Alcazaba

Aleea Alcazabilla
După o scurtă plimbare dinspre Piaţa Aduana ajungem faţă în faţă cu impresionantul zid al cetăţii Alcazaba, un
punct important de referinţă în Malaga.Fortăreaţa datează din secolul VIII, cu toate că cea mai mare parte a
structurii aparţine secolului XI.
Intrarea în cetate se realizează pe poarta Cristo, unde s-a celebrat prima liturghie după recucerirea oraşului Malaga
de către creştini.
Fortăreaţa este unul dintre muzeele maure cel mai bine conservate din Spania.Această fortăreaţă a fost sistemul de
apărare a oraşului arab Malaga împreună cu zidurile cetăţii dispărute întretimp.
Cetatea Alcazaba a fost ridicată deasupra unui zid dublu şi turnuri rectangulare. Rampa de acces începe urcuşul în
zigzag pe strada Alcazabilla de unde se poate observa cum ruinele zidului cetăţii urcă pe deal.
Aleea ce urcă este ornamentată de porţi fortificate, înfrumuseţate cu coloane şi "capiteles" romane.Labirintul de
intrări şi cotituri transformă lungul urcuş intr-un joc distractiv.
Imediat după ce traversezi arcul Cristo dai peste grădinile arabe cu minunatele lor vegetaţii brodate cu flori de
iasmin şi caprifoi.
Odată ajunşi sus pe zid putem admira peisajul atractiv ce ne oferă oraşul Malaga şi portul.Pentru a încheia cu succes
vizita te sfătuim să nu uiţi de muzeul arheologic, teatrul roman şi de castelul Gibralfaro.
O frumoasă plimbare plină de istorie, o amintire de neuitat.
Castelul Gibralfaro
Această magnifică construcţie datează din secolul XIV şi a fost înălţată din ordinul lui Yusef I din Granada, pe un
vechi aşezămînt şi far fenician, de unde provine numele castelului "gebel-faro"( stînca farului).
Castelul este renumit, fiind scenariul final de cucerire a oraşului Malaga de către Regii Catolici în anul 1487. După
un asediu de 3 luni armata castellană a reuşit să ocupe oraşul apărat cu dinţii de către 15 000 soldaţi africani şi
războinici malagheni.Aceştia au cedat doar în faţa foametei, după ce regele Ferdinand a pus stăpînire pe cetate.
Tot ce a mai rămas în picioare din acest monument sunt turnurile de apărare ce se ridică maiestuoase deasupra
pădurii de pini şi eucalipţi.
Catedrala
Piaţa Obispo
Catedrala din Malaga a fost construită între anii 1528 şi 1782 în apropierea unei moschei.Deşi în planurile iniţiale
apăreau 2 turnuri, în lipsa banilor a fost terminat doar un turn.De aici vine numele popular al catedralei, "La
Manquita".
Combinaţia de stiluri este evidentă deoarece catedrala s-a construit de-a lungul a 254 de ani de muncă ;predomină
stilul renascentist dar se poate observa o combinaţie a stilurilor gotic, baroc, izabelin, neoclasic,etc.
În exterior, se pot observa trei arcuri cu cele 3 porţi de acces decorate cu marmură de diferite culori.Deasupra
porţilor există medalioane: cele de la porţile laterale reprezintă patronii din Malaga, St Ciriaco şi St Paula, iar
medalionul central reprezintă o scenă biblică.
În interiorul bisericii te surprinde imensitatea ei: compusă din 3 încăperi de aceiaşi înălţime, partea centrală fiind
mai extinsă.Pentru a asigura stabilitatea catedralei, arhitectul a folosit un sistem original de piloni cruciformi cu
coloane corintene şi a combinat elemente clasice cu elemente renascentiste.
Întregul templu este acoperit de bolţi minunat decorate.Decorarea locurile pentru cor a fost realizată de vestitul
Pedro din Mena, ce a realizat 42 de sculpturi.
Alte opere de artă ce atrag atenţia vizitatorului sunt orgile în stil baroc şi pupitrele de marmură cu motive
ecleziastice.
Capelele laterale ascund adevărate opere de artă: statuia Maicii ce plînge Pedro din Mena, Cristos pe cruce de
Alonso din Mena, Sfînta Virgen Rosario de Alonso Cano, etc.
În plimbarea ta prin catedrală nu poţi uita de capela din Notre-Dame-des-Rois, minunata Fecioară şi pruncul, capela
din Ste-Barbe în stil gotic, capela Encarnación realizată din marmură cu 4 coloane din agat.
Biserici
Biserica Martirilor (vezi foto stînga)
Fundată în anul 1847 în memoria martirilor oraşului, această frumoasă biserică se caracterizează printr- un stil vasal
creştinesc şi un decor abundent baroc în interior :sculptura barocă a lui Francisco Ortiz.
Biserica Santiago
Fundată în anul 1490, la această biserică ne atrage atenţia turnul în stil vasal şi interiorul baroc cu capele deosebit
de frumoase.O atracţie a bisericii este "Certificatul de botez" al pictorului Pablo Picasso, expus în interior.
Biserica Sfîntul Cristo de la Salud
Această biserică din secolul XVII este deosebit de atractivă , în special interiorul cu un altar senzaţional şi o boltă
magnifică.
Biserica Sf.Ioan Botezătorul
Biserica a fost construită în anul 1490 dar turnul ei în stil baroc a fost completat în anul 1770.În interior putem
admira cîteva capele elegante şi altarul.Portretul Sfîntului Ioan din secolul XVII este opera lui Francisco Ortiz.
Santuarul Victoria
Biserica s-a înălţat în anul 1487pe locul unde Regii Catolici şi-au ridicat tabăra în timpul asediului oraşului.
Principala atracţie a sanctuarului este altarul principal.În interior se află cripta conţilor Buenavista, cei ce s-au
ocupat de reconstruirea bisericii în secolul XVII.
Plaja în Malaga
Litoralul mării de pe Costa del Sol este cea mai importantă atracţie turistică pentru vizitatorii de pretutindeni.
Litoralul vestic este renumit la nivel internaţional datorită plajelor cu nisip fin şi apa mării cristalină, în timp ce
plajele de pe coasta estică sunt mai pietroase cu mici golfuri.
Plajele din oraşul Malaga au o lungime de 15km între care amintim, dinspre vest spre est :plaja El Candado, plaja
Las Acacias, plaja Baños del Carmen, plaja La Malagueta, plaja San Andrés, plaja Misericordia, plaja Guadalhorce şi
plaja Guadalmar.În actualitate se lucrează la amenajarea malului mării denumit Antonio Machado (partea vestică)
pentru extinderea lui către Guadalmar, pentru a realiza conexiunea cu litoralul estic Costa del Sol.
În ultimi ani s-au făcut eforturi deosebite pentru regenerarea litoralului şi menţinerea plajelor din Malaga în stare
curată. Ca rezultat al eforturilor de extindere şi conservare amintim extinderea plajei Malagueta, 60 m lăţime şi
2500m lungime. Se fac planuri pentru regenerarea în viitor a plajelor Misericordia şi San Andrés.
Plaja Guadalmar prezintă o zonă delimitată pentru nudişti.
Numeroasele steaguri albastre decernate de către Comunitatea Europeană demonstrează garanţia calităţii
litoralului:condiţii excelente de curăţenie, bune instalaţii şi servicii turistice de calitate superioară.
Malaga poate fi, in prima instanta, o destinatie mai putin atractiva. Este al doilea cel mai mare oras din sud, dupa
Sevilia, cu o populatie de jumatate de milion de locuitori, dar este, de asemenea, unul dintre cele mai sarace:
aproape 25% rata a somajului. Chiar daca grupul de cladiri inalte devine destul de cenusiu pe masura ce va
apropiati, orasul dispune de cateva obiective turistice interesante. Zona centrala, eleganta si recent restaurata, are
cateva muzee si biserici deosebite, fara a mentiona locul de nastere al lui Picasso si Museo Picasso Malaga aferent,
ce adaposteste o colectie importanta de lucrari apartinand celui mai faimos fiu al orasului.
Cocotate pe o colina, deasupra orasului, se afla cetatile formidabile Alcazaba si Gibralfaro, vestigiile uluitoare ale
celor sapte secole de dominatie maura. Malaga este renumita si pentru pestele si fructele sale de mare, ce pot fi
incercate in barurile tapas si restaurantele raspandite prin oras, precum si in vechile asezari pescaresti El Palo sau
Pedregalejo, absorbite astazi de suburbii. In timpul ultimilor ani, Malaga a crescut din punct de vedere turistic,
lasand in urma reputatia de oras murdar. O remodernizare costisitoare a zonei centrale, concentrata in jurul Calle
Marques de Larios, transformata astazi intr-un cartier de shopping elegant, a imbunatatit substantial lucrurile,
oferind locuitorilor motive in plus de mandrie. Din Plaza de la Constitucion, la cateva minute de mers pe jos, puteti
vedea atat Alcazaba maura, catedrala impunatoare si spectaculosul Museo Picasso Malaga. Litoralul a fost si el
reamenajat, adaugandu-i-se noi hoteluri si restaurante, promenade de-a lungul plajelor din estul si vestul centrului.
Alcazaba si Gibralfaro
Impresionanta Alcazaba este locul pe care ar trebui sa-l cautati daca sunteti in oras in trecere. Se gaseste la doar 15
minute de mers pe jos de la statia principala de tren si poate fi reperata din orice locatie centrala. In partea stanga
a intrarii in cetate, pe calle Acazabilla, se afla Teatro Romano, descoperit accidental in 1951 si reamenajat pentru a
gazdui spectacole in aer liber, dupa ce, in prealabil, a fost restaurat. Citadela este tot romana la origini, cu blocuri
si coloane de marmura interpatrunse de caramizile portalurilor maure. Structurile principale, redeschise publicului
larg in 2002 dupa o perioada de restaurare ce a durat 3 ani, au fost incepute in secolul al VIII-lea de catre mauri, la
putin timp dupa ce acestia au cucerit regiunea, insa palatul de mai sus dateaza de la inceputul secolului XI. Acesta a
fost sediul emirilor arabi de Malaga, ce au realizat un regat independent dupa prabusirea Califatului de Vest.
Independenta a durat doar 30 de ani, insa regatul a cuprins, printre altele, chiar si Granada, Carmona si Jaen.
Complexul a fost restaurat semnificativ in anii 1930, iar cateva dintre lucrarile in stucatura, tavanurile si curtile
interioare elegante, va ofera crampeie din edificiul somptuos de odinioara. Interiorul afiseaza elemente de
ceramica maura descoperite in timpul excavatiilor arheologice. Puteti sa evitati suisul pe colina la picior folosind
liftul accesibil pe calle Guillen Sotelo, din vecinatatea primariei. Deasupra Alcazaba si conectat cu acesta de un lung
zid dublu (coracha), se gaseste castelul Gibralfaro, accesibil in urma urcusului pe aleea serpuitoare ce margineste
zidurile sudice si trecand pe langa metereze si de fantanile maure. Puteti sa abordati castelul si dinspre oras, insa e
o alternativa ceva mai putin spectaculoasa si destul de periculoasa dupa inserat.
Daca doriti sa evitati orice fel de urcus la pas, puteti sa luati autobuzul 35 din Paseo del Parque, ce opreste exact
langa intrare. Folosit pentru ultima data in 1936, in timpul Razboiului Civil, castelul, la fel ca si Alcazaba, a fost
restaurat intr-un mod incredibil si gazduieste acum un muzeu interesant dedicat istoriei sale - un model la scala va
permite sa va faceti o idee despre felul in care arata orasul in perioada maura. O plimbare de-a lungul crenelurilor
va ofera cateva panorame spectaculoase ale orasului, in timp ce pensiunea situata la 100 de metri de parcarea
castelului dispune de o cafenea in aer liber si un restaurant, locul de unde puteti obtine alte peisaje deosebite.
Catedrala din Malaga
Cel mai vizibil edificiu vazut de la inaltimea castelului Gibralfaro este cladirea ciudata, neterminata, a catedralei
din Malaga. Construita intre secolele XVI si XVIII, ii lipseste inca turnul din partea de vest. Vina ii apartine
episcopului local, ce a donat banii destinati realizarii acestuia Razboiului American de Independenta impotriva
britanicilor. Din pacate - si in ciuda dimensiunilor sale uriase - aspectul catedralei nu este unul inspirat, distingandu-
se doar prin sculpturile din silleria (scaunele din corul incintei) realizate de Pedro de Mena.
Cu toate acestea, Iglesia del Sagrario, din partea de nord a catedralei, merita sa aruncati o privire, macar pentru
portalul rafinat in stil gotic, originat dintr-un edificiu religios mai timpuriu, o biserica Isabellina neterminata. In
interior, altarul aurit realizat in stil plateresc, iluminat superb in timpul slujbelor, este opera lui Juan Balmaseda.
Museo Picasso Magala si Casa Natal a lui Picasso
Imediat langa catedrala, pe calle San Agustin, se afla Museo Picasso Malaga, gazduit intr-o cladire eleganta din
secolul al XVI-lea, construita de contii de Buenavista. A fost inaugurata de rege si regina in anul 2003, la 112 ani
dupa ce Picasso a parasit Malaga, la varsta de 10 ani, in locul care s-a intors, pentru o perioada destul de scurta si
de trista, in timpul adolescentei. La maturitate, artistul a cochetat cu ideea de a "trimite doua camioane pline de
picturi" pentru a fonda un muzeu in Malaga, insa a promis ca nu se va mai intoarce in Spania atata timp cat aceasta
era condusa de Franco. Picasso a murit in 1973, la doi ani inainte de suprematia dictatorului.
Colectia permanenta consista in 204 lucrari donate de Christine si Bernard Ruiz Picasso, nora si nepotul artistului, in
timp ce colectia temporara cuprinde lucrari imprumutate si cateva exponate care nu au neaparat legatura cu
Picasso. Chiar daca nu are grandoarea muzeelor echivalente din Barcelona sau Paris, muzeul din Malaga va ofera
posibilitatea de a vedea cateva lucrari mai putin cunoscute ale pictorului, pe care le-a oferit, in timp, familiei sau
prietenilor, cu un potential de marketing mai scazut, asa cum considera criticii. Intre principalele atractii se
numara, in camera 2, Olga Koklova con Mantilla, un portret al primei sale sotii imbracate intr-o fata de masa a unui
hotel, si un portret emotionant al fiului sau, Paul, realizat in 1923. Alte camere dispun de panze ce cuprind intreaga
cariera a lui Picasso, traversand perioadele albastre, roz si cubiste, precum si sculpturi in lemn, metal, piatra, si
cateva obiecte ceramice.
O surprinza deosebita va asteapta in subsolul muzeului - ramasite arheologice descoperite in timpul constructiei
cladirii. Includ cateva sectiuni din zidul defensiv si turnul fenician, ce dateaza din secolul VII i.Hr., menite sa
protejeze colonistii primordiali de atacurile ibericilor. Din perioadele ulterioare, tot aici exista parti ale unei fabrici
romane si vestigii ramase din crama Palacio de Buenavista. Muzeul dispune si de o liberarie cuprinzatoare, laolalta
cu o cafenea destul de inghesuita, desi se intinde pana pe terasa din gradina, atunci cand vremea este frumoasa.
Plaza de la Merced, locul in care se afla Casa Natal de Picasso, este gazda Fundacion Picasso, un centru pentru
cercetatorii operei si vietii marelui pictor. O expozitie recent amenajata afiseaza cateva litografii, schite si tablouri
ale artistului. Scarile conduc spre o receptie proaspat reconstruita, mobilata in asa fel incat sa arate din perioada in
care Picasso si-a petrecut aici cativa ani din viata. Dintre lucrarile prezente aici se numara cateva lenjerii de pat
brodate de mama artistului, o panza a tatalui si roba purtata de preotul ce l-a botezat pe Picasso in Iglesia de
Santiago.
Jardin Botanico La Concepcion
Gradina poate fi o destinatie placuta pentru o excursie in afara orasului, la 5 kilometri nord de partea sa de nord si
marcat corespunzator pe autovia N331. O gradina tropicala spectaculoasa, plantata in mare parte in secolul al XIX-
lea, aceasta fosta proprietate privata a fost fondata in 1850 de Amelia Loring, nepoata unui consul britanic si
achizitionata in 1990 de consiliul urban Malaga. Speciile pe care le puteti admira cuprind flori exotice, palmieri si
cateva alti arbori de pe toate continentele lumii, precum un banian australian cu radacinile sale aeriene. Puteti
ajunge aici prin intermediul autobuzului 61, pe care-l luati din partea de nord al Alameda Principal. O alta
modalitate de a vizita gradinile este rezervarea unui loc in autocarul Malagatour, ce face aici un stop oficial. Taxiul
din centrul orasului Malaga pana aici costa aproximativ 8 euro pe sensul de calatorie.
Cordoba – apogeul arhitecturii religioase musulmane
Este unul dintre marile paradoxuri ale lumii – poate unul dintre cele mai superbe exemple de arhitectura religioasa
musulmana se afla intr-o tara foarte catolica… Dar Mezquita-Catedral nu este unicul monument de savurat in
oraselul de pe malurile Guadalquivirului, asa ca, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, Benvenidos a Cordoba !
Cordoba este un oras multi-milenar. Fondat de romani in 152 i.Hr., Cordoba a avut onoarea sa fie capitala a
provinciei Baetica, care acopera in mare parte Andaluzia de astazi. Dar momentele ei de glorie nu s-au inregistrat
nici sub romani, nici sub vizigotii romanizati care au urmat, ci dupa 711, anul in care arabii au sarit Gibraltarul si au
ocupat cea mai mare parte a peninsulei iberice. Omul cel mai important din istoria acestei urbe este sultanul Abd
ar-Rahman al III-lea care in cei 50 de ani de domnie a declarat independenta al-Andalus de califul din Bagdad si a
construit un oras superb. Arhitectura medievala romantica, dar si mostenirea culturala a orasului atrage astazi ca un
magnet sute de mii de turisti din Europa si nu numai.
Daca vi cu trenul, primii pasi prin Cordoba nu sunt prea entuziasti. E un oras ok, ingrijit ca majoritatea oraselor
spaniole, cu magazine si nelipsitul El Corte Ingles… dar nu trebuie sa mergi prea mult… dupa nici jumatate de ora de
mers la pas, te poti pierde imediat prin orasul medieval, un labirint de ulite care toate duc la giuvaerul cel mai de
pret al orasului – faimoasa Mezquita Catedral. Casele vopsite intr-o combinatie mestesugita de ocru si alb
adapostesc astazi magazine de suveniruri, case de schimb valutar si restaurante traditionale, asezate in patio-uri,
“terase” interioare ale caselor traditionale andaluze, tipice pentru o zona unde nici iarna temperatura nu se prea
aventureaza mai jos de 5 – 10 grade. De altfel, aceste patio-uri mostenite de la romani, dar imbogatite de arabi cu
nelipsita fantana reprezinta mandria orasului. Daca va aflati in prima jumatate al lui mai prin Cordoba, veti asista la
concursul anual de frumusete al patio-urilor, cel mai important eveniment al anului in urbe… Cum in aceea perioada
infloresc florile, iar patio-urile sunt larg deschise vizitatorilor (gratis !), este o adevarata placere sa iti pierzi ore in
sir prin aceste minuni arhitecturalo-horticole.
De altfel, este o placere sa te plimbi pe aceste alei, si chiar sa eviti zonele comerciale aglomerate descoperind
micile patio ascunse dupa vreun portocal sau alte locuri speciale. Desi este foarte faimos si super-vizitat, nu trebuie
sa ratati Calleja de las Flores, o mica alee care da intr-o piateta, flancata de cladiri albe impecabile, pe care atarna
numeroase ghivece cu flori. Este cu adevarat o minune cand aceste flori sunt inflorite !
De fiecare data cand am fost in Cordoba (am fost de doua ori, o data in august, a doua oara la sfarsit de
decembrie), am lasat Mezquita-Catedral la sfarsit, vorba cantecului “to save the best for last”. Asa ca primul
obiectiv vizitat a fost de fiecae data Alcazar de los Reyes Cristianos, pitorescul palat al regelui Alfonso X. Poate nu
este o culme a arhitecturii, dar aleile cu fantani binecuvantate intr-o zi de august la peste 40 grade, florile, padurea
de portocali si aleile pline de flori iti sugereaza fara doar si poate ideea de paradis. Este atat de liniste si de placut
aici, nici nu poti sa-ti imaginezi ca intre aceste ziduri, timp de 400 de ani a fost sediul oficial al Iadului. Mai précis,
al Inchizitiei… cum e posibil ca in aceste locuri superbe atatia oameni sa fi fost torturati cu metode de un
rafinament aparte ?
Ca si Toledo sau Sevilla, Cordoba islamica nu a fost pur musulmana… aici au trait si creat laolalta intr-un cadru de
o maxima toleranta, crestinii, evreii si musulmanii care au creat remarcabila cultura andaluza. Evident, Reconquista
spaniola i-a alungat pe evrei si pe musulmani, iar stralucita civilizatie andaluza s-a prabusit in ruina… de altfel pana
in ziua de astazi, Andaluzia nu si-a revenit dupa ocupatia spaniola, fiind una dintre cele mai sarace provincii din
peninsula.
Urmele evreilor si musulmanilor au ramas. Exista un intreg cartier evreiesc numit Juderia unde inca se mai poate
vizita sinagoga, de altfel orasul este foarte popular pentru turistii din Israel. Dar dupa atata preumblat, e cazul sa
intram si in Mezquita-Catedral.
Numele ei curios releva de fapt istoria acestei cladiri – este o moschee si o catedrala in acelasi timp. A fost mai intai
un templu pagan, apoi o biserica vizigota, apoi emirul Abd er-Rahman I a cumparat jumatatea catolica si a
transformat-o intr-o moschee 100%. Acesta si urmasii sai au incorporat in cladire peste 1200 de coloane, unele
recuperate din cladirile romane ale Cordobei, ale Sevillei si chiar ale Cartaginei. Cand intri in cladire, nu se poate sa
nu fi “lovit” de superbele coloane care se termina in sute de arcuri tipic islamice, vopsite in alb si rosu… Aceasta
arhitectura revolutionara la vremea ei a avut rolul sa evoce tinutul ancestral al Arabiei si obiceiurile de acolo – un
acoperis sprijinut de arcuri si coloane care reprezinta palmierii. In acest peisaj ca din 1001 de nopti, fix in mijlocul
cladirii, niste prea-catolici de secol XVI au trantit o catedrala exact ca bata in balta… nu neg, este o parte de
cladire frumoasa, dar nu prea are nimic comun cu mediul din jur… Slava Domnului ca nu au demolat mai mult.
Curtea bisericii-moschei este de asemenea o incantare. Pe vremea musulmanilor, aici credinciosii se spalau ritual
inainte de a intra la rugaciune. Astazi, se numeste Patio de los Naranjos si este o padure racoroasa de portocali…
Nici nu va dati seama ce sentiment de bine aveti in aceasta piata racoroasa intr-un august incandescent.
Sa nu credeti ca dupa arabi au ramas doar cladirile, moscheile si arhitectura mudejara, o simbioza intre arhitectura
occidental-crestina si cea rasaritean-musulmana. Ei bine, in Cordoba, poti sa gasesti un hamam – Hammam Banos
Arabes – timp de 2 ore treci prin bai cu apa la diverse temperaturi si poti avea parte si de un masaj
aromaterapeutic, sa pufai o shisha (narghilea) sau sa gusti din super-dulcile prajiturele arabe. Adica ca in palatul
unui calif…
Ce vezi
 Mezquita: Moscheea-Catedrală, simbol al oraşului şi n-ai cum s-o ratezi: e în centru, aproape de Podul
Roman. Preţ bilet: 8 euro;
 Alcazar de los Reyes Cristyanos: Palatul-reşedinţă a regilor catolici ai Spaniei, pe care îl găseşti lângă
zidurile oraşului, la doi paşi de Mezquita. Grădinile interioare şi panorama din Turnul Leilor sunt spectaculoase. Preţ
bilet: 4 euro;
 La Juderia (Cartierul evreiesc), cu statuia lui Moses Maimonides(legenda pantofilor o poţi citi aici);
 Sinagoga: singura sinagogă rămasă în picioare din oraş, pe care o găseşti în cartierul Juderia (cartierul
evreiesc). Intrare gratuită;
 Casa Andalusi: casă decorată în cel mai pur stil andaluzian, unde majoritatea obiectelor expuse pot fi
cumpărate. Preţ bilet: 2,5 euro;
 Podul şi Poarta Romane: Se crede că podul care trece peste Râul Guadalquivir a fost construit de către
Julius Caesar iar în perioada maură era poarta de intrare în oraş. Noaptea e luminat iar bicicliştii şi turiştii profită
de asta pentru o promenadă;
 străzile înguste și pietruite, mărginite de case de un alb strălucitor, care îți poartă gândurile fie la o
ilustrată din Santorini fie la farmecul oriental din Sidi Bou Said (Tunisia).
EXCURSIE LA NERJA
 După cele câteva zile petrecute in Benalmadena și imprejurimi, a venit timpul să pornim incet, incet spre
casă. Și, pentru că, după cum am mai spus și in alte review-uri, nu prea ne place să mergem pe același drum pe
care am venit, am hotărât să mergem pe un drum care urmărește linia țărmului, și să oprim in câteva localități
aflate la est de Malaga, pe Costa Tropical și pe Costa de Almeria.
 Primul nostru popas a fost Nerja, cel mai estic oraș al districtului Axarquia.
 De la Malaga la Nerja, sunt aproximativ 50 Km, distanță pe care am parcurs-o destul de repede pe
autostrada A7 care străbate sudul Andaluziei.
 Ajunși in Nerja, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un loc de parcare, motiv pentru care am
parcurs de mai multe ori in sus și in jos și de la stânga la dreapta, străduțele inguste și cu sens unic, sperând că vom
găsi un loc unde să lăsăm mașina pentru câteva ore. Până la urmă am parcat in Parcarea Subterană Municipală,
aflată in centru orașului și foarte aproape de Balconul Europei, unul dintre obiectivele noastre din acea zi.
 Nerja ne-a cucerit din prima clipă cu străduțele pietruite, mărginite de case albe, care coborau ușor spre
mare.
 Am urmat și noi una dintre aceste străduțe și am ajuns la Biserica El Salvador, situată intre Plaza Cavana și
Paseo del Balcon de Europa. Biserica a fost construită in secolul 17 pe locul unui fost a șezământ bisericesc ridicat in
1505. Pa fațada bisericii se află o placă ceramică mare, pe care sunt pictate scene religioase.
 Clopotnița bisericii, pe fațada căreia se află un frumos ceas, fost construită in 1724.
 Trecând pe lângă uriașul pin din fața bisericii, cunoscut de localnici sub numele de Cerote, am ajuns la
“Balconul Europei”, o terasă circulară construită pe o stâncă, deasupra mării.
 Pe locul unde astăzi se află Balconul Europei, maurii au construit in secolul al 9-lea un turn de observație,
pentru a supraveghea zona de coastă. Turnul a fost distrus și reconstruit in 1487, amplasându-se in interiorul lui o
baterie de arme, motiv pentru care turnul mai era denumit și ”La Bateria”. Și acesta a fost atacat și distrus in 1812,
de data aceasta de o navă engleză in timpul Războiului Peninsular. In amintirea acestei lupte stau două tunuri vechi,
recuperate din mare, și amplasate la marginea balconului, parcă pregătite să apere incă o dată orașul.
 Dar numele de ”Balconul Europei” avea să il dea regele Alfonso al XII-lea, după o vizită la Nerja in anul
1885. Regele a venit pe aceste locuri pentru a vedea distrugerile pricinuite de un cutremur puternic din anul
anterior, și, vrăjit de frumusețea locurilor și de priveliștea care se deschidea de pe faleză, a spus că ”acesta este
balconul Europei”. O statuie a regelui Alfonso al XII-lea in mărime naturală, reprezentându-l pe acesta sprijinindu-se
de balustrada balconului, a fost amplasată pentru a marca momentul vizitei regale.
 După ce ne-am fotografiat cu Regele Alfonso am părăsit Balconul pentru plaja care ne ademenea de o parte
și alta a lui. Mai exact spus, am trecut printr-un pasaj pietonal numit Bouquet de Calahonda, care duce spre plajele
de lângă Balconul Europei.
 Prima oprire am făcut-o pe plaja Calahonda, aflată in stânga Balconului. Plaja este mică, cu nisip nu foarte
fin și inchis la culoare, și cu intrare lină in apă. Pe plajă este o căsuță pescărească și un spațiu de depozitare, săpate
in stâncă, cu uși și ferestre frumos vopsite in albastru.
 Micuța plajă se continuă cu alte două, Chorillo și Carabeo, la fel de mici și pitorești, despărțite de stânci
mari.
 Tot din Calahonda mergand spre partea dreaptă a Balconului, ajungi la o altă plajă mică – La Caletilla,
mărginită de stânci mari, cu apă cristalină.
 Cu greu ne-am lăsat duși de pe plajă, mai ales că afară era cald iar apa mării era tocmai bună pentru a ne
răcori.
 Am urcat din nou pe promenada Balconului, mărginită de palmieri și de cafenele și restaurante. Atât
promenada, cât și mica piațetă din fața Bisericii El Salvador, sunt locuri in care se desfășoară diferite evenimente
artistice sau unde iși expun creațiile artiști locali. Chiar in acel moment, o mică formație de cântăreți sudamericani,
cânta in piațetă, iar soțul meu, mare amator al muzicii sudamericane, nu a ratat momentul și s-a fotografiat cu ei.
 Din piațetă pleacă mai multe străzi pietonale, pline de restaurante, cafenele și magazine de tot felul.
 Din păcate, timpul trecea iar noi, cu părere de rău trebuia să părăsim acest loc minunat. Nu am reușit să
vedem Peștera Nerja, situată lângă Maro, la 4 Km de Nerja și nici Apeductul Vulturului(pe care, din grabă l-am
ratat, deși am trecut la doi pași de el).
O zi in Granada si Palatul Alhambra. Impresii si ponturi de calatorie
Trebuie sa fii mare mestesugar al vorbelor ca sa poti reda in cateva zeci de randuri si fotografii, trairile pe care ti le
ofera acest oras, cu impunatorul domeniu (Alhambra) care-l vegheaza de atata amar de vreme, cocotat pe un deal.
Pana sa trec la povestea propriu-zisa despre palat si cartierele istorice Albayzin si Sacromonte, hai sa iti dau cateva
“date tehnice” despre Granada, care pare a fi orasul unde nu ai voie sa nu traiesti 100 de ani.
Prin urmare, la 30 de minute de condus, esti deja la 3.000 de metri altitudine, in muntii Sierra Nevada si poti skia
pana in buza verii. Dincolo de munte, la trei sferturi de ora din Granada, tot cu masina, ajungi la Motril, statiune la
Marea Mediterana. Si tot la o jumatate de ora de Granada este oraselul Lanjaron, locul unde se imbuteliaza apa cu
acelasi nume, o apa cu un PH foarte bun. Pare a fi si unul dintre motivele pentru care in Lanjaron, oamenii traiesc
frecvent peste 90 de ani. In fine, Granada cica s-ar situa pe primele locuri in Spania la capitolul calitate a vietii.
Toate acestea mi-au fost povestite de un profesor local.
In Granada se poate ajunge cu autocarul din Malaga, Sevilla, Cordoba sau Madrid. Autogara este in vestul orasului.
Pentru a ajunge in centru, trebuie sa iei autobuzul SN1, apoi autobuzul LAC. Pretul unui bilet este 1,20 euro.
Biletul se poate cumpara direct din autobuz si este valabil pentru tot traseul, care nu dureaza mai mult de 15
minute. In centru, cobori la statia “Catedrala”. Daca vii cu trenul, gara se afla deja pe traseul autobuzului LAC,
deci il iei doar pe acesta catre centru.

Palatul Alhambra
Cred ca e inutil sa mai spun ca Palatul Alhambra este de departe obiectivul istoric si turistic numarul unu din
Granada, daca nu din toata Andaluzia. O sa auzi diverse tipuri de exprimari – Palatul Alhambra, Fortareata
Alhambra, etc. In fond, toate fac referire la unul si acelasi lucru. O sa imi permit sa ii spun “domeniul” Alhambra,
compus din Palatul Nasrid, Alcazaba, Palatul Carlos V si Generalife, toate inconjurate de un zid fortificat. Practic
este un soi de parc, cu constructii fortificate si gradini, in care se desfasura pe vremuri viata “cetatii”.
De Granada se stie de vreo 2500 de ani. La inceput a fost o asezare ibero-celtica, apoi au venit grecii, romanii,
vizigotii, bizantinii, apoi – in anul 711 – maurii (arabii) au cucerit o buna parte din Peninsula Iberica. Pana la finalul
secolului al XV-lea, cand Cristofor Columb descoperea America, zona s-a dezvoltat sub stapanire araba. De altfel,
cand vei ajunge in Granada, vei vedea o influenta arabeasca pronuntata.
Inceputurile a ceea ce vedem noi astazi ca fiind Palatul Alhambra, dateaza din anul 889, cand in zona s-a construit o
mica fortareata. Aceasta a fost refacuta la mijlocul secolului al XIII-lea, cand s-au construit palatul propriu-zis si
zidurile cetatii, iar in 1333 a fost transformata in Palat Regal deYusuf I, sultanul Granadei. Care, apropo, facea
parte din familia Nasrid – de aici si numele Palatului Nasrid din interiorul fortificatiei. In urma Cruciadei, in 1492,
Alhambra a cazut in mana crestinilor si, desi era “arabian style”, nu a fost daramat, datorita designului sau
splendid. Si bine au facut ca nu au daramat Alhambra, pentru ca avem si noi azi ce vizita si admira.

Impresii si ponturi de vizitare

Pentru o vizita la Alhambra ai nevoie de cateva ore bune. As spune undeva la 2-4 ore, in functie de ce tip de turist
esti. Dupa ce ti-ai luat biletul – iti voi povesti imediat si cum e cel mai bine sa procedezi – urci din centru, vreo 10-
15 minute, pe o sosea impadurita si ajungi la Justice Gate – poarta pe care o vezi in coperta articolului. Si intri. Si
aici apar semnele care te indruma spre Palatul Nasrid, Alcazaba, Palatul Carlos V si Generalife.
In momentul in care iti cumperi biletul, trebuie sa optezi pentru o ora de vizitare a Palatului Nasrid, atractia
principala a complexului. Trebuie sa stii ca ai un slot de 30 de minute in care poti intra in acesta. Daca ai ratat
slotul respectiv, ura si la gara! Nu mai intri. Deci tot programul vizitei tale trebuie sa graviteze in jurul acestei ore.
Palatul Nasrid este o succesiune de camere si gradini interioare, de forma dreptunghiulara, cu peretii gravati cu
motive arabesti, arcade, ferestre ingrijit mestesugite, caligrafie araba si usi de lemn de un mare rafinament. Acum,
ca nu mai este mobila in aceste camere, pare un pic ciudat faptul ca ele erau si locuite. Nu imi aduc aminte sa mai
fi vazut undeva atata atentie la detalii. In mod normal, trecerea prin camerele Palatului Nasrid nu iti ia mai mult de
35-50 de minute. Dar repet! Depinde in ce ritm mergi.
In asteptarea intrarii la Nasrid Palace, poti urca pe Alcazaba. Cu acelasi bilet, care trebuie aratat la intrare.
Alcazaba este partea cea mai veche a Alhambrei, reprezentand un zid fortificat de pe care vezi totul – cartierele
vecine, centrul orasului, dar si inzapezitii munti Sierra Nevada.
Palatul Carlos V, zona cea mai putin spectaculoasa a complexului, adaposteste astazi doua muzee. Ea a fost
adaugata Alhambrei in secolul al XVI-lea.
In fine, Generalife, este zona gradinilor, care se intinde si se intinde, de iti ia o zi intreaga daca vrei sa o iei pe
toata la pas. La inceput de februarie, cand am fost eu acolo, nu era din cale afara de spectaculoasa, pentru ca nu
erau multe plante inflorite. Posibil ca din martie, aprilie incolo sa fie mai spectaculoasa.

Albayzin si Sacromonte
Sunt cele doua cartiere care vin la “pachet” cu Alhambra. Sacromonte este cartierul “tiganilor” din Granada,
iar Albayzin este cartierul arabesc care se vede de pe zidurile Alhambrei, cu case albe, ordonate pe dealul de vis-a-
vis.
Cum cobori de la Alhambra, o iei de-a lungul raului Darro, si esti la baza Albayzin-ului. La fiecare cateva zeci de
metri, daca te uiti in sus, vezi o “ulita” cimentata ingusta, care urca spre varful dealului. Parca nu iti vine sa o iei la
pas intr-acolo, dar pana in varf nu faci mai mult de 10 minute. La stanga si la dreapta casute saracacioase, dar
curate si ingrijite. Pe ici pe colo, cate o pisica, ce te priveste plictisita.
Al doilea obiectiv al orasului este Mirador San Nicolas – punctul de observatie de unde se vede Alhambra in toata
splendoarea sa si muntii inzapeziti in spate. Cateva restaurante, o biserica si o mana de “vamaioti” locali dau
farmecul locului.
Coborand catre centrul orasului, treci prin zona marocana, intesata de magazine cu produse locale – mirodenii, fel si
fel de tesaturi si pielarie.

Zona centrala
E frumoasa si ea, si ingrijita, dar parca nu ai venit in Granada pentru magazine. Catedrala este punctul de atractie
al zonei “noi” a orasului. Zic noua, comparand cu zonele descrise mai sus.
Transportul e bine pus la punct si acum se lucreaza la un metrou usor. Liniile sunt deja “insirate” prin oras si am
inteles ca e o chestiune de luni pana vor fi inaugurate.
In concluzie, o vizita in Granada este un “must”. Iti lasa un gust al naibii de bun si un sentiment ca se poate trai si
bine si linistit pe lumea asta. Nu ca pe Stefan cel Mare la 6 seara, unde parca e un concurs de “mitocanie urbana”.
Marbella - oaza de liniste la malul Mediteranei
Ca o familie iubitoare de mult soare si rasfat la temperaturi inalte, impreuna cu sotia am hotarat sa petrecem o
saptamana relaxanta la inceput de toamna, sa mai asezam un mic strat de bronz pe pielea catifelata, menit sa tina
cel putin pana la viitoarea escapada turistica...
Dupa multe cautari si documentari de specialitate (multumim cu aceasta ocazie familiei AFA care ofera informatii
pretioase despre aproape orice coltisor de lume calcat de piciorul omului), am ales sudul Spaniei, respectiv insorita
si mult laudata statiune Marbella.
Iata-ne astfel, intr o calduroasa dimineata de sfarsit de vara, imbarcati la bordul unei aeronave low cost, cu
destinatia Malaga, Spania, unde aveam sa petrecem o saptamana de vis, intr un luxos hotel de pe faleza andaluza.
Inca de la inceput va informez ca Marbella nu este o localitate foarte intinsa, persoanele cu o pregatire fizica mai
buna o pot strabate la picior in cateva ore.
Ca punct principal de atractie mentionez faleza, care se intinde de la est la vest pe o lungime de cativa kilometri
buni, dar pe care trebuie sa te deplasezi cu bagare de seama, pentru ca la fiecre ora din zi si din noapte se gasesc o
sumedenie de biciclisti, roleri sau grupuri de persoane care fac jogging. Dupa cateva zile, cu siguranta te loveste
microbul sportului si te duci sa investesti intr o pereche de adidasi de alergare, care mai mult ca sigur nu s au
regasit in garderoba ta de vacanta. Magazine cu articole sportive, la preturi ff decente se gasesc pe bulevardul
principal, aproape de iesirea din statiune, mergand spre Puerto Banus. Tot in zona falezei te vei lovi de o sumedenie
de restaurante, terase si baruri cu specific care mai de care mai mediteraneean, italian sau indian, cu preturi
rezonabile. Pastele carbonara, preferatele mele, nu sareau de 10 euro, iar cele mai scumpe, cu fructe de mare
ajungeau la 15 euro. Tot pe faleza, la ceas de seara isi fac aparitia comerciantii ambulanti, cetateni de culoare, in
special africani, care, pentru sume ce variaza iintre 1 euro si 100 de euro, in functie de maestria clientului
negociator, comercilizeaza diverse produse fake, de la genti Louis Vuitton sau Michael Kors la tenesi adidas, nike
sau naic... :)
O alta zona interesanta mi s a parut centrul vechi al localitatii, impanzit de cladiri vechi si foarte cochete, la
parterul fiecareia gasindu-se cate un restaurant finut, unde poti servi printre altele mancarea traditionala, celebra
Paella cu fructe de mare sau o inghetata delicioasa made in Italy. In mijlocul centrului vechi, se gaseste celebra
Piata a Portocalilor, o locatie superba, cu parfum de citrice, plina de terase cochete, unde ospatarii vigilenti, o
parte din ei romani, sunt mereu gata sa ti ofere cea mai intima masa, aflata la umbra vreunui portocal.
In oras veti gasi si un magazin central, de unde veti putea cumpara fructe proaspete de sezon, la preturi foarte
ieftine, dar si peste, masline sau alte mirodenii.
In zona falezei, mai exact in partea de vest a acesteia va veti lovi de o micuta si cochetica discoteca. In zona
centrala a statiunii, pentru iubitorii de dulciuri, amintesc Cofetaria Marbella, o locatie vizitata in special de
localnici, datorita preturilor foarte mici dar si produselor in special traditionale.
Nu poti sa vorbesti despre Marbella si sa nu amintesti de plaja. O plaja lata si foarte lunga, total diferita de plajele
din Romania, prin simplul fapt ca, in afara zonelor amenajate din fata resorturilor, unde sunt acele plaje private, in
rest nu am observat nici macar un singur sezlong. Localnicii, dar si turistii vin la plaja cu prosoape, gustari in
casolete, umbrele colorate si multa buna dispozitie. Pe spanioli ii recunosti de la mare distanta, datorita
tonalitatilor inalte si debitului verbal cu care isi povestesc intamplarile marcante din viata.
In concluzie, va recomand cu caldura aceasta destinatie exotica din Andaluzia, situata in inima Costei del Sol.

Ronda – orasul de pe stanci

Una este Ronda!! Am sa va povestesc acum despre ea. Despre cealalta destinatie, data viitoare!
Zis si facut! Costa del Sol mai este numita si Costa del Golf, pentru nenumaratele terenuri de golf, care am inteles
ca sunt de o calitate exceptionala. Dupa 40 min am trecut pe langa Marbella, apoi am intrat pe A397 catre Ronda
pentru inca 47 km. In drumul nostru am putut zari muntii Sierra Blanca cu varfurile sale de-a dreptul impunatoare.
La un moment dat drumul se bifurca, inainte merge catre Sevilla si la stanga catre Ronda.
Considerat unul dintre cele mai frumoase orase andaluze, orasul Ronda este inconjurat de munti si este situat pe un
platou faimos pentru defileul El Tajo prin care curge raul Guadelvin. Defileul desparte orasul in doua parti, unite
intre ele printr-un pod spectaculos. Istoria Rondei isi are originea in epoca neolitica, toate culturile care au trecut
prin oras lasandu-si amprenta, facand ca Ronda sa fie o minunatie si din acest punct de vedere. Cele doua parti ale
orasului, despartite de defileul raului Guadelvin, dateaza din epoca medievala, una dintre ele si cealalta din secolul
XVIII. Citisem despre Ronda ca trebuie neaparat sa vedem Puente Nuevo, Arena Taurilor, Biserica Sf. Maria, Casa
regelui maur cu Mina de apa, baile arabe, Palatul Salvatierra, Palatul Mondragon.
Asadar am oprit in Plazza de Toros (in chiar centrul orasului) unde se afla si un birou de informatii turistice de unde
am primit cateva sfaturi foarte folositoare, cateva ponturi si o harta. Am inceput traseul nostru cu primul obiectiv
aflat in chiar acea piata: Arena de Toros. Este cea mai veche arena de corida din Spania, dar este foarte bine
intretinuta si poate fi vizitata atunci cand nu sunt lupte cu tauri. Adica... puteam sa o vizitam. Am intrebat si ni s-a
spus ca vremea coridelor este in august. Asadar am platit 6 euro pentru a vizita arena propriu zisa si muzeul pe care
acesta il adaposteste. Evident circulara, cu doua nivele de acces, cu pamant in mijloc, cu scari de acces foarte
frumoase, m-a impresionat placut! Apoi am vizitat muzeul unde erau expuse costume de toreadori si echipamentele
cailor toreadorilor. Am vazut odata la televizor un reportaj in care era prezentata cea mai celebra creatoare si
producatoare de costume de toreadori din Spania: era o romanca. Nu va spun cata migaleala, toate decoratiunile de
pe costume sunt facute manual! Arena este deschisa intre orele 10.00 – 18.00 din noiembrie pana in februarie, intre
10.00 – 20.00 din aprilie pana in septembrie si intre 10.00 – 19.00 in martie si octombrie.
Iesind din arena, am vizitat parcul din dreapta acesteia, parc dedicate toreadorilor celebrii, care isi au acolo, pe
una dintre alei, cate o placa in semn de apreciere. Apoi am mers la Paseo de Blas Infante, un punct de belvedere
minunat, de unde poate fi admirata toata valea, Ronda fiind situata sus, evident.
Am mers pe malul rapei, pe un drum absolut splendid care duce pana la Puente Nuevo. Pe cealalta parte casele
sunt construite pe chiar marginea prapastiei si vreau sa va spun ca aceasta imagine este exact cea care m-a
determinat sa imi doresc sa ajung acolo.
Casele acelea, pe marginea prapastiei fara fund… sunt o imagine ireala!!
Ei bine nu stiu cum sa va descriu senzatia pe care o incerc atunci cand ajung exact acolo de unde se vede ceea ce
m-a determinat sa fac atata drum… Nu era prima oara cand ma aflam in aceasta ipostaza, dar senzatia este de
neimaginat! De bine!!! Urmand drumul, in stanga se vede Puente Nuevo! Ce pot sa va spun despre el? Are peste 100
de metri inaltime, va dati seama? Si culmea este ca a fost terminat in anul 1751, dupa 42 de ani cat a durat
constructi sa. Este in cea mai buna stare si azi, fiind traversat si de masini.
Puente Nuevo leaga orasul vechi, cunoscut si sub numele de La Ciudad, cu partea mai noua a Rondei. Podul este
construit peste spectaculosul si abruptul defileu El Tajo, format de raul Gualdevin. Vreau sa va spun ca imaginea
asupra defileului ingust si abrupt, cu marginile stancoase ca niste coloane imense rotunjite, una langa alta, precum
niste piscoturi pufoase, este ceva atat de frumos incat pur si simplu m-am asezat cu mainile sub barbie ca sa admir
frumusetea. Ador momentele acestea de care am parte, facand atata efort (de orice natura) pentru a ajunge sa am
parte de ele: pentru mine reprezinta modul in care imi reincarc bateriile ca sa pot merge mai departe!!
Dupa ce m-am alimentat cu frumusetea din jur, am traversat, in fine, podul penduland cand pe dreapta, cand pe
stanga lui, pentru a nu pierde nici cea mai mica imagine din acea frumusete. Pe ambele parti ale podului sunt
cateva locuri special facute pentru a putea admira frumusetea din jur.
Dupa ce am traverasta podul, in stanga lui se afla un punct de belvedere unde acesta poate fi admirat aproape in
toata maretia lui. Zic aproapre, deoarece cu totul poate fi vazut doar coborand in defileu, dar pe cealalta parte a
podului. Aveam sa facem acest lucru mult mai tarziu, deoarece in acel moment nu stiam asta. Din acel punct de
belvedere, raul se vedea jos, la peste 100 de metri ca o oglinda albastruie si acolo… langa oglinda erau oameni! Am
crezut ca acolo trebuia sa ajungem ca sa vedem podul in toata maretia lui, asa ca ne-am propus sa nu mai zabovim
si… sa o facem. Ne inselam insa.
Am revenit la capatul podului si ne-am continuat drumul. Pe stanga si pe dreapta multe magazinase cu obiecte
minunate de artizanat si de piele. Gentile cel putin m-au lasat praf. Si foarte ieftine, in jur de 20-25 euro o geanta
de piele minunata. Dupa ce ne-am saturat de privit am facut la stanga pe starda Santo Domingo, cu gandul de a
ajunge la baza podului, de unde credeam ca se vedea podul asa cum il stiam din fotografii. In drum, am ajuns la
Casa regelui maur. Fiind unul dintre obiectivele pe care doream sa le abordam, am intrat. In fapt, casa in sine nu
poate fi vizitata. Se viziteaza doar gradinile si Mina de apa.
Gradinile sunt minunate, ca toate gradinile maure dealtfel, care se gasesc pe tot cuprinsul Andaluziei. Banci din
piatra placate cu faianta emailata, multe plante, arce de piatra care sunt insiruite de-a lungul aleilor, foisoare,
fantani si … pestisori. Aleile gradinii serpuiesc, apoi urmeaza niste trepte pe care mergi inevitabil, caci intr-acolo
este Mina de apa. Ce-o mai fi si asta??!! Am sa va spun!
Mina de apa este de fapt locul de unde se facea alimentarea cu apa potabila. Casa se afla sus, deasupra defileului,
iar apa se gaseste jos, in defileu. La peste 100 de metri diferenta de nivel. Asa ca, intr-unul dintre pilonii naturali
de piatra, pe care eu l-am asemuit cu un piscot, a fost sapata o scara in spirala, cu trepte foarte inalte in unele
locuri, cu cate un fel de gemulet sapat in stanca precum o iesire la lumina, din loc in loc. Coborarea a fost de-a
dreptul feerica. parca nu se mai termina. Mi s-a parut ca n-o sa ma mai intorc niciodata din gaura unde intram. La
un moment dat evident ca picura si apa… Din loc in loc erau sapate niste camarute mai mari, probabil unde se
pastra apa sau care serveaul la alte scopuri. Pe gemuletele sapate in stanca, se vedeau atarnad plante agatatoare:
va spun – era feeric! Parca eram in filme! La capatul treptelor: apa! avea o culoare inimaginabila, greu de
reprodus in cuvinte. Limpede si rece. Senzatia aceea, inconjurata de pereti inalti de stanca, cu o raza de
lumina care razbatea doar pe sus, unde se afla cerul, cu apa aceea turcoaz in jur a fost ceva ce nici nu am
sperat sa vad, sa simt, dar care imi va ramane pentru totdeauna in suflet. Si… nu vedeam podul de acolo… nu
era acela locul cautat!
Ma gandeam ca nu voi fi in stare sa ajung inapoi, avand in vedere cat de lunga mi se paruse coborarea si cat de
inalte erau unele trepte. Dar nu a fost asa!
Cred ca energia pe care mi-a dat-o Mina de apa, m-a ajutat sa zbor pana sus. Nici nu am simtit cat de repede am
ajuns sus. Mi s-a parut mult mai usor la urcare si mult mai putin…
Am strabatut iar gradina cea frumoasa si m-am asezat pe o banca placata frumos cu faianta sa fac o fotografie. Era
putin uda si… asa am devenit si eu. Dar ce mai conta acum?! Am facut fotografia cu zambetul pana la urechi si apoi
i-am spus prietenei mele de ce am zambit asa de larg! Urma sa stau uda pe pantaloni ceva vreme… m-am amuzat
teribil din chestia asta si apoi am continuat traseul nostru.
Imediat in stanga iesirii de la Casa regelui maur (intre paranteze fie spus, acolo nu a locuit niciodata un rege maur)
se afla Palatul Marchizului de Salvatierra. Cladirea este foarte frumoasa si poate fi vizitata zilnic, din jumatate in
jumatate de ora intre orele 11.00 – 14.00 si 16.00 – 19.00, fiind inchis joia si duminica dupa amiaza. Deasemenea
palatul este inchis atunci cand proprietarul se afla in resedinta, deoarece este o proprietate privata.
Fatada palatului este foarte frumoasa, in jurul usii de la intrarea fiind un portal cioplit din piatra. Portalul a fost
adaugat palatului in 1748, si are cioplite pe el figuri native din America de Sud. Noi am gasit palatal inchis,
deoarece era … joi. Cu toate acestea, ne-am continuat traseul catre stanga, pe o strada in panta, serpuita, ce
trecea prin Poarta Filip V si peste Podul arab. In dreapta Podului arab se cobora catre Baile arabe, o constructie
foarte bine conservata si restaurata. Baile sunt considerate unele dintre cele mai bine conservate din Europa,
datand din secolul XIII si fiind folosite pana la sfarsitul secolului XVII.
Baile au trei sali diferite, prin care se trece dintr-una intr-alta. La vremea cand erau folosite, cele trei camere
aveau temperature diferite, de la fierbinte, la cald si la rece. Baile au fost construite de-a lungul Arroyo de las
Culebas, un loc perfect pentru sistemul hidraulic, care a supravietuit, in mare parte, pana in zilele noastre.Baile
arabe pot fi vizitate zilnic intre orele 10.00 – 18.00, iar sambata si duminica pana la 15.00 pentru 3 euro.
Dupa ce am vizitat si baile, ne-am reintors la Poarta Filip V, am trecut de ea, am traverasta Podul arab si am ajuns
la Biserica Padre Jesus in fata careia se gaseste fantana ‘’Fuente de los Ocho Canos’’, o fantana absolut minunata,
construita in secolul XVIII pentru regele Filip V.
Acum trebuia sa ne intoarcem dar, in stanga am vazut o curte interioara care mi-a atras atentia. Era de fapt
intrarea catre mai multe locuinte, ca un fel de gang. Intunecos relativ, dar cu o imagine de fundal care mi-a facut
cu ochiul, asa ca am strabatut-o si am ajuns la margine ei: era marginea prapastiei. Imaginea de acolo, asupra vaii
intregi era nemaipomenita! Am revenit pe drum si ne-am reintors pana la Palatul Salvatierra. De pe Podul arab, in
dreapta cum ne intorceam spre Poarta Filip V, casele suspendate la marginea prapastiei sunt o magine parca
ireala!!! Nemaipomenit de frumos! Si spectaculos totodata.
De acolo am facut la dreapta catre Palatul Mondragon care azi adaposteste Muzeul orasului Ronda.
Drumul pe stradutele inguste, curate si primitoare, pietruite si magice parca, l-am parcurs cu usurinta.
In drumul nostru am ajuns la Biserica Santa Maria la Mayor. De fapt este o manastire.
Aceasta se afla intr-o piata cumva inchisa, si am intrata sa o vizitam.
Am platit 4 euro pentru aceasta si am intrat.
Vreau sa va spun ca am ramas muta de incantare.
Inalta, dar nu foarte mare, biserica este spectaculoasa datorita sculpturilor in lemn care se gasesc pe un perete
intreg, in chiar centru bisericii. Este acelasi gen de biserica, cu centrul ocupat de orga, nu liber, asa cum sunt si
catedralele din Sevilla, Malaga si Granada.
De o finite iesita din comun, cu un detaliu al expresiei extraordinar, scuplturile din biserica m-au impresionat!
Dupa ce am vazut si aceasta minune, am continuat drumul spre Palatul Mondragon. Am ajuns relativ repede, caci
orasul nu e foarte mare si poate fi usor batut la picior. Are doar foarte multe lucruri de vazut, care intarzie
calatorul…
Palatul se afla intr-o piata frumoasa si aerisita si am intrat sa vedem despre ce este vorba.
Construit de regale maur ABB el Malik, dupa caderea Rondei in fata dominatiei catolice, palatul a devenit resedinta
regelui Fernardo si a reginei Isabella, pentru scurt timp.
Apoi, de-a lungul anilor, a suferit mai multe renovari si completari, iar azi, o vizita la acest palat este chiar o
experienta!
Palatul m-a incantat in mod deosebit prin imbinarea detaliilor arhitectonice cu multitudinea de curti si gradini, care
il alcatuiesc.
Muzeul Rondei isi are azi sediul in Palatul Mondragon si ofera exponate din neolitic pana in prezent.
Este un muzeu foarte interesant care chiar merita sa fie vizitat.
Eu m-am pierdut prin salile multe si imense, apoi prin gradinile mai mici si mai mari, pe scarile intortocheate… Intr-
un cuvant: mi-a placut!
Palatul poate fi vizitat in fiecare zi intre orele 10.00 – 13.45 si intre 15.00 – 18.00, iar sambata si duminica intre
orele 10.00 – 15.00 pentru numai 2 euro.
Apoi am parasit Palatul Mondragon si cum am iesit in stanga, se face Piata Maria Auxiliadora, o piata foarte
frumoasa, plina de verdeata si terase. Toate terasele erau pline de oameni care pur si simplu… contemplau.
Una din laturile pietei se gaseste pe marginea versantului, avand o panorama superba asupra regiunii.
Prin stanga pietei, cum stateam cu fata sa admiram panorama, se face o carare pietruita care serpuieste in jos.
Ei bine… pe acolo trebuia sa coboram ca sa ajungem la punctual de unde Puente Nuevo se arata in toata
splendoarea sa!
Evident, am coborat… am coborat… am coborat!
Dealtfel, nu este greu. Cararea este in panta, dar nu abrupta, asa ca nu este o problema.
Jos, o poarta veche si o casa au fost candva. Au ramas doar ramasite… Si un vas imens in care probabil se pastra
apa, indica faptul ca acolo chiar au locuit oameni. M-am gandit ca probabil proprietarii au murit si n-au avut urmasi
sau urmasii lor au parasit locuruile.
Ei bine, din acea fosta curte se vede Puente Nuevo!
Este absolut fabulos!
Nici nu pot sa-mi imaginez cum o fi fost sa te trezesti dimineata in verdele care este de jur imprejur, in zgomotul
raului Guadelvin care trece prin defileul El Tajo, cu putina ceata … care se ridica … Cred ca era ceva de vis!
Ce s-o mai lungesc, privelistea este absolut spectaculoasa, iar efortul de a ajunge pana acolo chiar a meritat cu
totul.
Va spun sincer, mai sunt o gramada de alte lucruri de facut sau de vazut in Ronda. Puteti gasi mai multe detalii pe
site-ulwww.turismoderonda.es.
Este un loc unde se poate sta foarte bine pentru cateva zile.
Minunatiile naturii impletite cu arhitectura si aerul orasului… sunt o incantare.
Nu am decat cuvinte de lauda la adresa acestei destinatii pe care mi-am dorit sa o cunosc, pe care am cunoscut-o,
am vazut-o si simtit-o si de care chiar m-am indragostit!
Este un loc unde, cu adevarat merita sa ajungeti. Macar odata iviata.
Si … un sfat: nu mergeti acolo cu o excursie cumparata de la agentiile de turism de pe Costa del Sol.
Aceste asa zise excursii pot fi numite o alergatura continua fara a avea timp sa gusti sau sa simti locul. Se pierde o
gramada de timp cu adunatul turistilor de prin hoteluri diverse, mai mult decat dureaza vizitele propriu-zise la
obiective. Si… ce rost are sa pierdeti timpul si banii intr-un autocar?
Mergeti pe cont propriu, ca sa zaboviti unde si cat doriti.
Eu va garantez ca nicio excursie organizata nu va va duce nici in Mina de apa, nici lin defileu sa admirati Puente
Nuevo… Si ar fi mare pacat sa treceti doar pe langa ele…
Asadar: cu prima ocazie, va sfatuiesc sa mergeti negresit la Ronda, orasul de pe stanci!!
Riviera del Sol - Mijas
Anul trecut in luna iunie am fost in vacanta pentru a 5 oara pe Costa del Sol.
De obicei mergeam in Torremolinos, dar de data aceasta am ales Mijas-ul. A fost o alegere inspirata. Am cumparat
biletele de avion Bucuresti - Malaga, de la o companie low cost romaneasca, iar cazarea de pe un site din UK. Am
inchiriat un penthouse cu un view fantastic, intr-o zona a Mijas-ului numita Riviera del sol.
Am fost 4 adultii si 2 copii, din care unul inca in burtica!
Dupa ce am aterizat in Malaga, am mers sa ridicam autoturismul pe care-l rezervaseram deja din tara, am inghesuit
bagajele in masina si am pornit spre Mijas. Drumul de la Malaga pana in Mijas dureaza cam 30 min (aprox. 35 Km) si
se intinde dea lungul coastei. La sosire am fost asteptati de proprietarii apartamentului, Lynn si Dennis, doi englezi
haiosi, care ne-au prezentat apartamentul si ne-au dat cheile acestuia.
Apartamentul era foarte curat, bine utilat, cu tot ceea ce aveam nevoie.
Insa ceea ce ne-a dat pe spate a fost terasa acestuia, de aprox. 40 mp, cu o priveliste fantastica asupra
Mediteranei, Gibraltarului si a Africii.
Cele 17 zile le-am petrecut la plaja si shoping in diverse locuri de pe coasta.
Cateva zile am facut plaja in Torremolinos, prima noastra dragoste, unde intotdeauna ne-am simtit ca acasa.
Mergand de 4 ori in ultimii 6 ani acolo, intelegeti de ce!
De asemenea am mers in celebra Marbella, cu al ei Puerto Banus, unde, vazand atatea iahturi luxoase si atatea
masini ff scumpe (pe unele nu le-am vazut in viata mea), simti la propriu mirosul banilor, in minunata Benalmadena
si portul sau grozav.
Intr-una din zile am vizitat oraselul/satucul Mijas. Un sat superb aruncat pe un munte cu casute albe pline de flori,
cu piete mici pline de turisti, cu carciumioare cochete si o priveliste de vis asupra marii.
De asemenea am vizitat Sevilla, capitala Andaluziei (o sa povestesc in alta postare).
Insa, locul cel mai frumos din zona Mijas mi s-a parut a fi La Cala de Mijas, un orasel mai mult turistic situat chiar pe
plaja, cu multe vile si apartamente de vacanta superbe, cu restaurante cu specific pescaresc direct pe plaja.
Au fost 17 zile de vis care au trecut foarte repede.