Jocurile de la bloc începeau ușor ușor să fie abandonate, cartierul nu mai era la fel de alergat,

ascunzătorile deveniseră secrete spuse chicotind la ureche, baieții nu mai păreau atât de nasoli iar
televizorul staționa cu orele pe atomic tv. Te trezeai dimineața în vacanța de vară când toți părinții erau
la lucru iar noi strigam cât de ținea gura pe la ferestre, bătînd din palme ca disperatele, pentru că da..era
fetelor era în floare, grupulețe de câte 4-5 fete care decupau reviste ca Bravo, popcorn și Cool Girl si isi
faceau caiete intregi pline de lipituri cu formații, teste ca ” afla cât de bine săruți”/ ” vezi cât de gelos e”
/ ” ce personalitate ești”/ ” ce zice prietena ta cea mai bună despre tine” și ținute pe care nu le vei avea
niciodată. Era halucinant câte ture de bloc puteam să facem într-o oră ținându-ne de mână, câte discuții
despre ce a făcut prietena lui Mihai de la akcent, CU CINE S-A COMBINAT Vierme de la animal x și
ce face Andreea Bălan in turneu. Țin minte că unul dintre cele mai savuroase subiecte era aspectul
exterior al băieților, cu ce se îmbracă, fată da ai văzut ce ochi verzi are, ce piele fină are, are blugi de
firmă, are prietenă...iar asta cu are prietenă ne lovea rău de tot... sufeream incredibil cand un baiat avea
deja prietenă dar era mereu preferatul nostru... dacă aveai prietenă adunai deja 10 puncte în plus, cu cât
era mai greu abordabil și mai mare era un vis... nu mai țin minte numărul de perne udate de propria-mi
saliva mimând cu exaltare un sărut franțuzesc, de declarațiile pe care le făceam fostelor mele jucării
imaginându-mi că vorbesc cu Ilie, prima mea dragoste și mai târziua chiar primul meu sărut adevărat.
Revenind la revista Bravo, era ca o biblie care te introducea în ce e cu adevărat important...sexul...in
sfarsit vorbea cineva cu noi despre sex, despre tampoane despre prezervative...bravo era ora de educatie
din scoli.. asa ca bravo si multumesc. Fetele de la Andre m-au invatat ca parintii nu au drepturi depline
asupra noastra si ca mos craciun nu mai exista , el era înlocuit cu o posibilă iubire...ce-i drept era
pentru prima dată când vedeam un MOS craciun bronzat, cu cercel in ureche si plin de muschi uleiosi.
Și stau în fața televizorului și nu ma satur să imit coregrafii și priviri sexy, îmi pun fustele lungi ale
mamei în cap dau volumul la maxim, profit de oglinda din camera părinților și bag din toate
încheieturile mișcări sexy... bine asta crede-am eu ca ar fi sexy... adevărul e că la ce scoabe de picioare
erau agățate de non-fundul și non sânii nu prea aveam ce unudui... era mai mult un balans fata spate...
o serie de exercitii fizice. Haide vin-o la intalnire sa te hotarasti cu cine vei ramane sa ne spui dacă mă
vrei pe mine sau pe prietena mea de la scara A... pentru că pe vremea aia stiam sa impartim cam tot. Si
eu si Raluca stateam in fata sifonierului si incercam sa ne imbracam cat de cat la fel... cu tricouri pe
care le prindeam cu un nod pe sub non sânii de care auziseram că ar trebui deja să crească mai ales că
vedeam la alte fete niste sfarcuri ceva mai umflate decat ce aveam noi. Dupa ce prindeam tricoul, ne
trăgeam si o pereche de pantaloni scurti, cat mai scurti care dezvaluiau niste picioare subnutrite pline
inca de vânătai si semne și începeam să invatam coregrafia... era destul de greu pt că pe atunci nu
aveam posibilitatea sa dam pauza la videoclip si era totul pe fuga...ne miscam rapid incercand sa tinem
minte care a fost miscarea anterioara.
În camera la mine a pus tata un tapet așa frumușel...floricele roz cu frunzulite verzi …
numa bun de acoperit cu posterele pe care revista Bravo ți le oferea la mijloc. Era un poster dublu, si pe
fata si pe spate aveai o varianta deci ceva ceva tot se nimere sa-ti placa si uite asa un perete intreg era
acaparat de formatii...saracul tapet... tin minte cum dupa ce le dezlipeam ca sa pun altele noi se lua și
câte o fâșie din el...ce să mai zici? Când prindeam cîte o dublură, ne strângeam la scară să facem
schimb și mereu se găsea una mai zgârcita care nu voia să renuțe la posterul ei cu 3SE că vezi doamne
a fost ediție limitată și cine știe când mai prinde ea altul?
O dată pe săptămână făceam concursuri in spatele blocului unde se întâmpla să fie si
pubela de gunoi ...dar ce-i drept acolo aveam o platforma destul de mare din beton, o scenă perfectă
unde fiecare trebuia să pregătească câte un moment, o piesa muzicală pe care s-o cânte sau pe care să
danseze. Era una Maria frate care rupea stilu, băga aia maxim la coregrafii... era preferata băieților pt ca
băieții care treceau pe acolo se opreau să comenteze si sa rada de noi și ne strigau în toate felurile... eu
care eram mai plopuleț eram girafa handicapată... ce-i drept puneam atât de mult suflet când dansam că
eram cam așchilopată... ziceai că am mâini și picioare atașate și total diferite față de restul corpului.
 Concursul era pe premii si era ciudat cum aveam ca premii fostele noastre plușuri sau
jucării de orice fel... noi cica eram gagici acum dar ne bucuram teribil când se întâmpla să câștigăm
câte o păpușă barbie adusă de ceva fata mai bogată...că na... cine avea părinți plecați în străinătate avea
jucării mai de calitate, nu ce se găsea pe la tarabele din Podu Roș. Aveam chiar și protocol dupa
concurs. Luam sticle de 2 litri în care puneam apă și plicuri de suc concentrat din portocale, o adevărată
bomba de euri si chimicale dar eram de neoprit in privinta asta... am fi mancat toate chimicalele din
lume mai ales ca pe atunci s-a spart conducta cu pufuleti cu branza si cornuri cu ciocolata si guma
topitoare sau gume cu surpize acrisoare in mijloc... era revolutie... ne săturasem de mancarea gatita
facuta de părinti, de fasolele cu carnati facute de tata si de pilaful sec cu legume facut de mama.
Din gașca noastră doar o singură fată avea prieten și se pupase cu limba, noi restul încă
ne pupam intre noi fetele...era bine si așa pentru ca era varsta cand hormonii erau ceva mai activi ca
inainte si nu stiai ce sa mai faci sa reproduci ce vezi in filme sau in videoclipuri, mângâieri și piele...
multa multa piele goală. Voiam să fim cât mai dezbrăcate...daca am fi putut iesi in chiloti afară ar fi
fost genial.
La televizor aveam ocazia sa ne vedem artiștii preferați inivitați prin emisiuni, era o
plăcere să-i vezi cum sunt ei când nu concertează sau dansează... să-i vezi vorbind, să auzi ce căcaturi
au mai facut daca au sau nu au iubit și tot felul de discutii despre viata lor de pop star. Când au apărut
baieții de la ozone descoperisem hainele disco, un alt fel de stil vestimentar...mai colorat mai jucăus...
dacă până atunci eram în căutare de platforme( sandalele alea cu talba groasă, care dacă aveai curajul să
le porți aveai o șansă foarte mare să ajungi în spital cu picioarele rupte). Cei de la ozone au aduus cu ei
efectele speciale...3 băieții care reușeau să-și țină echilibrul cocoțați pe un avion..dansau cântau și nușh
cum dracu nu cădeau de acolo. Într-un videoclip apar de nicaieri...o lumina puternică si bum erau pe
scenă..bă era ceva... .
Pe lângă acest mini dezmăț sexual unde mai toate formațiile de gagici își etalau corpurile
ca pe niște trofee, unde se vorbea în sfârsit liber despre sex exista o parte și mai obscenă..apăruseră
formații de băieți care sfidau cenzura , versuri de revoltă legate de societate, părți în care erai liber să-ți
spui părerea, să ai o voce cât de cât, să fii nemulțumit, părți în care nu mai simțeai nevoia să te integrezi
ci din contră să fii altfel. ( toate aceste părți le auzeai dacă făceai rost de casetă pt că la tv cenzura încă
era în floare). Uneori ascultam și asta pentru că era întradevăr nou și ușor interzis să înjuri atât de lejer,
să critici și tu ceva chiar dacă pe atunci habar nu aveam despre ce se tot vorbește.
Pe lângă muzică și emisiuni, tv-ul prezenta și o serie de concursuri unde era atât de ușor
să câștigi lucruri pe care nu le aveai încă în casă sau sume mari de bani la care nu te-ai gândit vreodată.
Reclamele îți dezvăluiau câte soiuri de produse începuseră să apară pe piață. Teleshopingul era si el
prezent... tin minte că nu puteam efectiv să schimb programul...stateam cu ochii holbați la oameni care
îți prezentau mopuri, bijuterii, produse electrocasnice si o tona de alte cacaturi care defapt nu ti-ai fi
folosit la nimic. Consumerismul era din ce in ce mai prezentat … o nevoie . ceva ce musai tre sa ai sa
suni acum doar acum suni si primesti cadou inca un produs...cum adica? E gratis tigaia aia daca cumpar
cuțitele? Adica cumpăr cuțite și mai primesc și altceva pe lângă moka? Nu cred...mama hai sună? Si
mama din bucatarie... Alexandra asta e o prostie...vor sa-ti incarce nota de plata la telefon...te tin pe fir
pana le platesti integral setul ala de cuțite...of...da măcar să încercăm...eram atît de ușor de prostit... nu
acceptam ideea că cineva vrea să ne păcălească...eram convinsă că străinii vor să te facă fericit și să-ti
ofere tot felul de cadouri.
SO... piele, multa piele, muzică ieftină, sucuri concentrate, finneti in formă de inimioară
pe care-l consumai cu degetul, pufuleti cu brănză, cuțite cadou, înjuraturi pe casete, emisiuni tv gîrlă,
hormoni care nu îți mai măreau odată sânii, prezervative umflate pe la colțuri de blocuri sau umplute cu
apă... ciupa ciups... lasa-ma papa in pace comunismul nu imi place vreau femei, super femei...uite aici
is câte vrei...amintirile te chinuiesc, ia-ma cu tine-n America...America...America!