/2010. accesul sau exercitarea în România este condi
ţionată, direct sau indirect, în conformitate cu
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. I lit. d)
legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui
din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de
document care să ateste nivelul de formare
pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul
profesională [art. 2 alin. (1)].
legii persoanele care realizează venituri de
natură profesională, altele decât cele salariale, Sunt considerate activităţi profesionale regle
din drepturi de autor şi drepturi conexe mentate activităţile exercitate cu titlu profe
definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din sional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este
Legea nr.‑571/2003 privind Codul fiscal, cu rezervată doar titularilor unor documente
modificările şi completările ulterioare, precum care atestă nivelul de formare profesională
şi din contracte/convenţii încheiate potrivit [art. 2 alin. (2)].
Codului civil.
Sunt considerate, de asemenea, activităţi pro
În baza dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) fesionale reglementate activităţile desfăşurate
din Legea nr. 263/2010, în sistemul public de
de membrii unei organizaţii profesionale, dacă
pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul
organizaţia respectivă:
legii, persoanele care realizează, în mod ex
clusiv, un venit brut pe an calendaristic a) are ca obiectiv fundamental promovarea şi
echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul sa menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit
larial mediu brut utilizat la fundamentarea domeniu profesional;
bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se
află în următoarea situaţie: alte persoane care b) este recunoscută prin legea română în
realizează venituri din activităţi profesionale. vederea realizării acestui obiectiv;
La acest moment trebuie să dăm eficienţă c) eliberează membrilor săi un document care
acelor reţineri ale părţii apelante, în legătură atestă nivelul de formare profesională;
cu care mai sus am dezvoltat.
d) impune membrilor săi respectarea unor
Astfel, a arătat apelanta că reclamanta a reguli de conduită profesională elaborate de
obţinut venituri dintr-o activitate profesională, aceasta;

e) conferă membrilor săi dreptul de a folosi un anul 2014, câştigul salarial mediu brut utilizat la
titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de
beneficia de un statut corespunzător nivelului stat pe anul 2014 a fost de 2.298 lei.
de formare profesională [art. 2 alin. (3)].
Potrivit adeverinţei depuse la fila 31 dosar fond,
Lista profesiilor reglementate în România este reclamanta intimată a realizat în anul 2014 din
prevăzută în anexa nr. 2 a acestui act normativ activităţi profesionale venituri în cuantum de
[art. 3 alin. (2)], fiind diferenţiate profesiile în 4116 lei (3396+718+2).
funcţie de nivelul de studii impus.
Astfel, în anul 2014 reclamanta nu a realizat un
Aşadar, condiţia de bază a profesiei reglemen venit brut echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul
tate este existenţa unui titlu profesional remis salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
fie de o autoritate publică, fie de o organizaţie bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv
profesională. echivalent cu cel puţin 9192 lei (2298 x 4).
Astfel, se reţine faptul că reclamanta intimată a A mai invocat apelanta prevederile art. 118 din
desfăşurat o activitate profesională, în baza unei Legea nr. 263/2010. Potrivit acestei dispoziţii,
calificări, putând fi considerată o persoană care în sistemul public de pensii, pot cumula
a realizat venituri din activităţi profesionale, aşa pensia cu venituri provenite din situaţii pentru
cum a arătat chiar apelanta prin memorial de care asigurarea este obligatorie, în condiţiile
apel, fiind astfel încadrabilă în prevederile art. 6 legii, următoarele categorii de pensionari:
alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea nr. 263/2010. pensionarii pentru limită de vârstă; nevăzătorii;
pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi
Ceea ce trebuie analizat în continuare este copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul
realizarea sau nu a plafonului impus de dis III de invaliditate; copiii, pensionari de urmaş,
poziţiile art. 6 alin. (1) pct. IV lit. e) din Legea prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
nr. 263/2010, de cel puţin de 4 ori câştigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea Rezultă că pentru celelalte categorii de
bugetului asigurărilor sociale de stat. pensionari este interzis cumulul pensiei cu
venituri provenite din situaţii pentru care
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 6/2013, asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii.
legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe
anul 2013, câştigul salarial mediu brut utilizat Or, aşa cum mai sus am arătat, persoanele
la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale încadrate la art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea
nr. 263/2010 sunt asigurate obligatoriu, prin
de stat pe anul 2013 a fost de 2.223 lei.
efectul legii, dacă realizează, în mod exclusiv,
Potrivit adeverinţei depuse la fila 31 dosar fond, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu
reclamanta intimată a realizat în anul 2013 din cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut
JURISPRUDENŢĂ
activităţi profesionale venituri în cuantum de utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor

3946 lei (3113+150+678+5). sociale de stat.
Astfel, în anul 2013 reclamanta nu a realizat un Potrivit celor mai sus indicate, intimata re
venit brut echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul clamantă nu a realizat în anii 2013 şi 2014
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea plafonul impus de dispoziţia din legea privind
bugetului asigurărilor sociale de stat, respectiv sistemul unitar de pensii, respectiv cel puţin
echivalent cu cel puţin 8892 lei (2223 x 4). de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurărilor sociale
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 340/2013, de stat, pentru a se afla în situaţia de a fi asi
legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe gurată obligatoriu.

Condiţiile de angajare a răspunderii patrimoniale a angajatului
Condiţiile de angajare a răspunderii patrimoniale a

angajatului
C. muncii, art. 254
C. pr. civ., art. 480 alin. (1) şi (2)
Pentru fapta prejudiciabilă invocată în această cauză nu se poate reţine vinovăţia pârâtului şi nici
faptul că ar fi săvârşit întreaga acţiune prejudiciabilă, întrucât probele existente relevă, în primul
rând, existenţa unor acţiuni ale angajatorului de încălcare a obligaţiilor legale.
Societăţii reclamante îi revine obligaţia legală de a răspunde pentru utilizarea unor tahografe
neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte.
Acţiunile de manipulare a înregistrărilor aparatelor tahograf profită în primul rând întreprinderii de

transport, finalitatea constând în folosirea aceluiaşi conducător auto pentru efectuarea de curse
de transport, cu nesocotirea prevederilor legale referitoare la durata de conducere, la perioadele
de repaus etc.
(C. Apel Târgu Mureş, decizia nr. 618/A/2015, www.portal.just.ro)
Apelantul pârât critică soluţia primei instanţe Soluţia de respingere pronunţată de instanţa
în ceea ce priveşte dispoziţia de admitere în de fond cu privire la aceste pretenţii, a format
parte a despăgubirilor pretinse de intimata doar obiectul apelului declarat de reclamantă,
reclamantă şi obligării pârâtului la plata sumei apel care însă este tardiv, considerentele
de 4.000 lei. pentru care a fost reţinută această excepţie
Prin cererea de chemare în judecată intimata fiind redate mai sus.
reclamantă a invocat răspunderea patrimonială
În aceste condiţii, limitele efectului devolutiv
a apelantului pârât întemeiată pe principiile
determinate de ceea ce s-a apelat (art. 477
răspunderii civile contractuale pentru pagubele
materiale produse de salariat angajatorului C. pr. civ.) precum şi principiul neagravării
din vina şi în legătură cu munca sa [art. 254 situaţiei în propria cale de atac prevăzut de
alin. (1) C. muncii, în numerotarea actuală]. art. 481 C. pr. civ., opreşte instanţa de la analiza
soluţiei de respingere a acestor pretenţii în
Intimata reclamantă a invocat neîndeplinirea calea de atac declarată de pârât.
de către apelantul pârât a unei obligaţii de
serviciu cuprinsă în fişa postului anexată la Aşadar, analiza prezentului apel se limitează
cererea de chemare în judecată, precum şi la modul în care prima instanţă a stabilit
săvârşirea de către apelantul pârât a acţiunii situaţia de fapt şi a făcut aplicarea prevederilor
de desigilare a aparatului tahograf. art. 254 C. muncii, pronunţând soluţia de
Neîndeplinirea atribuţiilor cuprinse în fişa admitere a pretenţiilor reclamantei constând
postului viza pretenţiile reclamantei constând în contravaloarea amenzii contravenţionale în
în contravaloarea amenzii contravenţionale cuantum de 4.000 lei aplicată pentru rularea
aplicată pentru circularea autovehiculului unui autovehicul proprietatea reclamantei,
având inspecţia tehnică periodică expirată. condus de pârât, având tahograful desigilat.

C. Apel Târgu Mureş, decizia nr. 618/A/2015
Pentru considerentele ce vor fi prezentate în poate manipula cu uşurinţă întrucât nu mai

continuare, Curtea a apreciat criticile ape înregistrează activităţile corecte ale condu
lantului pârât ca fiind întemeiate. cătorului auto. Cu ocazia controlului s-a oprit
sigiliul aparatului tahograf.
În analiza cerinţelor prevăzute de art. 254
alin. (1) C. muncii, Curtea a avut în vedere Toate aceste elemente de fapt se desprind din
următoarele elemente ale stării de fapt: cuprinsul procesului-verbal de contravenţie -
înscris care are valoare probatorie în prezenta
Apelantul pârât în calitate de angajat al cauză, fiind un act emis de o autoritate publică
intimatei reclamante în baza contractului şi care, neatacat, constituie titlu executoriu
individual de muncă, în funcţia de şofer conform art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
autocamion/maşină de mare tonaj, a fost oprit
în trafic la data de 9 mai 2014 ora 18,00, pe Prin urmare acţiunea de distrugere a sigiliului
DN 65F km. 9, în localitatea Craiova, de către aplicat pe aparatul tahograf a constat în pilirea
agenţii constatatori din cadrul ISCTR. picioruşelor de blocare şi în deteriorarea
locaşului de introducere a acestuia.
Apelantul pârât efectua la acel moment un
transport rutier de mărfuri în trafic naţional, Pentru motivele ce vor fi prezentate în con
cu autovehiculul având datele de identificare tinuare instanţa a apreciat că pentru fapta
cuprinse în procesul-verbal de contravenţie, prejudiciabilă invocată în această cauză nu se
proprietatea societăţii intimate. poate reţine vinovăţia pârâtului şi nici faptul
că ar fi săvârşit întreaga acţiune prejudiciabilă.
Agenţii constatatori au constatat săvârşirea
a două contravenţii pentru care au întocmit Aceasta întrucât probele existente în prezentul
procesul-verbal de contravenţie seria ISCTR dosar relevă în primul rând existenţa unor
nr. 41165026 din 9 mai 2014 (existent în copie acţiuni ale angajatorului de încălcare a
la fila 8 dosar fond). obligaţiilor legale. Legat de declaraţia mar
torului B.R. audiat în primă instanţă, Curtea
În apelul declarat de pârât prezintă importanţă
a avut în vedere calitatea acestui martor (a
fapta contravenţională descrisă la pct. a) din
declarat că este fiul administratorului societăţii
procesul-verbal de contravenţie, prevăzută de
şi al asociatului, că a fost angajatul societăţii
art. 8 alin. (1) pct. 14 şi sancţionată de art. 9
şi se ocupa de coordonarea transportului în
alin. (1) lit. A din O.G. nr. 37/2007 (în forma
lipsa tatălui său – fila 110), motiv pentru care
în vigoare la data de 9 mai 2014), pentru care
s-a aplicat intimatei reclamante o amendă con apreciază că se impune înlăturarea acelei
travenţională în sumă de 8.000 lei (redusă la părţi din declaraţie care conţine o deducţie
4.000 lei în cazul achitării în termen de 48 ore). personală, care nu se bazează pe împrejurări de
fapt concrete, percepute în mod direct - „…pot
JURISPRUDENŢĂ
Cu privire la această sumă societatea reclamantă

invocă răspunderea salariatului apelant, să afirm că numai pârâtul este cel care putea
întemeiată pe prevederile legale amintite mai desigila tahograful…”. Nu sunt relevante nici
sus. următoarele aspecte declarate de martor „…
în perioada mea de activitate (până în aprilie
În cuprinsul procesului-verbal de contravenţie 2014) ştiu că sigiliul tahografului aplicat pe
s-a reţinut că la momentul controlului s-a maşina condusă de pârât era intact, acesta fiind
constatat utilizarea unui aparat tahograf ce verificat la SC F. SRL Tg. Mureş, dovada fiind că
avea sigiliul cu picioruşele pilite şi locaşul la controlul din judeţul Hunedoara totul a fost
de introducere al acestuia deteriorat; prin în regulă…”, întrucât din coroborarea acestor
desigilarea aparatului tahograf acesta se informaţii cu înscrisul existent la fila 26 şi

Condiţiile de angajare a răspunderii patrimoniale a angajatului
cu planşele foto de la filele 14-17, rezultă că cunoştea existenţa acestor practici, este
acea verificare aparatului tahograf efectuată greu de crezut că aceste informaţii nu erau
de SC F. SRL a avut loc la data de 17 august cunoscute la nivelul conducerii societăţii.
2012 (prin urmare cu mult înainte de data
constatării faptei contravenţionale pentru care Instanţa are în vedere prevederile art. 10
s-a aplicat societăţii amenda de 4.000 lei). Iar alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006
în ce priveşte obiectul şi data acelui control potrivit cărora „(1) Se interzice întreprinderilor
de la Hunedoara, societatea nu a prezentat de transport să remunereze conducătorii
nicio dovadă şi oricum, este o situaţie mult auto salariaţi sau care sunt puşi la dispoziţia
anterioară plecării în cursa în discuţie. În plus lor în funcţie de distanţa parcursă şi/sau de
martorul a precizat că nu a condus ca şofer cantitatea de mărfuri transportată, chiar şi
autovehiculul în discuţie. sub formă de prime sau majorări salariale, în
cazul în care o asemenea remunerare este de
Calitatea acestui martor conduce la concluzia natură să pericliteze siguranţa rutieră şi/sau să
că este interesat în susţinerea poziţiei încurajeze încălcarea prezentului regulament”.
reprezentanţilor reclamantei. Pentru aceste
motive instanţa apreciază că se impune Raportat la aceste dispoziţii legale, probele
înlăturarea acestor părţi din declaraţie întrucât amintite mai sus relevă încălcarea de către
dau naştere unor dubii rezonabile, de care nu angajator a unor dispoziţii legale referitoare la
se poate să nu se ţină cont. siguranţa rutieră.
Martorul B.R. a mai declarat următoarele: În acest context, urmează a fi avute în vedere
„Ştiu că există o cutumă în sensul că şoferii împrejurările redate de martorul M.B.A. (fila
să poată desigila tahograful având în vedere 108 dosar fond). Acest martor se referă la
că erau interesaţi să scurteze orele de odihnă acţiuni ale apelantului pârât prin care oprea
pentru a rezulta kilometri în plus parcurşi cu efectuarea înregistrărilor de către aparatul
scopul de a primi salariu mai mare…”, dar tahograf, dar precizează totodată faptul că
că nu cunoştea care este modul de operare, acest lucru era cunoscut de martorul B.R., care
acesta fiindu-i explicat de agenţii din cadrul îl încuraja pe şofer în utilizarea acestor practici
ISCTR după sancţionarea contravenţională a - „…acel tahograf avea o liţă şi dacă acea liţă
societăţii intimate. era introdusă într-un locaş, tahograful nu mai
înregistra, da am văzut când pârâtul făcea
Această parte a declaraţiei, coroborată cu
aşa ceva, urmare a acestor acţiuni din partea
întrebarea propusă de societatea intimată la
pârâtului tahograful nu mai funcţiona … am
punctul 6 din interogatoriul luat apelantului
fost prezent la o discuţie purtată între domnul
pârât în primă instanţă – „Corespunde
B.R. şi pârâtul XX prin care domnul B. îl sfătuia
adevărului faptul că salariul dvs. constă într-o
pe prietenul meu să se folosească de această
sumă fixă, la care se adăugă un spor calculat în
şmecherie”.
funcţie de numărul de km. realizaţi? (fila 106
verso dosar fond) – conduc la concluzia aplicării Nu reiese însă din nicio probă a dosarului care
de către societatea reclamantă a unei practici este autorul acţiunii de pilire a picioruşelor de
de salarizare a şoferilor în funcţie de numărul siguranţă a sigiliului.
de kilometri parcurşi, precum şi la concluzia
cunoaşterii la nivelul angajaţilor societăţii a Potrivit art. 1 din O.G. nr. 37/2007, acest
utilizării unor practici de „păcălire” a aparatului act normativ stabileşte cadrul de apli
tahograf. În condiţiile în care fiul asociatului care a regulilor privind perioadele de con
şi al administratoarei firmei reclamantei ducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale

C. Apel Târgu Mureş, decizia nr. 618/A/2015
conducătorilor auto care efectuează ope ajunge astfel la folosirea într-un segment de
raţiuni de transport rutier ce fac obiectul timp redus, a aceluiaşi conducător auto pentru
Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parla curse mai lungi, ori pentru mai multe curse.
mentului European şi al Consiliului din 15 Iar salarizarea şoferului apelant prin plata unui
martie 2006 privind armonizarea anumitor spor în funcţie de numărul de kilometri parcurşi,
dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul coroborată cu existenţa la nivelul societăţii
transporturilor rutiere. apelante a unor practici de manipulare a în
registrărilor aparatului tahograf care (chiar
Obligaţia de a respecta prevederile legale refe dacă în ceea ce priveşte autovehiculul condus
ritoare la aparatele de înregistrare montate pe de pârât, au fost efectuate în parte de acesta
autovehicule este o obligaţie legală stabilită
conform declaraţiei martorului M.B.A.) erau
în sarcina „întreprinderilor de transport”, iar
cunoscute şi acceptate de societatea anga
acţiunile de deteriorare, desigilare a aparatelor
jatoare, conduc la concluzia nerespectării în
tahograf sunt încadrate în art. 8 alin. (1) din
primul rând de către intimata reclamantă a
O.G. nr. 37/2007, ca fiind „încălcări foarte
dispoziţiilor cuprinse în art. 10 alin. (1) din
grave ale dispoziţiilor Regulamentului (CE)
Regulamentul CE nr. 561/2006.
nr. 561/2006”.
În condiţiile în care cauza faptei prejudiciabile
Această calificare este justificată de pericolul
constă în nerespectarea unei obligaţii legale de
social al faptelor constând în nerespectarea
către angajator, nu poate fi reţinută vinovăţia
condiţiilor stabilite de legiuitor pentru sigu
salariatului apelant pentru angajarea unei
ranţa transporturilor rutiere.
răspunderi patrimoniale a acestuia.
Ori, în înţelesul termenilor folosiţi de O.G.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul
nr. 37/2006 [art. 9 alin. (1) lit. A)] şi de Re
art. 480 alin. (2) C. pr. civ. apelul declarat
gulamentul Parlamentului European şi al
de pârât urmează a fi admis, cu consecinţa
Consiliului (CE) nr. 561/2006 [art. 4 lit. p)
schimbării în parte a sentinţei atacate în sensul
art. 10], în cauză „întreprindere de transport”
respingerii cererii de chemare în judecată
este societatea intimată reclamantă.
şi a cererii de obligare a pârâtului la plata
În concluzie, societăţii reclamante îi revenea o cheltuielilor de judecată din primă instanţă şi
obligaţie legală de a răspunde pentru utilizarea din apel.
unor tahografe neomologate, nesigilate, ne
calibrate, defecte. Faţă de prevederile art. 451 alin. (1), art. 453
alin. (1) C. pr. civ., soluţia de respingere a
Acţiunile de manipulare a înregistrărilor pretenţiilor reclamantei determină obligarea
aparatelor tahograf profită în primul rând în acesteia la plata cheltuielilor de judecată
JURISPRUDENŢĂ
treprinderii de transport, finalitatea constând solicitate de pârât în primă instanţă, în sumă

în folosirea aceluiaşi conducător auto pentru de 1800 lei (onorariul avocaţial dovedit cu
efectuarea de curse de transport, cu neso chitanţa existentă la fila 117 dosar fond).
cotirea prevederilor legale referitoare la durata În temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ. apelul
de conducere, la perioadele de repaus etc. Se reclamantei urmează a fi respins ca tardiv.

Termen de preaviz. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă în perioada de preaviz
Termen de preaviz. Desfacerea disciplinară a

contractului de muncă în perioada de preaviz
C. muncii, art. 8, art. 247, art. 250
Unul dintre principiile de bază în derularea raporturilor de muncă îl constituie principiul

consensualităţii şi al bunei credinţe, principiu care îşi găseşte reglementarea în cuprinsul dispoziţiilor
art. 8 C. muncii. În perioada de preaviz, angajatului i s-a aplicat cea mai drastică sancţiune, anume
concedierea, fapt care încalcă flagrant principiul bunei-credinţe.
Termenul de preaviz este unul care profită atât angajatorului cât şi salariatului. Angajatorului îi
este asigurată posibilitatea de a-şi organiza activitatea şi de a lua toate măsurile necesare înlocuirii
salariatului concediat, iar pe de altă parte salariatul are dreptul în acest interval de timp de a căuta
un alt loc de muncă. Prin urmare, în respectarea principiului bunei credinţe ambele părţi trebuie
să acţioneze în concordanţă cu interesul său în măsura în care nu afectează şi interesul celuilalt.
În speţă, contestatorului i-a fost anulată decizia de concediere, fapt ce adus la reintegrarea acestuia.
Totodată a beneficiat de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte
drepturi de care ar fi beneficiat acesta în executarea contractului individual de muncă.
(C. Apel Braşov, decizia nr. 1246/Ap/2015, www.portal.just.ro)
Constată că prin cererea de chemare în ju - S-a dispus reintegrarea contestatorului pe

decată, contestatorul R.A. a solicitat, în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de
contradictoriu cu intimata S.C. S.P.I. S.R.L., mai sus;
anularea Deciziei nr. 2.375 din 1 aprilie 2014
de încetare a contractului individual de muncă - A fost obligată intimata la plata către con
emisă de către intimată, obligarea pârâtei la testator a unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate şi reactualizate şi cu cele
plata de despăgubiri egale cu salariile indexate,
lalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta în
majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi
executarea contractului individual de muncă,
de care ar fi beneficiat, dacă ar fi continuat
până la reintegrare;
să execute contractul individual de muncă,
repunerea părţilor în situaţia anterioară A fost obligată intimata la plata către con
emiterii actului de concediere dispunându-se testator a sumei de 2.000 lei cu titlu de
reintegrarea sa în cadrul S.C. S.P.I. S.R.L. pe cheltuieli de judecată.
postul şi funcţia deţinută anterior, cu cheltuieli
de judecată. Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut
următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79/2014 pronunţată de
Tribunalul Braşov a fost admisă contestaţia Contestatorul a avut calitatea de angajat al
formulată de contestatorul R.A. în contra societăţii intimată în temeiul contractului in
dictoriu cu intimata S.C. S.P.I. S.R.L. şi, în dividual de muncă nr. 3810 din 29 iunie 2010.
consecinţă: A ocupat postul de manager zonă, cu normă
întreagă de lucru, de 8 ore pe zi, 40 de ore
- A fost anulată Decizia de concediere nr. 2375 pe săptămână. Salariul iniţial de bază brut
din 1 aprilie 2014 emisă de către intimată; lunar convenit de părţi a fost de 3.736 lei, din

C. Apel Braşov, decizia nr. 1246/Ap/2015
care salariu de încadrare 2.989 lei, spor de 1. „nu a făcut planul activităţilor zilnice,
confidenţialitate 25% şi spor de vechime 5%. evaluarea zilnică şi planul pentru următoarea zi în
data de 21 martie 2014 şi 24 martie 2014, iar la
Prin Preavizul de concediere nr. 1745 din insistenţele directorului general a trimis un plan
6 martie 2014 intimata i-a adus la cunoştinţă pentru data de 25 martie 2014 foarte succint,
contestatorului că, începând cu data de 6 martie care nu corespundea cerinţelor de detalii minime
2014, i se acordă preaviz de 20 de zile lucrătoare, solicitate, toate acestea deşi directorul general
până la data de 3 aprilie 2014 (inclusiv), la a specificat clar cum trebuie să fie structurate
expirarea termenului urmând a se aplica decizia aceste planificări de activităţi. De asemenea a
de concediere a sa în temeiul dispoziţiilor trimis un raport pentru data de 26 martie 2014
art. 65 C. muncii. şi o planificare pentru data de 27 martie 2014,
foarte succinte, care nu corespundeau cerinţelor
În cuprinsul preavizului intimata a expus
de detalii minime specificate”.
motivele de fapt ale concedierii, care constau
în scăderea drastică a vânzărilor, pierderile 2. „a refuzat o altă sarcină de serviciu: să se
înregistrate la punctul de lucru B., scăderea prezinte la testarea cunoştinţelor profesionale
volumului de marfă facturată în 2013, nece din data de 28 martie 2014 de la sediul firmei
sitatea reducerii cheltuielilor şi încadrarea din C.N., după ce la testarea din ianuarie
acestora în veniturile estimate a fi încasate în 2014 nu a participat - fiind bolnav, deşi a fost
următoarele 12 luni pentru a readuce punctul atenţionat că este aşteptat în martie 2014 la
de lucru pe profit, necesitatea desfiinţării pos această testare”.
tului contestatorului. De asemenea, a arătat
că nu are disponibil alt post compatibil cu În drept, intimata a reţinut că, prin faptele sale,
experienţa şi calificările deţinute de către contestatorul a încălcat prevederile art. 60 din
contestator. Regulamentul intern şi sarcinile de la punctul 5
din fişa postului.
În preambulul preavizului s-au indicat alte
două acte ca temei al concedierii şi anume Raportat la această stare de fapt tribunalul
Raportul Directorului Executiv nr. 1719 din a apreciat ca fiind fondată contestaţia cu
5 martie 2014 cu privire la situaţia financiară a soluţionarea căreia a fost investit pentru
punctelor de lucru în anul 2013 şi Decizia AGA considerentele ce succed: Prima abatere
nr. 70 din 6 martie 2014 privind reorganizarea sancţionată, respectiv neîntocmirea planului
şi restructurarea activităţii în punctele de lucru zilnic de activitate şi de evaluare (cu menţio
care au înregistrat pierderi în scopul readucerii narea fiecărei activităţi pe care şi-o propune,
lor pe profit. una sub alta, a procentului de realizare şi a
procentului de satisfacţie personală legat de
Hotărârea de concediere a contestatorului, fiecare activitate) în două zile şi întocmirea
JURISPRUDENŢĂ
în temeiul art. 65 C. muncii, ca urmare a unuia sumar în alte trei zile este minoră şi nu
desfiinţării postului său nu a mai fost pusă în justifică sancţiunea aplicată, cu atât mai mult
practică de către intimată, care, prin decizia cu cât a fost săvârşită în perioada de preaziv.
contestată în speţă, a desfăcut contractul Acesta are un anumit specific şi este impus
de muncă încheiat cu partea adversă în de lege angajatorului în beneficiul salariatului.
temeiul art. 61 lit. a) C. muncii, pe motive Astfel, rolul termenului de preaviz este acela
disciplinare. Astfel, prin Decizia nr. 2375 din de a-i da răgaz angajatului concediat să se
1 aprilie 2014 intimata a sancţionat în modul acomodeze din punct de vedere material şi
arătat următoarele fapte ale contestatorului, moral cu noua situaţie, de a-i permite căutarea
apreciate ca fiind abateri disciplinare: unui alt loc de muncă, predarea sarcinilor şi

lucrărilor către angajaţii care îi preiau atribuţiile În speţă, abaterea în discuţie a fost săvârşită
etc. Or, în raport de această situaţie specială a în împrejurările speciale anterior menţionate,
contestatorului, nerealizarea scriptică a planului vinovăţia contestatorului este scăzută întrucât
de activitate în două zile, ceea ce nu echivalează acesta, în perioada de preaviz, a avut în vedere
cu neîndeplinirea concretă a celorlalte atribuţii cu prioritate pregătirea părăsirii locului de
ce îi revin conform fişei postului, nu apare ca muncă, a predării activităţii, ceea ce este
fiind o încălcare a sarcinilor de serviciu de o firesc, abaterea sancţionată nu a avut nicio
asemenea gravitate încât să aibă caracterul unei consecinţă, iar comportarea anterioară a
abateri disciplinare care să justifice sancţiunea contestatorului nu s-a dovedit că ar fi justificat
desfacerii disciplinare a contractului individual aplicarea sancţiunii celei mai drastice. De
de muncă. asemenea, nu s-a susţinut şi dovedit că
anterior contestatorul ar fi fost sancţionat
În sensul că, pentru neîntocmirea de către disciplinar.
contestator a unui plan zilnic de activitate şi
a evaluării zilnice în două zile, respectiv pentru Prin urmare, niciunul dintre criteriile stabilite
întocmirea unor asemenea planuri fără detalii prin lege nu justifică sancţiunea drastică aleasă
(sumare) pentru trei zile cu aproximativ o de intimată pentru faptele analizate.
săptămână înainte de concedierea sa pentru
desfiinţarea postului, nu se impunea aplicarea A doua faptă imputată contestatorului nu are
sancţiunii concedierii s-a reţinut că, prin caracterul unei abateri disciplinare, în sensul
art. 250 C. muncii, s-a stabilit o anumită art. 247 alin. (2) C. muncii, în condiţiile în
ordine a aplicării sancţiunilor disciplinare, în care evaluarea cunoştinţelor contestatorului
raport cu gravitatea abaterii disciplinare, în cu câteva zile înainte de la desfiinţarea
funcţie de anumite criterii indicate limitativ, postului său, în temeiul prevederilor art. 65
ceea ce înseamnă că nu se poate aplica pentru C. muncii, reprezintă un demers fără nicio
o abatere minoră o sancţiune majoră, în speţă justificare, fără finalitate practică sau in
cea mai gravă dintre cele reglementate de lege teres pentru angajator, punând în lumină
(art. 248 C. muncii). Astfel, art. 250 C. muncii mai degrabă exercitarea abuzivă de către
dispune în sensul că: acesta a drepturilor sale, contrar scopului
pentru care sunt recunoscute de lege, decât
ART. 250 o încălcare de către angajat a atribuţiilor
specifice postului. Prezenţa contestatorului
,,Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinară la evaluare presupunea pregătirea acestuia
aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii prin studierea unui material pregătit de către
disciplinare săvârşite de salariat, avându-se în angajator anume în acest sens, adică însuşirea
vedere următoarele: unor cunoştinţe care nu îi mai foloseau
a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; nici angajatului şi nici angajatorului în cele
câteva zile de muncă pe care trebuia să o
b) gradul de vinovăţie a salariatului; mai presteze, deplasarea contestatorului la o
mare distanţă, respectiv la C.N., participarea
c) consecinţele abaterii disciplinare; efectivă la testare, recuperarea în altă zi a zilei
d) comportarea generală în serviciu a salariatului; de lucru pierdută, efectuarea unor cheltuieli
etc. în condiţiile în care întregul demers nu
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite putea avea nicio influenţă asupra modului de
anterior de către acesta”. îndeplinire efectivă a atribuţiilor de serviciu

C. Apel Braşov, decizia nr. 1246/Ap/2015
ale contestatorului în perioada rămasă până O altă critică vizează faptul că modul de
la concediere (câteva zile). soluţionare al fondului cauzei şi a faptului că
instanţa de fond a analizat gravitatea abaterilor
În lumina acestei atitudini abuzive, şicanatorii disciplinare reţinute în sarcina salariatului,
a intimatei în calitatea sa de angajator, ţinând ca nefiind suficient de grave pentru a atrage
seama de faptul că perioada de preaviz are sancţiunea cea mai grea, respectiv aceea a
ca scop protecţia angajatului, care trebuie să desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
se pregătească pentru o schimbare majoră
a situaţiei sale şi să îşi caute un nou loc de Instanţa trebuia să ţină cont de faptul că con
muncă, iar nu perfecţionarea profesională testatorul se face vinovat de nerespectarea
obligaţiei de îndeplinire a rapoartelor privind
pentru un post de pe care este concediat,
activitatea proprie şi a personalului din
având în vedere că intimata s-a dovedit că
subordine că a nesocotit obligaţia de a se
a refuzat acordarea unor ore libere contes
prezenta la evaluarea periodică realizată de
tatorului în scopul de a-şi găsi un nou loc de angajator şi a lipsit nemotivat de la serviciu
muncă tribunalul apreciază că aplicarea celei încălcând dispoziţiile art. 60 pct. 34 din
mai grele sancţiuni disciplinare (nu pentru Regulamentul de Ordine Interioară.
neîndeplinirea sarcinilor concrete care îi
reveneau angajatului în cele câteva zile rămase Măsura desfacerii contractului individual de
până la concediere, ci pentru neînştiinţarea muncă este una legală, care a fost luată în
detaliată a superiorului ierarhic cu privire la temeiul dispoziţiilor art. 114 din Regulamentul
programul său zilnic, pe categorii de activităţi de Ordine Interioară şi nu a fost discreţionară
şi intervale orare, cu indicarea gradului de sau stabilită în mod arbitrar de angajator.
satisfacţie) nu respectă o justă proporţie care În continuarea motivelor de apel se mai
trebuie să existe între abaterea disciplinară a arată că în nicio situaţie, perioada de preaviz
angajatului şi sancţiunea aplicată. Din această nu îi permite salariatului să aibă o atitudine
perspectivă, susţinerile contestatorului în necorespunzătoare, nu este o situaţie de
sensul că decizia atacată este rezultatul unei protecţie a salariatului şi nu îl exonerează de
atitudini şicanatorii, abuzive a intimatei sunt dreptul de a îndeplini obligaţiile de serviciu.
întemeiate, actul de concediere fiind emis
cu încălcarea legii, respectiv a prevederilor Se mai critică şi faptul că prima instanţă a
art. 248 coroborat cu art. 250 C. muncii atât reţinut în mod contrar stării de fapt, atitudinea
apelantei ca fiind una şicanatoare şi abuzivă.
în litera cât şi în spiritul său.
Analiza instanţei la acest aspect a fost una
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de sumară şi s-a stabilit cu mare uşurinţă că
apelanta pârâtă S.C. S.P.I. S.R.L. criticându-o atitudinea angajatorului a fost una abuzivă.
JURISPRUDENŢĂ
pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând sentinţa atacată în raport de
În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticile formulate, instanţa apreciază că apelul
criticată pentru faptul că prima instanţă a nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins
iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată
acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că
ca legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor
prin niciun capăt de cerere, contestatorul nu
art. 480 alin. (1) C. pr. civ. pentru următoarele
a solicitat plata salariilor indexate majorate şi
considerente:
reactualizate aferente perioadei cuprinsă între
data încetării contractului de muncă şi data În legătură cu prima critică din apel, care
reintegrării în funcţia deţinută anterior. vizează faptul că prima instanţă a acordat mai

mult decât s-a cerut, din cererea de chemare în precum şi evaluarea zilnică a planului pentru
judecată se poate observa că petitul principal următoarele zile au fost trimise foarte succint
îl constituie anularea deciziei nr. 2375/2014 şi nu corespundeau cerinţelor de detalii minime
emisă de intimată şi obligarea acesteia la specificate. Ori, întocmirea necorespunzătoare
plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, a planului de activitate, în condiţiile în care
majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi contestatorul se afla în termenul de preaviz,
de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat să fără ca angajatorul să delege aceste atribuţii
execute contractul individual de muncă. unui alt salariat, care eventual ar fi urmat să
preia aceste atribuţii, nu trebuie apreciată
Prin urmare nu se poate susţine că instanţa
ca fiind o faptă suficient de gravă pentru a fi
de judecată nu a fost învestită cu un astfel
antrenată răspunderea disciplinară.
de capăt de cerere şi aceste pretenţii nu au
fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, Unul dintre principiile de bază în derularea
pentru că cererea de chemare în judecată a fost raporturilor de muncă îl constituie principiul
comunicată către pârâtă. consensualităţii şi al bunei credinţe, principiu
care îşi găseşte reglementarea în cuprinsul
În consecinţă, prima critică din apel va fi
dispoziţiilor art. 8 C. muncii. Ori, aplicarea
respinsă ca nefondată.
celei mai drastice sancţiuni, în perioada de
În ceea ce priveşte restul criticilor din apel, nici preaviz a contestatorului, pentru îndeplinirea
acestea nu sunt fondate. corespunzătoare a unei atribuţii de serviciu,
faptă care nu a atras consecinţe negative
Pentru prima faptă, reţinută în sarcina con suficient de mari, astfel încât să fie lezate
testatorului drept abatere disciplinară se poate valorile enumerate mai sus, încalcă flagrant
constata că reclamantul se afla în perioada de principiul bunei credinţe.
preaviz, iar lipsa acelor rapoarte precum şi
întocmirea defectuoasă şi lacunară a lor, nu Termenul de preaviz este unul care profită atât
periclita activitatea societăţii angajatoare. angajatorului cât şi salariatului. Angajatorului
Prima instanţă în mod corect a analizat îi este asigurată posibilitatea de a-şi organiza
gravitatea faptei pentru ca această să poată activitatea şi de a lua toate măsurile necesare
fi considerată o abatere disciplinară sau nu. În înlocuirii salariatului concediat, iar pe de altă
mod corect s-a apreciat că, obiectul abaterii parte salariatul are dreptul în acest interval
disciplinare, respectiv valoarea socială lezată de timp de a căuta un alt loc de muncă. Prin
prin săvârşirea ei, o reprezintă relaţiile sociale urmare, în respectarea principiului bunei
de muncă, ordinea şi disciplina în muncă. În credinţe ambele părţi trebuie să acţioneze în
decizia de desfacere a contractului de muncă concordanţă cu interesul său în măsura în care
s-a reţinut că planul activităţilor zilnice nu afectează şi interesul celuilalt.

Nelegalitatea deciziei de încetare de drept a

contractului individual de muncă la împlinirea vârstei
de pensionare. Discriminare pe criterii de sex.
Principiul supremaţiei dreptului european
C. muncii, art. 56 alin. (1) lit. c)
Legea nr. 263/2010, Anexa 5
Legea nr. 202/2002, art. 9 alin. (1) lit. b)
În speţă este vorba de încetarea de drept a contractului de muncă pentru îndeplinirea vârstei
standard de pensionare, considerată discriminare pe criterii de sex.
În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi
angajatorii.
Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare
sexuală, vârstă, rasă, apartenenţă etnică etc. este interzisă, iar dreptul la pensie, însă, nu poate fi
aplicat cu încălcarea dreptului la muncă garantat de Constituţie.
Totodată, se invocă și principiul supremaţiei dreptului european.

Prin sentinţa civilă nr. 5/C din 12 ianuarie 2016, Legea nr. 567/2004 coroborate cu art. 56
Tribunalul Neamţ a admis contestaţia com alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003, aceasta
pletată formulată de contestatoarea A., în întrunind condiţiile cumulative de stagiu
contradictoriu cu intimata Curtea de Apel B., minim de cotizare şi a vârstei standard de
şi în consecinţă, a anulat Decizia emisă de in pensionare pentru femei.
timata Curtea de Apel B. privind eliberarea din
funcţie prin pensionare a contestatoarei A.; a Cum Legea nr. 567/2004 face referire în
dispus reintegrarea contestatoarei în postul cuprinsul art. 52 alin. (1) lit. b) la eliberarea
deţinut anterior - specialist IT la Tribunalul C. şi din funcţia de conducere sau execuţie, în
a obligat intimata să-i plătească acesteia o des cazul pensionării, în condiţiile legii, trimiterea
păgubire egală cu salariile indexate, majorate şi la prevederile Legii nr. 263/2010 nu poate fi
JURISPRUDENŢĂ
reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi primită decât în corelare cu O.U.G. nr. 67/2007,
beneficiat, începând cu data de 14 mai 2015 şi în caz contrar, potrivit textului anterior citat
până la momentul reintegrării efective. devenind inaplicabile prevederile conţinute
de art. 53 alin. (1) referitoare la instituirea
În esenţă prima instanţă a reţinut următoarele:
vârstelor standard diferenţiate de pensionare
Prin decizia contestată, intimata a dispus pentru bărbaţi şi femei. Având în vedere aceste
eliberarea din funcţie a contestatoarei, din considerente, prevederile legale privind vârsta
funcţia de specialist IT la Tribunalul C. prin standard de pensionare pentru femei trebuie
pensionare, începând cu 14 mai 2015, în să fie interpretate în lumina principiului
considerarea dispoziţiilor art. 52 lit. b) din nediscriminării pe criteriu de sex, ca având

Nelegalitatea deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă la împlinirea vârstei de pensionare
caracter opţional pentru categoria socială de contestatoare, este interzisă discriminarea

protejată prin intermediul ei (femeile). prin utilizarea de către angajator a unor
practici care dezavantajează persoanele de
O.U.G. nr. 67/2007 care transpune Directiva un anumit sex, în legătură cu relaţiile de
nr. 86/378/CEE şi nr. 96/97/CE abrogate în
muncă, referitoare la încheierea, suspendarea,
mod expres prin Directiva nr. 2006/54/CE
modificarea şi/sau încetarea raportului juridic
este aplicabil numai beneficiarilor unor
de muncă ori de serviciu.
scheme profesionale de securitate socială, ori
reclamanta este asigurată în sistemul public Prin urmare, constituie discriminare pe criteriu
de pensii fiindu-i aplicabile dispoziţiile Legii de sex încetarea raportului de muncă al unei
nr. 263/2010. salariate care a împlinit vârsta standard de
pensionare redusă pentru femei potrivit Legii
Prin Legea nr. 263/2010 s-au prevăzut vârste
standard de pensionare diferite pentru femei - nr. 263/2010, deşi şi-a exprimat opţiunea
63 ani şi bărbaţi - 65 ani a căror atingere se va de a continua raporturile de muncă până la
realiza gradual, conform eşalonării prevăzute împlinirea vârstei de pensionare a unui bărbat.
în anexa 5 din lege. Tabelul de corespondenţă din anexa II la
Raportat la obiectul cauzei, care este un litigiu care face referire intimata este doar pentru
de muncă având ca obiect modul de încetare situaţiile în care se face trimitere la directivele
al contractului de muncă al contestatoarei abrogate în cuprinsul Directivei nr. 2006/54/CE
datorită împlinirii vârstei standard de pen conform art. 34 alin. (2) din această directivă
sionare mai mică pentru femei decât pentru şi nicidecum nu indică limitativ preluarea sau
bărbaţi, în cauză nu se pune problema analizării nu a unor dispoziţii din vechea reglementare
principiului egalităţii de şanse şi de tratament în cea nouă.
între femei şi bărbaţi prin prisma dispoziţiilor
art. 14 din Convenţia Europeană privind apă Împotriva sentinţei a declarat apel intimata
rarea drepturilor omului şi a libertăţilor fun Curtea de Apel Bucureşti, în motivarea căruia
damentale, respectiv ale Protocolului 12 la a arătat următoarele:
această Convenţie. Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre ne
Dreptul la pensie, însă, nu poate fi aplicat cu ţinând cont de deciziile Curţii Constituţionale
încălcarea dreptului la muncă garantat de nr. 818 din 3 iulie 2008, nr. 819 din 3 iulie
art. 41 alin. (1) din Constituţie. 2008 şi nr. 821 din 3 iulie 2008, prin care s-a
statuat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3)
Astfel, potrivit art. 5 C. muncii, în cadrul rela şi art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 37/2000 sunt
ţiilor de muncă funcţionează principiul ega neconstituţionale în măsura în care din
lităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi acestea se desprinde înţelesul că instanţele
angajatorii. judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să
refuze aplicarea unor acte normative cu putere
Orice discriminare directă sau indirectă faţă de
de lege, considerând că sunt discriminatorii
un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare
şi să le înlocuiască cu norme create pe cale
sexuală, vârstă, rasă, apartenenţă etnică etc.
este interzisă. judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte
normative. Ori în cauză, instanţa de fond a
Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea înlăturat dispoziţiile Legii nr. 263/2010 - anexa
nr. 202/2002, privind egalitatea de şanse şi 5 - care reglementează vârsta de pensionare a
de tratament între femei şi bărbaţi, invocată femeilor, lăsând neaplicată norma internă.

Se impune precizarea că instanţa de fond nu au fost abrogate, neexistând aşadar fundament

a făcut aplicarea vreunei norme comunitare, juridic pentru menţinerea în activitate.
care ar fi avut prioritate, ci şi-a fundamentat
hotărârea tot pe o dispoziţie internă, respectiv Câtă vreme dispoziţiile art. 52 lit. b) din Legea
nr. 567/2004 prevăd că personalul auxiliar
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2002
este eliberat din funcţie prin pensionare, în
privind egalitatea de şanse şi tratament.
condiţiile legii (adică Legii nr. 263/2010),
Ori, acest act normativ enunţă de principiu
iar potrivit art. 53 alin. (2) vârsta standard
interzicerea discriminării, având caracter
de pensionare stagiu complet este cea din
general, însă nu înlătură dispoziţiile imperative
anexa 5, în lipsa unor dispoziţii speciale în
ale Legii nr. 263/2010. Legea nr. 567/2004 sunt aplicabile dispoziţiile
Solicită ca instanţa de apel să constate că din Legea nr. 53/2003, Codul muncii care la
nu au fost analizate apărările invocate prin art. 56 lit. c) prevăd că „contractul colectiv
încetează de drept la data îndeplinirii cumu
întâmpinare, hotărârea necuprinzând motivele
lative a condiţiilor de vârsta standard şi a
pentru care au fost înlăturate.
stagiului minim de cotizare pentru pensionare”.
Exprimarea opţiunii de a continua raporturile
Preşedintele Curţii de Apel nu are un drept de
de muncă nu este suficientă câtă vreme nu
apreciere în raport de textele de lege mai sus
există niciun temei legal pentru ca o persoană
invocate, fiind ţinut a aplica legea în vigoare,
care a îndeplinit condiţiile de pensionare să raportul de muncă încetând de drept.
rămână în activitate.
Pe de altă parte, reclamanta nu a contestat
Având în vedere că sumele pentru cheltuieli faptul că îndeplineşte condiţiile de pensionare,
de personal sunt repartizate de ordonatorul ci a depus la Casa de Pensii cerere, fiindu-i
principal de credite (M.1.), a solicitat, cu referire emisă decizia şi primind pensie.
la problema în discuţie, şi un punct de vedere
la Ministerul Justiţiei, acesta comunicând că, Prin încheierea civilă nr. 814 din 5 aprilie 2016,
în raport de dispoziţiile art. 52 lit. b) din Legea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis
nr. 567/2004 şi art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea cererea de strămutare formulată de petenta
nr. 53/2003, nu mai este posibilă menţinerea A. şi a dispus strămutarea acestei cauze la
în funcţie după îndeplinirea condiţiilor de Curtea de Apel Suceava, cu păstrarea actelor
pensionare. de procedură îndeplinite.
Dispoziţiile art. 683 din Legea nr. 567/2004 Apelul a fost respins prin decizia nr. 652/2016
privind statutul personalului auxiliar de a Curţii de Apel Suceava.
specialitate care prevedeau posibilitatea
JURISPRUDENŢĂ
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a

menţinerii în funcţie a personalului auxiliar reţinut în esenţă următoarele:
(inclusiv specialişti IT) au fost abrogate prin
Legea nr. 263/2010, astfel că actualul cadru În temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. c)
normativ nu permite menţinerea în funcţie C. muncii pârâta apelantă a emis o decizie
după împlinirea vârstei de pensionare. prin care a constatat încetarea de drept a con
tractului de muncă al reclamantei ca urmare
De asemenea, dispoziţiile art. 41 alin. (5) din a împlinirii condiţiilor de pensionare pentru
Legea nr. 19/2000 (dispoziţii de drept comun) limită de vârstă şi anume vârsta standard de
care reglementau posibilitatea ca asiguraţii să pensionare şi stagiul complet de cotizare.
continue activitatea cu acordul angajatorului Reclamanta a susţinut că, atât timp cât

vârsta standard de pensionare pentru femei şi Directiva nr. 2006/54/CE din 5 iulie 2006
bărbaţi este diferită potrivit dispoziţiilor Legii privind punerea în aplicare a principiului ega
nr. 263/2010, citate mai sus, este discriminată lităţii de şanse şi al egalităţii de tratament
în raport de bărbaţi, discriminare ce ar putea între bărbaţi şi femei în materie de încadrare
fi înlăturată prin interpretarea dispoziţiilor în muncă şi de muncă (reformă), care abrogă
legale în sensul că are un drept de opţiune la începând cu 15 august 2009, Directivele
împlinirea vârstei standard de pensionare dacă nr. 75/117/CEE, nr. 76/207/CEE, nr. 86/378/CEE
se pensionează sau îşi continuă activitatea, şi nr. 97/80/CE, prevede în art. 14 alin. (1)
invocând atât prevederile legii interne care pct. c că se interzice orice discriminare directă
interzic discriminarea între femei şi bărbaţi, cât sau indirectă pe criteriul sexului în sectoarele
şi cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor public sau privat, inclusiv organismele publice,
Omului precum şi dreptul european, inter în ceea ce priveşte condiţiile de încadrare în
pretat prin prisma jurisprudenţei CJUE. muncă şi de muncă, inclusiv condiţiile de
concediere, precum şi remuneraţia, astfel cum
Conform art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea este prevăzut la art. 141 din tratat.
nr. 202/2002 este interzisă discriminarea
prin utilizarea de către angajator a unor prac Art. 2 alin. (1) lit. a) din directivă defineşte
tici care dezavantajează persoanele de un „discriminare directă” ca fiind situaţia în care
anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, o persoană este tratată într-un mod mai puţin
referitoare la încheierea, suspendarea, modi favorabil din cauza sexului în comparaţie cu o
ficarea şi/sau încetarea raportului juridic de altă persoană care este, a fost sau ar fi într-o
muncă ori de serviciu. De notat este faptul că situaţie comparabilă.
această lege a fost modificată prin Ordonanţa
Prin hotărârea CJUE din 18 noiembrie 2010
de urgenţă a Guvernului nr. 83/2012 pentru
pronunţată în cauza C-356/09 s-a stabilit că
a transpune parţial Directiva nr. 2006/54/CE
art. 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva nr. 76/207
a Parlamentului European şi a Consiliului din
trebuie interpretat în sensul că o reglementare
5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a
naţională care, pentru a promova accesul
principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii
persoanelor mai tinere la piaţa forţei de
de tratament între bărbaţi şi femei în materie
muncă, permite unui angajator să concedieze
de încadrare în muncă şi de muncă (reformă),
salariaţii care au dobândit dreptul la pensie
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
pentru limită de vârstă, în condiţiile în care
Europene, seria L, nr. 204 din 26 iulie 2006,
femeile dobândesc acest drept la o vârstă
respectiv art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 14,
cu cinci ani mai mică decât vârsta la care
art. 15, art. 16, art. 17, art. 18, art. 19, art. 20, bărbaţii dobândesc același drept, constituie o
art. 21, art. 22, art. 23, art. 24, art. 25, art. 26, discriminare directă pe criterii de sex, interzisă
art. 29, art. 30, astfel cum se menţionează în de această directivă.
cuprinsul său.
În esenţă, argumentele Curţii, ce trebuiau
Prin urmare nu are nicio relevanţă faptul că avute în vedere şi în prezenta cauză, sunt
prima instanţă a aplicat dispoziţiile acestei următoarele:
legi şi nu ale dreptului comunitar atât timp
cât legislaţia internă o transpune pe cea „Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că pro
europeană care se aplică direct şi cu prioritate blema condiţiilor de acordare a pensiei
faţă de legislaţia internă, în contextul în care pentru limită de vârstă, pe de o parte, și cea a
reclamanta a invocat aplicarea jurisprudenţei condiţiilor de încetare a raportului de muncă,
CJUE în materie. pe de altă parte, sunt distincte (a se vedea în

acest sens Hotărârea din 26 februarie 1986, din ASVG. Or, potrivit art. 253 alin. (1), bărbaţii
Marshall, 152/84, Rec., p. 723, punctul 32). dobândesc acest drept la împlinirea vârstei de
Referitor la acestea din urmă, art. 3 alin. (1) 65 de ani, iar femeile la împlinirea vârstei de
lit. (c) din Directiva nr. 76/207 prevede că 60 de ani. Rezultă că lucrătorii de sex feminin
aplicarea principiului egalităţii de tratament pot fi concediaţi atunci când împlinesc vârsta
în ceea ce privește condiţiile de concediere de 60 de ani, pe când lucrătorii de sex masculin
implică inexistenţa oricărei discriminări directe nu pot fi concediaţi decât după împlinirea
sau indirecte, pe criterii de sex, în sectoarele vârstei de 65 de ani.
public sau privat, inclusiv în instituţiile publice.
În această privinţă, limita de vârstă pentru Întrucât criteriul care stă la baza unor astfel de
pensionarea obligatorie a lucrătorilor stabilită dispoziţii este inseparabil de sexul lucrătorilor,
în cadrul unei politici generale de pensionare există, așadar, o diferenţă de tratament
aplicate de un angajator este un aspect legat întemeiată în mod direct pe sex, contrar celor
de noţiunea de concediere prevăzută în această susţinute de Casa de asigurări de pensii.
dispoziţie, noţiune care trebuie interpretată în În al doilea rând, trebuie examinat dacă, într-un
sens larg, chiar dacă această pensionare are ca context precum cel reglementat de dispoziţiile
efect acordarea unei pensii pentru limită de menţionate, lucrătorii de sex feminin cu vârsta
vârstă (a se vedea, prin analogie, Hotărârea cuprinsă între 60 și 65 de ani se află într-o
din 26 februarie 1986, Marshall, citată anterior, situaţie comparabilă, în sensul art. 2 alin. (2)
punctul 34, și Hotărârea Beets-Proper, 262/84, prima liniuţă din Directiva nr. 76/207, cu cea a
Rec., p. 773, punctul 36). lucrătorilor de sex masculin din aceeași grupă
Trebuie amintit mai întâi că deja Curtea s-a de vârstă.
pronunţat în sensul că o politică generală de În această privinţă, instanţa de trimitere
concediere care presupune concedierea unei ridică, în esenţă, problema dacă împrejurarea
salariate doar pentru motivul că a atins sau a că lucrătorii de sex feminin cu vârsta cuprinsă
depășit vârsta de la care aceasta are dreptul la între 60 și 65 de ani dispun, cu titlu de pensie
pensie pentru limită de vârstă, care, potrivit le legală pentru limită de vârstă, de o protecţie
gislaţiei naţionale, este diferită pentru bărbaţi socială nu este de natură să confere un
și pentru femei, constituie o discriminare pe cri caracter specific situaţiei acestor lucrători în
terii de sex, interzisă de Directiva nr. 76/207/CEE raport cu situaţia lucrătorilor de sex masculin
(a se vedea în acest sens Hotărârea Marshall, din aceeași grupă de vârstă, care nu dispun de
citată anterior, punctul 38). o astfel de protecţie.
În această privinţă, trebuie subliniat în primul Trebuie examinat caracterul comparabil al unor
rând că, potrivit art. 2 alin. (2) prima liniuţă
JURISPRUDENŢĂ
astfel de situaţii, în special faţă de obiectul

din Directiva nr. 76/207, discriminarea directă reglementării care instituie diferenţa de tra
se produce în situaţia în care o persoană este tament (a se vedea în acest sens Hotărârea
tratată mai puţin favorabil, pe criterii de sex, din 9 decembrie 2004, Hlozek, C-19/02, Rec.,
decât este, a fost sau ar fi tratată altă per p. I 11491, punctul 46, precum și, prin analogie,
soană într-o situaţie comparabilă. În speţă, Hotărârea din 16 decembrie 2008, Arcelor
din art. 134 alin. (2) pct. 2 și alin. (4) pct. 1 Atlantique et Lorraine și alţii, C-127/07, Rep.,
din DO.B rezultă că medicii care beneficiază p. I 9895, punctul 26).
de protecţie împotriva concedierii pot fi totuși
concediaţi atunci când dobândesc dreptul la În acţiunea principală, reglementarea care
pensie pentru limită de vârstă în sensul art. 253 instituie diferenţa de tratament în discuţie

are ca obiect reglementarea condiţiilor în care vârstă, precum și în cazul consecinţelor care
salariaţii își pot pierde locul de muncă. pot decurge pentru alte prestaţii de asigurări
sociale (a se vedea în acest sens Hotărârea
În contextul prezentei acţiuni principale, spre Marshall, citată anterior, punctul 36, Hotărârea
deosebire de situaţia care a făcut obiectul din 21 iulie 2005, Vergani, C-207/04, Rec.,
cauzelor în care s-au pronunţat Hotărârea din p. I 7453, punctul 33, și Hotărârea din 27 aprilie
9 noiembrie 1993, Roberts (C-132/92, Rec., 2006, Richards, C-423/04, Rec., p. I 3585,
p. I 5579, punctul 20), și Hotărârea Hlozek, punctul 36).
citată anterior (pct. 48), avantajul acordat
lucrătorilor de sex feminin care constă în În al treilea rând, Directiva nr. 76/207 face
posibilitatea de a solicita pensionarea pentru distincţie între discriminările întemeiate în mod
limită de vârstă de la o vârstă cu cinci ani mai direct pe sex, pe de o parte, și discriminările
mică decât cea prevăzută pentru lucrătorii denumite „indirecte”, pe de altă parte, în sensul
de sex masculin nu are o legătură directă cu că numai dispoziţiile, criteriile sau practicile
obiectul reglementării care instituie o diferenţă care sunt susceptibile să constituie discriminări
de tratament. indirecte pot, conform art. 2 alin. (2) a doua
liniuţă, să nu fie calificate drept discriminare cu
Astfel, avantajul respectiv nu poate plasa condiţia să fie „justificat[e] obiectiv de un scop
lucrătorii de sex feminin într-o situaţie speci legitim, iar mijloacele de atingere a acestui
fică faţă de lucrătorii de sex masculin, întrucât scop [să fie] corespunzătoare și necesare”. În
bărbaţii și femeile se află în situaţii identice schimb, o astfel de posibilitate nu este prevă
în ceea ce privește condiţiile de încetare a zută pentru diferenţele de tratament care pot
raportului de muncă (a se vedea în acest sens constitui discriminări directe în sensul art. 2
Hotărârea din 26 februarie 1986, Roberts, alin. (2) prima liniuţă din această directivă.
151/84, Rec., p. 703, punctul 36).
În aceste condiţii, dat fiind că, pe de o par
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din decizia te, diferenţa de tratament instituită de o
de trimitere, împrejurarea menţionată la punc reglementare precum cea în cauză în acţiunea
tul 33 din prezenta hotărâre rezultă din faptul principală este întemeiată în mod direct pe
că Republica Austria a urmărit să instituie, în sex, în condiţiile în care, astfel cum rezultă
temeiul excepţiei de la principiul egalităţii de din cuprinsul pct. 37 din prezenta hotărâre,
tratament prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. (a) situaţia femeilor și cea a bărbaţilor sunt iden
din Directiva nr. 79/7, un regim care să prevadă tice în speţă, și că, pe de altă parte, Directiva
o diferenţă între bărbaţi și femei în ceea ce nr. 76/207 nu prevede o derogare de la
privește vârsta legală de pensionare pentru principiul egalităţii de tratament aplicabilă
a compensa dezavantajul social, familial și în cauză, trebuie să se concluzioneze că
economic suportat de femei. această diferenţă de tratament constituie
o discriminare directă pe criterii de sex (a se
Or, Curtea s-a pronunţat în mod repetat în vedea în acest sens Hotărârea Vergani, citată
sensul că, ţinând cont de importanţa fun anterior, punctul 34).”
damentală a principiului egalităţii de tra
tament, excepţia de la interzicerea disc ri Curtea europeană s-a pronunţat la 12 septembrie
minărilor întemeiate pe sex prevăzută la 2013 şi în cauza C-614/2011, în sensul că
această dispoziţie trebuie interpretată în mod „articolul 3 aliniatul (1) litera (c) din Directiva
strict, în sensul că nu este aplicabilă decât în 76/207/CEE a Consiliului din februarie 1976 pri
cazul stabilirii vârstei de pensionare pentru vind punerea în aplicare a principiului egalităţii
acordarea pensiei și a pensiei pentru limită de de tratament pentru bărbaţi şi femei în ceea

ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, art. 5 alin. (1) din Directiva nr. 76/207 poate
la formarea şi la promovarea profesională, fi invocat împotriva unei autorităţi a statului
precum şi condiţiile de muncă, astfel cum a care acţionează în calitate de angajator pentru
fost modificată prin Directiva nr. 2002/73/CE a evita aplicarea oricăror dispoziţii naţionale
a Parlamentului European şi a Consiliului din neconforme cu acesta.
23 septembrie 2002, trebuie interpretat în
sensul că o reglementare naţională precum cea Răspunzând întrebărilor preliminare adresate
în discuţie în litigiul principal, (…), care prevede în respectiva cauză, Curtea a stabilit şi că
exceptarea din câmpul de aplicare al Directivei
că raportul de muncă încetează prin împlinirea
nr. 76/207 prevăzut la art. 1 alin. (2) din
vârstei de pensionare, stabilită în mod diferit
această directivă, pentru domeniul securităţii
în funcţie de sexul lucrătorului, constituie
sociale, trebuie interpretată în mod strict.
o discriminare directă interzisă de directiva
În consecinţă, excepţia de la interdicţia de
menţionată”.
discriminare pe criterii de sex prevăzută la
Rezultă din aceste decizii CJUE că, deşi sta art. 7 alin. (1) lit. a) din Directiva nr. 79/7 nu
telor membre le este permis să stabilească este aplicabilă decât pentru stabilirea vârstei
vârste de pensionare diferite pentru femei şi de pensionare pentru acordarea pensiilor
bărbaţi, dar o reglementare cum este şi cea ro pentru limită de vârstă şi pentru consecinţele
mânească, care prevede încetarea automată care pot decurge pentru alte prestaţii de
a raportului de muncă la împlinirea vârstei de securitate socială. Este necesar să se sublinieze
că, în timp ce excepţia prevăzută la art. 7 din
pensionare, diferită în funcţie de sex, constituie
Directiva nr. 79/7 are în vedere consecinţele ce
discriminare directă interzisă atât de legislaţia
decurg din limita de vârstă pentru prestaţiile
românească cât şi de cea comunitară precum şi
de securitate socială, prezenta cauză vizează
de Protocolul 12 la CEDO („Exercitarea oricărui
problema concedierii în sensul art. 5 din
drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată
Directiva nr. 76/207. Prin urmare, este necesar
fără nicio discriminare bazată, în special, pe
să se răspundă la prima întrebare adresată
sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice
(…), în sensul că art. 5 alin. (1) din Directiva
sau orice alte opinii, origine naţională sau so nr. 76/207 trebuie să fie interpretat în sensul că
cială, apartenenţa la o minoritate naţională, o politică generală de concediere care implică
avere, naştere sau oricare altă situaţie”). Nu concedierea unei femei, având ca singur motiv
are relevanţă faptul că deciziile menţionate faptul că aceasta a atins sau a depăşit vârsta
sunt date în interpretarea Directivei nr. 76/207/ la care are dreptul la o pensie de stat şi care
CEE, abrogată prin Directiva nr. 2006/54/CE este diferită pentru bărbaţi şi femei în temeiul
aplicabilă în speţă, atât timp cât dispoziţiile re legislaţiei naţionale, constituie o discriminare
levante pentru prezenta cauză sunt identice în pe criterii de sex, interzisă de această directivă.
JURISPRUDENŢĂ
cele două directive.

Prin hotărârea dată în cauzele conexate
Aşadar, soluţia instanţei de fond este conformă C-231/06 – C-233/06, privind interpretarea
jurisprudenţei recente a Curţii europene. În ce Directivei nr. 79/7/CEE, Curtea europeană
priveşte susţinerea pârâtei din întâmpinare a stabilit că, atunci când a fost constatată o
potrivit căreia o directivă nu ar putea avea discriminare contrară dreptului comunitar,
efect direct decât împotriva unui stat membru atâta timp cât nu au fost adoptate măsuri
în calitate de autoritate publică, şi nu împotriva care restabilesc egalitatea de tratament, jude
unui stat membru în calitate de angajator, cătorul naţional este ţinut să îndepărteze orice
Curtea reţine că prin hotărârea pronunţată în dispoziţie naţională discriminatorie, fără a fi
cauza Marshall, Curtea europeană a stabilit că necesar să solicite sau să aştepte eliminarea

prealabilă de către legiuitor; judecătorul na Faţă de cele ce preced şi având în vedere că
ţional este, de asemenea, ţinut să le aplice principiul supremaţiei dreptului european în
membrilor grupului defavorizat acelaşi regim raport cu legislaţiile naţionale ale statelor
ca şi cel de care beneficiază persoanele din membre constituie unul dintre principiile de
cealaltă categorie (pct. 41). bază ale dreptului european, iar jurisprudenţa
Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene
Curtea apreciază ca nefondată şi critica privind constituie izvor al dreptului european alături de
nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale legislaţia primară şi secundară, instanţa, văzând
nr. 818/2008, nr. 819/2008, nr. 821/2008, şi dispoziţiile art. 480 C. pr. civ., constatând că
în cauză nefiind aplicate dispoziţiile din O.G. soluţia primei instanţe este legală şi temeinică,
nr. 37/2000 declarate neconstituţionale. va respinge apelul nefondat.

C. Apel Constanţa, secţia I civilă, decizia nr. 300/CM/2016
Concediere nelegală. Angajarea răspunderii patrimoniale

a angajatorului. Vinovăţia pârâtei sub forma intenţiei
indirecte. Acumulare restanţe la rambursarea creditului
ipotecar pentru apartament ca urmare a concedierii.
Acordare daune materiale și morale
C. muncii, art. 253
Chiar dacă în problematica vânzării apartamentului intră şi contextul stării de devălmăşie în privinţa
proprietăţii, precum şi neînţelegerile cu fosta soţie, coproprietară a apartamentului, invocate chiar
de reclamant, şi chiar dacă în final apartamentul a fost vândut în modalitatea dorită de cei doi foşti
soţi, trebuie admis că faptul concedierii nelegale a reclamantului a înlăturat starea de echilibru
anterior existentă în care acesta plătea ratele de credit din salariu. Concedierea a generat în cele
din urmă imposibilitatea plăţii ratelor la scadenţă şi declanşarea executării silite, ceea ce a creat
în mod obiectiv reclamantului o stare de incertitudine privind posibilitatea vânzării apartamentului
către un cumpărător ales de acesta.
Prejudiciul moral nu este evaluabil în bani, dar se impune să fie compensat integral, pe măsura
dimensiunii, gravităţii şi consecinţelor sale. În condiţiile în care reclamantul nu a fost în măsură
să dovedească aspecte de fapt particulare cu privire la prejudiciul decurgând din concedierea
nelegală, care l-a pus în situaţia de a vinde apartamentul în împrejurările descrise, guvernate de
perspectiva unei vânzări silite care era rezonabil să se creadă că i-ar fi produs un prejudiciu material
prin obţinerea unui preţ dezavantajos, stabilirea sumei de bani apte să compenseze în mod just
prejudiciul creat se va stabili prin raportare la o persoană obişnuită.
(C. Apel Constanţa, secţia I civilă, decizia nr. 300/CM/2016, www.portal.just.ro)
Prin sentinţa civilă nr. 2783 din 23 octombrie tribunalul a respins cererea pârâtei privind
2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a plata cheltuielilor de judecată.
respins excepţia autorităţii de lucru judecat
a deciziei civile nr. 230 din 19 martie 2013 În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut
pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în următoarele:
dosarul nr. 3512/118/2011, faţă de prezenta
JURISPRUDENŢĂ
Reclamantul a solicitat prin prezenta cerere,

cauză, precum şi excepţia lipsei calităţii pro astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtei la
cesuale active a reclamantului, şi a respins ca plata daunelor morale pentru prejudiciul ce i-ar
nefondată cererea formulată la 23 februarie fi fost cauzat de ultima decizie de concediere,
2015, astfel cum a fost precizată, de recla respectiv decizia nr. 7853 din 3 iulie 2013
mantul [...] în contradictoriu cu pârâta SC [...] emisă de SC [...] SA.
SA, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei
la plata sumei de 17.642,96 lei cu titlu de Prin decizia civilă nr. 230 din 19 martie 2012,
daune materiale, a sumei de 50.000 lei, cu titlu pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în
de daune morale şi a sumei de 720 lei lunar dosarul nr. 3512/118/2011, instanţa a solu
până la data de 13 decembrie 2033. Totodată, ţionat contestaţia formulată de reclamant

Concediere nelegală. Angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului
împotriva deciziei de desfacere disciplinară reclamantului a fost divizat de patrimoniul

a CIM nr. ... din 10 februarie 2011, precum soţiei sale, că au fost stabilite anumite cote de
şi cererea ce avea ca obiect plata daunelor contribuţie, în funcţie de care a fost atribuită
morale. valoarea acestor cheltuieli. De altfel, existenţa
ori inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afir
Comparând această decizie cu cererea care mate prin acţiune constituie o chestiune de
face obiectul prezentei cauze, s-a constatat că fond. Pentru argumentele expuse, instanţa
există doar identitate de părţi, dar nu există
a respins excepţia lipsei calităţii procesuale
o identitate de cauză şi obiect, întrucât nu se
active a reclamantului.
urmăreşte obligarea pârâtei la plata aceloraşi
pretenţii de natură morală. Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dis
poziţiile art. 253 C. muncii, conform cărora:
În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 430
„angajatorul este obligat, în temeiul răspunderii
C. pr. civ., instanţa a constatat că excepţia
civile contractuale, să îl despăgubească pe
autorităţii de lucru judecat nu este întemeiată
salariat în situaţia în care acesta a suferit un
şi a respins-o.
prejudiciu material sau moral din culpa anga
Prin întâmpinare, pârâta a apreciat că recla jatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de
mantul nu justifică existenţa calităţii proce serviciu sau în legătură cu serviciul.”
suale active pentru pretenţiile reprezentate
de suma de 8.821,48 lei din totalul sumei de Instanţa a analizat îndeplinirea acestor condiţii
17.642,96 lei - daune materiale, motivând că legale, pentru a se putea pronunţa asupra
toate cheltuielile legate de creditul bancar caracterului fondat al daunelor solicitate.
menţionat prin acţiune au fost suportate de Din analiza înscrisurilor depuse rezultă că părţile
către reclamant împreună cu soţia sa, care au avut calitatea de angajat, respectiv angajator,
avea aceeaşi calitate de împrumutat. precum şi faptul că reclamantul a suferit un pre
Conform acţiunii, daunele materiale soli judiciu reprezentând contravaloarea sumelor
citate în sumă de 17.642,96 lei reprezintă achitate pentru restituirea împrumutului bancar
contravaloarea creditului şi a cheltuielilor de pe care l-a contractat prin convenţia de credit
executare pe care reclamantul a fost nevoit nr. 39359 din 16 decembrie 2005.
să le suporte, acestea fiind determinate de
Reclamantul nu a putut face dovada faptului
suspendarea veniturilor salariale, ca urmare a
că a suferit prejudiciul în timpul îndeplinirii
concedierii sale de către pârâtă.
obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu
Conform art. 36 C. pr. civ. - calitatea pro serviciul, ori că a existat o faptă culpabilă a
cesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi fostului angajator, care a avut ca efect apariţia
subiectele raportului juridic litigios, astfel cum unor restanţe la restituirea creditului bancar
este dedus judecăţii. menţionat prin acţiune. Modalitatea de ram
bursare a acestui credit este la aprecierea re
Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa clamantului, în calitatea sa de împrumutat şi
a constatat că reclamantul justifică existenţa nu de salariat, iar răspunderea în găsirea resur
calităţii procesuale active pentru acest capăt selor materiale pentru acoperirea datoriilor pe
de cerere. Aprecierea pârâtei, referitoare care le-a făcut revine exclusiv reclamantului.
la faptul că pentru o parte dintre pretenţii
reclamantul nu este subiect în raportul juridic Faptul că reclamantul a fost nevoit să vândă
litigios este nefundamentată, în condiţiile apartamentul în care locuia pentru a restitui
în care nu s-a făcut dovada că patrimoniul contravaloarea creditului bancar, ori că acesta

a fost nevoit să închirieze o locuinţă, nu are Dacă concedierea ar fi fost din motive neim
nicio legătură cu obligaţiile părţilor raportului putabile angajatorului, apelantul nu ar fi cerut
de muncă. să fie obligat la plata prejudiciului, crede că
nici nu ar fi fost prejudiciat pentru că a pier
În consecinţă, instanţa a constatat că nu dut locuinţa la a patra concediere ilegală,
sunt întrunite condiţiile răspunderii civile iar în condiţii de concediere legală ar fi fost
contractuale, astfel cum sunt prevăzute prin o singură concediere şi nu patru. Art. 253 C.
dispoziţiile art. 253 C. muncii. muncii stabileşte că angajatorul este obligat
Reclamantul nu a administrat probe prin care să-l despăgubească pe salariat, atât pentru
să facă dovada daunelor de natură morală pe prejudiciul material sau moral creat acestuia
care le-a suferit ca urmare a emiterii ultimei în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu,
decizii de concediere, respectiv decizia nr. 7853 cât şi în legătură cu serviciul. Or decizia ilegală
din 3 iulie 2013 emisă de SC [...] SA. de concediere, pentru a patra oară, l-a pus în
imposibilitatea de a achita ratele la creditul
Răspunderea angajatorului pentru prejudicii imobiliar şi nu se poate spune că nu are
morale poate fi antrenată în cazul în care legătură cu serviciul.
prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea
publică a angajatului au fost afectate profund În mod eronat instanţa a reţinut că daunele
în urma unei conduite ilicite sau abuzive. materiale de la primul capăt de cerere conţin
şi contravaloarea creditului, acesta privind
În cauză, instanţa a constatat că nu s-a făcut doar cheltuieli în plus faţă de credit, suportate
dovada faptului că angajatorul a exprimat în de apelant pentru că nu a putut plătit ratele,
mod public anumite consideraţii negat ive respectiv penalizări, cheltuieli de executare
legate de capacitatea profesională a sala avansate de bancă, dobândă restantă, cheltuieli
riatului, pentru a putea fi afectate prestigiul notariale şi cheltuieli de executare. Înscrisurile
şi demnitatea reclamantului şi nici faptul că depuse la dosar privind a patra concediere
angajatorul a acţionat cu vinovăţie, în sensul că ilegală urmată de executarea silită a locuinţei
a fost conştient de atitudinea sa şi că a urmărit dovedesc un prejudiciu moral. Nu poate să
consecinţele negative rezultate. creadă cineva că, rămânând fără venituri
salariale şi executat silit, nu este afectat.
1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel
reclamantul [...], solicitând schimbarea acesteia Apelantul a mai arătat că a propus un martor
în tot în sensul admiterii acţiunii. pentru dovedirea prejudiciului moral, care i-a
fost respins cu un termen înainte ca acesta să
În motivarea cererii de apel, apelantul renunţe la audierea lui, pentru că urma să plece
reclamant a arătat că prima instanţă a apreciat din ţară.
în mod eronat că pentru prejudiciul material
JURISPRUDENŢĂ
nu a făcut dovada că are legătură cu serviciul şi 2. Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat
nici din culpa pârâtei. A făcut dovada că a fost respingerea apelului ca nefondat şi obligarea
concediat ilegal a patra oară într-un interval apelantului la plata cheltuielilor de judecată,
scurt (august 2009 – iulie 2013), întrebând arătând că la ultimul termen de judecată a
dacă concedierea ilegală nu are legătură cu cauzei în primă instanţă, apelantul a precizat
serviciul, dacă suspendarea veniturilor salariale capătul de cerere referitor la daunele morale
cu care trebuia să achite ratele la bancă nu în sensul renunţării la solicitarea de obligare
sunt culpa pârâtei şi dacă a patra concediere a societăţii la plata daunelor morale cauzate
nu dovedeşte că pârâta a fost perseverentă să-i ca urmare a vânzării apartamentului. Astfel,
producă prejudicii cu intenţie. capătul de cerere referitor la daunele morale

vizează exclusiv suferinţa din cauza lipsurilor greşit prima instanţă a reţinut că recla
datorate celei de-a patra concedieri. mantul nu se face vinovat de săvârşirea aba
terilor disciplinare reţinute prin deciziile de
Decizia de vânzare a apartamentului pro sancţionare disciplinară, cu toate acestea
prietate comună a apelantului şi a fostei sale obligă pârâta la plata daunelor morale. Obli
soţii a fost luată de apelant anterior celei de-a garea pârâtului la respectarea programului de
patra concedieri, anterior procedurii de exe lucru şi a obligaţiilor de serviciu prevăzute în
cutare silită şi anterior declarării scadenţei fişa postului nu poate fi considerată o atitudine
anticipate a creditului, astfel cum însuşi ape abuzivă din partea pârâtei”.
lantul a afirmat în adresa nr. 248 din 20 martie
2014 înregistrată la BEJ [...]. În mod corect instanţa a reţinut că apelantul
nu face nicio probă şi nu menţionează în
Există autoritate de lucru judecat în ceea ce niciun fel cum s-a materializat prejudiciul
priveşte neîndeplinirea condiţiilor răspunderii moral invocat, în ce a constat acesta şi cum
civile a intimatei faţă de neachitarea ratelor l-a afectat decizia societăţii de încetare a ra
restante la creditul angajat de apelant în
porturilor de muncă. Cu privire la martorul
solidar cu fosta soţie şi implicit faţă de vân
propus, intenţia reclamantului a fost de a nu
zarea apartamentului, conform deciziei
se mai administra proba testimonială.
civile nr. 230 din 19 martie 2013 a Curţii de
Apel Constanţa, potrivit căreia „eventualele Pretenţiile reclamantului trebuie analizate
restanţe înregistrate la un credit bancar exclusiv din perspectiva dispoziţiilor legale in
contractat de către reclamant ţin de modul de vocate ca temei al acestora, respectiv art. 253
apreciere al acestuia cu privire la posibilitatea C. muncii. Acesta reglementează situaţia în
de rambursare”. care angajatul solicită despăgubiri pentru
eventualele prejudicii suferite în exercitarea
Ipoteza apelantului potrivit căreia, ca urmare a
obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu ser
deciziilor de încetare a raporturilor de muncă,
viciul, nu ca urmare a altor cauze, exterioare
nu a putut achita ratele la bancă, este absurdă
raportului de muncă. Procedurile de executare
prin raportare la faptul că, astfel cum se
silită şi vânzarea imobilului apelantului exced
reţine şi în cuprinsul deciziei civile nr. 111 din
sferei drepturilor protejate prin temeiul de
11 februarie 2013, a depus dovada că recla
drept invocat.
mantul a încasat suma de 100.000.000 ROL
ca urmare a obţinerii pe cale judec ăto În speţă, nu sunt întrunite cerinţele angajării
rească a celui de-al 13-lea salariu şi în plus a răspunderii civile, respectiv fapta ilicită,
încasat absolut ilegal, cu bună ştiinţă, 75% prejudiciul, eventualul raport de cauzalitate şi
din salariu plătit din greşeala şefului direct, vinovăţia.
care l-a considerat în şomaj tehnic, şi încă
10.000 lei. Or din analiza sumelor mai sus Intimata nu a săvârşit nicio faptă ilicită care
rubricate rezultă că neachitarea ratelor de să determine prejudiciul invocat de apelant.
către reclamant s-a datorat exclusiv deciziei De asemenea, nu există niciun prejudiciu,
acestuia. respectiv acesta nu este cert, nu este direct, nu
este personal şi nu rezultă din încălcarea unui
Cu privire la susţinerea apelantului că a fost drept sau interes legitim al apelantului.
sancţionat disciplinar de 10 ori şi concediat
de 4 ori, intimata a arătat că este relevantă Cu privire la al doilea capăt de cerere, preju
decizia nr. 111 din 11 februarie 2013 a Curţii diciul invocat nu este cert, existând mai mult
de Apel Constanţa, conform căreia „în mod decât incertitudine cu privire la existenţa

sa, în contextul în care apelantul nu a avut nr. 1051 din 21 octombrie 2009, 2102 din
comportamentul unei persoane chinuite şi 20 decembrie 2010, nr. 673 din 9 februarie
traumatizate de evenimentele din viaţa sa, 2011, nr. 186 din 21 ianuarie 2011, nr. 2873
acesta călătorind constant, petrecând frecvent din 16 mai 2011, nr. 2163 din 29 aprilie 2013
alături de prieteni şi având în permanenţă o şi nr. 256 din 20 ianuarie 2012 ale Tribunalului
atitudine pozitivă, care demonstra mai multă Constanţa, deciziile civile nr. 285/CM din
bună-voie decât supărare. Apelantul nu a 8 iunie 2011 şi 263/CM din 25 iunie 2014 ale
precizat în ce a constat prejudiciul moral şi cum Curţii de Apel Constanţa, o situaţie a plăţilor
s-a manifestat acesta, în contextul în care este intimatei către apelant, ordine de plată, extrase
bărbat, tânăr, a candidat şi a ocupat postul de de cont, decizia intimatei nr. 179 din 4 martie
lider de sindicat. Este astfel greu de crezut că 2016, cererea apelantului nr. 2276 din
acesta a fost afectat de decizia de concediere 29 februarie 2016, transcrierea dezbaterilor din
sau vânzarea unui apartament pe care singur 2 octombrie 2015 şi copia caietului grefierului,
a decis să-l vândă. Apelantul nu precizează cu privire la acest dosar, de la acel termen,
cum a apreciat cuantumul prejudiciului plângerea penală nr. 11733 din 26 septembrie
moral invocat, mai ales că la ultimul termen 2012, precizări adresate Serviciului de Poliţie
a înţeles să-şi restrângă pretenţiile în sensul Transporturi Maritime sub nr. 3103 din 7 martie
de a nu mai solicita obligarea societăţii la 2013, ordonanţa Parchetului de pe lângă Jude
plata daunelor morale cauzate ca urmare a cătoria Constanţa din 4 mai 2015 în dosarul
vânzării apartamentului, ci numai ca urmare a nr. 17866/P/2012, referatul cu propunere de
ultimei concedieri. Nici cu privire la al treilea clasare din acelaşi dosar.
capăt de cerere nu există certitudine, întrucât
De asemenea, a fost ascultat martorul A.M.
piaţa imobiliară evoluează în permanenţă, iar
valoarea prejudiciului a fost calculată eronat, Acţiunea de faţă are ca obiect obligarea pârâtei
la întreaga valoare a apartamentului, deşi la plata unor despăgubiri în baza art. 253
acesta deţinea doar o cotă de 1/2 din acesta. alin. (1) C. muncii, primul şi al treilea capăt
Se porneşte de la premisa că apelantul nu va de cerere privind daune materiale şi al doilea
dobândi niciodată, în proprietate sau posesie, privind daune morale.
o cameră într-un imobil de locuit. Apelantul
a rămas în urma vânzării apartamentului, Criteriul de deosebire între daunele materiale
achitării creditului, a cheltuielilor notariale şi şi daunele morale este posibilitatea evaluării în
de executare, cu suma de 70.790,76 lei. Acesta bani a prejudiciului, care este evaluabil în bani
nu ar putea reclama decât valoarea aferentă în primul caz şi neevaluabil în bani în cel de-al
lipsei de folosinţă pentru o jumătate din doilea.
apartament.
Primul capăt de cerere are ca obiect suma de
JURISPRUDENŢĂ
Prejudiciul invocat nu este direct, faţă de pre 17.642,96 lei, pretinsă ca daune materiale,
vederile art. 1533 C. civ., şi nu există legătură rezultată din adunarea unor sume despre care
de cauzalitate între acesta şi o aşa-zisă faptă reclamantul a arătat în cererea de chemare în
ilicită. judecată că le-a plătit pe lângă creditul iniţial,
respectiv penalizări, cheltuieli de executare
3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat do avansate de bancă, dobândă restantă, chel
sarul de fond şi au fost depuse la dosar sen tuieli notariale şi cheltuieli de executare silită.
tinţele civile nr. 1461 din 20 septembrie 2010, Reclamantul a arătat că nu ar fi plătit aceste
nr. 1173 din 12 noiembrie 2009, nr. 4402 din sume dacă pârâta nu l-ar fi concediat a patra
7 septembrie 2011, nr. 2670 din 18 mai 2012, oară.

Al treilea capăt de cerere are ca obiect reclamantul a solicitat respingerea excepţiei

acoperirea de către pârâtă a diferenţei dintre întrucât a cerut daune morale pentru cea de-a
451,96 lei şi chiria unui apartament cu două patra concediere, nu pentru cea de-a treia, ce
camere în Constanţa, din prezent până la ieşirea nu are legătură cu cea anterioară.
la pensie a reclamantului. Acesta a arătat
că, drept urmare a vânzării locuinţei, trebuie Din transcrierea dezbaterilor din 2 octombrie
să locuiască cu chirie, din culpa exclusivă a 2015, depusă la dosarul de apel, rezultă că
pârâtei, care astfel trebuie să suporte diferenţa reclamantul a arătat, cu ocazia dezbaterii
dintre rata pe care o plătea reclamantul şi excepţiei autorităţii lucrului judecat, că a
chiria pe care trebuie să o plătească. Fiind solicitat daune morale pentru cea de-a patra
vorba despre un pretins prejudiciu evaluabil în concediere, că nu a fost o concediere normală,
bani, şi acest capăt de cerere se analizează în legală, că societatea a urmărit să-i facă un rău
sfera daunelor materiale. cu intenţie. Reclamantul a mai arătat că nu a
cerut daune morale pentru acea cerere care s-a
Al doilea capăt de cerere are ca obiect suma judecat, ci pentru a patra concediere. Avocatul
de 50.000 lei cu titlu de daune morale, pârâtei a arătat cu acea ocazie că din punctul
reclamantul arătând în cererea de chemare în său de vedere ceea ce a spus reclamantul
judecată că a trebuit să vândă apartamentul în reprezintă o restrângere a capătului de cerere
condiţiile în care a primit somaţie din partea cu privire la daunele morale, faţă de faptul că
executorului judecătoresc, trecând prin emoţii din cererea de chemare în judecată rezultă că
greu de imaginat, evocând „aceste emoţii de a solicitat 50.000 lei prejudiciu pentru daunele
suferinţă” şi faptul că în cele din urmă a fost morale cauzate de emoţiile urmare vânzării
nevoit să părăsească apartamentul şi să se apartamentului şi a patra concediere.
mute cu chirie, precum şi suferinţa din cauza
Prin întâmpinarea la apel, intimata a susţinut
lipsurilor datorită celei de-a patra concedieri.
că în împrejurarea mai sus descrisă apelantul a
În faţa primei instanţe, pârâta a invocat ex precizat capătul de cerere referitor la daunele
cepţia autorităţii lucrului judecat, pe care morale în sensul renunţării la solicitarea de
prima instanţă a respins-o prin sentinţa obligare a pârâtei la plata daunelor morale
apelată. Soluţia de respingere a excepţiei cauzate ca urmare a vânzării apartamentului,
autorităţii lucrului judecat nu face obiectul astfel încât capătul de cerere referitor la
apelului formulat de reclamant şi nu a fost daunele morale vizează exclusiv suferinţa
apelată nici de pârâtă, astfel că nu se pune din cauza lipsurilor datorate celei de-a patra
problema să fie reformată cu ocazia judecăţii concedieri.
cauzei în apel. În acest sens, art. 477 alin. (1)
Contrar acestei susţineri, Curtea constată în
C. pr. civ. limitează efectul devolutiv al apelului
primul rând că apelantul nu a renunţat în faţa
la ceea ce s-a apelat.
primei instanţe la o parte din acţiunea sa şi nici
Prin excepţia autorităţii lucrului judecat cu nu şi-a restrâns capătul de cerere referitor la
privire la al doilea capăt de cerere, pârâta a plata daunelor morale, din poziţia exprimată
invocat în faţa primei instanţe considerentele de reclamant cu ocazia dezbaterii în primă
deciziei civile nr. 230 din 19 martie 2013 a instanţă a excepţiei autorităţii lucrului judecat
Curţii de Apel Constanţa. nerezultând sub nicio formă intenţia acestuia
de a renunţa parţial la judecată sau de a-şi
Din cuprinsul încheierii din 2 octombrie 2015 restrânge pretenţiile. Dimpotrivă, apărându‑se
se reţine că, cu ocazia dezbaterii acestei faţă de excepţia autorităţii lucrului judecat
excepţii în faţa primei instanţe, având cuvântul, invocată de pârâtă, reclamantul a arătat că

a solicitat daune morale ca urmare a celei morale, că „în mod corect instanţa de fond
de-a patra concedieri, înţelegându-se că nu a admis în parte această cerere apreciind că
a solicitat în schimb aceste daune în conside suma de 10.000 lei este în măsură să asigure o
rarea vreunei alte concedieri anterioare. reparare a prejudiciului suferit de reclamant ca
urmare a măsurii abuzive dispusă de angajator”.
În al doilea rând, prima instanţă nu a luat act În acest sens, curtea a citat art. 269 alin. (1)
de vreo renunţare la judecată parţială din C. muncii şi a reţinut că „s-a făcut dovada
partea reclamantului, iar pârâta nu a formulat faptului că, deşi printr-o hotărâre definitivă
apel împotriva sentinţei pronunţate în primă şi irevocabilă societatea pârâtă era obligată
instanţă. să îl reintegreze pe reclamant în funcţia de
În consecinţă, modul în care reclamantul s-a maşinist pod rulant, aceasta a continuat să-i
apărat în faţa primei instanţe, la termenul din solicite prestarea unei alte activităţi, supunând
2 octombrie 2015, faţă de excepţia autorităţii salariatul unui stres continuu, iar în final a
lucrului judecat invocată de pârâtă, nu relevă dispus desfacerea disciplinară a contractului
faptul că acesta şi-ar fi restrâns pretenţiile sau de muncă pentru o abatere ce nu poate fi
ar fi renunţat parţial la judecata capătului de reţinută în sarcina sa. Deşi reclamantul este
cerere referitor la daunele morale. îndreptăţit la plata unor daune morale, totuşi
suma de 20.000 lei nu este justificată deoarece
Cauza de faţă are ca premisă cea de-a patra problemele familiale invocate de acesta atât la
concediere a apelantului de către societatea instanţa de fond, cât şi în recurs, nu pot avea
intimată, prin decizia nr. 7853 din 3 iulie vreo legătură cu decizia contestată. Astfel,
2013, care a fost anulată prin decizia civilă nu este dovedit că divorţul a fost generat de
nr. 263/CM din 25 iunie 2014 a Curţii de Apel problemele de la serviciu, cu atât mai mult
Constanţa pentru motive de nelegalitate, res cu cât acţiunea de divorţ a fost promovată
pectiv pentru încălcarea interdicţiei instituite chiar de către reclamant şi pentru motive care
prin contractul colectiv de muncă la nivel de vizează comportamentul soţiei sale, hotărârea
unitate privind desfacerea contractelor in de divorţ reţinând culpa soţiei pârâte. De
dividuale de muncă ale reprezentanţilor aleşi asemenea, eventualele restanţe înregistrate la
în organele de conducere ale organizaţiilor un credit bancar contractat de către reclamant
sindicale, în termen de 2 ani de la încetarea ţin şi de modul de apreciere al acestuia cu
mandatului. privire la posibilitatea de rambursare, astfel
că suma de 10.000 lei este suficientă pentru
În trecut, apelantul mai fusese concediat de trei a înlătura eventualele neajunsuri determinate
ori, fiecare dintre cele trei decizii de concediere de decizia de concediere”.
fiind anulate de către instanţele de judecată.
JURISPRUDENŢĂ
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1173 din

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 4402 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Constanţa
7 septembrie 2011 a Tribunalului Constanţa a a fost anulată decizia nr. 8049 din 19 august
fost anulată decizia de încetare a contractului 2009 de încetare disciplinară a contractului
de muncă nr. 1261 din 17 iunie 2009, iar pârâta individual de muncă al apelantului, decizia
a fost obligată să plătească reclamantului rămânând irevocabilă prin decizia civilă
suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale. nr. 174/CM din 31 martie 2010 a Curţii de Apel
Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea Constanţa.
recursurilor declarate de părţi prin decizia civilă
nr. 230/CM din 19 martie 2012 a Curţii de Apel Prin sentinţa civilă nr. 2670 din 18 mai 2012
Constanţa, reţinându-se, cu privire la daunele a Tribunalului Constanţa a fost anulată în

parte decizia nr. 11693 din 2 decembrie 2011 dintre concedierile anterioare fiind deduse
şi a fost înlocuită sancţiunea desfacerii con judecăţii cereri referitoare la daunele morale,
tractului individual de muncă cu sancţiunea asupra cărora instanţele s-au pronunţat astfel
avertismentului scris, de asemenea fiind cum a fost arătat mai sus.
anulate şi alte trei decizii de sancţionare
disciplinară, iar pârâta a fost obligată să plă Autoritatea de lucru judecat a deciziilor civile
tească reclamantului suma de 25.000 lei nr. 230/CM din 19 martie 2012 şi 111/CM din
cu titlu de daune morale. Prin decizia civilă 11 februarie 2013 ale Curţii de Apel Constanţa
nr. 111 CM din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel subzistă exclusiv în privinţa a ceea ce a făcut
Constanţa, această sentinţă a fost menţinută obiectul judecăţii în cauzele respective, fiind
cu privire la anularea în parte a deciziei evident că instanţele nici nu aveau cum să se
nr. 11693 din 2 decembrie 2011 şi la anularea pronunţe cu privire la de-a patra concediere
celor trei decizii de sancţionare, dar a fost mo şi la consecinţele acesteia, fapte care s-au
dificată în sensul respingerii ca nefondate a petrecut ulterior. În procesele respective s-au
cererilor privind asigurarea demnităţii în muncă judecat aspecte legate de prima şi respectiv a
şi la plata daunelor morale. Cu privire la acest treia concediere, precum şi de consecinţele lor,
ultim aspect, curtea a reţinut că, „deşi prima inclusiv de îndrepăţirea sau nu a reclamantului
instanţă reţine că reclamantul se face vinovat de a beneficia de obligarea pârâtei la plata
de săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute daunelor morale, în împrejurările luate atunci
prin deciziile de sancţionare disciplinară, cu în discuţie. În niciun caz consecinţele celei de-a
toate acestea obligă pârâta la plata daunelor patra concedieri nu au făcut obiectul judecăţii
morale. Obligarea pârâtului la respectarea în acele dosare, care s-au finalizat înainte ca
programului de lucru şi a obligaţiilor de servi această concediere să se fi produs.
ciu prevăzute în fişa postului nu poate fi con De aceea, niciuna dintre cele două decizii
siderată o atitudine abuzivă din partea pârâtei”. civile nu prezintă autoritate de lucru judecat
În concluzie, instanţele au acordat daune în raport cu cauza de faţă, care priveşte
morale în cazul primei concedieri, când compensarea unor pretinse prejudicii produse
decizia de încetare a contractului individual ca urmare a celei de-a patra concedieri, dispusă
de muncă a fost anulată în întregime, dar au de pârâtă prin decizia nr. 7853 din 3 iulie 2013.
respins cererea de obligare a pârâtei la plata În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 230/CM
unor asemenea daune în cazul celei de-a din 19 martie 2012, curtea constată că în
treia concedieri, când decizia de desfacere cauza de faţă reclamantul nu a invocat cu
disciplinară a contractului individual de muncă titlu de prejudiciu problemele familiale pe
a fost anulată doar în parte, aplicându-se totuşi care le invocase ca efect al acelei prime
sancţiunea avertismentului scris. concedieri, iar aprecierea instanţei de recurs
În cazul celei de-a patra concedieri, despre că „eventualele restanţe înregistrate la un
care este vorba în cauza de faţă, decizia de credit bancar contractat de către reclamant
încetare a contractului individual de muncă a ţin şi de modul de apreciere al acestuia cu
fost anulată în întregime, pentru motivele de privire la posibilitatea de rambursare” este
nelegalitate mai sus menţionate. valabilă exclusiv în contextul factual analizat
atunci. Instanţa nu se putea pronunţa şi nici
Cererea de faţă se analizează exclusiv prin nu s-a pronunţat printr-o regulă generală,
raportare la această din urmă concediere, aplicabilă de principiu pentru viitor, în sensul
acestea fiind limitele învestirii instanţei că restanţele înregistrate de reclamant de
stabilite de reclamant, de altfel în cazul a două atunci înainte nu vor putea fi considerate

niciodată ca fiind consecinţa directă a unei costuri suplimentare faţă de creditul ipotecar,
alte concedieri, o asemenea susţinere urmând drept efect al acumulării de restanţe datorită
să fie considerată inadmisibilă indiferent de încetării plăţii salariului, a unei sume care să
împrejurările viitoare care se vor produce şi se acopere nevoile locative ale reclamantului
vor invoca. O asemenea interpretare a deciziei despre care acesta pretinde că s-au născut ca
civile menţionate ar fi absurdă şi ar depăşi urmare a concedierii, care a dus la vânzarea
flagrant sensul indubitabil al acesteia, în sensul apartamentului, respectiv a unei sume care
că judecata instanţei priveşte faptele analizate să compenseze emoţiile şi suferinţa psihică
şi în niciun caz faptele viitoare. reprezentând consecinţe ale aceleiaşi măsuri
de concediere.
Astfel, din decizia civilă nr. 230/CM din
19 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa nu Altfel spus, reclamantul solicită compensarea
are cum să rezulte dacă cea de-a patra con unui prejudiciu produs prin concedierea sa
cediere, dispusă de pârâtă prin decizia nr. 7853 nelegală, prejudiciu care s-a materializat în
din 3 iulie 2013, a produs sau nu prejudicii suportarea unor costuri adiacente creditului
reclamantului în ceea ce priveşte acumularea ipotecar, a unor cheltuieli locative, precum
de restanţe la rambursarea creditului ipotecar. şi la nivel psihic, astfel că trebuie înţeles că
nu există o neconcordanţă între textul legal
În ceea ce priveşte decizia civilă nr. 111/CM invocat şi pretenţiile formulate. Astfel, este mai
din 11 februarie 2013, orice autoritate de lucru mult decât evident că o concediere nelegală a
judecat în privinţa cauzei de faţă este exclusă, salariatului este în principiu rezultatul culpei
câtă vreme în cauza respectivă respingerea angajatorului, manifestată în legătură cu
cererii de obligare a pârâtei la plata daunelor serviciul. Orice măsură de concediere are legă
morale s-a dispus în contextul în care se tură cu serviciul întrucât are ca obiect raportul
menţinuse parţial o decizie de sancţionare de muncă şi implicit însuşi serviciul, adică în
disciplinară, înlocuindu-se sancţiunea des esenţă încetarea obligaţiei salariatului de a
facerii disciplinare a contractului individual munci şi în consecinţă şi a dreptului de a fi
de muncă cu avertisment. Or, în cazul celei remunerat.
de-a patra concedieri nu a fost vorba despre
o sancţionare disciplinară, iar decizia pârâtei De altfel, prin decizia civilă nr. 230/CM din
a fost anulată în întregime, pentru motive de 19 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa au
nelegalitate. fost deja acordate apelantului daune morale,
reţinându-se ca temei legal art. 269 alin. (1)
În ceea ce priveşte temeiul acţiunii, respectiv C. muncii, devenit după republicare actualul
art. 253 alin. (1) C. muncii, acesta prevede că art. 253 alin. (1) C. muncii, invocat şi în pre
„angajatorul este obligat, în temeiul normelor zenta cauză.
JURISPRUDENŢĂ
şi principiilor răspunderii civile contractuale,

să îl despăgubească pe salariat în situaţia în Cu privire la vânzarea apartamentului, sunt
care acesta a suferit un prejudiciu material întemeiate apărările intimatei legate de
sau moral din culpa angajatorului în timpul momentul luării hotărârii de a-l vinde şi de
îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în structura dreptului de proprietate.
legătură cu serviciul”.
Astfel, după ce a fost concediat de pârâtă
În cauza de faţă, reclamantul solicită obligarea prin decizia nr. 7853 din 3 iulie 2013, recla
pârâtei la plata unor sume de bani, invocând mantul a primit somaţia din 17 martie 2014
prejudicii produse ca urmare a celei de-a emisă de BEJ [...] în dosarul de executare
patra concedieri, respectiv suportarea unor nr. 248/2014, privind executarea convenţiei

de credit nr. 39359 din 16 decembrie 2015 la a se prezuma că hotărârea reclamantului să

şi a contractului de garanţie reală imobiliară vândă imobilul ar fi intervenit atât după, cât
nr. 6674 din 16 decembrie 2005, la cererea şi ca urmare a concedierii, fiind o consecinţă
creditoarei Volksbank România SA, privind directă a acesteia.
suma de 58.175,51 lei, reprezentând debit, plus
suma de 6.524,13 lei, reprezentând cheltuieli În acest sens, se ţine cont şi că, dacă este cert
de executare silită. Reclamantului i s-a pus că la momentul emiterii somaţiei din dosarul
în vedere că, în caz contrar, se va proceda la de executare existau restanţe la rambursarea
vânzarea silită a apartamentului acestuia. creditului ipotecar, reclamantul nu a dovedit
data începând de la care acestea au început să
Prin cererea înregistrată la BEJ [...] sub nr. 248 se acumuleze.
din 20 martie 2014, reclamantul a solicitat
acordarea unui termen pentru a vinde singur Pentru fiecare dintre aceste argumente, se va
apartamentul şi a achita datoria, arătând că „îl reţine că vânzarea în sine a apartamentului
am scos la vânzare de mai mult timp pentru nu a fost o consecinţă a concedierii, ci că
a-mi achita datoria, însă nu am putut să-l vând este un fapt independent de aceasta, dorit
până acum datorită neînţelegerilor cu fosta de reclamant şi temporizat din cauza neînţe
soţie”. legerilor cu fosta soţie, dar prin care în cele
din urmă s-a lichidat proprietatea comună a
Chiar dacă reclamantul nu a arătat şi momen foştilor soţi asupra bunului respectiv.
tul sau perioada în care a luat hotărârea de a
vinde apartamentul, afirmaţia de mai sus are În aceste condiţii, nu există niciun temei pentru
natura juridică a unei mărturisiri extrajudiciare obligarea pârâtei la plata unei sume lunare care
cu privire la faptul că această hotărâre nu a fost să acopere diferenţa dintre suma de 451,96 lei
consecinţa primirii somaţiei de la executorul şi chiria unui apartament cu două camere în
judecătoresc şi că numai neînţelegerile cu Constanţa, din prezent până la ieşirea la pensie
fosta soţie, în contextul în care apartamentul a reclamantului, prima instanţă respingând în
aparţinea în cote egale amândurora, împie mod corect acest al treilea capăt de cerere.
dicaseră până atunci vânzarea. Primul capăt de cerere are însă ca obiect costuri
Aşa fiind, împrejurările particulare ale cauzei, suportate suplimentar în contextul vânzării
caracterizate de dreptul de proprietate comună apartamentului, cauzate nu atât de vânzarea în
al reclamantului şi al fostei sale soţii asupra sine a acestuia, cât de imposibilitatea plăţii la
apartamentului dobândit în timpul căsătoriei, timp a ratelor la credit, care au generat aceste
între timp desfăcută prin divorţ, hotărârea costuri.
reclamantului să vândă apartamentul anterior Dacă între concediere şi vânzarea apartamen
primirii somaţiei din partea executorului tului nu s-a obiectivat existenţa unei legături
judecătoresc, tergiversarea vânzării nu din de cauzalitate, situaţia este diferită în legătură
cauze obiective, exterioare vânzătorilor, ci cu aceste costuri suplimentare, care nu decurg
din cauza neînţelegerilor dintre aceştia, nu din vânzare, ci din neplata la timp a ratelor de
permit instanţei să prezume că hotărârea re credit.
clamantului de a vinde apartamentul ar fi fost
urmarea concedierii. Perspectiva lichidării Este necontestat că, drept urmare a concedierii
proprietăţii comune a foştilor soţi şi neînţe reclamantului prin decizia nr. 7853 din 3 iulie
legerile dintre aceştia cu privire la vânzarea 2013, acesta nu a mai beneficiat de plata
apartamentului nu pot fi puse în seama pârâtei, salariului. Totodată, nu există dovezi că acesta
astfel că nu pot fi nici pierdute din vedere până deţinea la vremea respectivă economii sau

bunuri pe care să le poată valorifica, astfel se menţionează primirea unor sume de bani
încât să poată plăti la timp ratele de credit în cuantum redus, luând în calcul şi sumele
la datele stabilite prin contract, până la data restituite, după cum urmează: 3.857 lei la
la care instanţa de apel, prin decizia civilă 7 aprilie 2014, 1.759,22 lei la 16 mai 2014
nr. 263/CM din 25 iunie 2014 a Curţii de (din care reclamantul a restituit 1.259,22 lei),
Apel Constanţa, a dispus anularea deciziei de 1.417,02 lei la 16 mai 2014 (din care recla
concediere şi reintegrarea sa în muncă. mantul a restituit 917,02 lei) şi 18.023,94 lei la
16 mai 2014 (din care reclamantul a restituit
Este adevărat că nu se cunoaşte data la
17.023,94 lei).
care restanţele au început să se acumuleze,
respectiv imediat după concediere sau după Oricum, la data fiecăreia dintre aceste plăţi era
câteva luni, dar nu se poate omite existenţa deja începută executarea silită, reclamantul
unui interval de aproape un an, fără câteva zile, primise somaţia din 17 martie 2014 din partea
între data concedierii şi data la care instanţa executorului judecătoresc, ceea ce înseamnă
a dispus reintegrarea în muncă, la care s-a că întreg creditul fusese deja declarat scadent,
adăugat şi perioada până când pârâta a emis iar reluarea plăţii ratelor nu mai era posibilă.
decizia de reintegrare nr. 9811 din 16 iulie 2014.
Nu se pot lua în calcul plăţile pretins efectuate
Existenţa acestui interval total de peste un în perioada 8 februarie 2011 – 1 octombrie
an în care reclamantul a fost lipsit de salariu,
2012, aflate la un interval de timp considerabil
fără să existe dovezi privind deţinerea unor
faţă de momentul concedierii, la data primirii
economii sau a posibilităţii vânzării unor
acelor plăţi, reprezentând de altfel drepturi
bunuri într-o măsură suficientă acoperirii atât
salariale şi cheltuieli de judecată, nefiind
a nevoilor de subzistenţă, cât şi a ratelor de
previzibilă concedierea reclamantului la 3 iulie
credit, precum şi lipsa unor dovezi în sensul
2013. Or nu se poate reproşa acestuia că nu
posibilităţii obţinerii unor venituri din alte
a făcut economii în perspectiva concedierii
surse, respectiv a dobândirii altui loc de muncă,
care urma să aibă loc în condiţii nelegale, un
justifică pe deplin concluzia de ordin logic că
între concediere şi înregistrarea restanţelor asemenea fapt neputând fi prevăzut în mod
la plata ratelor de credit a existat legătură rezonabil de către salariat.
de cauzalitate, respectiv că lipsa salariului a Nu în ultimul rând, nu există niciun argument
determinat pe reclamant să nu mai poată plăti factual care să fundamenteze o eventuală
la timp ratele de credit. culpă a reclamantului în privinţa neplăţii la
În acest sens, ar fi excesiv să se reproşeze timp a ratelor de credit după concediere, câtă
salariatului concediat ilegal că nu şi-a găsit vreme în acest fel a fost lipsit de veniturile
salariale.
JURISPRUDENŢĂ
alt loc de muncă, în condiţiile în care nu s-a

dovedit că ar fi refuzat reintegrarea în muncă
Emiterea de către pârâtă a deciziei de con
ori încheierea unui contract individual de
cediere nr. 7853 din 3 iulie 2013 a constituit
muncă cu alt angajator.
o faptă ilicită săvârşită de către acesta cu vi
Sub un alt aspect, nu se pot reţine apărările novăţie, de vreme ce această decizie a fost
pârâtei referitoare la plăţile făcute acestuia, anulată pentru motive de nelegalitate prin
întrucât din chiar situaţia depusă de aceasta hotărâre judecătorească definitivă prin care
la dosarul de apel rezultă că de la data con s-a constatat încălcarea de către angajator
cedierii până la data emiterii adresei de actu a unei interdicţii de concediere prevăzută în
alizare a creanţei (3 iulie 2013 – 3 iunie 2014) contractul colectiv de muncă.

S-a reţinut mai sus că între concediere şi vânzării, care s-ar fi produs oricum, nu pot fi
înregistrarea de către reclamant a restanţelor puse în sarcina pârâtei.
la ratele de credit a existat legătură de
cauzalitate, acumularea restanţelor condu Întrucât atât apartamentul, cât şi datoriile
când la costuri suplimentare, atât strict în exe rezultând din încheierea şi executarea con
cutarea contractului de credit bancar, cât şi în tractului de credit bancar şi a contractului de
privinţa declanşării de către bancă a executării garanţie imobiliară, nu au aparţinut exclusiv
silite. reclamantului, ci au constituit bun comun,
respectiv obligaţii comune, decurgând din
Aceste costuri suplimentare au fost compuse dobândirea unui bun comun, prejudiciul ex
din suma de 6.524,13 lei cu titlu de cheltuieli primat mai sus de suma de 14.203,36 lei nu
de executare, stabilite prin încheierea din s-a reflectat în întregime în patrimoniul re
11 martie 2014 a BEJ [...], suma de 4.557,36 lei clamantului, ci doar în proporţie de 1/2, cores
cu titlu de dobândă restantă, suma de 2.521,87 lei punzător cotei de 1/2, necontestate, deţinute
cu titlu de penalităţi şi suma de 600 lei cu titlu de reclamant în raport cu fosta soţie, din
de cheltuieli de executare avansate de bancă, dreptul de proprietate şi din datoriile comune
acestea trei rezultând din adresa de actualizare legate de dobândirea acestui drept.
a creanţei nr. 3059 din 3 august 2014 a
Volksbank România SA, în total 14.203,36 lei. Întrucât obligaţia de rambursare a creditului a
fost comună celor doi soţi şi ulterior foşti soţi,
Această sumă nu face parte din suma fiind legată de dobândirea apartamentului
împrumutată prin credit bancar, pe care recla ca bun comun, este lipsit de relevanţă faptul
mantul a restituit-o băncii ca urmare a vânzării relevat de reclamant că singurele venituri care
apartamentului, ci s-a adăugat costurilor au stat la baza creditului imobiliar au fost
legate de lichidarea creditului, în condiţiile veniturile sale salariale.
în care nu ar fi existat dacă lichidarea s-ar fi
făcut în absenţa acumulării restanţelor, adică În această situaţie, se va reţine că prejudiciul
în condiţiile în care ratele de credit puteau fi material suferit de reclamant ca urmare a
plătite la scadenţă, dacă reclamantul nu ar fi concedierii este evaluat, în privinţa costurilor
fost concediat nelegal. legate de credit şi de executare silită, generate
suplimentar faţă de obligaţia de rambursare
Prin urmare, suma mai sus menţionată descrie a creditului bancar, la jumătate din suma de
un prejudiciu material produs prin concedierea 14.203,36 lei, deci la 7.101,68 lei.
nelegală reclamantului, a cărei consecinţă a
fost acumularea suplimentară a acestei datorii, Întrucât acest prejudiciu a fost cauzat de pârâtă
faţă de bancă şi executorul judecătoresc. reclamantului printr-o faptă ilicită săvârşită cu
vinovăţie, astfel cum a fost argumentat mai
În această datorie nu se înscriu cheltuielile sus, fiind deci îndeplinite condiţiile angajării
notariale achitate către BNP B.D.D., în răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 253
valoare de 3.439,60 lei, aferente vânzării alin. (1) C. muncii, curtea va reforma sen
apartamentului, pe de o parte pentru că din tinţa apelată în sensul că va obliga pârâta să
bonurile fiscale care le atestă nu rezultă că plătească această sumă reclamantului, cu titlu
plata a fost făcută de reclamant, de fosta de daune materiale.
soţie a acestuia sau de către cumpărători, iar
pe de altă parte pentru că s-a stabilit deja că 9. În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor
vânzarea în sine a apartamentului nu a fost la daunele morale, curtea reţine că reclamantul
consecinţa concedierii, caz în care costurile a susţinut că a suferit un prejudiciu moral

constând în suferinţa şi emoţiile cauzate de perioada următoare celei de-a patra concedieri
vânzarea apartamentului în contextul de sau la o perioadă anterioară, cu privire la care
clanşării executării silite. Acţiunea acestuia se instanţele deja s-au pronunţat în legătură
analizează în aceste limite, potrivit principiului cu daunele morale. De asemenea, martorul
disponibilităţii. Considerentele primei instanţe a arătat că „în această ultimă perioadă
referitoare la neexprimarea în mod public reclamantul a dus-o greu, pierzându-şi locul de
a anumitor consideraţii negative legate de muncă, a rămas fără bani. Ca urmare a părăsirii
capacitatea profesională a salariatului, pentru locului de muncă a fost afectat psihic, nu mai
a putea fi afectate prestigiul şi demnitatea era acelaşi om, a fost părăsit de soţie, nu avea
reclamantului, nu au legătură cu cauza. chef de nimic, îl sunam şi nu vroia să plece
nicăieri”. Or faptul „părăsirii” reclamantului
Sub aspectul prejudiciului moral, deşi de către soţie nu s-a petrecut după cea de-a
instanţa de apel a ascultat martorul propus patra concediere, de vreme ce instanţa l-a luat
de reclamant, nu au fost administrate probe în considerare în legătură cu prima concediere,
în sensul că reclamantului i-ar fi fost afectată astfel că declaraţia martorului nu conţine
sănătatea fizică ori mintală şi nici situaţia din aspecte de fapt relevante în cauză, referitoare
punct de vedere psihologic. Nu s-a dovedit concret la perioada subsecventă concedierii din
prin urmare un prejudiciu cert legat de starea 3 iulie 2013.
sufletească a persoanei ajunsă lipsită de un loc
de muncă ori de consecinţele de ordin familial Suferinţa invocată şi dovedită în prezenta
sau social ale unei astfel de situaţii. cauză de către reclamant este legată de
împrejurările în care a ajuns să vândă apar
De altfel, martorul audiat în faţa instanţei tamentul, respectiv sub ameninţarea vânzării
de apel a relatat aspecte de fapt cu caracter acestuia la licitaţie publică de către executorul
general, fără ca acesta să fie în măsură să se judecătoresc, situaţie la care s-a argumentat
refere concret şi coerent la perioada sub deja mai sus că s-a ajuns din culpa pârâtei,
secventă celei de-a patra concedieri. Astfel, care l-a concediat nelegal şi astfel l-a lipsit
martorul a arătat că: „Nu cunosc motivul şi de posibilităţile materiale de a achita la timp
nici anul ultimei concedieri a reclamantului. ratele de credit. Prin urmare, nu vânzarea
Am remarcat că reclamantul era mai închis în sine a apartamentului, dar împrejurările
în el, nu prea comunica. Era afectat din cauza în care aceasta a avut loc, caracterizate prin
disponibilizărilor, concedierilor, dar nu cunosc perspectiva vânzării silite în cadrul procedurii
perioada acestora. Din cauza concedierilor, de executare silită, împrejurări care au fost o
a lipsei de bani, a ajuns şi la divorţ”. Or deja consecinţă directă a concedierii nelegale care
s-a stabilit prin decizia civilă nr. 230/CM din l-a lipsit pe reclamant de veniturile salariale
19 martie 2012 a Curţii de Apel Constanţa că
JURISPRUDENŢĂ
pe o perioadă de peste un an, conturează

„problemele familiale invocate de acesta atât existenţa unui prejudiciu moral.
la instanţa de fond, cât şi în recurs, nu pot avea
vreo legătură cu decizia contestată. Astfel, Chiar dacă în problematica vânzării apar
nu este dovedit că divorţul a fost generat de tamentului intră şi contextul stării de devăl
problemele de la serviciu, cu atât mai mult măşie în privinţa proprietăţii, precum şi ne
cu cât acţiunea de divorţ a fost promovată înţelegerile cu fosta soţie, coproprietară a
chiar de către reclamant şi pentru motive care apartamentului, invocate chiar de reclamant, şi
vizează comportamentul soţiei sale, hotărârea chiar dacă în final apartamentul a fost vândut
de divorţ reţinând culpa soţiei pârâte.” Pe de în modalitatea dorită de cei doi foşti soţi,
altă parte, nu este cert că martorul se referă la trebuie admis că faptul concedierii nelegale

a reclamantului a înlăturat starea de echilibru executarea silită nu a fost suspendată şi putea

anterior existentă în care acesta plătea ratele continua oricând. Acest fapt este de înţeles că
de credit din salariu. Concedierea a generat în a generat reclamantului o suferinţă psihică,
cele din urmă imposibilitatea plăţii ratelor la datorită stresului inerent unei astfel de situaţii,
scadenţă şi declanşarea executării silite, ceea apreciat obiectiv, în considerarea unei persoane
ce a creat în mod obiectiv reclamantului o normale.
stare de incertitudine privind posibilitatea
vânzării apartamentului către un cumpărător O astfel de suferinţă nu poate fi ignorată chiar
dacă reclamantul nu a demonstrat cu probe că
ales de acesta.
se încadrează într-o situaţie specială, cum ar
Vânzarea silită are loc în cadrul unei proceduri fi că efectele situaţiei descrise mai sus asupra
de executare silită în vederea satisfacerii în psihicului său ar fi fost mai puternice decât în
primul rând a intereselor creditorului, fiind cazul unei persoane obişnuite ori că i-ar fi fost
realizată la termenul stabilit potrivit legii, în cauzată vreo afecţiune de ordin fizic sau psihic.
funcţie de ofertele prezentate la acel moment Se ia în considerare o persoană normală, care,
de persoanele care au dovedit îndeplinirea supusă unei situaţii de fapt precum cea regăsită
condiţiilor de a participa la licitaţia publică. în speţă, ca efect al unei concedieri nelegale
În acest caz, a fost îndreptăţită atitudinea în condiţiile unei obligaţii de plată a ratelor
reclamantului de a încerca să evite executarea aferente unui credit ipotecar, asumată cu mai
silită, care urma să ducă la înstrăinarea apar mult timp înainte (în anul 2005), suferă în mod
tamentului la un preţ care nu ar fi fost stabilit inerent un prejudiciu moral, adică neevaluabil
prin negociere între vânzător şi cumpărător, ca în bani, ca urmare a temerii justificate şi
în cazul unui contract de vânzare-cumpărare prelungite că, din motive independente de
obişnuit. Prin urmare, a fost justificată temerea voinţa şi participarea sa efectivă, va suferi
de la vremea respectivă a reclamantului că o pierdere semnificativă de ordin material,
preţul stabilit în cadrul procedurii de executare prin împiedicarea de a vinde apartamentul
silită putea să fie considerabil mai mic decât şi înstrăinarea lui în cadrul unei proceduri de
executare silită, la un preţ cu privire la care
cel obţinut dacă apartamentul ar fi fost vândut
exista aşteptarea rezonabilă că urma să fie
în condiţii normale.
dezavantajos.
Această temere justificată rezultă din adresele
Curtea trebuie să se raporteze la o persoană
reclamantului către executorul judecătoresc
obişnuită, fără a aplica criterii cu caracter
nr. 248 din 20 martie 2014 şi nr. 649 din
discriminatoriu precum cele sugerate de către
15 aprilie 2014, precum şi din corespondenţa
intimată, care a arătat că reclamantul este
acestuia cu Volksbank România SA prin care
bărbat, tânăr şi fost lider sindical. Or la sta
a solicitat emiterea acordului de vânzare a
bilirea situaţiei de fapt nu se poate aplica un
apartamentului şi apoi prelungirea acestuia.
tratament diferenţiat pe criterii de sex, vârstă
Situaţia de incertitudine cu privire la
şi/sau activitate sindicală, ca şi cum persoanele
posibilitatea vânzării apartamentului, care care întrunesc cele trei criterii de mai sus ar
depindea atât de găsirea unui cumpărător, cât prezenta în mod natural o imunitate în privinţa
şi de aprobarea unui credit bancar în beneficiul posibilităţii de a suferi un prejudiciu moral de
acestuia, precum şi de exprimarea acordului natura celui produs reclamantului.
Volksbank România SA pentru vânzare, s-a
prelungit de la data primirii somaţiei (20 martie Sunt fără acoperire probatorie susţinerile in
2014) până la data încheierii contractului de timatei referitoare la situaţia personală a
vânzare-cumpărare (3 iunie 2014), timp în care reclamantului, respectiv că acesta ar călători

constant şi ar petrece frecvent alături de Prejudiciul moral nu este evaluabil în bani,

prieteni, având în permanenţă o atitudine dar se impune să fie compensat integral, pe
pozitivă, de unde ar rezulta că nu a suferit măsura dimensiunii, gravităţii şi consecinţelor
prejudiciul moral mai sus descris. În sprijinul sale, deci ţinând seama şi că în cele din urmă
susţinerilor sale, pârâta a depus la dosarul de apartamentul a fost vândut în condiţiile
fond şase fotografii afişate de reclamant pe unui preţ negociat între părţi. În condiţiile
o reţea socială, din care trei sunt din 2011, în care reclamantul nu a fost în măsură să
iar trei din august şi septembrie 2014, deci dovedească aspecte de fapt particulare cu
niciuna din perioada dintre a patra concediere privire la prejudiciul decurgând din concedierea
şi reintegrarea în muncă în baza hotărârii nelegală, care l-a pus în situaţia de a vinde
instanţei de judecată. Dintre cele trei fotografii apartamentul în împrejurările mai sus descrise,
din 2014, una îl înfăţişează pe reclamant la guvernate de perspectiva unei vânzări silite
Sinaia, iar celelalte la masă. Nimic din aceste care era rezonabil să se creadă că i-ar fi produs
fotografii nu dovedeşte că reclamantul nu a un prejudiciu material prin obţinerea unui
suferit un prejudiciu moral constând în sufe
preţ dezavantajos, stabilirea sumei de bani
rinţa psihică cauzată în perioada dintre data
apte să compenseze în mod just prejudiciul
primirii somaţiei de la executorul judecătoresc
creat se va stabili prin raportare la o persoană
şi data încheierii contractului de vânzare-
obişnuită. În aceste condiţii, ţinând cont de
cumpărare, respectiv că ar fi dat dovadă de
toate împrejurările concrete mai sus descrise,
o rezistenţă psihică deosebită, raportat la o
persoană obişnuită. Curtea apreciază că suma de 10.000 lei este de
natură să reflecte întocmai prejudiciul moral
Rezultând aşadar că prin fapta ilicită a pârâtei, suferit de reclamant, asigurând o compensare
constând în emiterea unei decizii nelegale de justă a acestuia.
concediere, a fost cauzat în mod direct şi cu
vinovăţie prejudiciul moral descris mai sus, Prin urmare, în baza art. 480 alin. (2) C. pr. civ.,
curtea va reforma sentinţa primei instanţe Curtea va admite apelul formulat de reclamant
şi sub acest aspect, constatând îndeplinite şi va schimba în parte sentinţa apelată în
cerinţele angajării răspunderii patrimoniale sensul că va admite în parte cererea şi va
a angajatorului, potrivit art. 253 alin. (1) obliga pârâta să plătească reclamantului suma
C. muncii. Vinovăţia pârâtei se prezintă sub de 7.101,68 lei, reprezentând daune materiale,
forma intenţiei indirecte, în sensul că deşi nu a şi suma de 10.000 lei, reprezentând daune
urmărit producerea prejudiciului moral, pârâta morale. Totodată, curtea va menţine celelalte
a acceptat producerea acestuia. dispoziţii ale sentinţei apelate.
JURISPRUDENŢĂ

ABREVIERI
A.G.A. – Adunarea generală a acţionarilor C.D. 199’ – Culegere de decizii ale fostului
A.G.E.A. – Adunarea generală extraordinară a Tribunal Suprem (Curţii de Apel,
acţionarilor Tribunalului etc.) pe anul…
A.P.A.P.S. – Autoritatea pentru Privatizarea şi C.D.H. – Culegere de decizii şi hotărâri ale Curţii
Administrarea Patrimoniului Statului Constituţionale a României pe anul …
A.U.B. – Revista Analele Universităţii C.E.D.O. – Curtea Europeană a Drepturilor
Bucureşti, Seria Drept Omului
A.U.L.B. – Revista „Acta Universitatis Lucian C.N.V.M. – Comisia Naţională a Valorilor
Blaga – Sibiu” Mobiliare
A.V.A.B. – Autoritatea pentru Valorificarea C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie
Activelor Bancare Cah. Dr. Eur. – Cahiers de Droit Européen
A.V.A.S. – Autoritatea pentru Valorificarea cam. – camera... (jurisprudenţa franceză)
Activelor Statului Cas. I, II – Curtea de Casaţie şi Justiţie a
AELS – Asociaţia Europeană a Liberului României, secţia I, a II-a etc.
Schimb Cass. fr. – Curtea de Casaţie franceză
alin. – alineat (jurisprudenţa franceză)
apud. – citat după CE – Comunitatea Europeană / Tratatul de
art. – articolul instituire a Comunității Europene
AUE – Actul Unic European CECO – Comunitatea Europeană a
B. Of. – Buletinul Oficial, partea I Cărbunelui şi Oţelului / Tratatul de
B.N.R. – Banca Naţională a României instituire a Comunității Europene a
BCE – Banca Centrală Europeană Cărbunelui şi Oţelului
BEJ – Biroul de executori judecătoreşti CEDO – Convenţia Europeană a Drepturilor
BNP – Biroul notarului public Omului / Curtea Europeană a
Bul. – Buletinul fostei Înalte Curţi de Drepturilor Omului
Casaţie şi Justiţie a României CEE – Comunitatea Economică Europeană
Bul. jur. 199’ – Buletinul jurisprudenţei Curţii / Tratatul de instituire a Comunității
Supreme de Justiţie a României Economice Europene
(1993-1999) CEEA – Comunitatea Europeană a Energiei
C. aer. – Codul aerian Atomice / Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Energiei
C. Apel – Curtea de Apel
Atomice
C. civ. – Codul civil
cf. – a se compara cu
C. civ. fr. (it.) (g) – Codul civil francez (italian) (german)
CEJ – Curtea Europeană de Justiţie
C. com. – Codul comercial
CJUE – Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
C. com. fr. (it.) (g) – Codul comercial francez (italian)
(după intrarea în vigoare a Tratatului
(german)
de la Lisabona)
C. F. – cartea funciară
CML Rev – Common Market Law Review
C. fam. – Codul familiei
(Kluwer Law International)
C. fisc. – Codul fiscal
col. civ. – colegiul civil
C. m. – Codul muncii
COMI – centrul principalelor interese ale
C. pen. – Codul penal debitorului
C. pr. civ. – Codul de procedură civilă compl. – completat
C. pr. fisc. – Codul de procedură fiscală Convenţie – Convenţia pentru apărarea
C. pr. pen. – Codul de procedură penală drepturilor omului şi a libertăţilor
C. silv. – Codul silvic fundamentale (Convenţia europeană
C. vam. – Codul vamal a drepturilor omului)
C.A.B. – Curtea de Arbitraj Comercial COREPER – Comitetul reprezentanţilor
Internaţional Bucureşti de pe lângă permanenţi
Camera de Comerţ şi Industrie a Culegere – Culegere de hotărâri a Curţii de
României Justiţie a Comunităţilor Europene,
C.C. – Curtea Constituţională Tribunalului de Primă Instanţă şi
C.C.I. – Camera de Comerţ şi Industrie Tribunalului Funcţiei Publice
C.C.I.R. – Camera de Comerţ şi Industrie a D. – Decretul
României D.L. – Decretul-lege

Dalloz – „Le Dalloz. Recueil” O.E.C.D. – Organizaţia pentru Cooperare şi
(jurisprudenţa franceză) Dezvoltare Economică
dec. – decizia O.M.C. – Organizaţia Mondială a Comerţului
dec. civ. (pen.) – decizia civilă (penală) etc. O.R.C. – Oficiul Registrului Comerţului
DG – Direcţia Generală (din cadrul Comisiei) O.S.I.M. – Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci
Dreptul – revista Dreptul ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
e.g. – exempli gratia OP – ordin de plată
ECR – European Courts Report (Reports of op. cit. – opera citată
Cases before the Court of Justice and p. – pagina
the Court of First Instance p. n. – paranteza noastră (a autorului)
Ed. – Editura par. – paragraful
ed. – ediţia passim – în diverse locuri
ELR – European Law Review pct. – punctul
en. – englez / britanic PE – Parlamentul European
etc. – etcaetera („şi celelalte”) PESC – Politica Externă şi de Securitate
Euratom – Comunitatea Europeană a Energiei Comună
Atomice (v. şi CEEA) / Tratatul de Plen T. S. – Plenul fostului Tribunal Suprem
instituire a Comunității Europene a Probleme de drept – Probleme de drept din deciziile Curţii
Energiei Atomice 1990-1992 Supreme de Justiţie (1990-1992)
ex. – (de) exemplu pt. – pentru
F.M.I. – Fondul Monetar Internaţional R.D.C. – Revista de drept comercial – serie nouă
FEI – Fondul european de investiţii R.D.P. – Revista de drept penal
fr. – francez R.R.D. – Revista română de drept
FSE – Fondul social european R.R.D.A. – Revista română de drept al afacerilor
g. – german R.R.D.E. (C) – Revista română de drept european
G.I.E. – Grup de interes economic (comunitar)
H.C.M. – Hotărârea Consiliului de Miniştri R.R.D.M. – Revista română de dreptul muncii
ibidem – în acelaşi loc R.R.D.P. – „Revista română de drept privat”
R.R.J. – „Revista română de jurisprudență”
idem – acelaşi autor
R.T.D.E. – Revue trimestrielle de droit européen
infra – mai jos
(Editions Dalloz)
IR – secţiunea „Informations rapides” Rec. – Recueil de la jurisprudence de la
(jurisprudenţa franceză) Cour de justice et du Tribunal de
it. – italian première instance
Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Rep. (eventual urmat– (începând cu anul 2007) Repertoriul
J. N. – Revista „Justiţia Nouă” de anul apariţiei) jurisprudenţei Curţii de Justiţie
JAI – Justiţie şi Afaceri Interne a Comunităţilor Europene şi a
JCP – „Juris-classeur périodique. éd. Tribunalului de Primă Instanţă a
Générale. La semaine juridique” Comunităţilor Europene (ediţia în
(jurisprudenţa franceză) limba română) (partea I – hotărârile
JO – Jurnalul Oficial al Uniunii Europene CJCE; partea a II-a – hotărârile TPI)
(seria „L” – Legislaţie, seria „C” – Repertoriu I – I. Mihuţă, Al. Lesviodax, Repertoriu
Comunicări şi Informaţii) de practică judiciară în materie
Jud. – Judecătoria civilăa Tribunalului Suprem şi a altor
Jur. Gen. – Jurisprudenţa generală instanţe judecătoreşti pe anii 1952-
Jur. Rom. – Jurisprudenţa română 1969, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Juridica – Revista Juridica Bucureşti, 1970
L. P. – Revista „Legalitatea Populară” Repertoriu II – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
l. – litri judiciară în materie civilă a
Tribunalului Suprem şi a altor
lit. – litera
instanţe judecătoreşti pe anii
loc. cit. – locul citat
1969-1975, Ed. Ştiinţifică şi
M. Of. – Monitorul Oficial al României, partea I
Enciclopedică, Bucureşti, 1976
mod. – modificat Repertoriu III – I. Mihuţă, Repertoriu de practică
mp – metri pătraţi judiciară în materie civilă a
n. a. – nota autorului Tribunalului Suprem şi a altor
n. n. – nota noastră (a autorului) instanţe judecătoreşti pe anii 1975-
n.r. – nota redacţiei 1980, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
n.t. – nota traducătorului Bucureşti, 1982
nr. – numărul

Repertoriu IV – I. Mihuţă, Repertoriu de practică t. – tomul
judiciară în materie civilă a T. J. – Tribunalul judeţean
Tribunalului Suprem şi a altor T. pop. rai. – Tribunalul popular al raionului
instanţe judecătoreşti pe anii 1980- T. reg. – Tribunalul regional
1985, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, T.M.B. – Tribunalul Municipiului Bucureşti
Bucureşti, 1986 t.n. – traducerea noastră
Rev. soc. – Revue des sociétés T.S. – Tribunalul Suprem
RFD adm. – Revue française de droit TFP – Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii
administratif Europene
RTD civ. – Revue trimestrielle de droit civil TFUE – Tratatul privind funcţionarea Uniunii
RTD com. – Revue trimestrielle de droit Europene (Tratatul de la Lisabona)
commercial TGI – Tribunal de grande instance
RTD eur. – Revue trimestrielle de droit européen (jurisprudenţa franceză)
s. civ. – secţia civilă TPI – Tribunalul de Primă Instanţă al
s. com. – secţia comercială Comunităţilor Europene
s. cont. adm. – secţia de contencios administrativ Tratatul CE – Tratatul de instituire a Comunităţii
s. pen. – secţia penală Europene (după 1 noiembrie 1993, ca
S.C.J. – Revista „Studii şi cercetări juridice” urmare a modificărilor aduse Tratatului
S.D.R – Revista „Studii de drept românesc” CEE prin Tratatul de la Maastricht)
s.n. – sublinierea noastră Tratatul CEE – Tratatul de instituire a Comunităţii
S.U. – Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Economice Europene (semnat
Justiţie (Înaltei Curţi de Casaţie şi la Roma, la 25 martie 1957, cu
Justiţie) modificările ulterioare survenite
S.U.B.B. – Revista „STUDIA Universitatis Babeş- până la Tratatul de la Maastricht)
Bolyai”– Series Iurisprudentia Tratatul UE – Tratatul privind Uniunea Europeană
SA – societate pe acţiuni (în vigoare de la 1 noiembrie 1993)
SC – societatea comercială Trib. – Tribunalul
SEE – Spaţiul Economic European TUE(după intrarea în – Tratatul privind Uniunea Europeană/
sent. civ. (pen.) – sentinţa civilă (penală) etc. vigoare a Tratatului Tribunalul Uniunii Europene
SNC – societate în nume colectiv de la Lisabona)
soc. – secţia de dreptul muncii TVA – taxa pe valoare adăugată
(jurisprudenţa franceză) UE – Uniunea Europeană
SPPI – Societate civilă profesională de UEM – Uniunea Economică şi Monetară
practicieni în insolvenţă urm. – următoarele
SRL – societate cu răspundere limitată V. – a se vedea
supra – mai sus V° – verbo (la cuvântul)
ş. a. – şi alţii (altele) vol. – volumul

CONDIŢII GENERALE DE PUBLICARE
1. Trimiterea unei lucrări în vederea publicării în Revista Română de Dreptul Muncii, sub rezerva
acceptării sale de către Redacţia revistei, constituie consimţământul autorului pentru cesiunea
dreptului de autor în următoarele condiţii generale:
2. Colegiul de redacţie va accepta lucrarea cu condiţia ca aceasta să corespundă într-o măsură

rezonabilă, ca nivel şi stil, considerând un minim necesar pentru a fi acceptată, următoarele:
- nivel ştiinţific corespunzător;
- tema lucrării să fie actuală;
- lucrarea să conţină un aport de noutate faţă de doctrina existentă;
- conţinutul lucrării să fie adus la zi cu legislaţia în vigoare în momentul predării.
Dacă lucrarea nu corespunde, Editura are dreptul să refuze publicarea acesteia în forma
prezentată sau să ceară autorului modificarea lucrării conform standardelor revistei.
3. Autorul cedează Editurii, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, în exclusivitate şi fără o limitare teritorială, următoarele drepturi, în totalitate:
- drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format hârtie, în cadrul unui număr al
Revistei române de Drept al afacerilor, pe o perioadă de 4 ani;
- drepturile de reproducere şi distribuire a lucrării pe format electronic, pe toată durata lor de
existenţă;
- dreptul de a crea opere derivate, exclusiv în vederea reproducerii şi distribuirii în format
electronic;
- dreptul de a retipări acel număr al revistei care include şi lucrarea autorului, pe toată durata
de existenţă a dreptului de autor.
4. Materialele înaintate Editurii spre publicare se vor trimite la adresa de e-mail

redactie@wolterskluwer.com şi vor respecta următoarele condiţii:
- articolele se vor transmite în format Word şi vor fi redactate cu diacritice, fără greşeli
gramaticale, cu respectarea abrevierilor indicate în paginile revistei. Editura poate cere
autorului să recorecteze lucrarea;
- fiecare articol va avea titlu, rezumat în limba română şi engleză, cuvinte-cheie şi va respecta
o structură coerentă (capitole, secţiuni etc.).
5. Autorul garantează că este singurul deţinător al dreptului de autor asupra lucrării şi că

lucrarea este originală, cu excepţia materialelor de domeniu public şi a extraselor din alte
lucrări, care sunt făcute cu respectarea dispoziţiilor legale în materia proprietăţii intelectuale.
Autorul îşi asumă deplina responsabilitate în privinţa conţinutului lucrării.
6. Cu privire la materialele care se publică, redacţia îşi rezervă următoarele drepturi:

- să modifice titlul acestora;
- să corecteze, după caz, să reformuleze ori stilizeze unele formulări, fără a aduce atingere
ideilor, opiniei şi argumentelor autorilor.
7. Lucrările se trimit în format electronic pe adresele e-mail redactie@wolterskluwer.com,

rrdm@wolterskluwer.com sau pe suport hârtie, însoţit de format electronic (dischetă, CD), pe

adresa WOLTERS KLUWER SRL, Bucureşti, Bdul Tudor Vladimirescu nr. 22, Green Gate, etaj 6,
sector 5, cu menţiunea „Pentru Revista Română de Dreptul Muncii”.
Autorii vor primi o confirmare a recepţiei în termen de 10 zile. Pentru a evita orice
disfuncţionalităţi în transferarea documentelor, rugăm autorii ca, în eventualitatea în care în
termenul menţionat nu au primit confirmarea, să contacteze, printr-un nou mesaj, redacţia.
8. Articolele de doctrină se vor trimite în mod obligatoriu însoţite de un rezumat redactat în

limba engleză, de maxim 2 pagini.
9. Sursele bibliografice vor fi citate complet, cuprinzând: numele şi iniţiala prenumelui

autorului, lucrarea, ediţia, editura, locul de editare, anul apariţiei, pagina (paginile). Se vor
utiliza abrevierile conform uzanţelor revistei.
10. Hotărârile judecătoreşti redate in extenso, comentate sau rezumate trebuie să fie definitive
şi irevocabile. Se va specifica dacă sunt publicate.
11. Autorii vor preciza numele şi prenumele, profesia (funcţia), locul de muncă / locul desfăşurării
activităţii, adresa şi telefonul. Odată cu trimiterea materialului în vederea publicării, autorul trebuie
să furnizeze Editurii documentele cerute de aceasta (acord de editare, declarație).

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016

Revista Romana de Dreptul Muncii 10 - 2016

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Romana de Dreptul Muncii 10 - 2016

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REVISTA ROMÂNĂ DE

Senior Publisher Reviste

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 5

6 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016

REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 7

8 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016

Selecție de noutăți legislative din perioada 01.09-30.09.2016

NOUTĂȚI | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 11

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

12 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | NOUTĂȚI

Legalitatea abaterilor disciplinare

To be qualified misbehavior, an act committed by an employee should be provided

Also operate in this area, as in criminal law or contraventional, legality principle

Keywords: disciplinary offenses, collective agreement, internal regulations.

O faptă săvârșită de un salariat, pentru a fi calificată abatere disciplinară, trebuie

Funcţionează și în această materie, la fel ca în dreptul penal sau cel contravenţional,

Cuvinte-cheie: abatere disciplinară, regulamentul intern, contractul colectiv de

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 15

disciplinare și să aplice sancţiunile corespunzătoare, potrivit legii (s.n.), contractului colectiv de

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

16 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOCTRINĂ

i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 17

t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă[6].

Și unele contracte colective enumeră abaterile disciplinare succeptibile a fi săvârșite în unitate.

a) a utilizat documente false la angajare;

3. Analogii cu dreptul penal

pedică, București, 1979, p. 33.

18 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOCTRINĂ

Mutatis mutandis, principiul incriminării trebuie să funcţioneze și în ceea ce privește răspunderea

În ceea ce ne privește, obligaţia de a asigura confidenţialitatea și securitatea prelucrării datelor,

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 19

T.I în calitate de „Coordonator în materie de Securitate şi Sănătate în muncă”, trebuia să ţină

- participă la identificarea factorilor de risc, de accidentare în muncă şi/sau îmbolnăvire

- coordonează personalul companiei în probleme legate inclusiv de securitate şi sănătate în

- răspunde de conştientizarea pericolelor şi riscurilor în cadrul sistemului de muncă şi de

- răspunde de realizarea măsurilor înscrise în programul anual de securitate şi sănătate în

- răspunde de corectitudinea informaţiilor comunicate;

- răspunde de nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă, modul în care

- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă

În fişa postului a salariatului, B.A.C., „Manager al Sistemului de managament Securitate şi

20 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOCTRINĂ

- respectă cerinţele organizatorice ale firmei în domeniul protecţiei mediului, sănătate şi

- participă la activitatea de identificare a pericolelor şi riscurilor, evaluare a riscurilor şi la

- participă la identificarea factorilor de risc de accidentare în muncă şi/sau îmbolnăvirea

- propune atribuţii şi răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă ce revin

- coordonează din punct de vedere metodologic, întreg personalul companiei, în probleme

- răspunde de conştientizarea pericolelor şi riscurilor în cadrul sistemului de muncă şi de

- „nerespectarea normelor privind asigurarea sănătăţii, protecţiei şi siguranţei la locul de

- „neprezentarea culpabilă la controalele medicale periodice” [art. 49 lit. g)];

- respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă;

- identificarea pericolelor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, pe locuri de

- cunoaşterea şi aplicarea de către salariaţi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în

- colaborarea cu salariaţii şi cu medicul de medicină a muncii în vederea coordonării măsurilor de

- asigurarea controlului medical periodic, ulterior angajării.

DOCTRINĂ | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | 21

- să respecte prevederile legislaţiei în domeniul securtăţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de

- „să realizeze atribuţiile ce le revin la locul de muncă, în conformitate cu prevederile fişei

În practica judiciară s-a decis, însă, în mod judicios:

22 | REVISTA ROMÂNĂ DE DREPTUL MUNCII NR. 10/2016 | DOCTRINĂ

Consideraţii asupra legalităţii concedierii

Keywords: pregnant worker, dismissal, labour contract.

tractului sau a raportului de muncă este de

supuestaria y de fomento de la competitividad

că obiectivul acordului‑cadru constă în spe angajatorul său (Hotărârea din 12 decembrie