Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Protecția Funcționarului Public Prin Incriminarea Ultrajului
Protecția Funcționarului Public Prin Incriminarea Ultrajului
incriminarea ultrajului
(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în
scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune,
ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele comise în condiţiile alin. (2), dacă
privesc un membru de familie al funcţionarului public.
(4) Faptele prevăzute în alin. (l)-(3), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat
în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor
atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune,
ale cărei limite se majorează cu jumătate.
în alin. (3) este incriminată fapta prevăzută în alin. (2), dar care are un
subiect pasiv determinat prin calitatea de membru de familie al funcţionarului
public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat. în cazul
în care subiectul pasiv este dublu circumstanţiat şi, pe lângă calitatea de
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat, este un poliţist sau jandarm, faptele prevăzute în alin. (l)-(3) se pedepsesc
mai grav, cu o pedeapsă ale cărei limite sunt majorate cu jumătate. Legea penala
mai favorabila. în privinţa condiţiilor de incriminare, noul Cod penal extinde
incriminarea şi asupra unor situaţii care nu erau reglementate în Codul penal din
1969, conţinând, din acest punct de vedere, dispoziţii mai severe. în ceea ce
priveşte regimul sarcţionator, infracţiunea de ultraj nu mai este pedepsită cu o
sancţiune distinctă, ca în vechea reglementare, ci cu o sancţiune care se
raportează la limitele pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită împotriva
funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de
stat sau împotriva membrului de familie a acestuia, limite care vor fi majorate
corespunzător.
Luarea de mită.
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru
altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă
promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea,
urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de
serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 Ia 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului
de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în
art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale
sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Dacă în Codul penal din 1969 infracţiunea de luare de mită era prevăzută
într-o formă simplă şi una agravată, în noua reglementare s-a renunţat la
forma agravată şi, ca element de noutate, a fost prevăzută o variantă
asimilată, ce presupune săvârşirea luării de mită de către o persoană care
exercită o profesie de interes public [art. 175 alin. (2) NCP], dar numai în
ipoteza în care fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin introducerea acestei forme
asimilate a fost rezolvată controversa existentă sub Codul penal din 1969 dacă
notarul public, executorul judecătoresc sau alte persoane care exercită o
funcţie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială din
partea autorităţilor publice, poate fi sau nu autor al luării de mită. De
asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 308 NCP, subiect activ al infracţiunii de
luare de mită poate fi şi persoana care exercită, permanent ori temporar, cu
sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane
fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) NCP ori în cadrul oricărei
persoane juridice. 0 altă modificare adusă de noua reglementare constă în
prevederea ca pedeapsă complementară a interzicerii exercitării dreptului de a
ocupa o funcţie publică [ceea ce atrage şi interzicerea exercitării dreptului de a
fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a
ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, conform art. 66 alin.
(2) NCP] ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost
săvârşită fapta. Prin introducerea acestei sancţiuni penale s-a urmărit
îmbunătăţirea prevenţiei generale. Se remarcă faptul că în noua reglementare
a fost menţinută dispoziţia referitoare la confiscarea specială care, la fel ca şi în
reglementarea anterioară, are ca obiect banii, valorile sau alte bunuri ce au
fost primite ori echivalentul acestora, atunci când ele nu se mai găsesc. în
privinţa pedepsei principale prevăzute de lege, se constată o reducere a limitei
maxime a închisorii de la 12 la 10 ani, în timp ce limita minimă a fost
menţinută la 3 ani. Legea penală mai favorabilă. Prin regimul de sancţionare,
legea nouă este mai favorabilă, întrucât limita maximă a pedepsei închisorii
este redusă comparativ cu cea din legea veche.