OSCAR WILDE

PORTRETUL DOMNULUI W.H.

Construită ca o nuvelă detectivă, al cărei motiv principal ar fi descoperirea adevăratului

destinatar a seriei de sonete compuse de W Shakespeare, lucrarea conduce la niște concluzii
surprinzătoare care depășesc sfera exegezei literare, având de fapt scopul de a convinge
scriitorul de posibilitatea unei relații de dragoste între marele dramaturg și un adolescent de o
frumusete excepționala, care ar fi jucat rolurile feminine din teatru elizabetan.
Bazându-se strict pe analiza textuală coroborată cu date istorice cunoscute, naratorul, deși
inițial sceptic ajunge sa fie la rândul lui convins de realitatea existenței lui Willie Hughes,
desemnat intr-o dedicatie a bardului prin intialele W.H. „ the onlie begetter of these insuing
sonnets.”
Această teorie prezintă însă un defect major: nu există nicio dovadă fizică care să susțină
prin coroborare ipoteza avansată.
Celălalt personaj al nuvelei cu care naratorul intră în dispută pe acest subiect este un anume
Erskine, care, pentru a-l convinge pe autor de veridicitatea teorie sale, îi prezintă un tablou care
l-ar înfățișa pe Willie Hughes, dar acest tablou se dovedește a fi în cele din urmă un fals. La fel
ca un fost coleg de universitate, care s-a sinucis, pentru a l convinge pe Erskine de plauzibilitatea
teoriei sale, Erskine amenință și el cu sinuciderea pe narator și în cele din urmă moare.
Nuvela se încheie cu reflecția autorului aflat în fața falsului portret al lui Willie Hughes: „I think
there is really a great deal to be said for the Willie Hughes theory of Shakespeare s Sonnets.”