CAPITOLUL 3

SISTEME DE TELEVIZIUNE IN CULORI

3.1 Trăsături comune ale sistemelor de televiziune în culori

3.1.1 Semnale primare de culoare

În domeniul televiziunii color se utilizează sistemul colorimetric RGB-TV, unde
iniţialele provin de la denumirile în engleză ale culorilor principale, şi anume: roşu (Red,
λR = 610 nm ), verde (Green, λG = 535 nm ), albastru (Blue, λB = 470 nm ); s-au ales aceste
culori pe baza luminoforilor disponibili la introducerea sistemului, care sunt folosiţi la
producerea elementelor de imagine. De remarcat că în paranteze sunt menţionate valorile
lungimilor de undă dominante, deoarece emiterea unei radiaţii monocromatice este
imposibilă. Baza teoretică a acestui sistem o constituie prima axiomă a lui Grassman, care
afirmă că orice culoare din spectru se poate descompune în cele trei menţionate mai sus, cu
diferite ponderi, cu ajutorul unor filtre optice. Transmisiunea informaţiei de luminanţă se face
prin semnalele primare de culoare ( ER , EG , EB ), ale căror amplitudini dau valoarea
luminanţelor celor trei culori primare.

3.1.2 Compatibilitatea cu sistemele de televiziune alb-negru

Datorită faptului că televiziunea color a găsit la apariţie o infrastructură cu receptoare
alb-negru a fost necesară asigurarea unei compatibilităţi directe, şi anume posibilitatea de a
recepţiona pe un receptor alb-negru o transmisiune color cu erori neobservabile sau greu
observabile. Pentru a împlini acest deziderat trebuie a fi păstraţi pentru televiziunea color
parametrii de analiză şi sinteză, şi anume raportul de aspect, frecvenţa liniilor şi cadrelor,
duratele şi amplasările impulsurilor, cât şi parametrii canalului de transmisiune, cum ar fi
tipul de modulaţie, lărgimea de bandă, frecvenţa relativă a purtătoarelor. Toate acestea
reprezintă limitări pentru semnalul color, deoarece la apariţia lui tehnologia avea posibilităţi
mult mai mari ca la apariţia sistemului alb-negru.
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Mai trebuie asigurată şi o compatibilitate inversă, aceasta însemnând capacitatea de a

recepţiona pe un televizor color o emisiune alb-negru, ceea ce introduce o nouă condiţionare
în aparatele color.

3.2 Semnalele utilizate într-un sistem compatibil de TVC

Există un semnal în televiziunea color numit semnal de luminanţă, notat cu EY şi

care poate fi prelucrat de un televizor alb-negru, asigurându-se astfel compatibilitatea directă.
Acest semnal se obţine din însumarea ponderată a componentelor corespunzătoare celor trei
culori primare şi reprezintă luminanţa descompusă conform axiomei a treia a lui Grassman.
Ponderarea este dată de percepţia diferită de către sistemul vizual uman a celor trei culori de
bază, în funcţie de lungimea lor de undă. Percepţia este ilustrată în caracteristica de
sensibilitate spectrală K ( λ ) , normată la valoarea ei maximă ce se atinge la λ = 556 nm .
Percepţiile fiecărei culori în parte se împart la suma lor pentru a da coeficienţii ce se vor
0,17 0,17 0,9
înmulţi cu semnalele corespunzătoare: c = = = 0,11 , b = = 0,53 ,
0,17 + 0,9 + 0, 46 1,53 1,53
0, 46
a= = 0,3 . Rezultă semnalul de luminanţă:
1,53
EY = 0,3ER + 0,53EG + 0,11EB .

Pentru a uşura transmisia şi având în vedere că dacă avem două semnale din ER ,G , B îl putem
afla pe al treilea cunoscând pe EY se va lucra cu semnale diferenţă de culoare ER − EY şi
EB − EY . Astfel, redarea luminanţei se va face numai după EY , ceea ce se numeşte principiul
luminanţei constante. Pentru a obţine o imagine alb-negru, se va considera în relaţia de mai
sus ER = EG = EB = EY şi astfel semnalele diferenţă de culoare se anulează. Deci pentru o
emisiune alb-negru, unde aceste semnale nu există, recepţia se va face în condiţii bune,
respectându-se astfel compatibilitatea inversă.
Ne interesează ca luminanţa redată pe ecran să fie liniar variabilă în raport cu semnalul
recepţionat. În acest scop se va face o corecţie de γ . Se va considera tubul cinescop color ca
fiind o suprapunere de trei tuburi ce lucrează pe cele trei culori de bază. Se poate scrie:
) )
BR ,G , B = k ⋅ ERγ ,G , B , unde E este semnalul primar de culoare recepţionat. Corecţia de gamma
(sau de contrast) constă în modificarea valorilor celor trei semnale la emisie, în camera de luat

2
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

1
vederi: ER′ ,G , B = ( ER ,G , B ) γ . Considerând canalul fără pierderi (sau cu pierderi minime) vom
avea la recepţie rezultatul scontat.

3.3 Semnalul de crominanţă şi semnalul video complex color

Se folosesc limitările sistemului vizual uman şi proprietăţile semnalului de crominanţă
pentru a transmite toate informaţiile referitoare la imaginea color pe aceeaşi bandă de
frecvenţă ca la semnalul alb-negru (compatibilitatea directă).
Având în vedere că analiza este similară cu cea de la televiziunea alb-negru spectrele
semnalelor rezultate vor avea aceleaşi caracteristici: componente la multipli de f H , cu
componente întreţesute de la spectre în jurul a două frecvenţe principale vecine, amplitudinea
scade cu frecvenţa etc. În spaţiile care se găsesc între componentele principale, la multipli
f
impari de H se vor plasa semnalele diferenţă de culoare, modulate cu o subpurtătoare de
2
culoare fie prin modulaţie în cuadratură, fie în frecvenţă, depinde de sistemul discutat.
Plasarea se va face la frecvenţe relativ mari, astfel încât semnalul de crominanţă să afecteze
cât mai puţin pe ce de luminanţă (iar separarea la recepţie este mai uşoară) şi de asemenea
influenţa primului să fie cât mai mică pe receptoarele alb-negru (compatibilitate directă).
Folosind faptul că sistemul vizual uman are o sensibilitate mai mică la detaliile color
faţă de cele alb-negru putem satisface cerinţa de limitare a spectrului semnalelor diferenţă de
culoare (la 1, 2 − 1, 5 MHz ), dată de dimensiunea spectrului total.
După reducerea benzii prin filtrare se obţine semnalul de crominanţă. Prin însumarea
semnalului de luminanţă cu cel de crominanţă şi cu alte semnale auxiliare se obţine semnalul
video complex color, SVCC.
Compatibilitatea directă este aproximativ satisfăcută deoarece semnalul de crominanţă
introduce componente în plus care sunt procesate de asemenea şi vor apărea pe în semnalul de
luminanţă şi pe ecran, dar ele vor fi perceptibile la nivelul detaliilor sub forma unor puncte
date de diferite alternanţe ale semnalului modulat. Acest efect se numeşte vizibilitatea
subpurtătoarei. Deci frecvenţa acesteia va trebui să fie suficient de mare, şi în plus la o
valoare astfel încât să se asigure întreţeserea spectrelor; de aceea sistemele color se mai
numesc şi sisteme cu componente multiplexate în frecvenţă. Semnalele diferenţă de culoare
au totuşi un aport de luminanţă la nivelul detaliilor fine din cauza faptului că ele sunt
prelucrate neliniar (corecţia de gamma) şi principiul luminanţei constante nu mai este
respectat.

4 Sistemul PAL

4.1 Câteva caracteristici comune sistemelor de televiziune color cu

modulaţie în cuadratură
Modulaţia în cuadratură este folosită în sistemele NTSC şi PAL. Semnalul de
crominanţă are formula:
EC′ ( t ) = EB′ −Y ( t ) sin ω sp t + ER′ −Y ( t ) cos ω sp t = EC′ ( t ) sin ⎡⎣ω sp t + ϕ C ( t ) ⎤⎦ ,

3
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

ER′ −Y ( t )
unde EC′ ( t ) = ER′2−Y ( t ) + EB′2−Y ( t ) , ϕC ( t ) = arctg . Se constată că folosind semnalele
EB′ −Y ( t )
diferenţă de culoare în forma lor normală se poate depăşi atât nivelul maxim de 1V
corespunzător albului (distorsiuni de supramodulaţie), cât şi nivelul negrului (suprasarcini pe
emiţător), ceea ce este inadmisibil. Reducerea amplitudinii vârf-vârf a semnalului EY′ + EC′ la
0, 7V înainte de însumarea cu semnalele auxiliare se face printr-o normare (ponderare) cu
valoarea maximă. Va trebui ca:
⎡ E ′ + ( a ⋅ E ′ )2 + ( b ⋅ E ′ )2 ⎤ ⎡ ′ 2 ⎤
GALBEN = 1 şi EY + ( a ⋅ ER −Y ) + ( b ⋅ EB −Y )
2
′ ′ TURCOAZ = 1 .
⎣⎢ ⎦⎥ ⎣⎢ ⎦⎥
Y R −Y B −Y

1 1
Rezolvând rezultă valorile a = = 0,877 şi b = = 0, 493 . Această restrângere a
1,14 2, 03
excursiei semnalului de crominanţă asigură şi valori peste limita de sincronizare. La recepţie,
semnalele diferenţă de culoare vor fi amplificate cu valorile respective pentru a se putea
reconstitui imaginea exact.
Un semnal specific sistemelor color (după care se pot recunoaşte) este semnalul de
sincronizare (sau salva de culoare sau burst). Prezenţa acestuia poate fi detectată pe palierul
posterior al impulsului de stingere şi este necesară la demodularea sincronă de la recepţie,
unde purtătoarea generată trebuie să fie de aceeaşi frecvenţă şi fază ca cea de la emisie, astfel
încât culoarea redată să fie aceeaşi (în nuanţă şi saturaţie). Acest semnal este format din 10
perioade ale unei sinusoide de aceeaşi excursie ca şi amplitudinea impulsurilor de
sincronizare. Distorsiunile liniare (defazaj constant) nu afectează nuanţa redată, însă cele
neliniare pot da erori care sunt uşor observabile chiar şi la valori mici. Aceasta este marele
dezavantaj al NTSC-ului, şi care este eliminat de sistemul PAL. Eroarea de saturaţie
(amplitudinea semnalului de crominanţă) este mai puţin observabilă, cu atât mai mult cu cât
valoarea amplitudinii burst-ului este standardizată la valoarea menţionată mai sus. Pe baza
acestei valori se face reglajul automat al amplificării căii de crominanţă (al saturaţiei).

4.2 Semnale utilizate

În sistemul PAL se foloseşte semnalul de luminanţă (comun şi cu celelalte sisteme) ce
are expresia:
EY = 0,3ER′ + 0,59 EG′ + 0,11EB′ .
Pe lângă acest se mai transmit semnalele diferenţă de culoare ponderate:
E′ E′
EU′ = B −Y şi EV′ = R −Y ,
2, 03 1,14
obţinute din semnalele primare de culoare. Următorul tabel ilustrează obţinerea amestecului
de culori şi a semnalelor de luminanţă şi crominanţă înainte de corecţia de gamma.

Culoarea ER EG EB EY ER − EY EB − EY EC ϕo

Alb tip C 1 1 1 1 0 0 0 0

Galben 1 1 0 0,89 0,11 -0,89 0,89 173

Turcoaz 0 1 1 0,70 -0,7 0,30 0,76 307

Verde 0 1 0 0,59 -0,59 -0,59 0,83 225

4
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Mov 1 0 1 0,41 0,59 0,59 0,83 45

Roşu 1 0 0 0,30 0,70 -0,30 0,76 127

Albastru 0 0 1 0,11 -0,11 0,89 0,89 353

Negru 0 0 0 0 0 0 0 0

Notă: Se numeşte “Alb tip C” albul corespunzător temperaturii la cald de 6500 K .

Reprezentarea grafică a acestui tabel este oscilograma de pe pagina următoare.
Se face corecţia de gamma corespunzătoare asupra semnalelor primare de culoare
(tabelul presupune această corecţie inexistentă) şi rezultă semnalele ER′ , EG′ , EB′ . Acestea
sunt trecute printr-o matrice formată din divizoare rezistive de mare precizie, obţinându-se
E ′ − EY′ E ′ − EY′
semnalele diferenţă de culoare R şi B . Acestea se filtrează trece-jos din motive
1,14 2, 03
E′ E′
prezentate mai sus rezultând EU′ = B −Y şi EV′ = R −Y , ce urmează a fi modulate în
2, 03 1,14
cuadratură pentru formarea semnalului de crominanţă. Toate acestea se pot observa în
următorul paragraf care tratează schema bloc a codorului de culoare PAL.

Semnalele primare de culoare, diferenţă de culoare şi de luminanţă au următoarele

forme pentru mira de bare color standard.

5
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Semnalul de crominanţă neponderat are următoarea formă:

6
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

După ponderarea cu coeficienţii corespunzători rezultă semnalul video complex:

4.3 Schema bloc a codorului de culoare în sistemul PAL

Există două căi de prelucrare în această schemă: calea de luminanţă şi calea de crominanţă,
definite astfel după semnalele ce le prelucrează. La intrare se primesc semnalele primare de
culoare de la traductorul opto-electronic (cameră de luat vederi), şi care are următoarea
schemă.

7
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Semnificaţia notaţiilor este:

• SO - separator optic, lentilă ce preia imaginea, respectiv luminanţa mediului şi o trimite
spre etajul de filtrare;
• OD1,2 - oglinzi dicroice; au rolul de a lăsa să treacă doar o parte din spectru, reflectând
restul; OD1 lasă să treacă roşul iar OD2 verdele;
• O1,2 - oglinzi semitransparente, reflectează unda luminoasă mai departe;
• FR , FG , FB - filtre colorate optice trece bandă, realizează la ieşire doar componenta de
luminanţă corespunzătoare culorii respective;
• FN - filtre neutre, egalizează răspunsul spectral pe fiecare cale;
• Trad R, G , B - traductoare de culoare, dispozitive video captoare (mai nou CCD) ce
transformă semnalul luminos în semnal electric.

Imediat după intrare se face corecţia de gamma, iar semnalele se introduc într-o matrice cu
ajutorul cărei se obţin semnalele diferenţă de culoare, respectiv semnalul de luminanţă.
Această matrice este compusă din trei circuite, unul pentru fiecare semnal. Circuitul pentru
semnalul luminanţă este ilustrat mai jos.

Datorită preciziei mari cerute pentru valorile rezistoarelor din această reţea de divizare, ea se
realizează deseori integrat. Relaţiile între valorile rezistoarelor sunt:
R3 R5 R8
= 0,3 , = 0,59 , = 0,11 , R3 = R6 = R9 = R10 .
R1 + R3 R4 + R5 R7 + R8
Tensiunile pe R2,5,8 injectează curent prin R10 şi la ieşire se culege o superpoziţie de trei
tensiuni.

8
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Cea de-a doua schemă foloseşte semnalul dat de prima şi este folosită la obţinerea semnalelor
diferenţă de culoare.
Întrucât pe calea de luminanţă a codorului PAL se fac doar două însumări (o dată cu
semnalele de stingere şi sincronizare, şi a doua oară cu semnalul de crominanţă) mai trebuie
introdus un bloc de întârziere pentru ca semnalul să ajungă la ultimul sumator simultan cu
cele de pe cale de crominanţă.
Pe această cale se filtrează mai întâi semnalele diferenţă de culoare şi apoi acestea se
modulează în cuadratură, după ce s-a adunat anvelopa salvei de culoare de la blocul BK
(Burst Key). Blocurile F sunt blocuri de fixare au rolul de a reface componenta continuă.
Modularea propriu zisă se face prin cele două circuite de produs şi un circuit de sumare,
obţinându-se semnalul EC′ , care se adună cu ceea ce rezultă de pe ramura de sus pentru a da la
ieşire semnalul video complex color (SVCC). Alternarea semnului componentei EV′ de la o
linie la alta se realizează prin comandarea de către sincro-generator a circuitului de defazare
cu π (alternare a semnului) pentru componenta în cosinus. Această alternare este necesară
pentru a respecta principiul compensării erorii de fază, specific sistemului PAL.

4.4 Principiul compensării erorii de fază în sistemul PAL

Se bazează pe faptul că există o corelaţie puternică pe ambele dimensiuni între
punctele vecine într-o imagine. Distorsiunile neliniare conform cărora faza variază pe o durată
mult mai mare decât perioada unei linii TH pot fi aproximate pe durata unei linii cu o variaţie
a erorii de fază funcţie doar de amplitudinea semnalului de crominanţă. Se face o mediere la
recepţie a semnalului de pe două linii consecutive; pentru ca eroarea de fază să se anuleze este
necesar ca ea să apară pe linia următoare cu semn schimbat. Acest tip de transmisiune dă
numele sistemului (Phase Alternation Line). Principiul este ilustrat în figura următoare:

9
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Se reprezintă semnalul de crominanţă într-un punct pe linia K prin fazaorul E ′CK . Se va

)
schimba de la o linie la alta semnul componentei EV′ . Se va recepţiona E ′CK cu eroarea de
) )
( )
fază aferentă −Δϕ . Se va media E ′CK cu E ′CK −1 * care va avea eroarea de fază în sens
)
invers. Dacă eroarea de fază a fost eliminată, amplitudinea semnalului mediat E ′CDK a scăzut,
ceea ce are efect de scădere a saturaţiei culorii asupra imaginii. S-a constatat că ochiul poate
observa erori de saturaţie corespunzătoare unor erori de nuanţă (fază) de 40o , erori care ar fi
foarte vizibile. Dezavantajele sunt: necesitatea folosirii unui bloc de memorie la recepţie,
pentru memorarea conţinutului liniei precedente. S-a ales pentru schimbarea fazei EV′
deoarece este amplificat mai puţin decât EU′ .

4.5 Semnalul de sincronizare a culorii (burst)

Foloseşte la sincronizarea în frecvenţă şi fază a subpurtătoarei generate la recepţie cu
cea de la emisie, şi de asemenea la reglajul automat al saturaţiei (referinţa de amplitudine
pentru o linie). Pentru a transmite şi informaţia asupra tipului liniei (cu EV′ negativ sau
pozitiv) fără a introduce alt semnal se transmite burst-ul de la o linie la alta cu semn schimbat
(antifază). Având în vedere că burst-ul se modulează şi el cu frecvenţa subpurtătoarei va
rezulta o fază de +135o pentru linie de tip “pozitiv” şi de +225o pe celălalt tip de linie.
Salva de culoare nu se transmite pe liniile de întoarcere a spotului pe verticală, 9 pe
cadru, alese astfel pentru că semnalul de burst are nevoie de 4 câmpuri pentru a-şi reface faza.

10
 SISTEME COMPATIBILE DE TELEVIZIUNE ÎN CULORI

Notând amplitudinea componentelor sale în cuadratură cu S, burst-ul se scrie:

SC ( t ) = − S sin ω sp t + Sg com ( t ) cos ω sp t = S 2 sin ⎡⎣ω sp t + 180° − g com ( t ) ⋅ 45°⎤⎦
Se observă că salva de culoare are faza +135° pe liniile pe care se transmite + EV′ şi
225° = −135° pe celelalte. Astfel, burst-ul serveşte la identificarea liniei care se transmite, în
vederea unei eventuale inversări de fază

11