DREPT PROCESUAL CIVIL.

CURS 11

Vom mai discuta despre numirea administratorului-sechestru, în cazul sechestrului

judiciar.

Art. 976. Administratorul-sechestru. (1) Paza bunului sechestrat va fi încredinţată

persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane
desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul
judecătoresc, sesizat de partea interesată, se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi
pus sub sechestru şi îl va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru.
Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura.

(2) Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi de administrare, va

încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi pe
cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a
numit, administratorul-sechestru va putea să înstrăineze bunul în cazul în care acesta nu poate
fi conservat sau dacă, dintr-un alt motiv, măsura înstrăinării este vădit necesară şi, dacă a fost
în prealabil autorizat, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul
pus sub sechestru.

(3) Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va
fixa, pentru activitatea prestată, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de
plată.

 Ipoteza era următoarea: cei doi din litigiu se ceartă cu privire la bun, “nebuna” distruge bunul
şi “nebunul” merge la instanţă şi spune: “Păi hai să stabilim că bunul ar trebui să fie depus
undeva, să aibă grijă cineva de acest bun, pentru că altfel îl distruge”. 

Dacă este foarte urgent, până la soluţionarea sechestrului pe cale principală, adică a
sechestrului în sine, se poate numi un administrator provizoriu  Art. 977. Administratorul
provizoriu. În cazuri urgente, instanţa va putea numi, prin încheiere definitivă dată fără
citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar.
 Numirea administratorului provizoriu va trebui cerută prin însăşi cererea de înfiinţare a
sechestrului judiciar. Atunci, instanţa, înainte de a fixa termenul pentru soluţionarea cererii de
sechestru, va numi acest administrator provizoriu, prin încheiere definitivă, adică nesusceptibilă
de cale de atac, fără citarea părţilor. Este cam acelaşi lucru cu suspendarea provizorie în
procedura executării silite – şi acolo, până la soluţionarea altor cereri, instanţa poate, la cererea
părţilor, bineînţeles, printr-o încheiere dată fără citarea părţilor, să ia acele măsuri. Aceasta fiind
o măsură provizorie, nu este nevoie ca instanţa să o pună în discuţia părţilor.

Page 1 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 Revenind la numirea administratorului-sechestru: prin cererea de sechestru judiciar,

reclamantul va cere să fie numit un anumit administrator-sechestru – poate să fie chiar partea.
Aşa cum se poate observa în cuprinsul art. 976, părţile, de comun acord, pot să convină asupra
persoanei care va fi numită administrator-sechestru. De asemenea, textul prevede că acest
administrator-sechestru poate fi chiar deţinătorul bunului – se poate discuta chiar şi de o altă
persoană care deţine bunul. De exemplu: doi soţi se ceartă, iar maşina e la socri – deci pot să
numească inclusiv pe socru administrator-sechestru.

 Ce face acest administrator-sechestru?  Este foarte important de reţinut atribuţiile acestuia,

adică ce fel de acte poate să facă. Desigur, chiar numele de administrator ne sugerează că el
poate face acte de conservare şi de administrare şi poate face chiar şi acte de înstrăinare, deci de
dispoziţie faţă de bun. Acest din urmă lucru este posibil dor în situaţia de la alin. (2), respectiv
atunci când este autorizat în prealabil de către instanţă, pentru că bunul nu poate fi conservat şi
măsura înstrăinării este absolut necesară. Aşa cum ştim, sechestrul judiciar poate să aibă ca
obiect atât bunuri mobile, cât şi bunuri imobile. De obicei, atunci când este vorba despre
imobile, e destul de greu de susţinut că este absolut necesară măsura înstrăinării.

¡! De reţinut: cine e administratorul provizoriu şi cine e administratorul-sechestru.

 Administratorul va fi plătit pentru activitatea sa – cum şi cât va stabili instanţa. Dacă

administratorul este chiar una din părţi, având în vedere că de obicei acesteia îi profită folosinţa
bunului, ea nu va mai fi plătită. Dacă este un coproprietar, vom vedea cum se împart cheltuielile
pe dreptul comun.

Page 2 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

PROCEDURA PARTAJULUI JUDICIAR

Art. 980 şi urm. CPC

Aceste articole din Codul de procedură civilă vin să pună în aplicare art. 670 şi urm. din
Codul civil.

Art. 670 Cod civil: “Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre
judecătorească, în condiţiile legii.”  Dacă partajul este prin bună învoială, e clar că instanţa nu
are nimic de-a face. În rest, partajul judiciar este reglementat atât de dispoziţiile Codului civil,
cât şi de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

COMPETENŢA INSTANŢEI: în materia judecării cererii de partaj pe cale principală

competenţa revine judecătoriei  art. 94 lit. j) CPC. Dacă cererile de partaj constituie petit
accesoriu unei cereri de divorţ sau unei dezbateri succesorale, în aceste cazuri competenţa se va
stabili în funcţie de valoarea cererii. De obicei, la dezbaterea succesorală, se consideră că partajul
este cererea principală şi va fi tot de competenţa judecătoriei.

Ceea ce trebuie să ştim, cu titlu prealabil, este faptul că nu întotdeauna este admisibil
partajul judiciar, aşa cum nici partajul prin bună învoială nu este întotdeauna admisibil.

Art. 671 alin. (3) Cod civil: “În cazul proprietăţii periodice şi în celelalte cazuri de
coproprietate forţată, partajul este posibil numai prin bună învoială.”  Per a contrario,
partajul pe cale judiciară este inadmisibil. Acesta reprezintă un capăt de inadmisibilitate care
poate lovi cererea de partaj.

Art. 684 alin. (2) Cod civil: “Partajul făcut fără participarea tuturor coproprietarilor este lovit
de nulitate absolută.”  Adică este inadmisibilă acţiunea făcută de un coproprietar doar faţă de
unii dintre coproprietari şi nu faţă de toţi. Cum va fi pusă în discuţie această chestiune? Am
văzut acest lucru atunci când am discutat despre instituţia intervenţiei forţate, în baza art. 78
CPC – atunci când natura litigiului o impune, instanţa pune în discuţie din oficiu
inadmisibilitatea acţiunii sub aspectul legalei constituiti a cadrului procesual. Partajul este una
dintre acele acţiuni în care toţi coproprietarii sunt obligaţi să fie în proces. Dacă părţile nu îşi
modifică cererea de chemare în judecată, cererea lor va fi respinsă ca inadmisibilă. Deci partajul
formulat în contradictoriu doar cu unii dintre coproprietari este inadmisibil. Trebuie avut în
vedere că inadmisibilitatea nu este o sancţiune care intervine de plano, adică fără ca instanţa să o
pună în discuţie şi fără să-i dea părţii posibilitatea să-şi modifice cadrul procesual, aşa cum se
întâmplă în cazul proprietăţii periodice. Deci dacă tu vrei să îţi partajezi proprietatea periodică şi

Page 3 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

nu îi introduci şi pe ceilalţi coproprietari, instanţa va pune în discuţie întregirea cadrului

procesual, dar sancţiunea va fi tot inadmisibilitatea, însă pe alt motiv. Deci partajul proprietăţii
periodice nu poate fi făcut pentru că Codul civil interzice această chestiune, pe când dincoace,
partajul nu poate fi făcut pentru că lipsesc unii dintre coproprietari şi atunci instanţa are obligaţia
să pună în discuţie această chestiune. Oricum, şi inadmisibilitatea pe art. 671 NCC instanţa
trebuie să o pună în discuţie, deci nu poate să respingă direct prin hotărâre, pentru că instanţa
trebuie să pună în discuţia părţilor toate aspectele pe care îşi va baza hotărârea.

Art. 981. Cuprinsul cererii. Reclamantul este obligat să arate în cerere, pe lângă
menţiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe
baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea
se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează.

 În plus, în funcţie de ce fel de partaj discutăm, de exemplu la soţi, într-o acţiune privind
lichidarea regimului matrimonial şi partajul, va mai trebui văzută şi cota de contribuţie pe care
reclamantul spune că o are el, respectiv pârâtul. În cazul în care avem o dezbatere succesorală,
vor trebui arătate, de exemplu, creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, datoriile transmise prin
moştenire etc. (v. şi art. 984 CPC)

 Dacă aceste chestiuni lipsesc din cererea de partaj, se varegulariza cererea de chemare în
judecată, adică aceste chestiuni speciale prevăzute la art. 981 şi 984 CPC instanţa le va verifica
în procedura regularizării, care este total compatibilă cu cererea de partaj. Şi îl va pune, sub
sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată, să-şi complinească lipsurile. Pe lângă
condiţiile generale, prevăzute la art. 194-197 CPC, instanţa va verifica şi aceste condiţii speciale.

Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi partajului de folosinţă, adică atunci când se cere
doar partajarea folosinţei bunului şi nu a dreptului efectiv.

O chestiune specială ce trebuie menţionată în legătură cu cererea de partaj este cea

referitoare la taxa de timbru: art. 5 din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează felul cum se calculează
taxa de timbru: “(1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel: a) stabilirea
bunurilor supuse împărţelii – 3% din valoarea acestora; b) stabilirea calităţii de coproprietar şi
stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar; c)
creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună –
3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită; d) cererea de raport – 3% din
valoarea bunurilor a căror raportare se solicită; e) cererea de reducţiune a liberalităţilor

Page 4 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

excesive – 3% din valoarea părţii de rezervă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia – 3% din
valoarea masei partajabile. (2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin.
(1) se formulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din
valoarea masei partajabile.”  Pe alin. (2), dacă sunt mai multe capete de cerere dintre cele
prevăzute la alin. (1), se va taxa cu 5%. Dacă ar fi doar o cerere dintre cele prevăzute la alin. (1)
s-ar taxa conform acestui alineat.

 În practica judiciară acest text ridică unele probleme, nu neapărat la stabilirea taxei
pentru cererea iniţială, ci pentru o eventuală reconvenţională. De exemplu: vine soţul reclamant
şi spune că vrea să i se partajeze bunurile şi indică vreo 2-3 apartamente, 2-3 maşini şi vreo 2-3
credite1. În acest caz, cum şi la ce valoare va trebui să timbreze pârâtul-reclamant
reconvenţional? De exemplu, soţia vine şi spune că ea nu consideră că ar trebui să se împartă
bunurile 50%-50%, întrucât ea consideră că ei i se cuvine 80%2; după care spune că
apartamentele ar avea o valoare mult mai mare; în plus, arată că un anumit bun nu e comun, ci e
propriu. Deci soţia îşi realizează apărări cu privire la fiecare capăt de cerere al reclamantului.
Cum va trebui să timbreze? La întreaga valoare contestată, adică 5% din întreaga valoare
contestată? Vedem ce recunoaşte şi ce contestă?  Roxana Dan: în opinia mea, dacă se contestă
mai multe aspecte, va trebui să timbreze 5% din valoarea contestată. Îl punem în mod efectiv să
spună ce anume contestă şi care este valoarea contestată şi îl punem să timbreze. Deci, de
exemplu, dcă partea spune că nu e 150.000, ci e 180.000, va trebui să timbreze la diferenţă.
Acesta este şi raţionamentul în materie de taxe de timbru: dacă tu vii cu 3 petite care au, de fapt,
aceeaşi finalitate, potrivit legiuitorului, putem stabili o singură taxă de timbru. Tot aşa ar trebui
să gândim şi aici: dacă cererile lor au aceeaşi finalitate, n-ar trebui să le punem să timbreze în
plus. Dar dacă nu au aceeaşi finalitate, în mod evident, trebuie să le punem să timbreze. Or, aici,
tu îmi conteşti, iar eu – instanţă – trebuie să îţi analizez cererea şi să fac probaţiune în legătură cu
30.000, cât conteşti. Dacă ar trebui să timbreze la întreaga valoare, ar fi excesiv, adică îl punem
şi pe reclamant şi pe pârât să timbreze.

În ceea ce priveşte regularizarea cererii de chemare în judecată, se va aplica procedura

prevăzută de art. 200 şi 201 CPC, chiar dacă este o procedură specială – bineînţeles, în măsura
în care procedura este compatibilă cu aceste prevederi. (Vom vedea că avem reguli speciale, dar
nu în materie de procedură scrisă.)

1
Mai există o discuţie şi cu privire la faptul de a şti dacă pot fi partajate şi datoriile. Practica judiciară spune că da,
doar că acest lucru nu are niciun efect faţă de terţi. Deci instanţele partajează creditele luate de la bancă, doar că
pentru terţi, adică pentru banca care a acordat creditul, acea hotărâre nu are niciun efect.
2
Femei...

Page 5 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Art. 983. Rolul activ al instanţei. Înţelegerile dintre părţi. (1) În tot cursul procesului,
instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială.

(2) Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî
potrivit înţelegerii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi
se află minori, persoane puse sub interdicţie judecătorească ori dispăruţi, însă numai cu
încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă, precum şi, dacă este cazul, a reprezentantului sau
a ocrotitorului legal.

(3) În cazul în care înţelegerea priveşte numai partajul anumitor bunuri, instanţa va lua act de
această ănvoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte
bunuri.

(4) Dispoziţiile art. 438-441 sunt aplicabile.

 Şi în cazul partajului, precum la divorţ, instanţa are obligaţia de a încerca să împace părţile.
Instanţa are chiar posibilitatea să trimită părţile la mediator, sub sancţiunea amenzii – le
amendează dacă nu se duc. Aceasta este o facultate a instanţei, însă în materie de partaj ar trebui
văzută ca o obligaţie, pentru că în materie de partaj există această obligaţie a instanţei de a stărui
ca părţile să se înţeleagă. Întotdeauna o pace acceptată de părţi e mult mai bună decât o parte
impusă cu forţa de către judecător.

 alin. (2) teza a II-a  În acest caz vorbim despre partajul judiciar care să se încheie printr-o
tranzacţie. Astfel, spre deosebire de partajul tipic, care nu poate fi făcut atunci când avem
persoane puse sub interdicţie – fără încuviinţarea instanţei de tutelă, el nu poate fi făcut –, în
acest caz, se pot împăca doar cu această încuviinţare a instanţei de tutelă. Acum s-ar putea ridica
întrebarea dacă partea va merge cu tranzacţia la instanţa de tutelă să vadă dacă o încuviinţează.
Nu, aceeaşi instanţă o va face. Aceeaşi instanţă verifică şi aspectele legate de apărarea intereselor
celui dispărut, respectiv celui pus sub interdicţie sau minorului.

 Dacă părţile se înţeleg, instanţa va pronunţa o hotărâre de expedient, în condiţiile art. 438
CPC.

În cazul în care părţile nu se înţeleg şi nu se pune capăt judecăţii printr-o hotărâre de

expedient, va trebui să se ajungă la cercetarea judecătorească. Se administrează probe pe toate
aspectele care ţin de calitatea de coproprietar, sursă, drept de proprietate etc. Probe: martori,
înscrisuri, expertize (când părţile nu se înţeleg cu privire la valoare şi formare de loturi, repectiv
atribuire şi sultă).

 Dacă părţile se înţeleg, se va pronunţa o hotărâre de expedient, care se atacă cu recurs şi

se disjunge şi se formeaza un nou dosar şi se rămâne cu ce nu s-au înţeles părţile.

Page 6 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Dacă avem un bun simplu, de exemplu un apartament, toată lumea e de acord cu privire la
valoare, cu privire la tot, instanţa îl atribuie în natură, dacă poate, dacă nu, stabileşte sultă şi i se
atribuie unuia dintre coproprietari. Dar, totuşi, acest lucru rareori se întâmplă şi atunci trebuie să
stabilească instanţa, pe bază de probe – aşa cum am văzut, orice probă este admisibilă – care sunt
loturile. (Lot = bunuri care revin unuia dintre coproprietari, în funcţie de cota fiecăruia.)

Pentru a scăpa de problemele legate de calitatea de coproprietar, de creanţele unuia faţă de

celălalt etc. se poate pronunţa o încheiere de admitere in principiu (art.985-986 CPC).

Art. 985. Încheierea de admitere în principiu. (1) Dacă pentru formarea loturilor sunt
necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date
suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele prevăzute la art. 984, întocmind în
mod corespunzător minuta.
(2) Dacă, în condiţiile legii, s-au formulat şi alte cereri în legătură cu partajul şi de a căror
soluţionare depinde efectuarea acestuia, precum cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive,
cererea de raport al donaţiilor şi altele asemenea, prin încheierea arătată la alin. (1) instanţa se
va pronunţa şi cu privire la aceste cereri.
(3) Prin aceeaşi încheiere, instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea
loturilor. Raportul de expertiză va arăta valoarea bunurilor şi criteriile avute în vedere la
stabilirea acestei valori, va indica dacă bunurile sunt comod partajabile în natură şi în ce mod,
propunând, la solicitarea instanţei, loturile ce urmează a fi atribuite.

 Încheierea de admitere în principiu se motiveaza întotdeauna, este interlocutorie, ţine

instanţa şi se face minută la ea!!!! Această încheiere se semnează de judecător şi de grefier şi
ţine instanţa, în sensul că nu poate reveni asupra aspectelor cuprinse în încheiere, pentru că se
dezînvesteşte.

Art. 986. Încheierea de admitere în principiu suplimentară. În cazul în care, după

pronunţarea încheierii prevăzute la art. 985, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de
împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care
trebuiau supuse împărţelii, fără ca privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri să fi avut
loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da, cu citarea părţilor, o nouă încheiere, care
va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleaşi condiţii, instanţa poate,
cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să elimine un bun care a fost cuprins din eroare în
masa de împărţit.

 Pe art. 986 CPC există posibilitatea suplimentării acestei încheieri când am uitat nişte bunuri
sau vrem să scoatem nişte bunuri din masa partajabilă, cu acordul părţilor.

Page 7 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte, creanţele născute din

coproprietate pe care le au unii faţă de alţii şi dacă mai avem dezbatere succesorală, creanţele co-
moştenitorilor  toate aceste aspecte din art. 984 CPC vor fi reluate de instanţă în încheierea de
admitere in principiu. Se pun in discuţia părţilor, de obicei se întreabă părţile dacă doresc ca
instanţa să pronunţe o încheiere de admitere în principiu prin care să se stabilească aceste aspecte
controversate, după administrarea probelor. Cu toate acestea, nu e la latitudinea părţilor, ci a
instanţei, dar ea trebuie să pună în discuţie ca atare, adică trebuie să atenţioneze părţile că
urmează să pronunţe o încheiere de admitere în principiu, pentru că vor pune concluzii pe aceste
aspecte şi odată ce au pus concluzii şi instanţa va pronunţa încheierea de admitere în pricipiu,
instanţa nu va mai relua aceste aspecte în hotărârea de partaj – se dezînvesteşte total de ele,
mai puţin la art. 986 CPC, când poate suplimenta încheierea, dacă sunt îndeplinite condiţiile.

Aceste încheieri, chiar dacă sunt interlocutorii, au natura juridică a unei hotărâri,
pentru că se dezînvesteşte cu privire la acele aspecte, fac corp comun cu hotărârea finală şi
sunt susceptibile de atac doar odată cu fondul, cu apel.

După ce s-a dat această încheiere de admitere în principiu, urmează să se facă evaluarea
bunurilor. Evaluarea bunurilor se dispune prin aceeaşi încheiere, instanţa dispune efectuarea
expertizelor. Atunci când este necesară evaluarea bunurilor, este nevoie de un expert ANEVAR,
adică expert evaluator. În lipsa acestei calificări ANEVAR, el nu poate să facă evaluare.

Art. 984. Partajul judiciar. (1) Dacă părţile nu ajung la o înţelegere sau nu încheie o
tranzacţie potrivit celor arătate la art. 983, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii,
calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de
proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire,
instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor
faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

(2) Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. (1), ea
procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în
valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.

 Regula e împărţeala în natură. Dacă, de exemplu, avem 2 loturi care nu sunt egale valoric,
putem da toate bunurile în natură şi compensăm cu o sultă.

Page 8 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Art. 989. Atribuirea provizorie. (1) În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu
este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a vlorii acestuia ori i-ar modifica în mod
păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanţa, prin încheiere, îi
poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul,
instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 988. Prin încheiere, ea va stabili şi termenul
în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să consemneze sumele
ce corespund cotelor-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.

(2) Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul consemnează, în termenul stabilit,
sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi
va atribui acestuia bunul.

(3) În cazul în care coproprietarul nu consemnează în termen sumele cuvenite celorlalţi

coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.

 Atribuirile provizorii sau definitive pot fi făcute DOAR la cerere!! Instanţa nu va putea
să-i dea unui coproprietar bunul, dacă acesta nu-l vrea. Pentru a vedea cum se împart bunurile
sau cărui coproprietar îi va fi atribuit bunul, în cazul în care îl cere, vor fi avute în vedere
criteriile prevăzute de art. 988 CPC.

Art. 988. Criteriile partajului. La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama,
după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor
de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari,
înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi
coproprietari sau altele asemenea.

 Întotdeauna prevalează acordul părţilor. Dacă nu avem acord, vor fi luate în considerare
celelalte criterii prevăzute de textul de lege. Aşa vedem cum împărţim loturile atunci când
încercăm să facem împărţeala în natură – aceste criterii sunt aplicabile ţi împărţelii în natură, dar
sunt aplicabile ţi atribuirii, celeilalte forme de a partaja bunul. Dacă nu putem face partajarea în
natură, dacă avem cererea uneia dintre părţi, putem atribui provizoriu. Provizoriu pentru că
trebuie să îl oblig pe cel care a cerut bunul sa plătească sumele de bani cuvenite celorlalţi
coproprietari, iar dacă nu o face într-un termen stabilit de instanţă, aceasta îl va da altcuiva, dacă
cere cineva, reluând procedura.

În acest timp dosarul se amână sau suspendă prin învoiala părţilor, dar nu se aplică
dispoziţia cu plata a jumătate din taxa de timbru. De exemplu, instanţa va spune unuia dintre
coproprietari că primeşte el bunul şi are la dispoziţie 3 luni să plătească suma de bani. Termenul
fiind dat în favoarea părţii, nu poate fi revocat decât pentru motive temeinice. Se acordă un
termen rezonabil pentru a plăti.

Page 9 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 În perioada aceasta în care partea trebuie să plătească, atribuirea fiind provizorie, care
este situaţia juridică a bunului din punctul de vedere al dreptului de proprietate?  Partea este în
continuare coproprietar şi are aceleaşi drepturi pe care le-a avut şi înaintea intentării acţiunii de
partaj. Hotărârea de partaj este constitutivă de drepturi. Această încheiere de atribuire
provizorie NU este constitutivă de drepturi exclusive.

Art. 990. Atribuirea definitivă. La cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, ţinând
seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să îi atribuie bunul direct prin
hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi
coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

 Atunci când părţile sunt de acord. Aici sulta e contravaloarea cotei fiecăruia dintre
coproprietari şi nu aceea care echivalează valoric lotul.

Art. 991. Vânzarea bunului. (1) În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere
atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au consemnat, în termenul
stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea
bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de
către executorul judecătoresc.

(2) Dacă părţile sunt de acord ca vânzarea să se facă prin bună învoială, instanţa va stabili şi
termenul la care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni, în afară de
cazul în care părţile sunt de acord cu majorarea lui.

(3) În cazul în care vreuna dintre părţi nu a fost de acord cu vânzarea prin bună învoială sau
dacă această vânzare nu s-a realizat în termenul stabilit potrivit alin. (2), instanţa, prin
încheiere dată cu citarea părţilor, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul
judecătoresc.

(4) Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat numai cu apel, în termen de
15 zile de la pronunţare. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse
apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.

 Regula este că bunurile se vor vinde prin bună învoială, dacă părţile sunt de acord. Toate
părţile trebuie să fie de acord să vândă prin bună învoială. În caz contrar, vânzarea se va face
prin executor.

Page 10 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 Aşa cum am văzut anterior, în procedura partajului avem nişte încheieri “mai şmechere”. În
primul rând este cea de admitere în principiu, care presupune întocmirea unei minute şi
dezînvestirea instanţei, respectiv încheierile acestea din materia vânzării bunului, care potrivit
alin. (4) sunt susceptibile DOAR de apel, DOAR pe cale separată, în termen de 15 zile de la
pronunţare. De ce? Pentru că sunt chestiuni care ţin de felul cum se valorifică bunul respectiv şi
nu chestiuni de fond, de aceea nu sunt susceptibile de atac. Dacă nu-ţi convine, spune-mi acum,
nu după ce am terminat vânzarea la executor, pentru că bunurile vândute în vânzarea silită sunt
libere de orice sarcini, prin urmare e foarte greu să readuc în situaţia iniţială. Am vandut bunul
către un terţ, ce vină are terţul că tu eşti nebun ţi acum ataci cu apel hotărârea finală? Trebuia să
o faci în timpul judecăţii, nu să mă laşi pe mine, executor, sa vând, apoi sa reîntorc în situaţia
iniţială, pentru că va fi foarte dificil. Acesta este motivul. Ţineţi minte asta.

Art. 992. Procedura vânzării la licitaţie. (1) După rămânerea definitivă a încheierii prin
care s-a dispus vânzarea bunului de către un executor judecătoresc, acesta va proceda la
efectuarea vânzării la licitaţie publică.

(2) Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile
mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa
coproprietarii despre data, ora şi locul vânzării.

(3) Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de
vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.

(4) În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel
puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.

(5) Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de
participanţii la licitaţie. De asemenea, ei pot conveni ca vânzarea să nu se facă sub un anumit
preţ.

(6) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile

prezentului cod privitoare la vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile prevăzute în
materia executării silite.

 Textul reglementează procedura în care executorul vinde la licitaţie bunul. Aşa cum am văzut,
dacă părţile nu se învoiesc, respectiv nu reuşesc să vândă în termenul stabilit bunul, se merge la
executor.

Page 11 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 alin. (5) – De obicei avem deja o expertiză evaluatorie acolo, ştim care ar fi valoarea bunului.
Şi doar dacă toţi coproprietarii spun că vor să vândă la o anumită sumă, se poate vinde la suma
respectivă. Dacă nu sunt de acord, executorul nu va putea vinde sub preţul de evaluare. Se aplică
aceleaşi reguli din executarea silită. (Acolo e destul de complicat. Poate să coboare la 75%, 50%
din preţul evaluării ş.a.m.d.) Dar aici, dacă părţile convin să nu se facă sub un anumit preţ, el nu
va fi facut. Deci daca spun nu sub 80.000, executorul nu poate să vândă sub 80.000, chiar dacă
preţul de evaluare e 50.000. De ce? Pentru că avem o sancţiune specială. Dacă nu reuşim să
vindem, dosarul se va închide. Spre deosebire de executarea silită, unde avem un creditor care
trebuie să se îndestuleze şi executorul de fapt asta face, aici nu avem acel creditor, ci învoiala
părţilor. Aceasta este sancţiunea, se închide dosarul de partaj şi rămân părţile în starea iniţială, cu
taxe şi evaluări plătite degeaba. Prin urmare, dacă părţile nu îşi doresc să meargă sub un anumit
preţ, nu se aplică toate dispoziţiile din materia executării silite, ci doar acelea care sunt
compatibile cu procedura partajului.

Art. 994. Soluţionarea cererii de partaj. (1) În toate cazurile, asupra cererii de partaj
instanţa se va pronunţa prin hotărâre.

(2) Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din
vânzare vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar.

(3) În cazul în care partajul nu se poate realiza în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege,
instanţa va hotărî închiderea dosarului. Dacă se introduce o nouă cerere de partaj, încheierile
de admitere în principiu prevăzute la art. 985 şi 986 nu au autoritate de lucru judecat.

Art. 995. Hotărârea de partaj. (1) Hotărârea de partaj are efect constitutiv.

(2) Odată rămasă definitivă, hotărârea de partaj constituie titlu executoriu şi poate fi pusă în
executare chiar dacă nu s-a cerut predarea efectivă a bunului ori instanţa nu a dispus în mod
expres această predare.

(3) Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe
cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii
principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai
soluţia dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată
pe calea recursului.

(4) Executarea cu privire la bunurile împărţite poate fi cerută în termenul de prescripţie de 10

ani prevăzut la art. 706.

Page 12 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 Aşa cum ştim, spre deosebire de vechea reglementare, unde partajul era declarativ de drepturi,
pe noua reglementare este constitutiv de drepturi.

Art. 996. Revendicarea bunurilor atribuite. (1) În cazul în care părţile declară în mod
expres că nu solicită predarea bunurilor, hotărârea de partaj nu este susceptibilă de executare
silită.

(2) Pentru a intra în posesia bunurilor atribuite şi a căror predare i-a fost refuzată de ceilalţi
coproprietari, partea interesată va trebui să exercite acţiunea în revendicare.

 În cazul în care partea declaară expres că nu solicită predarea bunurilor – de ce ar face asta?
Pentru că, de exemplu, ar putea fi doi fraţi care se judecă şi în casă stă sora şi mama, iar partea
nu doreşte să i se predea casa, pentru că vrea să rămână la soră şi să locuiască mama în
continuare acolo pe partea ei din imobil. În această situaţie, în care partea declară în mod expres
că nu solicită predarea, hotărârea privind partajul nu poate fi pusă în executare silită. Adică, dacă
partea vrea să intre în posesia bunurilor respective, trebuie să exercite o acţiune în revendicare,
aşa cum se prevede la alin. (2). În cazul hotărârii de partaj este mai degrabă vorba despre o
acţiune în constatare şi de aia nu poate fi pusă în executare silită – dar doar în situaţia aceasta,
în care părţile declară expres că nu vor predarea. În rest, hotărârea poate fi pusă în executare.
Deci dacă instanţa spune că admite cererea şi atribuie loturile cui i le atribuie, aceea este titlu
executoriu şi pentru evacuare.

Page 13 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

ORDONANŢA DE PLATĂ
Art. 1014 şi urm. CPC

Înainte de a intra în vigoare NCPC existau două ordonanţe care erau în vigoare în acelaşi
timp, respectiv O.G. 5/2001 şi O.U.G. nr. 119/2007. Una dintre ele reglementa somaţia de plată
şi cealaltă ordonanţa de plată, care, de fapt, erau cam acelaşi lucru. Legiuitorul a făcut un melanj
între cele două şi le-a pus în Codul de procedură civilă.

Această procedură specială a ordonanţei de plată este inspirată din Regulamentul

1896/2006 – regulamentul UE în materie de somaţie de plată. Acest Regulament este aplicabil,
bineînţeles, litigiilor care au un caracter transfrontalier, adică reşedinţa sau domiciliul obişnuit
sau sediul pârâtului este în „străinezia”, adică în Uniunea Europeană.  În cazul Regulamentului
procedura este, la început, total necontencioasă: vine creditorul, îţi pune nişte înscrisuri în faţă, se
completează un formular – se completează doar formulare în acea procedură specială pe
Regulament. Pe ordonanţa de drept comun din CPC nu avem formulare, avem cererea-tip, adică
cererea noastră de chemare în judecată, care trebuie să conţină nişte aspecte.

Art. 1016. Instanţa competentă. Dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art.
1015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa
competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

 De obicei, având în vedere că avem o valoare – sunt cereri esenţialmente evaluabile în bani şi
care presupun obligaţia de a plăti o sumă de bani ca petit – vorbim despre judecătorie, respectiv
tribunal.

Art. 1014. Domeniul de reglementare. (1) Prevederile prezentului titlu se aplică

creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care
rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate
contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau
altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentului titlu creanţele înscrise la masa credală în
cadrul unei proceduri de insolvenţă.

(3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înţelege:

a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care
acţionează la nivel central, regional sau local;

Page 14 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică,
care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, şi care se află
în cel puţin una din următoarele situaţii:

(i) este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.
a);

(ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este
definită la lit. a);

(iii) în componenţa consiliului de administraţie ori, după caz, a consiliului de supraveghere şi

directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiţi de către o autoritate
contractantă, astfel cum este definită la lit. a);

c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la
lit. a) sau b).

 alin. (1) – „constatată printr-un înscris sau determinată potrivit unui statut” înseamnă orice
chestiune scrisă, precum o factură, de exemplu. Cele mai des întâlnite situaţii în practică sunt ele
în care profesioniştii au un registru informatic, iar tu îţi depui cererea în acel registru informatic
– magazin on-line –, dar tu ai acces pe bază de user şi parolă, lansezi o comandă, ţi se validează
comanda şi ţi se trimite ceea ce ai comandat. În acest caz se emite o factură. În opinia mea
(Roxana Dan), atât timp cât ai factura respectivă şi extras de pe suportul informatic cu comanda
şi cu validarea comenzii, acest lucru este suficient, se încadrează pe dispoziţiile privind
ordonanţa de plată, pentru că ai factură, iar factura este acceptată de cealaltă parte (acceptarea
înseamnă că este semnată de primire, comunicată în mod corespunzător şi necontestată).

SPECIFICUL ORDONANŢEI DE PLATĂ: Art. 1015. Comunicarea somaţiei. (1)

Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin
scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va
pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

(2) Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2540 din Codul
civil, care se aplică în mod corespunzător.3

3
Art. 2540. Punerea în întârziere. Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia
curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii
în întârziere.

Page 15 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 Ceea ce trebuie să reţinem este că aceasta reprezintă o procedură prealabilă sesizării

instanţei şi lipsa acestei proceduri poate fi invocată EXCLUSIV de către debitor. Aşadar,
instanţa nu se va pune să verifice. La început a fost o discuţie destul de controversată în practică,
susţinându-se că acest lucru ar trebui invocat din oficiu – păi care ar fi interesul? E un interes
public aici? Art. 193 CPC prevede: „(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după
îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada
îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. (2)
Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare,
sub sancţiunea decăderii.”  Prin urmare, aceleaşi dispoziţii se aplică şi în ceea ce priveşte
comunicarea somaţiei, ca procedură prealabilă intentării ordonanţei de plată.

Art. 1017. Cuprinsul cererii. (1) Cererea privind ordonanţa de plată va cuprinde:

a) numele şi prenumele, precum şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;

b) numele şi prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, şi domiciliul debitorului
persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după
caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul
de înmatriculare în registrul comerţului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice şi
contul bancar;

c) suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată,

perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar
pentru determinarea datoriei;

d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit
legii;

e) semnătura creditorului.

(2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri
doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1015 alin. (1) se va
ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

(3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt,
plus unul pentru instanţă.

 Cuprinsul cererii este asemănător celui a unei cereri de chemare în judecată normală.

Taxa de timbru în cazul ordonanţei de plată este fixă, de 200 lei.  Această taxă este
atât de convenabilă pentru că ar trebui să fie extrem de urgentă chestiunea şi sumară.

Page 16 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Singurele probe admisibile în această procedură le reprezintă înscrisurile. În

doctrină s-a pus problema dacă ar fi admisibil interogatoriul persoanei juridice, având în vedere
că acesta se ia în scris. Aşa cum ştim, interogatoriul persoanei juridice, mai puţin în cazul
societăţilor de persoane, se ia în scris. S-ar putea subsuma acestei proceduri?  Nu. Exclusiv
proba cu înscrisuri este admisibilă. Este admisibilă, de asemenea, mărturisirea judiciară
spontană. Interogatoriul nu este admisibil, deci mărturisirea provocată nu este admisibilă.

Art. 1018. Determinarea dobânzii. (1) Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii
pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi
calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

(2) Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru
recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

 Acest text de lege este superfluu, în opinia mea (Roxana Dan). În ceea ce priveşte alin. (2) nu
prea se pot imagina ipoteze în care creditorul să ceară ceva în plus. De exemplu, dacă creditorul
îşi cere debitul şi dobânda şi cheltuiala făcută cu somaţia, aceasta din urmă reprezintă o
cheltuială de executare – mie (Roxana Dan) mi se pare că aia e cheltuială de judecată, provocată
de judecarea cauzei, pentru că trebuie făcută somaţia pentru a putea merge ulterior în instanţă. Se
poate ca faţă de dobândă, creditorul să mai ceară şi alte daune-interese, dar cum le va proba,
având în vedere că este vorba despre neplata unei sume de bani la scadenţă? Dacă s-ar putea face
o astfel de probă, o asemenea cerere este admisibilă.

Ce e aşa special cu ordonanţa de plată? Pentru că trebuie să justifice cumva suma de 200
lei. Ceea ce este interesant de observat este faptul că durata procedurii, de regulă, dacă debitorul
nu contestă şi cererea este conformă, potrivit art. 1023 CPC, este de 45 de zile.

Art. 1023. Durata procedurii. (1) În cazul în care debitorul nu contestă creanţa prin
întâmpinare, ordonanţa de plată va fi emisă în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea
cererii.

(2) Nu intră în calculul termenului prevăzut la alin. (1) perioada necesară pentru comunicarea
actelor de procedurăşi întârzierea cauzată de creditor, inclusiv ca urmare a modificării sau
completării cererii.

Page 17 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Ordonanţa de plată este COMPATIBILĂ cu regularizarea. Deci dacă lipseşte taxa de

timbru sau altceva, creditorului i se va pune în vedere, sub sancţiunea anulării, să complinească
lipsurile în termen de 10 zile. Dacă totul este în regulă, se stabileşte direct termen, ceea ce
înseamnă că se sare peste procedura prevăzută la art. 201 CPC. Dacă ordonanţa de plată conţine
tot ce trebuie să conţină, toate datele necesare, este timbrată ş.a.m.d., i se va stabili direct termen,
care va fi, de obicei, undeva la 20-30 de zile – aceasta penru ca debitorul să aibă timp să depună
întâmpinare cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată.

Art. 1019. Citarea părţilor. Întâmpinarea. (1) Pentru soluţionarea cererii, judecătorul
dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi
lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se
ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu
10 zile înaintea termenului de judecată.

(2) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de
acesta în dovedirea pretenţiilor.

(3) În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile
înaintea termenului de judecată, făcându-se menţiune că, în cazul nedepunerii întâmpinării,
instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor
creditorului.

(4) Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de

la dosarul cauzei.

 alin. (1) – cu 10 zile înainte se va înmâna citaţia pentru primul termen, care, de obicei, este şi
singurul termen. Şi cu cel puţin 3 zile înainte de termen debitorul trebuie să depună
întâmpinarea. Prin urmare, debitorul ar trebui să aibă undeva la 7 zile, minim, pentru a-şi
formula apărarea.

 alin. (3) – aceasta este o menţiune specială, pe care instanţa are obligaţia să o facă. Este unica
procedură în care avem această sancţiune.

 Cauza nu suportă amânare pe motiv că s-a depus întâmpinarea. De foarte multe ori vine
creditorul la termen şi spune că, având în vedere că s-a depus întâmpinare, vrea un termen. Şi, în
plus, nu se pot face prea multe alegaţii, având în vedere că vorbim despre o procedură în care
înscrisurile ar trebui să fie suficiente.

Page 18 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Art. 1020. Declaraţiile părţilor. Stingerea litigiului. (1) În cazul în care creditorul
declară că a primit plata sumei datorate, instanţa ia act de această împrejurare printr-o
încheiere definitivă, prin care se dispune închiderea dosarului.

(2) Când creditorul şi debitorul ajung la o înţelegere asupra plăţii, instanţa ia act de aceasta,
pronunţând o hotărâre de expedient, potrivit art. 438.

(3) Hotărârea de expedient este definitivă şi constituie titlu executoriu.

 alin. (1)  prin urmare, constată că respectiva cauză a rămas fără obiect. Închiderea dosarului
este o sancţiune specială.

 Dacă debitorul şi creditorul ajung la o înţelegere şi depun o tranzacţie, instanţa va lua act de
aceasta şi va pronunţa o hotărâre de expedient, potrivit art. 438 CPC. Hotărârea de expedient este
definitivă, dar totuşi susceptibilă de căi extraordinare de atac? Definitivă înseamnă că nu mai are
apel. Dar nu va avea nici recurs? În mod normal, hotărârea de expedient are doar recurs. Şi dacă
ar fi susceptibil fondul de apel, dacă se pronunţă o hotărâre de expedient, aceasta are doar recurs.
Aici, legiuitorul a vrut, de fapt, să scoată recursul. Desigur, în mod evident, hotărârea de
expedient va avea revizuire sau contestaţie în anulare. Doctrina este unanimă în acest sens,
spunând că nu are cale de atac, nici apel, nici recurs şi constituie titlu executoriu.

Art. 1021. Contestarea creanţei. (1) Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică
dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi
lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge
cererea creditorului prin încheiere.

(2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele
prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun,
instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în
judecată potrivit dreptului comun.

 alin. (1)  Deci, dacă zice debitorul: „Ah, păi e cam prescrisă!” şi instanţa îi zice: „Ah, păi ai
cam dreptate!”  - se va respinge cererea.

 Împotriva încheierilor prevăzute la alin. (1) şi (2) doar creditorul are interesul să formuleze
cerere în anulare, care reprezintă cale specială de atac în procedura ordonanţei de plată. (v. şi
art. 1024 alin. (2) CPC) (Prin urmare, dacă voi, ca avocaţi, nu sunteţi convinşi că înscrisurile
atestă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă – pentru că asta este condiţia prevăzută de art. 1014
CPC – nu mergeţi pe procedura ordonanţei de plată!)

Page 19 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Art. 1022. Emiterea ordonanţei. (1) În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării
cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile
creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi
termenul de plată.

(2) Dacă instanţa, examinând probele cauzei, constată că numai o parte dintre pretenţiile
creditorului sunt întemeiate, va emite ordonanţa de plată numai pentru această parte, stabilind
şi termenul de plată. În acest caz, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată
potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

(3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) şi (2) nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi
30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată,
decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.

(4) În cazul creanţelor reprezentând obligaţii de plată a cotelor din cheltuielile comune faţă de
asociaţiile de proprietari, precum şi a cheltuielilor de întreţinere ce revin persoanelor fizice
corespunzător suprafeţelor locative pe care le folosesc ca locuinţe, instanţa, la cererea
debitorului, va putea, prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), să dispună stabilirea unui termen
de plată mai mare ori eşalonarea plăţii, ţinând seama de motivele temeinice invocate de debitor
în ceea ce priveşte posibilităţile efective de plată.

(5) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, potrivit
legii.

 În cazul în care este admisibilă în parte cererea creditorului – în parte în sensul că nu există
înscrisuri pentru tot, ci numai pentru o parte – instanţa poate să admită în parte.

 Ceea ce este important de reţinut este faptul că judecătorul, prin aceeaşi încheiere, stabileşte
un termen în care trebuie să plătească debitorul suma de bani. Hotărârea oricum este executorie,
dar pentru că este foarte rapidă procedura, i-a mai dat un timp suplimentar, între 10 şi 30 de zile
de la momentul pronunţării hotărârii, pentru ca debitorul să aibă timp să execute.

 alin. (3) teza a II-a  adică să se stabilească un termen de graţie prin convenţia părţilor.

 alin. (4)  ipoteza este că membrii asociaţiei de proprietari se îndreaptă împotriva

proprietarului şi, dacă este o sumă foarte mare, instanţa poate eşalona plata, dar doar la cererea
debitorului, nu şi din oficiu!!

 Ordonanţa se va comunica întotdeauna, pentru că nimeni nu o motivează în avans. Alin. (5)

este o „relicvă” din ceea ce ar trebui să fie ordonanţa, adică un formular. Având în vedere că este
o hotărâre, aceasta se va pronunţa şi se va motiva în termen de 30 de zile de la pronunţare. Deci
avem acel termen de 30 de zile care se aplică şi aici.

Page 20 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

S-ar putea pune întrebarea cum este compatibil acest termen de 30 de zile cu termenul de 45 de
zile prevăzut la art. 1023?  Art. 1023 prevede că „ordonanţa de plată va fi emisă în cel mult 45
de zile”, ceea ce înseamnă că în acest termen ea ar trebui să fie şi motivată. Într-adevăr, aşa ar fi
fost normal, dacă ordonanţa de plată era un formular. Însă, având în vedere că ea este o hotărâre
efectivă, acest lucru nu este posibil.

Art. 1024. Cererea în anulare. (1) Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1022
alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data
înmânării sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art.
1021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1022 alin. (2), în
termenul prevăzut la alin. (1).

(3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de
prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere
a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1021 se aplică în mod
corespunzător.

(4) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată,
în complet format din 2 judecători.

(5) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la

cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.

(6) Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula
ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă. Prevederile art.
1021 alin. (3) şi ale art. 1022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(7) În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va
pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite o ordonanţă de plată, dispoziţiile art. 1022
aplicându-se în mod corespunzător.

(8) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă.

 Calea de atac împotriva ordonanţei de plată este cererea în anulare, care se judecă de aceeaşi
instanţă, în complet de 2 judecători – este singura cale de atac care se judecă de aceeaşi
instanţă care a pronunţat hotărârea, în complet de 2 judecători.

 Ordonanţa de plată este executorie de la pronunţare.

 Ceea ce trebuie reţinut este că cererea în anulare nu suspendă executarea – adică nu e ca şi

apelul, ci e ma degrabă ca şi recursul.

Page 21 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 alin. (6)  hotărârea pronunţată în cererea în anulare, indiferent cum e, e definitivă,

nemaiavând altă cale de atac. În cazul în care se admite cererea în anulare, se va rejudeca cauza,
în sensul că are efect devolutiv de instanţă, dar nu se poate trimite spre rejudecare, pentru că
va fi întotdeauna judecată de completul de 2 judecători.

Art. 1025. Titlul executoriu. (1) Ordonanţa de plată este executorie, chiar dacă este
atacată cu cerere în anulare şi are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluţionarea
cererii în anulare. Ordonanţa de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau
respingerii cererii în anulare. Dispoziţiile art. 637 rămân aplicabile.

(2) Împotriva executării silite a ordonanţei de plată partea interesată poate face contestaţie la
executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât neregularităţi
privind procedura de executare, precum şă cauze de stingere a obligaţiei ivite ulterior rămânerii
definitive a ordonanţei de plată.

 Dacă o cerere de ordonanţă de plată este respinsă pe motivul lipsei înscrisurilor, creditorul va
mai putea face o cerere?  Da. Dacă este aceeaşi situaţie şi face tot cerere de ordonanţă de plată
se va invoca autoritatea de lucru judecat – precum în cazul ordonanţei preşedinţiale. Dacă se
schimbă situaţia, cererea ar putea fi respinsă pe alt motiv.

Faţă de fond are autoritate de lucru judecat?  Art. 1021 alin. (3): „În cazurile
prevăzute la alin. (1) şi (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit
dreptului comun.” Adică în cazul în care i se respinge pentru faptul că apărările debitorului sunt
întemeiate, respectiv are nevoie de alte probe, care sunt incompatibile cu procedura ordonanţei
de plată, creditorul poate să facă o cerere de drept comun. Dacă ar fi o problemă de prescripţie,
de exemplu, nu se va admite excepţia prescripţiei şi se va respinge ordonanţa, ci instanţa va
spune că apărările sunt întemeiate şi nu are decât creditorul să meargă pe dreptul comun şi să
vadă dacă sunt cauze de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripţie.

Dacă se anulează ordonanţa de plată pentru orice chestiune, orice impediment, dar nu în
procedura prevăzută de art. 200 CPC – deci nu se regularizează, ci se pun în vedere creditorului
toate chestiunile care trebuiesc îndeplinite, sub sancţiunea anulării, pentru primul termen – şi i se
pune în vedere să depună dovada calităţii de reprezentant şi nu o face, are cale de atac? Are cale
de atac o ordonanţă de plată anulată ca netimbrată, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant
ş.a.m.d.?  Da, calea de atac este cererea în anulare. În doctrină se spune că această procedură
se completează cu prevederile de la procedura contencioasă. Într-adevăr, aşa este, însă acest
lucru este valabil în materie de primă instanţă, nu însă şi în materie de cale de atac. Aceste
chestiuni arătate mai sus – anularea ca netimbrată etc. – se asimilează respingerii. (De exemplu:
la intervenţia principală sau accesorie, pe lângă aspectele speciale ce trebuie verificate, se vor
verifica şi cele generale în cadrul procedurii admisibilităţii în principiu şi, în caz de lipsă a

Page 22 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

vreunui element, va fi respinsă ca inadmisibilă, asociind, în această situaţie, anularea cererii de

intervenţie pe motiv de neplata taxei de timbru respingerii sale ca inadmisibilă. Deci şi dacă
instanţa nu respinge cererea de intervenţie ca inadmisibilă, ci o anulează pentru neplata taxei de
timbru, calea de atac va fi aceeaşi.  Acelaşi lucru este valabil şi pentru procedura ordonanţei de
plată.)

PROCEDURA CU PRIVIRE LA CERERILE DE VALOARE

REDUSĂ
Şi în acest caz avem un Regulamentu european, respectiv Regulamentul 861/2007, tot
pentru acele situaţii în care avem caracter transfrontalier al litigiului.

Art. 1026. Domeniu de aplicare. (1) Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea
cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii,
nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

(2) Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce
priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.

(3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:

a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;

b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;

c) moştenire;

d) insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a

altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;

e) asigurări sociale;

f) dreptul muncii;

g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect
plata unei sume de bani;

h) arbitraj;

Page 23 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

j) atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

 În cazul ordonanţei de plată nu există o limită în ceea ce priveşte cuantumul creanţei.

 În cazul acestei proceduri, a cererilor cu valoare redusă, există un formular de cerere, care
poate fi găsit pe site-ul Ministerului Justiţiei.

Art. 1027. Caracterul alternativ. (1) Reclamantul are alegerea între procedura
specială reglementată de prezentul titlu şi procedura de drept comun.

(2) Dacă a sesizat instanţa cu o cerere redactată potrivit art. 194, aceasta va fi soluţionată
potrivit procedurii de drept comun, cu excepţia cazului în care reclamantul, cel mai târziu la
primul termen de judecată, solicită în mod expres aplicarea procedurii speciale.

(3) Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit dispoziţiilor prevăzute de prezentul titlu,
instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi
retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.

 Întotdeauna avem caracterul alternativ, adică reclamantul are alegerea de a merge pe

procedura specială sau pe procedura de drept comun. La fel se întâmplă şi în cazul ordonanţei
de plată. De asemenea, dacă creanţa este până în 10.000 lei, reclamantul poate merge fie pe
ordonanţa de plată, fie pe cererea de valoare redusă, fie pe dreptul comun.

Art. 1028. Instanţa competentă. (1) Competenţa de a soluţiona cererea în primă

instanţă aparţine judecătoriei.

(2) Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

 Cu privire la competenţa teritorială, poate să fie dintre cele alternative sau poate să fie instanţa
de la domiciliul sau sediul debitorului.

Art. 1029. Declanşarea procedurii. (1) Reclamantul declanșează procedura cu privire

la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere şi depunerea sau
trimiterea acestuia la instanţa competentă, prin poştă sau prin orice alte mijloace care asigură
transmiterea formularului şi confirmarea primirii acestuia.

(2) Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei şi conţine rubrici care
permit identificarea părţilor, valoarea pretenţiei, indicarea probelor şi alte elemente necesare
soluţionării cauzei.

Page 24 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

(3) Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit şi copii de pe înscrisurile de care
reclamantul înţelege să se folosească.

(4) În cazul în care informaţiile furnizate de reclamant nu sunt suficient de clare sau sunt
inadecvate ori formularul de cerere nu a fost completat corect, instanţa îi va acorda
reclamantului posibilitatea să completeze sau să rectifice formularul ori să furnizeze informaţii
sau înscrisuri suplimentare. Instanţa va folosi în acest scop un formular-tip, care va fi aprobat
prin ordin al ministrului justiţiei.

(5) În cazul în care reclamantul nu completează sau nu rectifică formularul de cerere în

termenul stabilit de instanţă, cererea se va anula.

 Formularul cu înscrisurile se regularizează. Este COMPATIBILĂ procedura privind

cererile cu valoare redusă cu procedura regularizării, adică judecătorul verifică la momentul
la care primeşte formularul şi înscrisurile dacă corespunde şi conţine toate elementele necesare
unei cereri de chemare în judecată. Dacă lipseşte ceva, judecătorul va regulariza şi îi va pune în
vedere reclamantului, sub sancţiunea anulării, în termen de 10 zile, să complinească lipsurile.

Art. 1030. Desfăşurarea procedurii. (1) Procedura cu privire la cererile cu valoare

redusă este scrisă şi se desfăşoară în întregul ei în camera de consiliu.

(2) Instanţa poate dispune înfăţişarea părţilor, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la
solicitarea uneia dintre părţi. Instanţa poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care
consideră că, ţinând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se
motivează în scris şi nu poate fi atacat separat.

(3) După primirea formularului de cerere completat corect, instanţa va trimite de îndată
pârâtului formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere şi de copii de pe
înscrisurile depuse de reclamant.

(4) În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor prevăzute la alin. (3), pârâtul va depune
sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum şi copii de pe înscrisurile de
care înţelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără
utilizarea formularului de răspuns.

(5) Instanţa va comunica de îndată reclamantului copii de pe răspunsul pârâtului, cererea

reconvenţională, dacă este cazul, precum şi de pe înscrisurile depuse de pârât.

(6) Dacă pârâtul a formulat cerere reconvenţională, reclamantul, în termen de 30 de zile de la

comunicarea acesteia, va depune sau va trimite formularul de răspuns completat corespunzător
ori va răspunde prin orice alt mijloc.

Page 25 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

(7) Cererea reconvenţională care nu poate fi soluţionată în cadrul prezentei proceduri întrucât
nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 1026 va fi disjunsă şi judecată potrivit dreptului
comun.

(8) Instanţa poate solicita părţilor să furnizeze mai multe informaţii în termenul pe care îl va
stabili în acest scop, care nu poate depăşi 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau,
după caz, al reclamantului.

(9) Instanţa poate încuviinţa şi alte probe în afara înscrisurilor depuse de părţi. Nu vor fi însă
încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de
valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenţionale.

(10) În cazul în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, acestea trebuie citate.

(11) Ori de câte ori instanţa stabileşte un termen în vederea îndeplinirii unui act de procedură,
va înştiinţa partea interesată de consecinţele nerespectării acestuia.

 Este singura procedură esenţialmente scrisă pe care o avem în Codul de procedură

civilă.

 alin. (2) teza a III-a  Refuzul va putea fi atacat odată cu fondul.

 Aşadar, se primeşte cererea de chemare în judecată, care se comunică debitorului pârât, cu

menţiunea că are obligaţia să depună întâmpinare în termen de 30 de zile. (Se poate observa că
este mai lung decât termenul de drept comun, care este de 25 de zile.) Pârâtul poate formula
întâmpinare, precum şi cerere reconvenţională în acest termen de 30 de zile, care se va comunica
reclamantului. În Cod nu este prevăzut un termen în care reclamantul poate să depună răspuns la
întâmpinare, dar, făcând aplicarea procedurii de drept comun, acesta va avea la dispoziţie 10 zile
pentru a formula acest răspuns.

 În această procedură, precum şi în procedura ordonanţei de plată, este admisibilă

cererea reconvenţională DOAR dacă îndeplineşte condiţiile privind aceste proceduri
speciale – ca la ordonanţa preşedinţială, unde se poate face reconvenţională doar în condiţiile în
care cererea reconvenţională îndeplineşte condiţiile speciale de admisibilitate ale ordonanţei
preşedinţiale. La fel şi aici, cererea reconvenţională va putea fi formulată în cazul cererilor cu
valoare redusă sau a ordonanţei de plată dacă aceasta îndeplineşte condiţiile speciale – adică aici,
în cazul cererii cu valoare redusă, să nu fie mai mare de 10.000 lei.

 Se vorbeşte despre o procedură esenţialmente scrisă. Aceasta devine orală la cererea părţilor,
dacă instanţa aprobă, precum şi la solicitarea instanţei.

Page 26 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

 Dacă instanţa constată că această procedură este inadmisibilă, întrucât cererea depăşeşte
10.000 lei  art. 1027 alin. (3): „Atunci când cererea nu poate fi soluţionată potrivit
dispoziţiilor prevăzute de prezentul titlu, instanţa judecătorească îl informează pe reclamant în
acest sens, iar dacă reclamantul nu îşi retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului
comun.” Deci, în acest caz, sancţiunea nu este respingerea ca inadmisibilă, ci judecarea pe drept
comun. Astfel, taxa de timbru plătită pentru procedura specială va rămâne plătită, iar reclamanul
va trebui să mai plătească diferenţa.

 alin. (8)  Atunci când instanţa are nevoie de informaţii sau lămuriri suplimentare, va
dispune citarea părţilor în camera de consiliu.

 alin. (9)  Spre deosebire de ordonanţa de plată, unde este admisibilă doar proba cu
înscrisuri şi mărturisirea spontană judiciară, aici, la cererile cu valoare redusă, sunt admisibile
orice probe, atât timp cât nu sunt disproporţionate faţă de valoarea cererii.

 Aşa cum prevede art. 1026 alin. (1), în cuantumul sumei de până la 10.000 lei nu intră
veniturile accesorii, ci doar debitul principal. În schimb, pentru valoarea pe baza căreia se va
stabili taxa de timbru, acestea vor fi luate în considerare. De exemplu: tu ai debitul principal
de 1.800 lei, ceea ce înseamnă că taxa de timbru ar trebui să fie de 50 de lei. Dar dacă tu ai
dobânzi de 500 de lei şi depăşeşti prin valoarea cumulată 2.000 de lei, taxa de timbru va fi de
200 de lei. Pentru admisibilitatea pe această procedură nu se vor lua în considerare
veniturile accesorii.

Art. 1031. Soluţionarea cererii. (1) Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen
de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea
orală.

(2) În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la
art. 1030 alin. (4), (6) sau (8), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la
cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar.

(3) Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.

 alin. (1)  APARENT, spre deosebire de procedura de drept comun, unde avem un moment
al pronunţării şi un moment al redactării, legiuitorul, în acest caz, a vrut ca cele două să fie
cumulate. În practică, însă, nimeni nu procedează astfel, ci se merge pe dreptul comun.

Page 27 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Art. 1032. Cheltuieli de judecată. (1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la
cererea celeilalte părţi, la plata cheltuielilor de judecată.

(2) Cu toate acestea, instanţa nu va acorda părţii care a câştigat procesul cheltuielile care nu au
fost necesare sau care au avut o valoare disproporţionată în raport cu valoarea cererii.

Art. 1033. Căi de atac. (1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la
tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Pentru motive temeinice, instanţa de apel poate să suspende executarea silită, însă numai
dacă se consemnează o cauţiune de 10% din valoarea contestată.

(3) Hotărârea instanţei de apel se comunică părţilor şi este definitivă.

 Cheltuielile de judecată şi căile de atac sunt aceleaşi ca în dreptul comun.

Page 28 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

Test recapitulativ

1. Renunţarea la judecata cererii:

a) se constată prin sentinţă dată fără drept de apel, fără a fi necesar acordul pârâtului atunci când
reclamantul renunţă înainte de fixarea primului termen, chiar şi în apel;

b) atrage închiderea dosarului, renunţarea fiind opozabilă tuturor părţilor din proces;

c) dacă este făcută în calea de atac a recursului, atrage anularea hotărârilor pronunţate în cauză, indiferent
cine este recurent.

2. Încheierea de admitere în principiu, specifică procedurii partajului:

a) va cuprinde bunurile supuse partajului, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi

creanţele născute din starea de coproprietate comună, fiind necesară şi atunci când părţile încheie o
tranzacţie pentru tranşarea litigiului;

b) va cuprinde şi dispoziţia de efectuare a expertizei pentru formarea loturilor, stabilindu-se prin aceasta
expertul, obiectivele şi onorariul provizoriu al acestuia;

c) poate fi atacată cu apel, pe cale separată, în termen de 15 zile de la pronunţare. Dacă nu a fost atacată
astfel, nu mai poate fi supusă apelului odată cu hotărârea finală.

3. În ceea ce priveşte minuta, aceasta trebuie:

a) să cuprindă exact aceleaşi menţiuni ca şi dispozitivul, sub sancţiunea nulităţii hotărârii;

b) să fie semnată de judecătorii cauzei şi de magistratul asistent pe fiecare pagină;

c) să cuprindă şi opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

4. În urma admiterii apelului, instanţa de control:

a) va anula ori schimba, în tot sau în parte hotărârea pronunţată în fond;

b) va dispune trimiterea spre rejudecare primei instanţe atunci când hotărârea în fond s-a dat în lipsa părţii
nelegal citată, cu condiţia ca una dintre părţi să fi solicitat trimiterea la prima instanţă;

c) va reţine cauza spre rejudecare dacă motivul de nulitate a hotărârii rezidă în nesemnarea minutei.

Page 29 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

5. Nu se poate exercita calea de atac a recursului:

a) împotriva hotărârilor pronunţate de către judecătorie în primă instanţă, în temeiul art. 94 lit. a) – j) din
CPC;

b) împotriva hotărârilor prin care se ia act de renunţarea la judecată, renunţarea la drept sau de tranzacţia
părţilor în primă instanţă;

c) împotriva hotărârilor prin care se completeză/lămuresc hotărâri pronunţate în recurs.

6. Măsura suspendării procesului:

a) intervine atunci când părţile legal citate nu se prezintă în faţa instanţei şi nu au solicitat judecata în
lipsă;

b) nu are cale de atac atunci când motivul suspendării constă în neîndeplinirea obligaţiilor puse în vedere
de către reclamant;

c) se dispune în materia divorţului atunci când niciunul dintre soţi nu se prezintă în faţa instanţei.

7. Instanţa va soluţiona excepţiile în următoarea ordine:

a) excepţia nelegalei timbrări, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei capacităţii de
folosinţă a reclamantei;

b) excepţia necompetenţei materiale, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, excepţia conexităţii;

c) excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia nesemnării cererii de chemare în judecată, excepţia
prescripţiei dreptului material la acţiune.

8. Partea chemată la interogatoriu:

a) poate obţine să îi fie comunicat interogatoriul la domiciliu, pentru a răspunde în scris, atunci când
dovedeşte că este împiedicată să vină în faţa instanţei;

b) poate obţine acordarea unui nou termen dacă declară că pentru a răspunde are nevoie să consulte unele
însrisuri;

c) poate refuza să răspundă la întrebările adresate de adversar direct în faţa instanţei atunci când ele nu au
fost consemnate în scris în prealabil.

Page 30 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

9. Se poate solicita revizuirea unei hotărâri:

a) pentru faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au solicitat, chiar şi atunci când
hotărârea este nedefinitivă;

b) în termen de o lună de la momentul în care s-a pronunţat hotărârea Curţii Constituţionale, atunci când
motivul revizuirii este dat de admiterea excepţiei cu care a fost sesizată CCR în acea cauză;

c) în termen de o lună atunci când motivul revizuirii constă în sancţionarea disciplinară a judecătorului,
dacă motivele pentru care a fost sancţionat au influenţat soluţia pronunţată în cauză.

10. Sunt excepţii de procedură cu efect dilatoriu:

a) excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, excepţia necitării, excepţia
lipsei dovezii calităţii de reprezentant;

b) excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu, excepţia lipsei procedurii de citare, excepţia nelegalei timbrări;

c) excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia
necompetenţei materiale.

11. Cercetarea la faţa locului:

a) nu se poate efectua fără prezenţa părţilor, chiar dacă acestea au fost legal citate;

b) se dispune prin încheiere preparatorie, asupra căreia instanţa nu va putea reveni;

c) impune participarea procurorului, dacă este o cauă în care participarea la judecata părţilor este
obligatorie.

12. Data înscrisului sub semnătură privată este opozabilă terţilor:

a) în aceleaşi condiţii ca şi celelalte menţiuni cuprinse în înscris;

b) doar în ipoteza obţinerii unei date certe, în condiţiile art. 278 alin. (1) CPC;

c) dacă înscrisul a fost depus într-un alt proces decât cel în curs, începând cu acea dată.

13. Asigurarea dovezilor pe cale principală:

a) va fi judecată de instanţa competentă de a judeca cererea principală;

b) se soluţionează prin sentinţă, în camera de consiliu, cu citarea părţilor;

Page 31 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

c) poate avea drept obiect şi ascultarea unui martor, dacă este pericol ca proba să fie greu de administrat
ulterior.

14. Cursul perimării:

a) este întrerupt pe timpul cât partea este împiedicată în a stărui în judecată din cauza unor motive
temeinic justificate;

b) este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea
judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare;

c) este întrerupt prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către
partea care justifică un interes.

15. În cazul unei cereri necontencioase:

a) instanţa îşi va verifica din oficiu şi necompetenţa de ordine privată, normele privind competenţa
completându-se cu dispoziţiile din materia contencioasă sub acest aspect (adică în materie de
competenţă);

b) instanţa se pronunţă printr-o încheiere supusă apelului, în termenul de drept comun, care va curge de la
pronunţare dacă judecata cererii s-a făcut cu citarea părţilor şi de la comunicare dacă judecata cererii s-a
făcut fără citarea părţilor;

c) aceasta se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, potrivit regulilor de drept comun.

16. Ordonanţa preşedinţială:

a) se judecă de către instanţa competentă să judece litigiul în fond, care se pronunţă printr-o ordonanţă
supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunţare;

b) poate avea ca obiect luarea unei măsuri cu caracter definitiv atunci când părţile convin asupra acestui
aspect;

c) poate fi transformată într-o cerere de drept comun, până la închiderea dezbaterilor, exclusiv la cererea
reclamantului, context în care hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat.

Page 32 of 33
 DREPT PROCESUAL CIVIL. CURS 11

17. Instanţa de divorţ:

a) nu va motiva hotărârea doar dacă divorţul are la bază acordul soţilor;

b) se va pronunţa întotdeauna şi asupra exercitării autorităţii părinteşti, locuinţa copiilor şi obligaţia de

întreţinere faţă de aceştia, dacă cei doi soţi au copii propriii sau adoptaţi;

c) va respinge cererea de divorţ făcută de reclamant din culpa sa exclusivă.

18. Măsura sechestrului asigurător:

a) se ia de către instanţa competentă să judece litigiul în fond, prin încheiere executorie, supusă apelului
în termen de 5 zile, instanţa având obligaţia de a motiva hotărârea în termen de 48 ore de la pronunţare;

b) atunci când creanţa creditorului nu este exigibilă, cauţiunea este obligatorie în cuantum de jumătate din
valoarea reclamată, dovada acesteia trebuind depusă odată cu cererea de sechestru;

c) se desfiinţează de drept, prin încheiere dată fără citarea părţilor, atunci când nu este depusă cauţiunea
stabilită de instanţă prin hotărârea de instituire a sechestrului.

RĂSPUNSURI: 1. – c); 2. – b); 3. – b), c); 4. – a), b); 5. – a), c); 6. – a), c); 7. – b); 8. – b); 9. – c);
10. – a); 11. – c); 12. – b), c); 13. – c); 14. – b), c); 15. – a); 16. – c); 17. – c); 18. – a), c).

Page 33 of 33