4.

Cartea profetului Iezechiel

m Numele Iezechiel (Iehzekel) înseamnă Dumnezeu este tare,

Dumnezeu întăreşte sau Dumnezeu este tărua Stea. Din faptul că se
numeşte fiul iui Buzi (cap. 1,3) reiese Ş era de neam preoţesc. A fost
căsătorit după cum însuşi lărturiseşte (cap. 24,28) spunând despre
soţia sa că a murit cu puţin înaintea căderii Ierusalimului (586).
Iezechiel fşprofeţit timp de aproape 23 de ani după ce a fost deportat
în exilul babilonic împreună cu regele Ioiachim şi âi ^nobilimea
poporului (597) într-un lot de zece mii de prizonieri. Dificila misiune
profetică a desfăşurat-o în Babilon între anii 593 (592) şi 570 pentru
a-i conştientiza pe e/reii demoralizaţi din cauza exilului de
responsabilitatea morală pe care o avuseseră în grăbirea catastrofei
naţionale din cauza infidelităţii lor faţă de legământul cu Yahweh. De
aceea profeţiile lui care au început cu şase ani înainte de căderea
Ierusalimului şi n-au încetat până la deportarea unltimului lot de
captivi şi distrugerea capitalei (cap. 1,24). în primii şapte ani misiunea
lui Iezechiel s-a suprapus cu cea mi nefastă perioadă din istoria
poporului iudeu(593- 586). Activitatea sa profetică a fost în parte
contemporană cu a lui Ieremia, numai că Ieremia activa deja de
treizeci de ani când el a fost abia chemat ia profeţie. Vocaţia sa a avut
ioc în al cincilea an al deportării, adică în 593 (cap. 1,2). Este probabil
chemat la misiune pe ia treizeci de ani (cap. 29,17), în 593 iar ultimul
mesaj profetic l-a transmis în 571 Î.H. Cum ultima sa profeţie datează
din anul 27 al deportării (ap. 29,17) reiese că a profeţit circa 23 de ani
(593-570). Se pare că a locuit în localitatea Tei Abib (Colina spicelor)
lângă canalul Kebar într-o colonie de evrei deportaţi acolo.

123
Kebar era un mare canal navigabil derivat din Eufrat,Babilonia de unde a fost amplasată comunitatea capitivilor evrei era foaitea
sud. Provenind dintr-o familie înstărită, aid« reuşit să-şi
construiască propria casă în care se întâlnea periodic cu bătrânii
poporului şi se consultau în problemele religioase şi probabil şi
politice (cap. 3, 24; 8,1; 14,1; 20, I)*
Conform unei tradiţii iudaice profetul ar fi murit cetatea
Babîion ucis de un judecător israelit pe care l-ar f- mustrat
pentru idolatrie. Exilat împreună cu concetăţenii s§ el a avut
misiunea de a-i pregăti pe ca exilaţi în vedereş întemeierii unui
nou stat, deci a reîntoarcerii din robie, ca mai ales de a-i încuraja
şi de a-i pregăti în aşteptare împliniri! mântuirii promise de
Dumnezeu. în acest serei s-a străduit din răsputeri să arate
poporului că Dumnezei este credincios în promisiunile Sale în
duda dezastru* abătut asupra sa. Din acest motiv Iezechiel a şi
fost nunii profetul fidelităţii dr/ine.
Activitatea sa profetică s-ar putea împărţi în del părţi
distincte:
1. şapte ani extremi de d'rfitili ce au preced®
distrugerea Ierusalimului dimpreună cu Templul m
statului iudaic
2. 15 după înfrângerea evreilor
împreună cu o parte dintre prizonierii anului 597 |
stabilit, aşa cum spune chiar el, pe malurile râului
KebarM canal artificial lângă râul Nippur - Babiion.
Precizăm I arheologii au descoperit aid o arhivă a unei
case de corr4
în care este amintit un oarecare Murash şi fiui său daf? numele
unor efienti evrei, ceeace denotă că aid prim J
aveau totuşi o oarecare fibertate comercială iar unii d2 începutul asediului Ierusalimului (588), sosirea primului lot puteau
prospera. Localitatea Tei - Abib= Colina sncA te captivi (585) şi ultimele profeţii (571).
fertilă încât şi-au permis chiar să-şi construiască propriile
locuinţe (cap. 8,1; ier. 29,1) iar sistemul de conducere tradiţional
a putut fi menţinut şi ard.
Dacă până la începerea exilului Iezechid a fost privit de
compatrioţii săi cu mult dispreţ şi neîncredere datorită
cuvântărilor sale pesimiste după anul 586 aceştia şi-au schimbat
total atitudinea, convingându-se că profetul avea dreptate şi că
Dumnezeu vorbise intr-adevăr prin el. E au '«cunoscut de acum
că Iabve a ridicat unmareprofet Inmijlocullor. El capătă de acum
multă încredere şi mai ales popularitate fiind ascultat cu luare
aminte şi chiar cu pioşenie. Cu toate acestea misiunea sa n-a fost
deloc uşoară, ca de altfel a nid unui alt profet, căd a activat intr-
un mediu în care ca deportaţi îşi adesea iluzii
deşarte datorită promisiunii falşilor profeţi care căutau să te
srate că în curând se vor bucura de întoarcerea în patrie. Adesea
totul părea pierdut Inspirat de Duhul Domnului însă, Iezechiel
arăta că din casa regală davidică a rămas o Odraslă, care la
vremea potrivită va fi plantată pe un munte Înalt şi va umple
pământul (cap. 17,22). El arată în aceiaşi timp că în locul
vechiului templu se va înălţa unui nou, cu un cult de asemenea
nou (cap. 40,48) în duda faptului că nid in exil nu-şi
abandonaseră cu totul idoH (cap. 14,3; 33,25). Datorită
cuvântărilor sate înflăcărate şi îndemnului său de a se păstra
cultul prescris de legea lui Moise evreii (fin ex8 nu au putut fi
absorbiţi de păgânism.
Cartea lui Iezechiel este foarte bogată în date cronologice
cum ar fi: chemarea la profeţie (593 ),

129
azeass ru"*E ~r aczsrc zecseot re z3rscsnze'T2L IXn'ers-. re 3ea u Is3ai r zrnj ere d= zrzorwe Zazas zenzo pse «a ZE sn 5e nDLiBc ce 32E o re—a
2 zârj voie rercn;^ DIPS: eg— sjzrer-s. E: se i«oe re sire 22 un szeisr rei B2TE2 "narare ze.jr- rii-r ajr» ixmnesz \V2 Tuzecz pe z~r szree r 3e
STTE 2 3TUTC2 rODCTJUi tHreZJVBBtarS » Qi C3BZ Ză 3822 BO SE 33320 l va ypŞŢ ir Ti-Pti r*rr*r£m, *şazar poporal aes 2 m zrr=yş că l-
ZZXfcmESjs BODăzij ar fi siroert: sacrul CE popor aes si TT j—are &sty, fihoză dreozji
n tzars OMâriârife &nuns acrsrcj i poete zazfea ar zăcâzzscii 2 pngf?a Brir? Ei 1 2SDLT2 £§-] V2 OJTTZ2 dS
veşnic HI zmtrast cu onc/d^ FtdnăCLnS 2 ŞHva da un duh nou a c afeă irwrnă. Uni dintre r
s zoo cu totul greşfe, se zonsăderau cu toii nevîrcHEp 3CLZ2nou-L
pe Dumnezeu că r-ar f; pe nedrept din
satesea popomkii ates □cress zie ag?. păcatetor sLiamo^or. Ori Dumnesu este totes tot
tape să 33te print! ;aspiăfond pe fiecare pomi: cu faptele safe. Astfel profeţii
Său a să ştie, cu alte cuvinte anunţă judecata iui Dumnezeu pentru fiecare în pate zicând:
poponiLH Israel, Dumnezeu (Hq 3fti Aceia care a păcătuit, aceia va muri, dreptul nuva purtavina
rival în caorJ oifelol care Denote ded pacatuhM tatăhJ sâufmd tatăl greşealafjîâjf său; ceiuidrept / se va
că In opinia profmiol pedeapsa are 0 vUl conoterie pedagogică. plăti dupădreptatea sa iartskâ răudupă răutatea sa (18,4-20).
Prin aceasta atât Israelul cat oefeiafe popoare vor avea în ceea ce prveşte ideile mesianice Ierarhiei se asemănă
posibStatea să canoe sfinţenia şâ puterea absolută a Iii cu profeţii anteriori în sensul că pune adesea pe aceiaşi plan
Dumnezeu aH stăpâneşte de fapt nu numai peste poporul ales restaurarea naţională a poporului exilat cu venirea timpurilor
d întregii univers. mesianice (cap. 37,27-31).
Ca şi Isaia Iezechieî propcvăduieşte îndurarea!
4.3 Cuprinsul cărţii
Dumnezeu faţă de creatură precum şi valoarea I sufletului
omenesc; Dumnezeu nu vrea moartea păcătos d îndreptarea Iui Profetul Iezechieî este autorul unei cărţi foarte complete
(cap. 18,23). 0 vrea să-L mântuiascăjf păcătos dar depinde de marcată profund de acea epocă şi totuşi mereu actuală, în sensul
el dacă se întoarce şi se pocăie^ Ceea ce îl caracterizează în că-l ajută pe cititor la o mai justă înţelegere a misiunii Noului
spedal pe acest profet şŞ; sublinierea insistentă a Israel.
responsabilităţii personale înaiflji lui Dumnezeu. Cu toate că este Introducerea (cap.1,1-3,21) cuprinde chemarea profetului
profund marcat de ca® Pentateuhului, în care se punea un printr-o viziune inaugurală, în care i se arată slava lui Dumnezeu
foarte mare acceni| responsablitatea colectivă încât părea că, nu în chipul unui car tras de patru fiinţe cu
de puţinei se realiza un fel de transfer automat al culpabil
personale asupra întregii comunităţi ( vezi cazul lui Ai Iosua 7),
Iezechie! atrage atenţia că fiecare se face viril
 r
cnp. oe ae *£-, oe 3ur ş 36 vufcur care sa C506a(|^ zsce sjnt 3var 1apora-s ac. este şi aparte zjrzjDe^.. arrpcajte oi icnae caeste ca sâ
ogTc^cace. ESSE foarte grey oe irrsrjcesk i faa2SX* vv*** raugutââ unică sugereze dimâ ş ir spete .fBtss, Sâ nu ucăm semniricapa aioâaii dan
in fekâ shd* Sfanta Scriptură. Important este făptui că Dumnezeu^ canea irsrea cap. 9,12-17). De fapt cjrucuceJ are forra mm
arată orTxiu^u numai in tempU din Ierusalim d s prfrci; cet arţr.ambof al mantei şi ai rizfmâi, care este mteţ&i- m ssBf spre
deportaţi In Sacdon căd 8, în catete de Rimă spctuaj pm cerul, iar nu spre pământ, spre a lustra r. mod srnoofic desigur,
exeaîtenţâ şf Stăpânul întregului univers, nt ocaJ [ rxtiis în nişte încetarea mantei dMne asupra pământufei şinpfidt asupra Hor Iu
ziduri făcute de mâini omeneşti. Sfinţi Pâtiţţ au rientificat cete 4 Israel Dumnezeu i pedepseşte tostrucov dar nu-i distruge întrucât
fiinţe ceteşte cu cei 4 Evangndn: Matei cu teul, Marcu cu boul, Ef nu doreşte moartea Bts păcătos. Oricum faţa enbtădtor cereşti
Luca cu omul, şi Ioanfc vufcuruL poate sugera iotefigenţa, aripile pot exprima promptitudinea
In vechiul sanctuar heruvim se afiau în 5&te Sfintelor împfcnirii voii fee iar lumina £5ekina) prezenţa dMniăfif ş
deasupra chivotului legii pe când aid mai apar înd doi heruvimi sdversaiitatea pronia. In orice caz cete patru fSnţe ceteşte orchipuri
pentru a sugera ideea că legea de bai rămâne încă în vigoare aşa tetramorfe erau înfricoşătoare dar nu destructive pentru om
cum va sublinia şi Sf. Pavei câal zice: Legea este sfântă şi porunca e deoarece un chip era uman, semn ai inteligenţei, fiindcă apare
sfântă şi dreaptim bună ( Romani 7,12), numai că se impune chiar de ia începutul creaţia ca o încununare a tuturor fiinţelor peste
stringenţi completare a acesteia completare pe care nu o va care a fost pus ca un stăpân.
face omul d doar Rul ful Dumnezeu care a precizat că a venita I Partea întâia {cap. 3-24) cuprinde ample profeţii referitoare la
desăvârşească Legea. Feţele fiinţelor celeste ip îndreptate judecarea Ierusalimului, pedeapsa popoarelor ş refacerea
spre cete patru puncte cardinale atestânfiWŞ maniera poporului ales. Mai înainte însă de a vorbi în chip simbolic, profetul
aceasta promptitudinea executării poruncitor divine care asimilează mesajul pe careH primeşte din mâna lui Dumnezeu ca
se referă la întregul pământ Entităţile au fiecare câte o faţă pe o hrană In forma unui sui scris. Prin acel gest suntem atenţionaţi
de om la care se mai adăugau altele trei. S-ar pâre* că şi că oricărui mesager ai cuvântului divin i se impune să-l asimileze
chipurile de heruvimi de pe chivotul sfânt erau întocmai ca pe G hrană care la început presupune mult efort şi
asemănătoare (cf. Ieşirea 25). în comparaţie cu vedenia^ poate avea un gust amar dar în cele din urmă devine dulce ca
Isaia observăm că acolo aveau aripi suplimentare pentrua- mierea întrucât lucrarea lui Dumnzeu aduce multă bucurie celui are
şi putea voala uşor chipul dinaintea tronului divin deoarece trudeşte pentru răspândirea mesajului divin. Tot din acest context
la Isaia, îngerii îndeplineau o cu totul altă lucrare fiindcă se desprinde şi concepţia lui Iezechiel despre misiunea profetică.
pare că, în * maniera unui monarh oriental, Dumnezeu Profetul care a acceptat misiunea devine, din iniţiativa lui
dialoga cu ei ca într-un fel de consiliu suprem. Foarte Dumnezeu, un străjer ai casei lui

130 131
Israel cu datoria precisă de a abate pe cel rău de la nelegiuirea sa ca să
nu piară în răutatea sa iar pe cel drept de a-l îndemna să stăruie în fapte
de dreptate.
Distrugerea iminentă a cetăţii este anunţată prij cuvinte însoţite
adesea de simboluri pentru a atrage atenţi asupra a ceea ce avea să vină.
Astfel profetul reprezintă § persoana sa fărădelegile lui Israel şi ale lui
Iuda iar asediţ cetăţii este închipuit prin poziţia persoanei sale înainte!
imaginii cetăţii asediate (cap. 4,9-17). Foametea care se s abate asupra
cetăţii în timpul împresurării acesteia esl§ simbolizată prin consumarea
de către profet a unei cantităt bine delimitate de pâine, foarte modest
pregătită, ca s» facă pe israeliţi să înţeleagă că luarea cetăţii Ierusalimul!
va f) precedată de mare lipsă de hrană ca un fel de preludi al pedepsei
de la Dumnezeu care-i va lovi fără cruţare. Aţ precizează şi care va fi
durata pedepsei pentru păcatele*! Iuda când vorbeşte de 390 de zile (ce
reprezintă de faptm număar de 390 de ani din cauza fărădelegilor lui
Israel]! încă patruzeci de zile de fapt patruzeci de ani. El le veste* de
asemenea celor exilaţi deja că poporul Israel din cetati Ierusalimului va fi
pedepsit prin ciumă, foamete şi sal» duşmanilor pentru a fî pildă şi groază
înaintea neamuri* ca urmare a faptului că printre alte păcate grele s-a m
făcut vinovat şl de aceea că a întinat locaşul cel sfânt® Domnului prin
închinarea la idolii neamurilor păgân Prevestirea viitoarelor nenorociri o
face prlntr-un J| simbolic de tăiere, ardere şl împrăştiere a perilor capo®
său sugerând trlteţea şl jalea conform oblcfulul ■ (§ antichitate de a-şi
exterioriza sentlemntele în acest!® Ideea era că pedeapsa va avea trei
aspecte: unii von decimaţi de foamete, alţii de ciumă şă alţii de sabie. P#
păstraţi în poala hainei reprezintă restul poporului (acel şear ce apare şi la
Isaia) ce va constitui un mic nucleu al noului popor al lui Dumnezeu (cap.
6,8-16) care-şi va aduce aminte de Dumnezeu şi se va scârbi de propriile-
i ticăloşii. Nenorocirea va fi generală căci va plânge atât regele cât şi
căpetenia care va fi cuprinsă de griji iar poporului îi vor tremura mâinile
şi i se vor muia picioarele.
încap.8 Iezechiel spune că a fost răpit de Duhul şi aşezat în cetatea
Ierusalimului ca să vadă urâciunile fiilor lui Israel care se închină şi slujesc
idolilor stârnind prin aceasta gelozia lui Iahve. Tot aici profetul vede în
duhul slava divină care abandonează Templul din pricina păcatelor
comise în interiorul său şl în cetate. Ca şi în alte cazuri profetul crede că
ar fi vorba despre gelozia lui Yahweh care nu poate accepta să fie adorat
împreună şi nici alături de idoli. Slujitorii sanctuarului amenajaseră un
spaţiu special cu o intrare secretă în care era adorat zeul Tamuz
dimpreună cu unii idoli egipteni reprezentaţi în diferite chipuri de animale
stârnind astfel gelozia şi mânia divină. Actualizând şi reflectând asupra
textului de faţă exegetul Pierre de Benoit face o paralelă între ceea ce se
petrecea acolo la templu şi ceea ce se poate petrece în inima şi în sufletul
nostru care deşi îl cinstim pe Dumnezeu, mai păstrăm totuşi o tainiţă a
inimii şl pentru Idolii acestei lumi. Cu alte cuvinte, este foarte greu de a
avea o Inimă cu totul curată şi dedicată în totalitate lui Dumnezeu. Ori,
aşa cum preciza şi Domnul Hristos nu-I putem sluji în acelaşi timp lui
Dumnezeu şl Iul Mamona. Sau chiar de ar părea că putem, suntem
atenţionaţi că Iul Dumnezeu nu-i place să împartă sufletul nostru cu
nimeni fiindcă El l-a creat şl Lui ar trebui să-i aparţină în exclusivitate.
Concluzia ar fi că pentru a nu
recădea în păcatele deja mărturisite: lăsăm penfo
sanctuarul sufletului nostru încăperi secrete cu S răului şi necurăţeniei. Şi în
viziunile altor profeţi idolatri era concepută ca un adulter iar prin
descrierea reptilelor:! a altor animale face aluzie la cultul idolilor
egipteni.
Capitolul 9 relatează viziunea profetului despj§ nimicirea din
cetatea sfintă a tuturor închinătorilor la id(| prin cei şase bărbaţi ai
răzbunării divine. De la nimicirii aproape totală vor fi totuşi cruţaţi acei
pe care un trimis^ lui Dumnezeu i-a însemnat mai înainte pe frunte
cu semndf n (tau) ultima literă a alfabetului ebraic care în scrierel
veche avea forma de cruce. Deoarece în vechea scrieri, ebraică aceea
literă se asemăna cu o cruce creştinii^! văzut în acest text o aluzie
indirectă la preînchipuirea sfirif cruci în Primul Testament. Aluzia este
totuşi destul de clar§ la Legea lui Moise întrucât în ebraică aceasta se
numeşti Tora şi se prescurta cu litera primă (tau). Profetul voia ded să
le inoculeze contemporanilor săi ideea că israelltd trebuia să-şi
amintească de porunca divină expusă de Moise în cartea
Deuteronomului de a cugeta la Legea Iul Dumnezeu ziua şi noaptea
spre a o şi împlini şi care îl pută salva pe cel drept din orice primejdie
de moarte. De notat de asemenea că judecata lui Dumnezeu începe
totuşi cii anunţarea mântuirii fiindcă mai întâi îi va salva de la primejdia
morţii pe cel care au realizat cât de grav era păcatul idolatriei şi au
renunţat la el. Un alt aspect ce trebuie luat în considerare este că
pedeapsa începe de la sanctuar fiindcă tot acolo a fost iniţiat chiar din
vremea regelui Solomon şi păcatul Idolatriei. Profeţia se poate 14 Plirrc
dr Benoit, Op, p. 21.
constitui şi intr-un fel de avertisment
pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu
că vor fi mai întâi ei judecaţi fiindcă au cunoscut , voia iui
Dumnezeu iar dacă numai au difuzat-o printre i oameni dar nu au
şi împlinit-o vor fi cei dintâi condamnări.
După cum subliniam deja mai sus pe acest i text,Biserica îşi
fundamentează învăţătura despre cinstirea sfintei cruci. Nu este un
argument prea solid însă poate fi iiiat în considerare şi se poate
face o paralelă cu salvarea (mântuirea) creştinilor prin sfânta cruce
aşa cum evreii credincioşi Legii au fost cruţaţi de la moarte (cf.
Apocalipsa 7; 2-4).
fiCapitolul10 este dedicat descrierii mai detaliate a vedeniei pe
care a avut-o la începutul misiunii şi se concentrează pe ideea
că Dumnezeu nu mai poate rămâne în mijlocul celor păcătoşi
prin pronia Sa protectoare şi de aceea şi descrie părăsirea de
către aceiaşi heruvimi dimpreună cu slava divină a cetăţii
Ierusalimului. Slava este văzută că se îndreaptă spre muntele
Măslinilor după care dispare în înaltul cerului. Profeţia despre
rămânerea Israeliţilor, cel puţin pentru o vreme, fără slava
divină a fost anticipată de către arhiereul Eli când a pus numele
unui nepot al său Icabod = s-a dus slava (I Samuel 4, 21)
deplângând prin acel nume răpirea chivotului sfânt de către
filisteni. Unii exegeţi fac o legătruă directă între profeţia lui
Iezechiel şi cea a Mântuitorului Hristos legată de Templul din
Ierusalim. Astfel că peste circa şase sute de ani Iisus Hristos
se afla cu Ucenicii Lui tot pe muntele Măslinilor când a profeţit
din nou despre părăsirea definitivă de către slava divină a
celebrului sanctuar din Ierusalim (Marcu 13, 2-3) profeţie
adeverită din nefericire în vremea lui Titus (anul 70 d. li).
 Ls tap» i t rlupi rc1 p filter cl te^uitopii Citiţii vor j:)lirt de* ^ voti)ii o! /kind: "Ha/dam dupi alţi dumna/af pa rata tu nifii cunoşti\
iibfâ i s t f t;ift vof riming VOI fl ftelplţi pflfltH şi si !a slujim 7 si nu avu/fatl cuvlnta/a a< alui ptmt sau visitor da
poprite Vtnlrtl (ajţ)i siliţi itelhd\ Vi mf visa, fiindd Domnul Dumna/aul vostru, vi puna ia Incarnata (4 ii ştia
aduna \lo p/in pOpOi/O $i Vi VOf ihlxWVd da pii/1 (3/1 fa daţ i / iubilf pa Domnul Dumna/aul vostru, din toafi Inima voastri şl
$ caro minMl tisfpfti şi vi voi da pimintvl iui Istaal,şl duh nou voi pu/>o din w tvflanil vostru (vers, i I), Profiţi filfl MU mincinoşi eu foât ()
fh OL Vot dvâfp dfn oi inima do p/atri ş/ fa w <ia (WfDi do o4ti)o 04 mulţimi mii alei după cte/blnarea celor două reg.ite, I
si Mi asti/ifo şi si urmaşa po/vndin Mafa,..$/ t*v f /vyvvr// Mou> adulaseră pi lângă monarhii Iul liriil pi oifi^l lljuşiiy cu
14/ fan io voi ft IX/mooM aotsta fiind specificul profeţilor cu prorociri mindnois§>totd$iuni după placul wlor cana ascultau
tiiVvSi.il trimişi (V tftw fHiMocwu> i i măi întâi mustrau şi dar care nu primiseră de fapt nlcl-o revelaţie de la Dumnezeu
imtnlnţnu cu scopul» ,i mut conştllnteia onnvnltor dar ca să niH nici nu glăsulau în acord cu Legea Iul Moise ţi nici nu se
ducă cumvi-i .V"!\SvV>v imediat adaogă multe mângâieri şl raportau la ceilalţi profeţi al Iul Dumnezeu» Din contextul cap.
pmmislii oara sunt totuşi condiţionate Mâl departe, pentru 13 al Iul leiechlel
a fl ■ mâi învingător îeaachial fcteeşte unele acte slmboiidf cuprindem cinci idei privitoare la profeţii mincinoşi şl •nume;
Asrtei robia Wusallmuîui este prefigurată prin pregătirea! I) Profeţii ce şi-au arogat acea calitate, în mod fnindnos
drum şl plecării în grabă mare într^o seară prin pretindeau că Dumnezeu le-ar fl vorbit deoarece v&rhaau doar
spărtii unui ^4 ca într^ pnbegie reală, Voia săo după poftele si Intensele tor matenale, Un ^n al Imposturii acestora
convingă că J VOT Meca şi fiîi tai Israel în frunte era raptul că pretinsele lor ămfetii nu se împlineau nlctodată»
cu conducătorii săi şlfj XJT&: un TICXJT&Tj/nr?&\&â -) Pentru că nu -şa fundamentau cuvântările pe ^9^ lui
If^f ilfe* vîV Moîse ce prevedea împlinirea poruncitor ce iubirea
a A^iesr popoarelor aproapelui el probau indirect că nus iubeau pe ascultători şs
xţ&j&cîc o' Sunt condamnat! de asemenea» SI omorne. md nun interesa salvarea sufletelor aao^ece rămâneau
minonos; care pnn faisefe -! oocrcd oe rece ac contribuit Intr-e indifesrenb la tos^e rctolc s de altă natură care djsîrugeau
mare măsură* rnjîrre ’letecurtor în IsraeL nebunea.
CăotDLj U escc teâ*te 'mcoitant pentru că âc ti Încurajatoare faţâ de v^tor
s ev mdmer? cens
 li| tJ y Ui U Lf U tat hi
3 L,
Ill H M I :i
ill
H
w

II
!,; | [t] i fi
n III■ i; WI j "i'd !<> i 'j
... d u ... i.

IIII PI Il#
i If R 1 '"L !
I, |,| ;,l Ia jf“*.U hi UI IUi *1
W fa 8
I
i ki BH1« S«»nii8iiia-a ” i ™ i ni
111 |
S s 9..
wiiiifiPli iu
i
; 1j
iii* y <3 i
i,
II,
* i/i
i f,j
II

n
1 S 1 a I 1 “ w " I , H ,1 ., m d. ' t l« “ !
H. ,
BBS !l! ' Pi f.!' i/i iu< j ,, '
J ^i|P
'O |T 1 H 1 i I 1 iiV. j.) ,j ' ' U ii u 5Uiii
85
If i
Vi
Sill §1' MS * a 1
2 ” p| r r n Iii I "■t,j *_J £
yn
ffi ii Uk ® ’ ill in Hl i MU i:j W „.
4 1 i/i DJ
W&
1$ 1111 PI
it 111
y 1 I ni 1 I? u fs 4 -\ fi u v w w i, n8 I .I I .)
u
n d 'w 3
T”' F|
ll V "i
ag
s ii g i w * 1 ft i PI I
Ittii
u. t}.A
u . .ii
j)j iii (Ti
fii Ui ,
Is y
ij *i fj
“uq
tl I I # 1II11 i 111 0 .u ill I ’ iS tii Kit,,
I LI n i i n/ .
'y f ) {V I'" n * P *} |U ' U jtiMJ i| I 4i U _ a in
n ii I//
I 1113 * jj' 1111 i id i ii) Hj (j ii
IS f/p
I [j * ‘pH i.
t/J I
/ii < f
11ă1InI1;W
1 | ii
J y r cuB 8 f
(ft Kil
M Pft U § § I I J hi wl
0, 1» 1 ® 1
HI If fWP^ilITî1 afffull
,ul
v VL ^îţ S W
S k ^ »J 111* ® 181 |n ™ pi pf(
1# 11 ft S tl 11 i I
1 Ml
S b 111 f n I rn U n
II i I Î KB k f I S e ii) J
a
1) M si m “

iyf vijt
*1^^§^ M i | r , | a HI
ut 9 I pi
) ui1'ti.
R 1 !i-uifij |
fiTTTi
n
ii u
ni*
Ui
( iI
!■ 1 1 1 1 i * y W nl “j
5 a Î 1 si | i I || HV'M 3 m a I #[ 11 * M hi J ui JI ii iu * ^m

K). Ill, g ifi f HflH If

I I f
II
y îîî
sS.
7 ij C | 1,1 M
1 j
o1H1i U ^ D fS 'E y U U W 3‘ ~ n n Î3 ^ 15 ill
ftWjjil j i ffi S ^ d •; « h!

■'IS I '1lV 1I 1^uoI^i If 11Hf IBft 1

*'■ gf S IS P S .a fS’8tl 1 u H)' P tl! M llJ f\j "1
® I |aA' | ,1 | J iJ 11 S | | ft I ™ 11 j III
s 1 i i
H). rl;
s”iw!ii iIIEi
M U
11 Ip IS H
I»ii
| iSi\ o.
i ? fi I M
<u I

d 1 1 HI y *i
rl ! j
I > 22»
ii' ui# iI& j H ,s
J
W \K P 1
H
* 1 y l. »
t
14 fU H 111 ii
UI
p

U n
^s SitP 11
l i 1i nsSk
f rtPii S
& h IS
i i I
iIJ P Ii ML
1
*

s.
11i1wi ii n 11 I I I > I Ij i i ® 111
iii*»;
i I | 11 S' 1
tl R L) ill .III
liaii nnmni
a ni «3* i! M H
hoesmrte a podinll sinceră precdâne: d flecare ess dsxndKr
Varcea fes Dyrwtesu pastry fertefe sae a dad re d. ss \ a
'recedes oe te '>eecK^fie safe re are | a ferec ei va trâî şi nu
va "uri căci Dumnezeu; \t .oaş "cats?
păcâtcstÂĂ - m? repare ie se s»
<’(. (ac. 1S,23\ Profetul atrage aed atenţia că ~ed| persoană
va rasptmoe înaintea li Dumnereu ceai reatsfe oerscraie iar
daca va stărui în păcat acundj mur rr punct re vedere
soirituaL jste adevărat toteşjjl potrivt cărţii Exod (ap. 20,5-6)
consecinţele ereditare# estetelor poc fi cu adevărat
catastrofele însă pute# haraM dvtn este totuşi superioară.
Dacă primele a ajunge până ia a treia ori a patra generaţie
mila dM§ poate ajunge până la al milea n^aro» Fărădeeşi
Ierusalimului a aiuns atât de mare încât a depăşit pf|Jj ribdăra
divin si ca atare Dumnezeu a hotărât pieraaj| acestei cetăţi.
In continuare profetul prevesteşte, suspin» cu multă durere,
că sabia oţelită a Babilonuiui nu va cJj pe nimeni. Dumnezeu
nu va înceta să-şi verse mânia* asupra fiilor nelegiuiţi ale
căror nedreptăţi au depăşit c» măsură. Totuşi se vede
lămurit că în opinia porfetului sxi§ nişte gradaţii în păcat ca
de altfel a în virtute şi de aii cei foarte vinovaţi se vor deosebi
de cei mai puţin vine* lucru care -I îndreptăţeşte să adauge:
smerite se*
înălţa, iar cele înalte se vor smeri (cap. 21,26). Se parai cea
mai mare fărădelege a poporului este depărtarea sal la
Dumnezeu şi închinarea la idoli care atrage mânia din
asupra Ţării sfinte. Din cauza conducătorilor corupţi cărei
mită la judecată şi asupresc pe văduvă şi pe orfatSî
preoţilor nelegiuiţi care încalcă Legea Domnului®
pângăresc cele sfinte dar şi pentru că nu mai fac nil j
zecseoire între ceea ce este sfânt si ceea ce nu este sfârc, rre ceea ce
este curat şi ceea ce nu este iar zttefc oe caîrâ nu le respecte, cetatea
Ierusafmuiui va f? plră de rătete ca un loc acoperit de necurăţenfi şi
nespălat de stele.
h cap. 23 profetul face o descriere generală a
reegsjMcr celor două cetăţi Samaria şi Ierusalim J. acîcă
Racari de Nord şi cel de Sud, pe care te compară cu două
SEJcri cu nume simooice: Qhoia - oe semnifică In ebraică
ovotid său cort, referindu-se fără îndoială ta sanctuarele totaie
nălţate în mod ilegal de regi Samariei care s-au rupe se casa
davidică (Ieroboam 932), şi OhoSba = cortul meu ests mea.
Acestea, ace profetul, s-au desfrânat cu vecinii fer sirienii şi
egiptenii, adică s-au închinat idoHor acestora şLau lepădat de
la faţa Sor pe Dumnezeu, sau dacă nu-L abandonaseră chiar
cu totul îl cinsteau în paratei cu idolii. Sunt condamnate
alianţele pofioce cu Asiria (n Regi, 15,9- 29) şi cu Egiptul (n
Regi 17^3-6) întrucât evreii au fost constrânşi să jure în
numele zeilor acelor popoare ca şi cum ar fi fost dumnezei cu
adevărat făcându-se astfel vinovaţi de un fel de prostituţie
spirituală.
în cap. 24 prin pilda căldării încinse la foc vesteşte
viftorul asediu al Ierusalimului. Această profeţie datează de la
anul 589-588 încât nu poate fi nid un dubiu asupra
autenticităţii ei. Căldarea pusă la foc cu tot felul de cărnuri eâe
simbolul cetăţii Ierusalimului. Prin această metaforă cu
cazanul încins la foc pentru a se purifica de rugină vrea să
sate că prin babiloneni vor fi pedepsiţi toţi locuitorii cetăţii
firă nid o excepţiedacă păcatul nu va fi îndepărtat din sânul
comunităţii.Cu alte cuvinte, Dumnezeu îngăduie pedepsirea
şi distrugerea cetăţii nu în scop vindicativ ci
pentru atenţionarea păcătoşilor şi îndreptarea lor. în acelaşi context al în vremea lui iezechiel ca o icoană a puterilor demonice încât profetul
profeţiei i se vesteşte moartea inopinat}- a soţiei sale pentru care, din trece aproape brusc la comparaţia cetăţii pe care a personificat-o, cu
poruncă divină, nu plânge^ nici nu suspină în văzul lumii ca să fie un stăpânltorul infernului, Lucifer, despre ore zice: Tu erai pecetea
semn pentru fiii|| Israel că în timpul mâniei divine abătute asupra lor desăvârşirii, deplinătatea Iţelepduniişi cununafrumusepi... Tute aflaiînEden,
nu vel mai avea răgazul să-şi jelească morţii lor, fiecal preocupându-se înyădina iuiDumnezeu...tuerai heruvimul pus ca sămoţeşti.. Este destul de
doar de salvarea propriei vieţi. în conta$| marii încercări nu vor mai greu de aflat de ce trece profetul atât de brusc de la cetatea feniciană
avea timp şi nici puterea def mai plânge pentru pierderea lăcaşului sfânt la Ludfer mai ales dacă ţinem seama de bunele reiaţii ale Iul Israel cu
şi cu atât™ puţin pentru fiii şi fiicele căzute de sabie, de ciumă sau i regii toidenl iniţiate încă de pe vremea regelui Solomon.
foamete fiind preocupaţi în exclusivitate de a-şi scap| propria viaţă. Exegetul catolic Pierre de Benoit consideră că Dumnezeu s-a
Partea a doua, (între cap. 25-32) cuprinde o seif de profeţii servit de momentul revelaţiei cu privire la soarta viitoare a cetăţii Tir ca
ameninţătoare la adresa unui număr de sap® popoare păgâne printre să-i descopere profetului originea lui Satan şi a îngerilor săi.
care Amonul, Moabul, Edofm Filistenii, dar în mod special cetatea Tirului Nu este cruţat însă nici Egiptul (cap, 29-32). Acesta va fi cucerit
(cap. 25). W acelora a fost că s-au bucurat de căderea Ierusalimului# de Nebucadenţar după care timp de patruzeci de ani va fi împrăştiat
pustiirea Israelului. Prooroceşte de asemenea con® Bidonului dar mai printre neamuri fiindcă n-a fost credincios poporului Israel când acesta
ales împotriva Tirului (cap. 27-28) care® a înălţat cu inima zicându-şi: a încheiat legături cu el, dar în mod deosebit va fi pdepsit din cauza
Sunt un dumnezeu şi stau# scaunul iui Dumnezeu în inima mănfor dar şi mândriei exacerbate a acestuia.
pentru faptică a săvârşit multe nedreptăţi în negoţul său cu aî popoare. Partea a treia (cap. 33-48). După ce sunt expuse câteva profeţii
Fiind o mare forţă comercială, cetatea fenrai Tir se bucura de pieirea de mângâiere pentru israeSol exilaţi Iezechiel
Ierusalimului fiindcă a dispărut uni din cei mai mari concurenţi ai săi.
Cetatea stat 7r es amplasată conform descoperirilor arhelogice, la 800
ds metri de coastă pe două insule stâncoase aproape inaccesibile.
Aşezarea era atât de strategic amplasată foot cucerirea ei de pe mare
ori de pe uscat era aproape! imposibili. Pentru aprovizionarea cu apă
regele Hm construise un apeduct şi o cale de acces la coastă. Gij timpul
pentru a se putea apăra mai eficient Qrumul a fost desfiinţat. A fost
asediat timp de 13 ani de regele Şebucadenţar care n-a avut şansa de
lua nimic din bogăţiile Ipţii fiindcă în toiul luptei fenicienii şi-au
transferat toate bogăţiile în colonii. Abia în 333 cetatea a putut fi
cucerită de «ratele lui AlexandruMacedon care a refăcut fostul dig- drum
pentru a putea accede la cetate si aşa a reuşit s-o ^cerească abia după
şapte luni de asediu. în orice caz grandoarea Tirului era atât de vestită
 spirituale87;
Cu toate că nu se face vreo referire directă la învierea
personală, ca la Isaia 26, 19 ori Daniel 12, 2 aceasta este totuşi implicit
afirmată. Anunţul extraordinar al profetului este de fapt cel al lucrării
Duhului Iul Dumnezeu' care va îndeplini o nouă lucrare creatoare. De
observat că învierea morţilor, voalată deocamdată de învierea
naţională, a iudeilor, va impune tot două etape ca şl crearea omului tf
Eden (Geneză 2,7) adică se vor restaura mai întâi corpurile şi apoi II se
va insufla un duh de viaţă de către Acelaşi Dumnezeu-Creator88. Ca şi
profetul Ieremia, Iezechiel pune în paralelă puterea Duhului lui
Dumnezeu cu slăbiciune! omului. Duhul vine întotdeauna din exteriorul
omului care nu poate trăi şi nici învia prin el însuşi iar viaţa omului apari
exclusiv ca un dar divin după cum grăieşte şi psalmistul| trimite^ vei
Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţă pământului (Psalmul 103 sau 104,
30). în orice , caz, diif context mai rezultă că prin cuvântul oase nu
poate fi vorbi exclusiv de supravieţuirea naţională a evreilor89, ci are $
alte semnificaţii spirituale întrucât sintagma profetului 7$ singur
Doamne ştii lasă posibilitatea mai multor interpretării Dacă ne raportăm
la refacerea naţională profeţia s3 împlinit odată cu întoarcerea din exil
în vremea lui Neemif iar trezirea spirituală s-a realizat şi ea graţie
misunjiţ profeţilor Agheu şi Zaharia şi a lucrării administrativi politice
desfăşurate de Ezdra şi Neemia susţinuţi şi d§ Maleahi. Trezirea
spirituală s-a concretizat prin renunţare!
__________________ #
n
87
vers. 9-10, cf. Pierre de Benoit, op. cit. p. 51.
88
Vezi: Jesus Asurmendi, Joelle Ferry, Alain Fournier Bidoz, Les
livreştii prophetes, Paris, 1997, p. 73-74.
9
cf. II Grande Commmentario Biblico, p. 466.
definitivă la idolatrie şi revenirea masivă la credinţa in Unicul
Dumnezeu. în concluzie, profeţia s-a împlinit doar parţial şi aşteaptă noi
împliniri. Tradiţia Bisericii noastre a văzut dintotdeauna în capitolul 37
al lui lezechiel o referire expresă la învierea cea de obşte şi din aceste
considerente textul a fost programat spre lecturare în săptămâna
patimilor Domnului pentru a menţine printre credincioşi vie speranţa
învierii cu trupurile cu ajutorul morţii şi învierii lui Iisus.
2.Unirea,înmânaprofetului,adouătolegesimbolizând unirea celor
două regate Iuda şi Israelul, nu neapărat ca urmare a aceleiaşi politici
de refacere naţională, ci a acceptării credinţei în Acelaşi Dumnezeu
revelat şi propus spre adorare de către Legea lui Moise.
După cum observă Henry Halle, întoarcerea Iul Iuda este amintită în
cartea Ezdra şi Neemia şi chiar dacă nu se face nici un fel de aluzie la
revenirea acasă a robilor lui Israel cei care s-au întors au fost numiţi
totuşi cu termenul general de Israel (Ezdra 9,1; 10,5, Neemia 9,2; 11,3;
Vezi: ManualBiblic, p. 332).
Tot o veste bună, dar cu o nuanţă apocaliptică, anunţă şi în
capitolele următoare (38-39) prin aceea că Dumnezeu va purta biruinţa
decisivă împotriva tuturor vrăjmaşilor lui Israel reprezentaţi prin
enigmaticul Gog, rege în Magog, o ţară de la miazănoapte(numele apare
şi în Apocalipsă cap. 20,7-10). De notat că atât numele regelui Gog cât
şi a ţării Magog nu apar decât la lezechiel, I Cronici 1,5, şi în cartea
Facerea 10,2-3. Acestea sunt nişte nume simbolice folosite de profet
pentru a ilustra mai pregnant distrugerea definitivă a răului imaginat ca
o împărăţie a nordului, ca o înfrângere hotărâtă a vrăjmaşilor
pbgbn f t râuiui personifica: care m ridică intr-un efortr disperat să cu porticele, vestibulele, camerele preoţilor şi însuşi sanctuarul
lupte împotriva poporului ales de Dumnezeu şl a iul Dumnezeu
însuşi contestându-i puterea şl autoritatea,' După înfrângerea cea
mare poporul se va bucura Iarăşi de pace şi va fi restabilită şi
împărăţia Iul Dumnezeu1, Aşa cum afirmă şi H. Halley este foarte
greu de realizat of demarcaţie între ceea ce trebuie interpretat ad
Htteram din? Biblie şi ceea ce trebuie interpretat figurat. Se ştie că
Biblia? foleseşte foarte mult limbajul figurat, metafora,
comparaţia^ Ironia, parabola, etc. Astfel că nu-şi mai poate
imagina cineva că în viitor se va mai da o bătălie de anverguri
aproape mondială, conform profetului, în care să se folosească
aceleaşi care de luptă din vremea profetului şi arcuri cu săgeţi şi
suliţe (cap. 39, 9)2. Motivul arcultf săgeţii şi săbiei erau în vorbirea
metaforică a timpului imaginea războiului încât lecturând profeţia
trebuie să ne ducem cu gândul la o mare încleştare armată în care
va birui binele dorit de Dumnezeu iar nu ia tipul armelor utilizate
de combatanţi. Tot aşa când Iezechiel şi de fapt nu numai el
vorbeşte de David {cap, 37, 24) nu-1 are nicidecum în vedere pe
fostul rege ai lui Israel ci pe Mesia. Stilul acesta de vorbire se
întâlneşte şi în Noul Testament. Spre exemplu cuvântul Israel
folosit pentru evrei se aplică de multe ori creştinilor (Galateni 6,
16) sau chiar şi neamurilor (Gaiateni 3, 7-9, 29; Romani 2, 28-29;
4, 13-16, etc,). Acest paragraf i-a făcut pe mulţi exegeţi să-i
atribuie lui Iezechiel dezvoltarea stilului apocaliptic dar ei nu este
un
caz izola: întrucât fdees despre ziua Domnului os o evidentă tentă
apocaliptică se mai întâlneşte şl la profeţii Avdle (vers, 1546) Isaia
24-27; Mlheea 5; Osea 2, 2 şl Zaharia 12-14. Pentru a-i încredinţa
de împlinirea promisiunilor divine cu privire la epoca mesianică
descrie şi noul regat al Iul Israel precum şi dimensiunile templului
150
1
Howie G. G-, Magog, în The Interpreters Dictionary of the
Bible-An Illustrated Encyclopedia, Abingdon Press, Nashville,
(cap. 40-48) care în general corespund cu descrierea templului lui
Solomon (II Regi 6). El a văzut cu duhul şi consacrarea templului
în care se va întoarce slava Domnului spre a locui într-un nou
sanctuar total purificat ce va avea şi un nume special: Cel Veşnic
este aici. De reţinut că slava lui Yahweh se va Întoarce pe aceeaşi
cale pe care a văzut-o plecând din Ierusalim adică dinspre muntele
Măslinilor. în accepţiunea gândirii patristice revenirea slavei divine
văzută de profet era o ca o icoană a revenirii lui Hristos care, să
nu se uite, a plecat la Tatăl ceresc de pe acelaşi munte.
Majoritatea comentatorilor lui Iezechiel au observa că descrierea
atât de detaliată a templului depăşeşte de multe ori cadrul
posibilităţilor reale ba chiar şi pe cele naturale întrucât, spre
exemplu, vorbeşte şi despre ţâşnirea unui adevărat fluviu chiar de
sub temeliile sanctuarului. Că este vorba de nişte metafore
utilizate de profet rezultă şi din aceea că pe marginea apei izvorâte
din templu vor creşte arbori cu totul minunaţi iar curtea
sanctuarului este şi ea supradimensionată depăşind cu mult însăşi
cetatea Ierusalimului. Sunt descrise apoi amănunţit hotarele noii
Ţări Sfinte, fertilitatea ieşită din comun a solului şi numele cetăţii
Dumnezeuesteaici. Dacă ne raportăm la epistola către Evrei în care
se spune că nu mai este nevoie de jertfe de animale ca cele aduse
în vechiul sanctuar israellt fiindcă
15
1
1991, p. 226.
2
ct Henry H. Haley, op. cit. p. 333.
taDărape mesianică. Astfel prin descrierea cu amănunţi® noului Oile de care vorbeşte aid profetul sunt de fapt tfetfintioşii
au fost deftntov desfiinţate prin jertfa kâ Hristos, toot trebuie** pune peste eie un singur păstor, carete va paşte şi ei te I &fipăstorul tor.
înţeles figurat Iar Eu, Domnul, te voi fi Dumnezeu iar I mu/ Meu David va fi print intre ei.
Eu Domnul am grăit I ^sas*?' fKte*3 cu acela legământul păci şi voi I
4*4 Idei mesianice ta Iezechiei **f?*^3m fiarele sălbatice, încât oăe Mete să zăăsca in siguranţă în pustiu si
să doarmă înpădure (cap. H22-35).
in mufe din cuvântările sale, prin acte simbofe Drofetii Iezechiei
descrie în termeni poebd viitoa®
templu construit pe un munte înalţ, înfăţişati imagini atât de cei buni şi cu o fire blândă iar păstorii cei răi ar* conducători
strălucitoare ca de altfel şi noul m\ instaurat de Dumnezeu însuşi, poporului, pofida şi religioşi ce n-au sorespurrs menirii lor. în
precum şi pământul cel vşcare va fi adăpat de un izvor minunat şi primul rând, împreună cu turma lor s-ar fi cuvenit să-L caute pe
împărţit în nă egal între cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi Yahweh (Ier. 10,31) ori ei, dmpotivă, chiar s-au răzvrătit împotriva
i® străini, profetul încearcă să descrie frumuseţea si seamăn, Lui prin neîngrijîrea de turmă pe care au lăsat-o să se risipească
sfinţenia şi universalitatea împărăţiei mesianice® (Ier. 23,1-10; 50,6; Iez. 34,3) şi s-au păstorit pe ei înşişi. Nu numai
/. Descrierea nouţii Templu. Când profetul descrie! atâta la svrei d şi în vechiul Orient (Asiria şi Babibn) regii se considerau
exactitate, ca unul care a văzut deja cu dl împărăţia viitoare a lui pe ei înşişi păstorii pe care divinitatea i-a pus să adune oile turmei
Dumnezeu, nu vrea să se refer® vreo restabilire a regatului de şi să aibă grijă de ele, în contextul acestei mentalităţi unii profeţi
dinaintea exilului şan vechiului cult în vechea sa formă dar nici la au detaliat relaţiile care-i uneau pe fiii lui Israel cu Yahweh. Se
un model tel de templu după revenirea din exil, ci vorbeşte alegi cuvine a sublinia că totuşi Yahweh, Dumnezeul lui Israel nu-şi
despre timpurile mesianice. Mulţi Sfinţi Părinţi şi exegetici îri asumă titlul de Păstor în mod explicit fiindcă era rezervat Aceluia
viziunea Iul Iezechiei (cap. 40-48) o descriere alegorici Bisericii, care avea să vină dar totuşi relaţiile lui Yahweh cu poporul Său pot
Chiar profetul se fereşte ca în cursul desnşj viziunii sale să nu fie fi privite ca o imagine a relaţiilor dintre un păstor şi turma sa .
92

înţeles în sens propriu. De a® vorbeşte de la început despre Păstorii autentici în opinia profetului trebuiau să fie şi conducători
muntele ce! preaînaft car® poate în nici un caz să fie Slonul. De puternici capabili să-şi apere turma de fiarele sălbatice asemenea
remarcat că$ templu nu mal are nici vechiul chivot al Legii. tânărului păstor David (I Samuel
II Păstorul cel Bun este de asemenea prevesti profetul
Iezechiei prin cuvintele: Eu voi veni să scaM Mele ca să nu mal fie
pradă, şl voi judeca Ihtreoale şi¥

f cf Ps, 95,7; 78,52; Isaia 40,11, Vezi: Pasteur în Vocabulatre de

Theoiogie M/itj/w, public sous la direction de Xavier Leon - Dufour
Şi ceilalţi. Les Editions du Cerf, Paris, 1988, p. 918,
'7,34-37) oar te aceeaşi măsură pim oe gingăşie faţă $oHe sale pe versetul 23 reiese că în iilor, adică în timpul noului rege David, mai
care trebuie să te cunoască, să te îndrăgeaţi asemenea unor 111 exact a «naşului aceluia, omenirea va forma o unitate perfectă dn
(II Samuel 12,3) şi să te poarte chiar M braţe dacă se impune. punct de vedere religios întrucât, în locui numeroşilor păstori care
Dumnezeu promite că va veoijg ajute oiţe Sate ca să nu mai fie s-au succedat în Israel va exista un singur păstor pentru toţi
pradă unor pă» necredincioşi, răi şi nevrednici de a conduce credincioşii . Aşa cum am văzut deja, imaginea păstorului care
un'popor. % Păstorul nu trebuie confundat cu Arhiereul sau un jjs conduce şi apără turma s-a folosit te Vechiul Testament atât cu
conducător religios căci face referire ia calitatea de Regâ lui Mesia referire la Dumnezeu (Ps. 22,1; Isaia 40,11; Ieremia 31,9) cât mai
ales cu referire la regele mesianic sau ia conducătorii poporului
cel iubit de Dumnezeu (Isaia 42,1; n Sam.7^ Ps, 2,6).
ales (Ieremia 2& 10,21; 23,1-8). Profetul Iezechiel însă,vede în
Imaginea păstorului şi a turmei revine fba& frecvent în
David chipul ideal ai regelui mesianic sub a cărui domnie U
cârtite Vechiului Testament Scriitorii saoj folosesc această imagine
Dumnezeu, Noul Israel, va atinge culmea puteri bunăstării
probabil pentru a se face şi rai uşor înţeleşi de ascultători, ca unii
materiale şi spirituale. în David cel nou ii pe Mesia-Hristos care va
la care păstoritul a* ocupaţia de bază din cete mai vechi timpuri.
fi Păstorul cel Bun. Iezechiel are în vedere nu pe David în
Tema tş păstorul şi turma apare chiar din cartea Ieşirea când, ®
persoană d pe ultimul 9 mai ilustru dintre urmaşii săi, pe Mesia la
prilejul eliberării poporului Israel din robia egipteană, Mofce lî
care s-au referii şi alţi profeţi (Osea 3,5; Amos 9,11), Mesia va
numeşte pe Yahwe conducător milostiv care-l conduce pe poporul
împflni i modul sublim misiunea de păstor iar ca Unul care este |
Său (cap. 15, 13) aşa cum păstorul conduce turn* la un loc cu
om participă şi cu trupul la condiţia umană pentru a-i conduce pe
păşune, asigurîndu-I acesteia apa şi hrana fc chip minunat în
credincioşi în împărăţia iui Dumnezeu. 0 este şi un perfect
pustiu până ce-l duce la odihna din ţas promisă părinţilor.
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Prin 0, Dumnezeu va încheia
Tema aceasta este şi mai elocvent ilustrată ti Psalmul
un Legământ nou care va asigura
22(23) unde citim : Domnul mă paşte şf nimic nuni va lipsi. La foc de
păşune m-a sălăşluit, ia apa odihnei m hrănit... Gătit-a masă înaintea
mea. Am putea spune aid:d psaimistul a înălţat un adevărat imn
lui Dumnezeu care, întocmai ca un păstor, poartă grijă de
credincioşii Săi,
Profetul Iezechiel a rostit se pare cuvintele de mai suş în
faţa unui public numeros pe la începutul exilului babilonic prin care
a vrut să facă un aspru rechizitoriu
OTQudKDrior israeilt; care au conous rău pe poporj aies, teşcc au fost păstori
răi căci au lăsat să se rătăcească larrra. De aceea Dumnezeu vesteşte ca
se va ocupa E feuş de turma Sa. Va hrăni pe oile cete flămânde, va
lega săwe celor rănite şi se va îngriji ca oile cele grase şi puternice
să nu te oprime pe cele mai slaba în aceiaşi timp promite că va veni
să ajute oile Sate ca să nu mai fie pradă onor păstori necredincioşi,
răi şi nevrednici care s-au limitat doar la a se hrăni din turmă. Din

iyffWf &&& ****'% ijwmI Hr&te bW 1
'&G > b 4&-SW P#rŞ&&f$i f. b mîşiyrigp# |
-iv*' WM%', m%\ vt.vw, 1$). %#*##<* |
P&tQril ny ş§ ypr mşi pyşţş pg 0 fnşişj, # ţ*A
$ly/j* b rw#mr& b principiul tfocryţfc {) ‘^U^M $$> Q&* %A) <*, mbiyp după lupii# M$i§ şt să rvă/tp şt să yymyp răndu^t^
«xprimş yn <j| v^nyniynU dintre yftfwfb j şi poporul Săy,
Mântuitorul Hriştos însuşi * şpliguţ iş v*r t*m«4|j Păstorul
cel Bun în Şf|nta f vanghelie 0%b iy$n cap, 10Jj 19/ prin parabola doineau abiyţiyniiş, adică spălăcite ntuaie, c# nişte Simboluri alft
cu Păstorul cel bun în care lişyş $* py$ pe fini în contrast cu fariseii,
păstorii cei răi ai poporului# Dumnezeu şi se prezintă ca Unicul
Păstor prezis de pro® (Iezechiel 34,1-31; Zaharia 11,4-17) capabil
să conducă# cei păstoriţi ai Săi ia mântuire. La rândul lor, Sfii»
Evangheliştj recunosc în Iisus, Păstorul poporului, pe noi Molse şi
noui David Care Pa condus şi altădată. Cu toatei profetul nu
foloseşte aici decât termenul de hrană mated® | se subînţelege că
hrana se referă şi ia învăţătura Domni# j Hristos. Potrivit cap. 6 al
Evangheliei de la loan Ilsusfl hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu
Iar mâncarea Sa ell aceea de a face voia Tatălui Său. El dă
mulţimilor cuvâia® | învăţăturilor Sale ca pe o hrană care rămâne
spre viaî veşnică (cap. 6,27).
III. Renaşterea din apă şi din Duh şi aducerea fii® lui Israel
de prin ţărle în care au fost risipiţi const»: datorită bunelor vestiri
viitoare, în opinia unor exegjb Evanghelia lui Iezechiel (cap. 36,25-
27). După scoatereăg prin teritoriile pe unde au fost dispersaţi,
trece la o a do® etapă a veştii celei bune, la renaşterea spirituală
datorai; lucrării Duhului ce este anunţată de profet prin cuvintele*
\ vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de t&g
156
V
tnţrfruytHkrypyşţry ş/ d* ţgp t&yiHvyptriypygj /ă
vyi du inimă ryyyă şt duh rvyy văvpi dy; ypj jyg p#,tjyppf vyşţry ttutfyt
d* piyifă Şt vă vyi dy initop 9yri&’VQi inăuntry vyştry Qphyi Myy ş/ ygj
şg
Make.
Printre ceremoniile cultului mozaic yn Vy. imporţ^nt 11
curăţeniei şi sfinţeniei interioare. Spălările şi curăţirile prescrise în
Vechiul Testament mijloceau o curăţire externă ier prin ele
credincioşii se considerau curaţi din punct de vedere cultic în faţa
Legii (Numeri 19,17) şi puteau participa la toate ceremoniile
religioase implicit să mănânce paştele. Ele aveau deci valoarea lor
cultică dar şi Simbolică întrucât erau tipul celor viitoare care vor
curăţi interiorul omului. Prin cuvintele de mal sus se vesteşte de
fapt preocuparea Domnului de a-i curăţi pe fiii lui Israel, nu atât
printr-o stropire cu apa rituală, ci printr-o înnoire radicală. înnoirea
se va rellza prin stropirea cu apa ce va ivorî din templul cel nou din
latura de răsărit. Biserica a văzut în această profeţie, Izvorul de apă
vie care a curs din coasta Mântuitorului asemenea izvorului de la
templul lui Iezechiel, iar cel ce va crede în Iisus ca Mântuitor va
deveni ^însuşi un izvor ce îşi are originea în acel izvor divin după
cuvintele Domnului: Dacăînseteazăcineva, săvinăiaMine$săbea.Cei
ce crede în Mine, precum zice Scriptura, râuri de.apă vie vor curge din
pântecele iuF. fe: Profetul Iezechiel are însă în vedere o curăţire cu
Bph 7,37-39, cf. Maurice de Cocagnac, Simbolurile Biblice- Lexic
Wwogic,trad. E Michaela Slăvescu, ed. Humanitas, Bucureşti, 1993,
p.'60.
1
vor urma la sfârşitul timpurilor. Aceasta rezultă din vers. M înfricoşătoare de la sfârşitul veacurilor.
14 în care introduce în scenă aproape brusc descrierea^ -o- 2. Viziunea despre un berbec învins de către un ţap
sumară a judecăţii finale realizate de către Dumnezeu |are venea dinspre Apus, vrea să anunţe că regatul
nuntâjl Cei Vechi de zile, adică Dumnezeu Cel Veşnic.ifim^ 21,33). în persan pf.fi distrus de către AlexandruceiMare. Acesta din
acest paragraf avem prima menţiune biblică mal^ concretă urmă Uite văzut în chipul unui leopard înaripat pentru
privind judecata universală. Scaunele, zice textil în ebraica a sugera iipiditatea cu care a cucerit AsiaMică,Siria,Egiptul,
biblică, nu au fost aşezate ca pentru o cină, ci e|| fost Mesopotamia, Persia şi chiar o parte din câmpia Indusuiui
aruncate cu mânie, adică s-a luat cam în grabă decizlg |âhă la numai 33 de ani când moare subit, iar imperiul
judecăţii fiindcă s-a supărat tare Cel Vechi de zi/eş\ numail este ppărţit între cei patru diadohi: Casandros şi-a
suportă răutăţile lumii. Culoarea albă a hainelor exprinil revendicat ţfacedonia şi Grecia, Lisimahusa luat Tracia, Bitiniaş\
puritatea absolută, sfinţenia, iar focul este simbolul unele legiunii ale Asiei Mici, Se/eucos a ocupat Siria şi
mâni#: şi evident al judecăţii divine, dar poate fi asociat ^ Babiionui, if Ptoiemeu a ocupat Egiptul, Palestina şi Arabia
teofaniile Vechiului Testament în general. Psalmul 97 Wabateiior3. Din cornul sfărâmat al ţapului au crescut
spun# că: înaintea Lui merge focul şi arde de jur împrejur potrivhicii Lui alte iitru coarne, dintre care unul se luptă cu Cei Prea
(vers. 3). Oricine ştie că focul arde ifv luminează în acelaşi înait şi Saca Tracia, Asia Mică, Siria şi EgiptuL Oştirea cerească,
timp, numai că focul lui Dumnezeu se va deosebi total de Ielele călcate în picioare reprezintă pe membrii
cel material în sensul că îi va lumina^ încălzi pe cei din poporului lies care-l au drept conducător pe
ceata sfinţilor dar îi va arde pe cei care ar trăit, pe pământ Dumnezeu. Cornul cel Şic îl reprezintă pe Antioh IV
în fărădelegi113. Aluzia clară la judecata universală este Epifanes, tipul lui Antichrist fere şi-a întins domnia peste
întărită de expresia Penorii cerului venea CinevacaFiuiOmului (vers. Egipt, Persia şiPalestina.
13), iar Domnul Hristos face aluzie la Daniel când zice: Capitolul8 face alte profeţii foarte sumbre ce s-au
Precum fulgerul iese de la răsărituri şi se arată până ia apsusuri, aşa va fi şi şi împlinit în vremea lui Antiohus care timp de 2300 de
venirea FiuluiOmului. în Biblie doar la Iezechiel se mai vorbeşte seri şi iîriineţi, adică 1150 de zile, echivalentul a 3 ani
dar foarte vag despre un Dumnezeu cu chip uman. Cum şi ceva pdică între: 167-164 î.H.) a ocupat cetatea cea
Dumnezeu obţine calitatea de Fiu ai Omului doar prin naştere sfântă a ierusalimului ucigând zeci de mii de evrei, dar a
este indubitabil că s-a referit la judecata cea declanşat şi ceea ce în istoria Israelului s-au numit
113
Vezi şi: Fericitul Teodoret al Kirului, Tîlcuirea celor 150 de războaiele macabeice care au dus la eliberarea
Psalmi ai proorocului împărat David, Mmăstirea Petru Vodă, 2003; p. completă a ţării de sub stăpânirea elenistică (cf. I
353; Cuv. Eftimie Zigabenul, Sf. Nicodim Aghioritul, Psaltirea în Macabei 1,57 şi 4,52 ). Ca şi în cazul altor profeţii
tâlcuirile Sfinţilor Părinţi voi. n, p. 310.

3
cf Young E. J., The prqfhecy cf Daniel, p. 169.

182 183
biblice, împlinirea parţială a profeţiei nu o exclude pe
o alta mai completă ce se va realiza într-un alt timp
ştiut

2 183

dcmrdtDumnezeu,
3, Capitolul 9, viziunea despre îngerul (*avriH şi yjfe I
şaptezeci de săptăm&ni de m\ care vpr trece y ztdifâ cetăţii lerusahm prir\ îngyr anunţul ungi &Mbefăd de cu 0$ rt&iyjră faM d$ sub
până iaMesia, De notat cj ao&tâ descoperire este rezultatul cercetării Stăpânire ogrnttnilor şi /Y/r, Şeptezed\desăptămâni au fost
textelor mm, $ rugăciunii intense pentru poporul său, şi al preocupării ii
revenirea din exil. Acest capitol constituie cea mai fromwi rugăciune de
intercedes a unul profet pentru propm popor şi se poate constitui în
rugăciune model pentru m conducătorii spirituali care vor cu adevărat
să se mm pentru oamenii pe care pretind că îl reprezinţi înainte# li
Dumnezeu, Sfârşitul tragic al Iul Bdşaţar a trezit sper#» noi pentru
Iudeii captivi, Iar Daniel era la curent cu prof* Iul Ieremia (25,11-
12 şl 29, 10) şi în acest context a înctm să seroage confesându-şl
propriile păcate dimpreună cu dl concetăţenilor Iul cu carede fapt
s-a indent ificat şl#l solidarizat, ca altădată profetul Mo/se. El s-a
compQrijJ aidoma sfinţilor care nu condamnă pe nimeni. Elw
denunţat păcatele oamenilor, cum fac de obicei demagi® şi
impostorii religioşi, ci le-a mărturisit ca fiind ale Iul în® Copiind
oarecum rugăciunea Iul Daniel, în altar când In® transformarea
sfintelor daruri, preotul zice: Să nu oplm din cauza păcatelor mele
barul Prea sfântului Duw& deasupra darurilor ce sunt puse înainte! De
opt ori apail rugăciunea iul Danie! pronumele personal la plural.
Atâfl păcătuit.,noiam ..Profetul nu vine înalnteipj
Dumnezeu cu scuze ori cu laude precum fariseul, ţm acuză pe el
însuşi solldarlzându-se cu păcatele străm® săi, Iar de la el se
Inspiră mal târziu Ezdra şl Neemia ca® roagă cam îh acelaşi stil.
După ce îşi mărturiseşte păca™ profetul cere împlinirea
făgăduinţelor de eliberare,™
184
1
ffopuns Dumrm$U 'Ii ţfkfâte p* c&pnvl,
erou! rxă puternic ei iui Dumnezeu, AQjmtaxe
hotărâta pe/TtfU ppppfuJ tău pi pentru tatâtee ta cm sfântă, până la
încetarea MfădâJepUor/ până â Ispăşirea pă<Melor, pănă la
Ispăşirea nelegiuirii, până la sducewa dreptăţii veşnice, pănă la
pecetluireavedenieişleprooroclel,şlpănălaungereaSfântuluisfinţilor
(cap, 9, 24), Aşadar, venirea izbăvitorului, va avea loc nu din
momentul primirii revelaţiei, cl de la darea decretului de «facere
a zidurilor cetăţii sfinte a Ierusalimului, adică din Inul 44b când
regele Arfaxarxes dă decretul Iul Aleam/a de «facere a cetăţii, Era o
dată foarte Import antă ce $$ va lua ca reper sigur pentru aşteptarea
Celui Uns, Cum decretul a foit promulgat de către Artaxerxes
Longlmanul, în luna Iul ' Milan a anului 445 Î.H.U®, H,Halley propune
anul 457 cum ‘ta altfel o susţin şl alţii care leagă relnstaumrea teocraţlel
ta-revenlrea şl Ezdra şI /Vc?c?/77/^.icasăno, respectiv la 93 de ani
după anunţarea profeţiei, în favoarea Iudeilor (cf. \Neemia 2, 4-8),
vestirea a putut fl verificată în timp. De atunci vor trece 70 de
săptămâni de ani adică 490 de ani M ce va avea loc moartea
Ispăşitoare a Iul I/sus, Btepetul Ptărre de Benott luând ca reper tot
anul 445 zice fcâţinâ în 6 aprilie anul 32, au trecut 483 de ani de
360 de âkiţ conform perioadei respective ajunge la concluzia cl s-
luwscurs de fapt 69 de săptămâni de ani de ia decretul
gpUahn F, Wnlvoord. op, cit, p. 231,
' Funsset, Brown, iXmM în CWHtHvntwy OH ti* H h >*V
refacerii cetăţii şi până in ziua în care Mesia, Sfântul Sfiim a intrat triumfal■ Jjeeput în anui ai 15-lea ae domnie ai iui Tioenus, anui 29 ^rei noastre la care
în Ierusalim. Cine este acesta SfJ sfinţilor? întreabă Fericitul Teodoret, sase mai adaugă 3 ani de misiune ai lui j|p anul 32 rezultă exact 69 de
spună iudeii, 29| iar dacă nu ştiu să afle de ia noi că este însuşi Stăp^Psăptămâni între ieşirea jSetului amintit mai sus şi intrarea lui Hristos
Hristos, care prevestise prin Isaia: DuhulDomnului M peste Mine, pentru^în Ierusalim. Bpdupă trecerea celor şaptezeci de săptămâni de ani a
care M-a uns pe Mine PomnuliţM 61,l;Luca 4,18)4. în orice caz, chiar dacă^consacrat Sfântul Sfinţilor, adică Mesia-Hristos. ijj! 4, Viziunea despre
este exfrenre greu a se pronunţa precis cu privire la o dată oarecare|||aparipa unui înger pe maiurite liftului. Lui Mihail, numit îngerul protector
lucru este sigur, şi anume că înaintea lui Dumnezei* contat şi conteazăal evreilor, i se jjpluie pentru prima oară numele. Ceea ce ne dezvăluie
mai puţin eliberarea trupeascăfp eliberarea spirituală de sub tirania^profetul pare straniu pentru noi care nu avem acces ijgoc la lumea
păcatului şi a celui S este esenţială, şi pentru aceasta necesită un efortspirituală. Se pare că eczistă o continuitate a llll bătălii celeste
mult» mare şi un timp mai îndelungat în concluzie, lui Damm revineîncepute odată cu căderea lui Lucifer, |||: se conturează în descrierea
meritul de a fi fixat cât de cât în timp venine|9 Mesia. Având ca reperlui DanieI o confruntare _|Jerbă între lumină şi întuneric. Aşa cum
profeţia lui Daniel, agiografii Nfl Testament au înţeles că timpul în carene spune şi Sf. ţ^arie EgipteaanuI şi Sf. loan Casian există
va apare Mesiaf||| va realiza lucrarea Sa ispăşitoare răspaj^pformidabile .peri nevăzute ale binelui şi ale răului care se
binecuvântarea Părintelui ceresc asupra tuturor oamenilog fostconfruntă şi jgp. influenţează într-un fel sau altul lumea într-un
interpretată ca fiind împlinirea vremii, adică şi acef în care se va împlinimod îh ggpe noi nici nu ne putem măcar imagina. Reflectând
vedenia şi proorocia mesianică, Daniel 9,24), punctul cel mai înaltjsbpra cărţii lui Daniei, ori din experienţe personale nu jjm, dar
constituiiiîjj finalizarea lucrării mântuitoare şi momentul îmIIB Dumnezeuacest sfânt afirmă că: este atât de încarci văzuhui Ijjxfflulţime
dă cea mai mare probă a milostivirii Sale, duş care nu va mai urma altaduhurilor necurate care mişună între wr, mişcându-se fără linişte şi
timp extraordinar.5 S-ar pil totuşi afirma împreună cu exegetul A mai susodihnă, încât cu destul fobsyronia divină a sustras vederii omeneşti aceste
citatj§ profeţia s-a împlinit în Noul Testament. în Evanghelia del Lucaduhuri rele. M teama asaltului lor, ori de groaza produsă de chipurăe ţjpă
(cap. 3,1) se spune că misiunea lui Hristos-Domrim care se transformă după cum vor şi după cum ie ţjace, oamenii
nemaiputând suporta fiica de ele ajung să ţe mereu chinuiţi şi să sufere,
fiindcă nu pot să privească cu ochi trupeşti astfel de chipun, ori să devină
zilnic mai răi, molipsiţi de exempele lor. Prin aceasta s-ar produce o
familiaritate dăunătoare şi o tovărăşie primejdioasă între oameni şi puterile
necurate ale văzduhului, fiindcă aceste

4
. Fericitul Teodoret al Cirului, op. cit. p. 187. Lcxţna, Bucureşti, 2004, p. 267.
5
.Pr. Athanasie Negoiţă, Teologia biblică a Vechiului Testament, Editura
186 187
MMnM caresapetrecacumirtmomeni,summmHedadtspâprăeadurSor,fk msv&) .ude* cu AnOohus ce sypS^Lţ
dedmarţakrcurSor$ * * oarecarefană0rupne.Oardacăafas+rpetrec*mamm*90 Utkiunea pustiirii şi tip ai lui Aurmat* % •ecazun ale omenirii, spre
a hrâzut tutjror,arindamnaiso matmarenebuna $ rătăciră...fhndcăpantryduhurSa Analul Istoriei.
nacurwtanuenstftntdioboseaţitrupească,noocupaţiedafamtia,mogrifa 6trakăzâne
carea-idetermineuneoricapenottacitîncepute**9. Din profeţia iui Dândar 5,2, Stilulcârpi
rezulta aşaoar iextttă o oarecare interdependenţă intre
Spre deosebire de stilurile literare ale profeţilor precedenţi,
împărăţiile îurneş® $soda sprite ceteşte şi că aşa cum au
scrierile lui Daniel se impun prirrfcr-o armonioasă tanare a stilului
existat şi exiSi conflicte intre oameni, tot aşa ar exista
didactic cu cei apocaliptic. De fapt este cartea cu cele mai multe
mereu conftoit nevăzute ce se derulează în spaţiile ceteşte texte de conţinut apocaliptic şi la el se raportează adesea autorul
care pot am influenţă şi asupra evenimentelor pământeşti. cărţii Apocatipsa. Stilul apocaliptic înseamnă prezentarea unei
După cui zice Pierre de Benofc, acest confuntări nu sunt revelaţii în formă narativă. Termenul grecesc apokaiyptdn
revelate M in primul Testament, ti chiar şl in Evanghelii şi 1 înseamnă, In sens propriu, a descoperi, a ridica vălul de pe ceva,
citează # sf. Pavel ce atenţionează că avem de luptat coi» a descoperi uo lucru ascuns, iar în sens figurat înseamnă revelarea
stăpânirilor, a autorităţilor şl a prinţilor lumii întuneric» unor secrete a unor taine de către Dumnezeu, imposibil de ,
contra duhurilor rele din spaţiile celeste (Efeseni 6,12)^» Cu cunoscut de către oameni prin mijloace naturale (I Samuel 3,7;
toate că Daniei a fost numit prea iubit ă* Dumnezeu, când Iov 12, 22; Amos 3, 7 Daniel 2,19, 82, 30, 47;10,l)m. Jft concepţia altor
a beneficiat de întâlnirea cu îngerul!! Dumnezeu, impactul a hermeneuţi apocalipsă nu înseamnă neapărat că o carte sau alta
fost atât de puternic asupra sa în# zice că i s-a schimonosit descoperă ceva tainic sau î: scoate la uminâ ceva ascuns, d pur
faţa de frică, şi a căzut cu faţa» pământ Din experienţa lui, şi simplu se înscrie pe
şi a altora, denotă că înga sunt înfricoşători la vedere şi
nici decum nu apar blajinii ca nişte prunci abia înţărcaţi cum ® I ic vedea Şi; Remits OniŞor. Canea ltd Enoh şi apocaliptica
naiv îi reprezintă » pictori eciesiastici care nu cercetează fanesiamentară. Alba-Iulia. 2000, p. 45.
atent Biblia. De rmcă profetul s-a pregătit cu post pentru
această vede» 6 7
«*** or. ** * ^

*** Cl ^ .*
****** lumii eţs cum vjn ******* ■ Mai
Oepartfe, se fac pr«o^
*** In "rtcHwn, marte ^ £££%

,lf 7
cf. Sflnttd loan C asia a. Scrieri alese, edit. I.B.M.B.O.R., cf. Pfcn* de Benoit, op. cit p. 71.
Bucureşti, 19ff p. 441-441
188 189
 *!« { *rit .jiiU cinufVir' »U (jlfei a; , id dl| leUIUQI atlllliţi I - ' !55
^ ____________________________________ iiib1 • 1
....... ..........
hit l flu lităliijlte ac i aferim Me fa pi ll Mfi Mil fill|/!|/jj| ■
Midi i mAmJ Id y|i fttiuiHitifl femjf*yii cu M vl/lllllt dfeu|ifd liiMitr
HdVdld|ld (Id/vAluld 0 fealllata I
ftfivktyto im MiMdui |i t>rar^iiMi i&iwM ^11/wlljM
‘olewln aMvAidlold hiiMill I t»Mlf|IUd|d pd 61 PI * latJIht iMyj Ip
aţttidlMA (lupH niurtlldd M(A if) V d|M*i dllfilit dhuHMA vlfluftllf |l
idldlA M piflfffflffl ini nidi (iMltd iMlm Inn H I It u -I hi || (tit*
I4|«lrllll*lli,
MM iii* jt:1l i it h film I MM liliiild d| I'MIIIMHIMI * till MM IMUMIII ft* in
|ii»«ii,|in |MI hdHIil HivĂnlul a/Hh M//>W *■ fi «l« «4»M My ^d|'li>
Miif Mini i M i din MM Mil In Idyll MI Iff tUVAlltul ft*/** -M^vv‘ ' Mllul
d|4mdll|*l|f MM!lW|||
I t (Mil M( Mm IIIMMIM Ml HI jiHjmnin MIIVIMM M«Mdld|i|d
111

MIM««IMI A d i HMIMI || Mm I MdldMiMi t M MI ittlliM ft. Idl# Mlfc IHM

M |*MM»U4MMMI^ IMhlnmlnn-. |di MdMlMdldill IMVWIIW; *MM( MH«» sni
imMi \*H|«MI MIIM#HIll Miliiliil MIMM»II» «if Mmihţd M«i d lututinlld
imtlMHtimidjillHj dAI IMVIWWI imMdld MMldhtidld ?i IdHlnyltd

Af nbfA

MWM dddMdhllA, »him || Md lAlid HHHiftf UMvUm || Min iMddd

idulidlA t A Imitmmdh d|ldd|4A $

M Vtimti Ml* i »*«Mr*«4 • M .• MlfM I Hill IH I I *wiM,

nttHWtţH» |dl* ,, ţţ
^ nm diit !V,UHM%»H \ HHIM* UH. Iddi, ^

Vlttim*|*ţU 1 r iM*y .ft f Swirl NU* IWHi f ţ Ml

1 I* . I Vww HM ftlMh I \«M«i|tţ|i MMNn MM 1 di *
« HVW, ţw*4 ^ ţţ H»
i Him
jdufai/jfl) S& fsh&rtit cf&jin^c cu onot proţ, if* wot 0toi vicMutiirii alt vieţii> Mt
aOtvAret m persana hi ilif/tt/aiiait foMite (Jiftril in lv alt
c&rpn tyrt
mpni\*luf fn pan ia paiit, PtnM apart la ptr&,af)a a Iftia ppl
aim ar liiitnţuina ^ prt/init u niutjratw, pt tAnn in fpllnlnli; / )
i( ft vn/hevlt tllltirfului la ptfUsaha intAi, Ca & Mulil prPf4l dl IMI
Ihfatl, in stilul unu aiinhi^jiatip ntta BMII îniimrw iA aiilnfUl d
frvM Mipitinphitih w
f|f|iill(iid(iltt|d Mdi n^d (d^Mftj'lâHfl lap )ll,l ha* 4 III lap flud Mpdrifdd yfilj
fjfylHd dd fn< M pllfi Init/inutilul VltmllHf |fll44iif|idl fd |fj pi!M,n fatti a
i*V*l*\\*l ilivllitj In realul (Alţii p dftprifiil In *}||IHI pfnMIl f iddle aPllA Nlflia
billul (iMdiidiii i K if it vMinnf id |l idildl|i pfnfdtl mail t a i * I an

[lldi|ijMill vlddlhh if! ll

fdt«Mdl hd ddditidMdfl, III HIInm Hdlld, tWllel ddld
pa (Mini fn Hdltdd I f|MUd
IllflildVd |||ld||i|d!Md^4 || d»Hlle^ Vlddld llll

A ¥ Mdfd iHfdM/

dMIfl MdMddMlII MM MIIM iHf || |<ţ»ifwi M u h j HildMdiidlliA M

|MM|M|mi hit hdMldl MOidll In «iddd UPHUA III ltdl limhi HIMMM d dldhidlHl (MM
iAt gt«d(| (Min 1| ^ tm i up, |1 in Ml plMfff W MUM *MWM fHIM Mill!*
nidi tiuilld ||Mi(d#d> Mdl nilldhl lllnAMd Id (Ml " lndlllhihdlA M «ulm nţ
^ Ai did IdMui ddld |ftllli( if fl ip (HH|ilnlnl M|MU dillll III HI dvAmi
MH Hdid^did idf*df I ijlWpliWA IlMlhdlulMl Hd i|| dl l\ll feM HIM ^9R
(WlndHA; |l Mil ill HlfdillA Hd !d%!d|d Hd Id S^Hp1

fftf? fiidifddHNi *
 * * f f f fffţţ]
4/1
ai fii
rill Sg tjS pî IK U S fS
I f 11111 f4 m 3
ă {u * 1 11 5 B 9. p I « H ! gr i l " ™ 11
a>
I 5u li, (1 & I u lp®-
n si ,M o.B ÎR» s 13 0

f|
a A| s,! 1( MI)* T| Cy»11 | E 1 1$
ai
s I O _ 1 1">
1 P 11 | 1
f
*1k.i&Qfi
I
iS-n
i,i. ; v
Qi o (î n ||J [ o,uu I
ffl H» 3* iu P1 y of 3 $g & s»
CB W n Q)C n
^2 » > 3 II f.II! ! I
SE
i
D
138 * r n a ’ i ® 5 3 a ^ n
OLfi 3 fiCui * * hî
I 1 3* § B 1
fi fiî.ffl D i
„io
iii si»
; 2 SfchQX? S_ cu3
TJ | P. |
ci, fii FI ffl aaM
v hi 3M
II
|aS|
g|
i I „
ui î
1 Ml /«'
(/{
111 I
m cr
M* P3
LI . M w »» Sic fb “ - _ HI
K* O
w sffi S. W 0
H
l-
Qc
® g a sf
Ss Cy fP
3* A U 3*ăifitojH«o
{)' m p ^
w V\ h f I IJ Ipsi P IJE
w
rl fh
i ’B
*" 3 CT O s1 o i i a « n

oP 5 tt Q rf ui Q. i f1 ® g* jhi »• » M wr
M i K U t s y a3
> o 3
I (li J «J III» (li
"
u

u tn ' bJ< a V' c i p fj G i

» (li di
3 ™ B M 9’ 3 u Li
ri» a Mi —* tu J &• w ă
B£ %
*u tj, A 1 I111<
'» (y 11)
Hi g. 3? g| B* © 1 i
tl Ii fii CT. oi M) g, hji

uO ' LI jf S
#k3 _-i -3. I
ni
(i
g l 1
}
M»
2r Mi(ii i M fi i V V]
M 3 P' Mi cMi in ^ n ■ 11 L Oi'

c & n o Q O *■ LrDMl l 1
n
«•)*
Q T i; cu lut p
r.
n (II fii “1
tj ry Mi t)
3 57 I (T> R (U 7 lu< c p “0^2

~ţ> "O (i 3&I

ui s* a
3 rii n i> g
,D U, ® SL S, m w Q S’ ? 'g), ffl I' ti) ■ ^ i l‘ 1, » ? .1 S'g g
\\ 6ţ ‘V^ u.'^ r; vi tLu S 4 ă £
n
n
IB J
| ,'W> Wi 'Ai m( |I^ l#i ■ fii* 4 ^
îjf '■ ■ ■ ■ Tr— ' ................... ............ ............ ....................... - ........ ................. ... ......................... .......................................
ii i 3 1 3 C
1

QΑ c V
& » Pt s bT fr ?' M"W «/ ^»§ oi 3.
s
3 ffi n

Is!* ;u: u hi’fi dI J* lî I |f ii I | § M. S

flL a* C D.
a i I f 111 zlZttn g •; 111» I 11 1 i I a I - 8. ® °i
*.„«11 V f ui ,i Ţ O Ii I : I’ {*■ 1 B 1 n », * M u P s' J* 5 p V| MJ ■ ■ » tf ui ui, Y , si "* i ’> w I, . dî'‘ re °i E.
71 1

Ub Mi p* v* 7,ţ & _ 'n' S

3 £ ® !-■ f «< v a S k , n I "i 18
ft “sl fii,, il F :|B r37!' O’
1 ? g re | 0
0
- S' â fţ. 5- & ft *t ? 1 ^ © ?-1 ,, i
Oi ffl w< M — IP T O ffl *Q (b Li (B , fit
S i §4 f 2Ti î $ 9 & o i r, S i 11 1 1 1 1 “ " m
^
6 4 .s I fiT £» | *•
lj» 1) UlMp «j» rt- CU
r
hi KJ §3* w Di
01
Q

3 1 s*»ss|
U - -•jş
HI QÎ Sf §1uî.»i:Sîili
Z. " I |u I 1 fi IP s
u 1 ir e f |f pf 1 § s
G D rr & flf Sr G tj) w Mi (î> CD B g* «' ^ ^ Q «Bj ¥ -a
S' n w © 1 n ,.]i /*) i v sn i' (J rf ^ ta M* Q Z. tt< Q
3| ^ 3 1 | M f fi E? t, I I 11 «1 “■ 1 1 £ IS 1 g 1 3
3 cu
H1 & i ® o
G s-(v
tu< 1*115
Mi I ia
s 8 iî«
ft E1 E||
- l c | aS ,),
fffc
a
|N
|S,,-a? lr.Ug | a & “ | § 1 1 l i ! f i . 1 1 1 s I S I k - ® pa. 2.
3
e j ■ gi ii Si (I, ; I
!
g
=•8 CD ^
â'OăH>^
^ ■ 1 ‘! fi
fU fD
3 < 1 8 S’
ii r * !
ÎI i ii o CL O'. O
9-S s m ™î “ ui S 3 M) hk
a
=' t_ C
*"*" I fi &; ’f 1 £ 1io- l!î 73 I—1

i I fi SU, o o ni rn
£D
di
II ţâ
Ml I 3 fD 1
1,1.
s O fD 11<v
i) I 1 tp1 c
„ a 1ai &
H

1
■ 1(1 „ M) U g
-ţ* Qi(
iD u t i C i i fc* S 1»
rU n
11 '
I fj 1 w i f
Ml
ijt
(li
s®
|y Ml I I f
D 'v ii
fi f|
V ^ K un jf w u 3,
I 1 |i I fDftfDy i
i 1 n >1

j;»S 1 i a i fi i
Ou P Q, M ® | Q. s.
CD CD J n (» -y Si O t/i
fik n. nitrD rD fD fii fiJ1
li
S 91 î 1 3'
fD =i

n* r rt \J r 1|
către exegeza critică. Prima obiecţie pe care c aduc any 1 este
aceea că deşi Biblia greacă (Septuagirrta) l-a plasat Danie! după
Iezechid, în Biblia ebraică el figurează pdr^ scrierile aghiografice,
adică înainte de cartea Ezdrs,
Un alt argument adus împotriva autenticităţi este faptul că
scrierea lui IisusSirah (cap. 48,22) menţionează pe Daniei, Faptul că
profeţia lui DanidmM abia kxul 3 In canonul iudaic, adică face parte
dr $s|S numitele Eetubim, fiind plasată între cărţile EsteradEzîŞk \
poate fi pus pe seama reaităbî că Danie! rva aparte orofedtor în
adevăratul sens ai cuvântului la iudei Cnag dacă avea darul profetic,
se pane că acesta nu $i|! permanent la Daniei
Se susdne de către majoritatea cribdor -ac cai S
această carte a fost scrisă în timpul Macabeilor, de câtrs(^|
autor oarecare, care dorea să-î mângâie pe | persecjtatj de
ArrtiohIVEpifanes, iar pentru a da cărp să&Nj mai rtjkă valoare
şi mai ales credit r fata dtitoritor, arf j pus cuvintele sale in
gura ki Danielă le-ar fi antedatai patru secole. în aceeaşi idee,
pentru că nu se poate e*spic j cum a putut autorul relata
despre boala de nebunie c b j Nabucodonosor, s-a încercat să
se expfcce că autoru câp 1 s-ar fi informat folosind tradiţia
orală a iudeilor din ăasşm orientală.
Aşa cum am mai arătat deja la început, critici wâ
obiectează că autorul n-ar cunoaşte îndeajuns pertoa& 1
exfiică, pe când cu cea Hacabacă este la curent aşa cum reiese
din cap. 9,11.
Dificultăţile de ordin istoric pot fi explicate într-un jfâ
I astfel Belşaţar, potrivit datelor istorice, nu era fiul lui
Nabucodonosor, ci al lui Nabonides, Era însă posibil săf J
194
fest nepot ce fică a jtf NaDiKooonosor iicnudfc cuvtncu fL
3^8 o extensiile mai largă pe atunci Ori din grip de a se 3 noue
dinastie, a făcut aăanţă cu /ecrea Zisese ©qpfeă faptul că ur
nou rege putea să dea nume ce festă «sit rege din vechea
cirastle. In calfcate ce ceccr aift» Nabucodonosor/Belşaţar
se sucea numi foarte ore ttacekiia.
Se susţine, de asemenea de către cJitiei, că j^ee f^ţătur din
profeţia y Danie!, asm ar fi cae cescre rcer Şftwiene, ar fi de origine
persană, este rsă onej caz ■ taftul Testament r care este exjo-să
'r/ătătura ceccre ite- şi oesore înviere. Profetul Zaharia, (a -âncu sây,
flezvscă această învăţătură. Des» cărerie axecepor sunt fere
pr/erse, autenttetatea cărţi se poate do/ed ş prin
iBioră este prezentarea e/enrriencator, ar «aksfa că un
să DarâeErsaă Âăe: 7,28; 8,2; 9,2; 10,1; 12,4-5 'ease
e* e automL Argumentat că ' pnmrie|M
corae, care sunt de conţinut stoic şi r carepmaMiH
autor necunoscut care ar | gi| || jtoriIVEpifanes, cu pupn
înainte de ană 1RU sac—, nu este suficient de convingător.
b» capiDie, autorul /omeşte la persoana l^jT surr. mufe
profeţi. De notat de asemenea că îfie mut mai apropiat
decelai ii Ezdraă mut 2: al scrierilor de la Qumran(sec, H ' - ,
Se pane taducători Septuagintei nu mai cunoşteau sensul
*L ofete şi ca urmare, au fost nevoţi să adauge câtM
fragmente în limba greacă.
195
 5.6. Scopul cărţi I profetul Denieisa afirmi cu tărie rr JdriOtetemui tul Israe). Cu lâcul
vieţit e) # flori ca puterile pontice -/mmAcunoaacă put&tea Iul
Durrir*r/eu de le cere îşi deţm puterea trecătoare p<7* cete mat
A foi1dublu: ?n primul rând a urmărit să-l asigur# p# multe or) nesigură, P'ruvictefrţa dMoă este arătată de profet prin
poporul Irjâf în captitMtate că podeapflraa Iu) pf# iimârmedful d prezintă istoria umană ce rrv»rge dm rău în ma* rău ş* Căre
duţmanik>f babiloneni nu av<*« să fia v*şr*ri, rar al doitea, să /a culmina cu jUdOCMM unf/erv»iă căr**^ îf /a -rrrie frtpăfătpj
anunţa pnn vodemite profet# permanentizarea promt) divine iul Molie Ufftâf,4 ac/are pentru ţyţfj*$
pentru ct) dtepţî fmveranitatee abscrfufJ a Iul Dumrvszeu pasta ***& teatru) unei bătăii în car* se confrunţi forţa
tonţ ImpăripMt lum# Întemeiat* dm îngăduinţa Iul/ dar cari» teprtzantită de DumntZOU ^ îngerii ',ăt ş» f/yrş*
cete dm urmă vor cada locul împărăţie) dMne, figj riMtj taruchlpetă de imperflte păgar^e dm cere /a
supradaourrwţă uApocalipsaPrimuluiTâătsment,unguri prcteţ*r tenA cea a ttafc* Ibfolut, Pt lăr<#â unii
cart anunţă timpul prima) /anm în f/tx$ kă Mesia (cap, 9/ 24- obser/ă că un aa
27), «ea) a) clrpl ar fi ci lude# a-au Integrat d*r$tA de 'ane
tanc *>jră străir>ă v sub domnia um# rege păgân,
9.7VotoorOMdoctrinarăocârpi
Din carte nu lipsesc nici prr/epAe mesianice
Car»** arc o dubi# /akvare; dogmatică, aflate: la pfeţvcA fiecărei viziuni, Cea mat de profere
întavid amoete părp ttma centrată o constitute rlrnâr^ otr de la cap, 2, 44-4> în care împărăţia
r^es*ar «că ţfftrMz8t% pnrixo piatră mică, desprinsă nu
transcenderţa2 Dumnezeu şl morală. Din punct de
de rr^nă ce «a, care creşte din ce în ce mai mult până
vedere degmaoa Wăpşează pe Dumnezeu ^ Mesia
ajunge cât un hurte, Acest fapt a început să se
într-un mod cu of dtent faţă de aăp profeţi. Astfel
realizeze în timpul If^perî’Aui roman când Biserica
Dumnezeu) Iul îsrad d| Dumnezei cerului sa J Împăratul
abia se născuse ş până *u*r\, h pofida vldtitudirteor prin
corului tar pentru a ad§ veşnicia M Dumnezeu II numeşte
care a trecut precum şi a Afectelor fiilor săi, a atins
Cd vechide zile (cş 7,3), Omfekă cum prezintă succederea dimensiuni globale,
împărăţiilor nm reaaită că Dumnezeu este Stăpânul O altă tema importantă a cărţii profetului Danid o
absolut care drspur» regatele şt împărăpie lumi. In Isnsdture învăţătura despre îngeri. Reprezentarea
calitate de 34» Dumnezeu poate da oamenilor, chiar p lumii fcrîtuale, a îngerilor, este superioară altor profeţi.
reem înţelepciune ca să-l înţeleagă planurile Sale Astfel fiw/e/ >î descrie pe îngeri ca fiind fiinţe
referitcaX lume, spirituale jSpranaturale prin intermediul cărora
tn mrjbcui unei dvifizapi păgâne in care şj| j Dumnezeu îi salvează te credincioşii Săi din pericole
adunata nenumărate ZiW# r-âror efc®ty ^fmj cm*XafJtdumne/e) (cap. 3,25; 5,23) şi tot prin
vil sau chiar ragă înşişi pf^

199
,, citnauci lume* implimnau-şi planurile Sale. 0 seamă |! patologia sau descrierea timpurilor de pe urmă, Astfel,
exegeţi susţin că învăţătura despre îngeri ar fl fy, paşte despre Judecarea tuturor popoarelor care va urma
împrumutată de către ludei din exilul babilonic şl Iau q Ip învierea morţilor. Aceasta o va face Dumnezeu
reper tocmai pe profetul In cauză. Se cuvine Insă $jj însuşi şp, 7,10). în cele din urmă, cel răi vor fl
amintim că învăţătura despre fiinţele celeste apare cu mii condamnaţi Iar i| şl păcatul vor fl desfiinţate pentru
mal veche în credinţa şl tradiţia Israelltă. Să ne gândim totdeauna.
doar la textul din Deuteronom care zice: Când împărat în întregul său, cartea Iul Daniel îndeamnă la Sstrarea şl
moştenirea popoarelor, când a împărţit pe fill Adam, atunci a statornicit
respectarea cu orice preţ a credinţei In ItnnezQU şl a tradiţiei
hotarele neamurilor numărul îngerilor iul Dumnezeu,Iar partea Domnului estt
religioase. în ciuda unor vădite Jndlnţe Iudaice de a căuta
poporul lui Iacov, Israel este partea Lui de moştenire (cap, 32,8). avantajele unei vieţi prospere |re de multe ori duce la
Evident aid ne raportăm la textul Septuaginte!f\\vd& cel îndepărtarea de Dumnezeu, porul este îndemnat să-şl menţină
Masoneriezice: după numărul fiilor Iul Israel. Asemenea credinţa. în aceeaşi jtisură sunt denunţate necredinţa şl orgoliul
traducerii greceşti au redat şl manuscrisele de la Qurrm ceea celor jŞtemicI, duse uneori până la absurd, fl. De subliniat că
ce denotă că s-a folosit o altă versiune, probabil cea
această carte a fost foarte mult lllzată de către o parte a
originală, conform căreia ar fl vorba despre fiinţele
Sfinţilor Părinţi In perioada persecuţiilor creştinilor de către
spirituale, membrii al curţii celeste adică îngerii lui
puterile acestei lumi încât (ild nu-i de mirare că unii
Dumnezeu responsabili cu păzirea pământului şi a
comentatori au aplicat la Imperiul toman vedenia cu cele
popoarelor despre care menţionează şi cartea Iov din
patru împărăţii simbolizate de visul ai statuia (cap. 2) ca şl
cm ar rezulta că s-ar prezenta periodic înaintea
scaunului divin pentru a da seama de prestaţia lor faţă cele patru fiare (cap. 7),
de lume (vezi: Iov 1,6 : 2,1; 38,7). La Daniel deci avem
5.8.IstoriamondialiInprofeţiilelui
de a face cu o completare a revelaţiei şi nicidecum cu o
copiere a tradiţiei persane. Este descrisă succint cu marile ti evenimente aiul 6061. H.
Tot la Daniel se întâlneşte pentru prima oară până anul 30 d. H. după cum urmează:
numele Arhanghetkar Mitai şi Găurii (cap. 8,16; 9,21) ❖ imperiul babilonean (606-536) cu marile necazuri pe
arătăm contre aîrale şi misiunea iui Miiai, aceea de a fi apărător care le-a adus asupra lui Israel;
al popoarelor (cap. 10,13-21). ❖ imperiul persan (536*332) cu avantajele şi
B descrie fiinţate spirituale ca având chipuri de oarert problemele create repatriaţilor;
ce sau in preajma lui Dumnezeu împiinindu-i fărl ❖ imperiul elenistic cu cele patru diviziuni (331-146)
şoMâvţ* vQă3 Să rpjş sfântă. in timpul căruia Danie! a anticipat eliberarea
0 notă aparte a cărţii profetului Dama! o formsazl