CAPITOLUL 7

1. Despre logica cablata si logica programata. ................................................................................................... 2

2. Ce este un automat programabil si cum s-a ajuns la necesitatea automatelor programabile(PLC). ............. 2

3. Cum functioneaza un PLC si ce alte variante exista pentru automatizarea instalatiilor industriale. ............. 2

4. Care sunt componentele unui automat programabil; care sunt pasii de functionare la PLC si ce reprezinta
timpul total de raspuns la un PLC. .......................................................................................................................................... 3

5. Care sunt functiile principale la un PLC – prezentarea lor sumara. ................................................................ 3

6. Elementele primare de programare ale PLC: configuratiile, tsk-urile, functiile, functiile bloc. ...................... 3

7. Elementele generale ale unor limbaje de programare PLC. ........................................................................... 4

8. Sa se prezinte elementele principale pentru limbajul de programare LD: liniile de conectare, contactele,
bobinele, temporizatoarele, numaratoarele. ......................................................................................................................... 4

9. Ce deosebire este intre elementele automatizarilor industrial si electronic de larg consum. ....................... 5

10. Ce reprezinta retelele industriale si ce tipuri de retele industrial se cunosc. ................................................. 6

11. Care sunt tipurile si categoriile generale de retele. ........................................................................................ 6

12. Care sunt functiile de comunicare din cadrul sistemelor de automatizare si care sunt termini principali
folositi la utilizarea unor retele industriale. ............................................................................................................................ 7

13. Sa se prezinte sumar sistemul de comunicatii SIMATIC NET. ......................................................................... 8

14. Sa se prezinte sumar metoda de acces la magistrala PROFIBUS. ................................................................... 8

15. Sa se prezinte sumar serviciul pentru evenimente si alarma din cadrul SIMATIC NET. ................................. 9

16. Ce reprezinta reculul stailitatii si cum se rezolva, in general, aceasta problema la comunicatiile industrial. 9

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 1

 1. Despre logica cablata si logica programata.
Sistemele de conducere sunt, de regulă, cu stări finite şi pot fi realizate cu ajutorul unei
logici cablate sau cu ajutorul unei logici programate. Sistemele realizate cu ajutorul unei
logici cablate se caracterizează prin aceea că :
funcţia ce se realizează depinde de conexiunile dintre diversele module, adică depinde
de cablajele ce se execută ;
orice modificare a funcţiei, realizate de sistemul de conducere, necesită în acelaşi timp
modificări de hardware.
O sinteză complet diferită şi deosebită a sistemelor de conducere cu stări finite, se poate
obţine cu ajutorul unei logici programate şi în această categorie intră, în principiu, toate
sistemele ce operează cu ajutorul unor programe înscrise într-o memorie. Tipul acesta de
sisteme se pot considera ca fiind sisteme universale, în sensul în care pot implementa orice
fel de funcţii fără a necesita modificări ale hard-ului. De aceea pentru a realiza un set
oarecare de funcţii, adică pentru o temă de proiectare dată, activitatea trebuie să înceapă cu
formarea unor programme ce se implementează în memoria sistemului.

2. Ce este un automat programabil si cum s-a ajuns la necesitatea

automatelor programabile(PLC).
Aceste automate programabile (PLC - Programabille Logic Controller), pe lângă
conexiunile cu instrumentele de măsură şi senzorii din procesul de automatizare, va trebui să
permită comanda intregului proces şi ceea ce este şi important, să comunice operatorului
stările procesului, prin semnale vizuale şi sunet, şi/sau eventual legare la un computer, printr-
o reţea de comunicaţie corespunzătoare.
La începutul revoluţiei industriale, în special în perioada anilor ’60, ’70, erau folosite mai
ales releele electromagnetice la automatizarea proceselor sau a panourilor de automatizare,
lucru ce necesita o densitate de cabluri foarte mare pentru interconectarea releelor. În
anumite cazuri panoul de automatizare acoperea un perete întreg. Descoperirea unei erorii în
sistemul de automatizare necesita foarte mult timp, cu atât mai mult cu cât creştea şi
complexitatea instalaţiei de automatizare. În topul cauzelor defectării sistemului de
automatizăre era (şi acum este) releul electromagnetic, cu o durată de viaţă limitată datorată
construcţiei şi modului de operare.

3. Cum functioneaza un PLC si ce alte variante exista pentru automatizarea

instalatiilor industriale.
În sistemele automate, PLC-urile sunt partea centrală a sistemului de control sau a
automatizării.
Prin executarea programului înregistrat în memorie, PLC-ul monitorizează în mod
continuu stările sistemului prin recepţia semnalelor de la dispozitivele de intrare (senzori). Pe
baza logici implementată în program, PLC-ul determină ce acţiune trebuie executată pentru a
comanda un anumit instrument din cadrul procesului.

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 2

 PLC-ul nu este singura opţiune pentru controlul unui proces tehnologic mai extins, de
exemplu, releul, dedicate controller, PC (calculatoare)

4. Care sunt componentele unui automat programabil; care sunt pasii de

functionare la PLC si ce reprezinta timpul total de raspuns la un PLC.
Componentele unui automat programabil sunt: Unitate centrală; Module de intrare /
ieşire;; Regiştrii de intrare / ieşire; Memorie de date; Regiştrii interni; Circuite de
temporizare; Circuite de numărare,
Automatele programabile funcţionează scanând (executând) continuu un program.
Putem spune că un ciclu de scanare are trei paşi importanţi: Pasul 1-TESTAREA
INTRĂRILOR-AP-ul cercetează starea intrărilor (activ/inactiv în cazul intrărilor numerice sau
valoarea unei intrări analogice) şi o copiază, în formă binară, în anumiţi regiştri asociaţi
intrărilor.
 Pasul 2-EXECUTAREA PROGRAMU-LUI-AP-ul execută programul instrucţiune cu
instrucţiune. În funcţie de starea intrărilor si de logica programului, schimbă configuraţia
registrilor de ieşire, în formă binară.
 Pasul 3-ACTUALIZAREA IEŞIRI-LOR-în final AP-u actualizează şi starea ieşirilor
fizice pe baza stării ieşirilor rezultate din pasul anterior. După cel de-al treilea pas, AP-ul
revine la pasul 1 şi reia ciclul. Un ciclu de scanare este definit ca timpul în care se execută cei
trei paşi de mai sus.
Un parametru important este timpul total de răspuns al unui automat programabil.
Unui automat programabil îi trebuie un anumit timp pentru a reacţiona la schimbările valorilor
de intrare.

5. Care sunt functiile principale la un PLC – prezentarea lor sumara.

Funcţia de extindere a impulsului. Această funcţie extinde lungimea (durata) unui
semnal de intrare până la momentul la care AP-ul testează intrările, în ciclul următor.
Funcţia de întrerupere. Această funcţie întrerupe ciclul de scanare pentru a rula o
rutină specială scrisă de utilizator.

6. Elementele primare de programare ale PLC: configuratiile, tsk-urile,

functiile, functiile bloc.
Elaborarea programului de funcţionare al unui PLC se face prin intermediul unor
instrucţiuni de programare specifice fiecărui producător de echipamente sau prin intermediul
unor limbaje de programare pentru PLC impuse de standardul IEC- 1131.
Se compune din mai multe secţiuni, şi anume: informaţii generale (1); echipamente
şi testarea acestora (2); limbaje de programare, conţine o descriere a instrucţiunilor şi
informaţii privind standardele de programare (3); utilizarea sistemelor PLC (4); tehnici de
comunicare (5);control prin logică fuzzy (6).
În principiu, documentaţia poate fi organizată logic în două clase, după cum urmează :

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 3

  Modelul software, care defineşte elemente numite comune, de fapt stabileşte
organizarea logică a software-ului în conexiune cu hardware-ul. Modelul software are în
componenţă:
- configuraţii; resurse; taskuri; unităţi de organizare a programelor
POU; tipuri de date; variabile; diagrame funcţionale secvenţiale SFC
- Limbajele de programare recomandate sunt: LD (Ladder Diagram), FBD (Function
Block Diagram), IL (Instruction List), ST (Structured Text)
- Configuraţia se referă la controlerul de care dispune sistemul proiectat, specificând
elementele hardware ce vor fi utilizate, modalitatea şi punctele de conectare a intrărilor
şi ieşirilor controlerului, asocierea intrărilor şi ieşirilor controlerului cu adrese de
memorie (unde să se memoreze valorile).
- Taskul conţine instrucţiuni, care comandă activarea unor programe sau a unor funcţii
bloc (din cadrul programelor), într-o ordine prestabilită, la momente de timp periodice
sau la apariţia unor evenimente exterioare controlerului (de exemplu, o întrerupere).
- Funcţia este un elementul POU, care dacă este invocat şi executat, furnizează ca
rezultat o singură dată.
- Funcţia bloc este un elementul POU, care dacă este invocat şi executat furnizează ca
rezultat una sau mai multe date (spre deosebire de funcţie care furnizează o singură
dată).
- Funcţiile bloc pot fi standard, prezente în cadrul bibliotecilor sistemului de operare,
sau pot fi definite de utilizator.

7. Elementele generale ale unor limbaje de programare PLC.

Limbajul IL (Instruction List), poate fi considerat similar limbajului de asamblare
folosit de microprocesoare. Sunt puţine tipuri de controlere care mai pot fi programate prin
intermediul listelor de instrucţiuni (IL) şi tendinţa este de a nu mai fi utilizat.
Limbajul ST(Structured Text) de text structurat este similar limbajelor de nivel înalt C
şi Visual Basic.
Limbajul SFC (Sequential Function Charts), spre deosebire de celelalte limbaje,
acest limbaj permite ca mai multe procese să fie active în acelaşi moment de timp.
Limbajul FBD (Function Block Diagram). Principiul, pe baza căruia a fost
implementat limbajul FBD constă în transferul datelor de la intrări către ieşiri prin intermediul
blocurilor funcţionale.
Limbajul LD (Ladder Diagram). Într-o traducere aproximativă LD reprezintă diagrame
în scară.

8. Sa se prezinte elementele principale pentru limbajul de programare LD:

liniile de conectare, contactele, bobinele, temporizatoarele,
numaratoarele.
Limbajul LD (Ladder Diagram).
Într-o traducere aproximativă LD reprezintă diagrame în scară. Explicaţia constă în
faptul că diagrama are pe laterale Barele (verticale) de alimentarea cu energie L1 şi L2 (în
INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 4
care L1 este faza – firul cald, iar L2 este masa), între care se găsesc reţelele electrice
(rândurile , liniile) conectate în paralel.
Liniile de conectare.
Conectarea printr-o linie orizontală a două elemente semnifică faptul că starea
elementului din stânga condiţionează starea elemetului următor (din dreapta).
Contactele.
Contactul transferă starea liniilor din stânga simbolului la dreapta acestuia după ce
efectuează funcţia logică ŞI asupra liniilor orizontale din stânga contactului.
Bobinele.
Bobina normală transferă starea circuitelor din stânga în dreapta simbolului grafic,
memorând starea (circuitelor din stânga) în variabila logică (nume) asociată bobinei. Starea
din dreapta simbolului depinde atât de starea circuitelor din dreapta cât şi de variabila
asociată bobinei.
Temporizatoarele.
Temporizatoarele sunt elemente de programare (blocuri funcţionale) având rolul de a
întârzia anumite activităţi sau de a realiza activităţi pe o durată de timp prestabilită (intervale
de timp). Astfel, sunt modelate relee de timp şi contacte temporizate.
Numărătoarele.
Numărătorul CT are rolul de a contoriza (count) impulsurile sosite pe intrarea de numărare
CU (numără crescător) / CD (numără descrescător).

9. Ce deosebire este intre elementele automatizarilor industrial si electronic

de larg consum.
a) În primul rând este vorba de o gamă mult mai extinsă a temperaturilor, având în
vedere că un mare număr de dispozitive de acţionare sunt dispuse în aer liber sau în camere
neîncălzite, respectiv în dulapuri; se disting următoarele intervale de temperaturi :
 0 … 55°C — diapazonul de temperature pentru electronicele ce funcţionează în clădiri;
 −20 … +75°C — gama lărgită de temperature;
 −40 … +85°C — gama largă de temperature;
 −55 … +110°C —gama de temperature folosită în automatica aviatică.
b) Tehnologia specială de fabricare a microschemelor (chip-urilor). În cazul
microcontrolerelor industriale, ca regulă nu se recomandă folosirea ventilatoarelor (pentru
procesoarele, blocurile de alimentare,etc) pentru că elementele aflate în miscare sunt, în
general, mai puţin fiabile, de aceea microschemele trebuie să se răcească prin circulaţia
aerului (adică, a convecţiei). Din aceste motive ele se execută cu ajutorul unei tehnologii
speciale, care permite o reducere pronunţată a consumului de energie electrică.
c) Stabilitatea la vibraţii. Dispozitivele automaticii industriale trebuie să se comporte
stabil în cazul unor vibraţii constante, ca şi în cazul unor lovituri singulare.
d) Certificatele şi standardele. După execuţia dispozitivelor electronice, producătorul
lor trebuie să execute o serie de experimente după diverse metode, în privinţa asigurării
caracteristicilor lor, după care se poate admite folosire în cadrul diverselor obiecte. Costurile
acestor certificări sunt importante şi pot duce în medie la 50% din costul execuţiei
dispozitivului.

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 5

 Sunt necesare şi unele certificări separate pentru a intra în folosinţă :
 în cazul dispozitivelor comercializabile (în domeniile : ţiţei, căldură, gaze);
 în cazul vaselor marine (registrul mărilor, DNV (registrul marin norvegian), registrul
marin Loyd, registrul marin german);
 pentru traductoare trebuie obţinut certificatul metrologic de stat;
 în cazul tehnicii militare (în SUA există o serie de standarde MIL-STD).

10. Ce reprezinta retelele industriale si ce tipuri de retele industrial se

cunosc.
O reţea industrială are rolul de a transmite diverse date, dar care leagă diverse
traductoare, mecanisme de execuţie, controlerle industriale, fiind folosită pentru
automatizarea industrială.
Unele tipuri de reţele industriale.
Modbus/RS-485, este reţeaua cea mai simplă, cea mai ieftină, respective cea mai
răspândită reţea industrială.
 P-NET – Specificaţia electrică P-NET se bazează pe standardul RS-485 (vezi
suplimentul pentru partea I-a), ce foloseşte o pereche de torsodate protejate.
Ethernetul industrial;
 Profinet;
 FOUNDATION Fieldbus HSE (High Speed Ethernet)(FF H2), este o variantă de
Ethernet industrial dezvoltat de FOUNDATION Fieldbus (FF);
 EtherCAT;
 Ethernet Powerlink;
 Ether/IP;
 SERCOS III.
HART, reţea pentru traductoarele analogice şi reglarea lor.
FF H1, este un protocol de magistrală, analog lui ProfiBus PA, dezvoltat de către
FOUNDATION field bus (FF).
AS-Interface, este o reţea ieftină dar protejată contra perturbaţiilor pentru traductoare
discrete de mică productivitate.
CAN, este o reţea industrială pentru automatizarea în transport şi construcţia de
maşini.

11. Care sunt tipurile si categoriile generale de retele.

Clasificarea reţelelor.
Pentru a separa reţele de comunicaţii industriale (deci, reţele industriale de legătură) pe
diferite categorii, se poate realize o clasificare primară bazată pe întinderea reţelei. O reţea
poate fi calisificate pe următoarele grupe :

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 6

 Reţeaua universală (GAN) : reţeaua ce cuprinde întreaga lume terestră, de exemplu
Internet;
Reţeaua teritorială (WAN): reţeaua ce cuprinde anumite regiuni şi ţări, de exemplu,
reţeaua Datex-P a oficiului poştal a Germaniei sau reţeaua Intranet a unor mari întreprinderi.
Reţeaua locală (LAN), ce corespunde unei legături în limitele unui teritoriu limitat, de
exemplu, din interiorul unei clădiri. O reţea locală se caracterizează, în cazul general, printr-o
structură omogenă de transmitere a datelor.
La ce categorie poate fi raportată reţeaua industrială ?
Reţelele industriale de legătură se include în grupa reţelelor locale, deşi ele admit şi
un schimb interreţele (de exemplu, prin intermediul Internet-ului) şi o transmitere a unei
anumite informaţii din sectorul industrial în orice punct al lumii.

12. Care sunt functiile de comunicare din cadrul sistemelor de

automatizare si care sunt termini principali folositi la utilizarea unor
retele industriale.
Sistemele legăturilor industriale pot execută diferite funcţii :
Legătura cu procesul sau de nivel sectorial : o conectare directă a mecanismelor de
execuţie şi a traductoarelor la controlerele programabile logic. Schimbul de date poate fi
ciclic, în funcţie de desfăşurarea procesului, dar poate fi aciclic prin aplicarea comenzilor de
conducere.
Schimbul de date : schimbul de date dintre controlere programabile sau între
controlerele programabile şi un partener inteligent (de exemplu, PC) cu aplicarea
protocoalelor şi a interfeţelor în condiţiile industriale.
Comunicaţii IT : controlerele programabile pot fi integrate în cadrul tehnologiei informaţionale
contemporane, datorită căreia se poate realiza schimbul de informaţii în toată lumea cu
ajutorul unor instrumente standard, cum ar fi poşta electronică sau Web-browser.
Termenii şi explicaţiile.
Protocol.
Protocol, reprezintă o sumă de reguli, conform cu care se realizează conducerea transmiterii
datelor.
Conexiunea.
Conexiunea reprezintă un canal virtual dintre doi parteneri de comunicaţie. O sesiune
de comunicare cu folosirea protocoalelor, privitoare la conexiune, presupune următoarele :
--- stabilirea conexiunii;
--- schimbul de date;
--- încheierea conexiunii.
Arhitectura „client/server”.
Arhitectura „client/server‖ permite mai multor utilizatori să folosească împreună resursele
comune.
Principiul „master/slave” („stăpân/sclav”).
Dacă comunicarea se realizează după principiul „master/slave‖, atunci există o singură staţie
„master‖, ce poate iniţia schimbul de date cu dispozitivele slave, din propria iniţiativă.
INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 7
 Schimbul (comunicarea) sincron/asincron.
Noţiunea de „sincron/asincron‖ se referă la principiul de execuţie al service-ului Dacă
service-ul se execută sincron, atunci conducerea programului revine iniţiatorului chemării
numai după obţinerea rezultatelor efectuării service-ului.

13. Sa se prezinte sumar sistemul de comunicatii SIMATIC NET.

Magistralele sistemului SIMATIC NET şi funcţiile lor se realizează într-o formă
piramidală a modelului de automatizare. În cadrul acestei secţiuni se descriu nivelele acestui
model :
Nivelul de câmp.
În cadrul nivelului de câmp (în sensul de câmp direct aplicativ) se realizează schimbul de date
dintre dispozitivele nivelului de câmp şi un nivel mai superior în care se dispune nodul ce
realizează conducerea. Dispozitivele de câmp se dispun la nivelul unui sector productiv, ele
execută măsurări, formează semnale şi transmit comenzile la nivelul mai superior din
sistemul de conducere al proceselor sau sistemul de conducere general al uzinei.
Nivelul sectorului productiv.
Acesta este acel nivel, în care semnalele semnalele obţinute de la process, cu ajutorul
dispozitivelor de intrare/ieşire, ajung la controlerul programabil prin intermediul sistemul de
comunicaţii.
Nivelul superior de conducere.
La acest nivel se hotăresc şi se îndeplinesc unele probleme mult mai largi, ce influienţează
întregul proces productiv sau tehnologic în totalitate.

14. Sa se prezinte sumar metoda de acces la magistrala PROFIBUS.

Specificaţia PROFIBUS este destul de flexibilă, permiţând aplicarea diferitelor
protocoale, optimal corespunzătoare pentru rezolvarea problemelor date din cadrul diverselor
domenii de aplicare. Controlul unic al accesului la magistrală se realizează la nivelul de canal
FDL (nivelul 2 al modelului etalon OSI/ISO).
Transmiterea marker-ului.
În cadrul PROFIBUS-ului pentru controlul accesului la magistrală se foloseşte
tehnologia transmiterii marker-ului. Asta înseamnă, că numai acea staţie, care posedă
marker-ul în momentul respectiv, poate transmite nişte date în reţea. După un interval de timp
oarecare fixat, marker-ul se transmite staţiei următoare, iar după realizarea întregului ciclu,
marker-ul (token) ajunge din nou la prima staţie.
Nodurile active şi pasive.
În cadrul PROFIBUS-ului se disting 2 tipuri de bază de noduri :
Nodurile active controlează comunicaţiile din magistrală.
Nodurile pasive nu pot fi iniţiatori de link-uri

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 8

 15. Sa se prezinte sumar serviciul pentru evenimente si alarma din
cadrul SIMATIC NET.
Un aspect deosebit al lui S7 este probabil serviciul pentru evenimente şi alarmele.
Pentru semnalizarea diverselor evenimentelor pot fi folosite ―alarmele‖. Alarmele
trebuie să fie programate deoarece ele sunt iniţiate de către o funcţie specială S7-blocuri şi
nu prin modificarea stării procesului tehnologic controlat, dar împreună cu alarma propriu-zisă
se pot transmise încă 10 valori însoţitoare. Alarmele reprezintă unele evenimente deosebite şi
care se pun în funcţie de către dispozitivul partenerial; alarmele se dispun în buffer-e special
destinate, în legătură cu anuminte evenimente specifice pentru procesul tehnologic şi nu pot fi
eliminate. Alarmele se stabilesc prin OPC Alarms & Events (în afară de de interfaţa
menţionată mai ete importantă OPC-interfaţa Data Access).

16. Ce reprezinta reculul stailitatii si cum se rezolva, in general, aceasta

problema la comunicatiile industrial.
Acesta este un alt aspect deosebit a S7-telui şi el se referă la siguranţa comunicaţiei :
orice element receptor de date („date‖, în sensul cel mai larg) trebuie să fie sigur că „datele
receptate‖ sunt absolut corecte. Pe de altă parte, între diversele componente, legate la o
magistrală de comunicaţii, care trebuie să comunice între ele, conform cu cele stabilite printr-
un protocol, se poate produce un recul al stabilităţii unei legături.
O S7-legătură standardizată se stabileşte printr-un canal de legătură fără rezervare
(adică, CP- reţea – CP). Dar siguranţa comunicaţiei poate fi crescută pe calea rezervării
canalului de legătură, prin dublarea unor componente (de exemplu, CPU, CP sau a reţelei)
sau prin dublarea tuturor componentelor reţelei.
Reculul stabilităţii legăturii se previne, cel puţin, prin două canale de legătura de
rezervă. Mecanismele de control şi al sincronizării asigură în mod automat conectatrea
canalului pasiv (de rezervă) de legătură, în cazul distrugerii canalului activ de legătură, iar în
acest caz legătura nu se întrerupe.
De exemplu, timpul în care se realizează depistarea ruperii cablului, nu depăşeşte 1
secundă în condiţiile unui trafic activ de date prin canalul respectiv. Imediat ce ruperea
cablului este depistată, intră în lucru acea parte a protocolului, care este destinată special
pentru reculul stabilităţii legăturii. Dar în funcţie de numărul de legături, aflate în lucru şi
folosite de PC, această operaţiune poate ocupa un interval mai mare de o secundă, ceea ce
impune luarea unor măsuri speciale din faza de proiectare a reţelei de comunicaţie.
Gradul de rezervare pentru reculul stabilităţii legăturii poate fi ridicat în două feluri :
prin creşterea numărului de procese comunicaţionale (CP) şi numărului de reţele folosite.
În cadrul S7 se poate configura o rezervare de legătură prin S7-REDCONNECT în
variantele :
-Legătura cu două canale;
INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 9
-Legătura cu patru canale.

INTREBARI CAPITOLUL VII – PAG. 10