Creativitatea şi stimularea ei prin predarea disciplinei

Limba şi literatura română

Înv. Harbatesco Doina Mariana

Şcoala cu Clasele I-VIII Nr.12 Botoşani

Nu vă mândriţi cu predarea unui număr mare de cunoştinţe

Stârniţi numai curiozitatea.
Mulţumiţi-vă să le deschideţi minţile, nu le supraîncărcaţi
Puneţi în ele scânteia!
Anatol France
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale contemporaneităţii şi totodată una din cele
mai fascinante.Conceptul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin ,,creare’’ care înseamnă zămislire,
făurire, naştere.Într-o accepţiune largă, creativitatea constituie un proces de însuşiri şi aptitudini psihice care, în
condiţii favorabile, generează produse noi şi de valoare pentru societate. Ea este forma cea mai înaltă a activităţii
omeneşti.
Anul European al Creativităţii şi Inovării, 2009, şi-a propus să sensibilizeze opinia publică cu privire la
creativitate şi la inovare ca fiind competenţe cheie pentru dezvoltarea personală, socială şi economică. De ce se
impune atât de imperios dezvoltarea, cultivarea şi exploatarea creativităţii nu numai la copii, ci la toate vârstele?
Cauzele sunt multiple: explozia informaţională, şi, în acelaşi timp, perimarea ei rapidă, problemele majore cu care
se confruntă omenirea - criza resurselor naturale, poluarea Terrei, criza financiară etc. sunt probleme a căror
rezolvare reclamă eforturi creative fără precedent.
Un reputat psiholog american,R.S.Woodworth, declara: Dacă în urmă cu secole omenirea a progresat
prin exploatarea resurselor solului şi apoi a celor ale subsolului, astăzi oamenilor le rămâne ca decisivă soluţia să
exploateze resursele propriei inteligenţe şi creativităţii ce se dovedesc infinite.
Creativitatea trebuie să fie un atribut definitoriu al omului modern.Trăind într-o societate aflată în
continuă schimbare, elevul va trebui ca universului informaţional întâlnit să-i dea sens în mod critic, creativ şi
productiv. Pentru a manevra bine informaţiile, elevul va trebui să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i
ofere posibilitatea de a sorta informaţia cu eficienţă, de a organiza ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi
plin de semnificaţii. Învăţând creativ, elevii devin creativi.
Şcolarii mici au o creativitate naivă, graţie fie imaginaţiei bogate, fie curiozităţii, plăcerii de a fabula,
spontaneităţii specifice vârstei. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan şi independent, cu
atât şansele ca acesta să devină o persoană creativă cresc.
Şcoala este cea care trebuie să descopere potenţialul creativ al elevilor sondând dimensiunile posibile
ale personalităţii acestuia , să instruiască, să educe,să organizeze, să corecteze, să perfecţioneze şi să evalueze
neîncetat procesul formării şi desăvârşirii calităţile necesare omului de mâine.
În şcolile româneşti, potenţialul elevilor trebuie dezvoltat în două sensuri: acumularea de informaţii,
structuri, deprinderi, priceperi, competenţe, tehnici de învăţare şi aplicare a lor în cotidian, şi dezvoltarea
potenţialului creator, a capacităţii de a formula şi rezolva probleme, cultivarea interesului faţă de domeniul
descoperirilor şi inovaţiilor.
Practic, fiecare arie curriculară, activităţile extracurriculare ca şi cele extraşcolare oferă oportunităţi în
acest sens.
Având în vedere importanţa Limbii şi literaturii române ca obiect de studiu, dar şi importanţa acesteia
în activitatea umană, voi prezenta, în cele ce urmează,câteva aspecte legate de modul în care am stimulat
creativitatea elevilor, dezvoltându-le gândirea critică, flexibilă şi originală. În acest scop, am utilizat, cu precădere,
metode şi tehnici activ – participative de grup, cum ar fi: ciorchinele, metoda brainstorming, metoda pălăriilor
gânditoare, metoda predării/învăţării reciproce, cubul etc.

Metoda ciorchinelui este o variantă mai simplă a brainstorming-ului şi are ca scop exersarea
gândirii libere şi structurarea informaţiilor într-o formă de organizare grafică accesibilă.
Există mai multe variante conform cărora elaborarea ciorchinelui se poate realiza în asociere cu
brainstorming, pe grupe, folosind texte, imagini, sau individual.Ciorchinele poate fi utilizat în
momentul evocării sau al reflecţiei,ca mijloc de rezumare.
Ciorchinele este o metodă bazată pe scriere. Utilizarea ei presupune parcurgerea unor etape, cum
ar fi:
 Se propune tema care urmează a fi cercetată, aceasta scriindu-se printr-un cuvânt în
mijlocul tablei sau al foii de hârtie;
 Se notează în jurul acesteia toate ideile, sintagmele sau cunoştinţele care le vin în minte în
legătură cu tema respectivă, ducându-se linii între acestea şi cuvântul iniţial;
 Pe măsură ce se scriu cuvintele , se duc linii între ideile ce par a fi conectate;
 Activitatea se opreşte atunci când s-a atins limita de timp acordată sau când se epuizează
toate ideile.
Elevii vor respecta următoarele reguli:
 Scriu tot ce le trece prin minte referitor la temă;
 Nu judecă, nu evaluează ideile propuse ci doar le notează;
  Nu se opresc până când nu epuizează toate ideile sau până nu expiră timpul alocat;
 Lasă să apară cât mai multe şi variate conexiuni între idei fără să limiteze numărul ideilor
sau fluxul legăturilor dintre acestea.
Aplicaţie: Compunerea Primăvara – clasa a III- a
cuiburi moi
albine harnice soare dulce dumbrăvioară
pomi înfloriţi fluturi cer albastru

câmp înverzit PRIMĂVARA rândunele cuci

flori gingaşe miei zglobii frumuseţe copii veseli nouă viaţă

verde crud natura în sărbătoare zâna cea bună şi frumoasă

Metoda brainstorming (furtună în creier) a fost concepută de A. F. Osborn în 1938 şi înseamnă, în

traducere etimologică, strategie ce nu admite nici un fel de critică.
Brainstorming -ul aplică filozofia marelui DA.
 Activitatea se desfăşoară în grupuri formate dintr-un număr par de membri 10 – 12. Fiecare
grup îşi alege un conducător şi un secretar.
 Etapa producţiei de idei durează 15 – 30 minute.
 Metoda cuprinde două etape majore:
- etapa luminii verzi în care se emit ideile (secretarul consemnează cu maximă exactitate toate
ideile emise de participanţi)
- etapa luminii roşii care constă în evaluarea critică (conducătorul verifică lista ideilor colectate)
 Ca punct de plecare poate fi orice subiect, cu condiţia ca acesta să fie scris cât mai clar şi mai
explicit pe un suport;
 Toate ideile sunt respectate şi acceptate, nu se admite critica, se poate orice şi oricând ,
cantitatea ideilor este mai importantă decât calitatea, cu cât ideile sunt mai neobişnuite cu atât
mai bine;
 Toate ideile sunt inventariate în forma lor originală, se enunţă criterii de evaluare, se păstrează
ideile care corespund criteriilor propuse;
Avantaje :
 elevii învaţă să-şi exprime ideile liber;
 învaţă să valorifice ideile celorlalţi
 se eliberează de prejudecăţi
 se dezvoltă relaţiile interpersonale prin valorizarea ideilor fiecăruia
 se realizează o ambianţă plină de prospeţime şi de emulaţie

Elevii se întrec în a căuta idei cât mai variate, diferenţiindu-se inevitabil prin potenţialul creator individual.
Cele mai la îndemână exerciţii de brainstorming literar pot avea ca puncte de plecare:
 Textele literare din manual;
 O situaţie dată sau creată ad-hoc: Literele s-au certat. De ce oare?
 O întrebare dubitativă: Ce s-ar întâmpla dacă pisicile s-ar transforma în şoricei?
 Cuvinte cheie: cartea, prietene, şcoala, ploaia, vântul, tristeţea, ajutor ;
 Imagini- simbol reprezentând obiecte, chipuri umane ( vesele,triste, furioase), plante, peisaje;
 Gestul şi mimica (simbolizând o stare sufletească – oftatul, mirarea, bucuria).

Aplicaţie:
Clasa a III-a
Vizita, după I.L.Caragiale
Li se cere elevilor să scrie tot ce ştiu ei despre felul în care trebuie să se comporte copiii atunci când
părinţii lor au musafiri. Iată câteva idei păstrate după inventariere:
Salut respectuos musafirii sosiţi.
Le ofer scaune confortabile să se aşeze.
Răspund politicos la întrebările care mi se pun.
O ajut pe mama să-i servească cu ce avem mai bun în casă.
Cer permisiunea să mă retrag în camera mea împreună cu copiii musafirilor.
Ne jucăm în linişte sau ne uităm la televizor.
Lucrându-se în grup, se produc mai multe idei, se găsesc mai multe soluţii decât dacă membrii grupului
ar lucra separat, se deschid noi orizonturi. Creşte încrederea elevilor în forţele proprii pentru că se solicită
implicarea tuturor în emiterea de idei şi găsirea de soluţii inedite la problemele şi sarcinile apărute.
 Începătorilor li se pot da următoarele sfaturi:
Şi ideea ta poate fi bună!
Nimeni nu gândeşte exact ca celălalt!
,,Citeşte! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator de idei şi imagini!’’ (M.Eminescu)

Metoda pălăriilor gânditoare

Acest nou tip de metodă de predare învăţare este în sine un joc. Copiii se împart în şase grupe pentru
şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împărţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru
succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat , iar cele şase pălării să fie frumos
colorate , să-i atragă pe elevi. Fiecare culoare reprezintă un rol.
 Pălăria albastră - este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul
discuţiilor, extrage concluzii - clarifică, alege soluţia corectă
 Pălăria albă - deţine informaţii despre tema pusă în discuţie, face conexiuni, oferă informaţia
brută, aşa cum a primit-o – informează
 Pălăria roşie – îşi exprimă emoţiile , sentimentele, supărarea faţă de personajele întâlnite, nu se
justifică – spune ce simte.
 Pălăria neagră – este criticul, prezintă posibile riscuri, pericole, greşeli la soluţiile propuse,
exprimă doar judecăţi negative – identifică greşelile
 Pălăria verde – oferă soluţii alternative, idei noi, inovatoare, caută alternative – generează idei
noi
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, explorează optimist
posibilităţile, creează finalul – efortul aduce beneficii

Aplicaţie:Clasa a II-a
Ciuboţelele ogarului, după Călin Gruia
*Pălăria albă povesteşte pe scurt textul;
*Pălăria albastră îl caracterizează pe Iepure în contradicţie cu Ogarul;
*Pălăria roşie arată cum, Iepurele, având doi galbeni, mergea spre iarmaroc zgribulit şi speriat;
*Pălăria neagră critică atitudinea Iepurelui care, dând dovadă de naivitate, a crezut în cinstea Ogarului;
*Pălăria verde – acordă variante de acţiune Iepuraşului;
*Pălăria galbenă găseşte alt final textului.

Prin metoda predării / învăţării reciproce elevii sunt puşi în situaţia de a fi ei înşişi profesori şi de a
explica colegilor rezolvarea unei probleme. Copiii sunt împărţiţi în grupe de câte patru şi fiecare primeşte un rol
bine definit: rezumator, întrebător, clarificator, prezicător. Rezumatorul face un scurt rezumat al textului citit,
întrebătorul grupului pune întrebări clarificatoare, clarificatorul, care trebuie să aibă o viziune de ansamblu,
răspunde întrebărilor grupului, iar prezicătorul, în colaborare cu ceilalţi membri ai grupului prezice care va fi cursul
evenimentelor. Grupele pot avea texte diferite pe aceeaşi temă, sau pot avea fragmente ale aceluiaşi text. Elevii
pot lucra pe aceeaşi fişă, pe care fiecare să aibă o sarcină precisă, sau pe fişe diferite, urmând ca în completarea
lor să existe o strânsă colaborare.
Beneficiile acestei metode sunt:
- stimulează şi motivează;
- se învaţă metode şi tehnici de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală ce vor fi folosite în viitor şi în mod
independent ;
- se dezvoltă capacitatea de ascultare activă, de concentrare asupra textului pentru a selecta esenţialul şi de
exprimare;
- se dezvoltă gândirea cu operaţiile ei.
Etapele:
1. Prezentarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii
2. Împărţirea rolurilor elevilor
3. Organizarea pe grupe
4. Lucrul pe text
5. Realizarea învăţării reciproce
6. Aprecieri, completări, comentarii

Aplicaţie: Clasa a III-a

Subiectul: Legenda ghiocelului, după Eugen Jianu
Textul va fi împărţit în fragmente şi fiecare grupă primeşte câte un fragment de studiat pe care îl va citi
individual. În cadrul grupei, elevii lucrează pe fişe individuale. Elevii aceleeaşi grupe vor colabora în înţelegerea
textului şi în rezolvarea sarcinilor de lucru.
La sfârşit, elevii îşi comunică unii altora concluziile.
Voi prezenta succint activitatea grupei care a studiat al doilea fragment al subiectului abordat.

Elevul Sarcini
Rezumatorul Scrie în câteva propoziţii ceea ce a citit. Rezumatorul celui de al doilea fragment
va scrie: Baba Iarna aude un clinchet vesel de clopoţel. Supărată pe cel ce
cutează să i se împotrivească, începe să caute in jurul ei. Curând ea descoperă un
ghiocel mic, alb şi plăpând. Îl ameninţă cu îngheţul.
Întrebătorul Pune colegilor următoarele întrebări:
Când se petrece întâmplarea?
Care sunt personajele textului citit?
De ce s-a supărat Baba Iarna?
Ce a spus atunci când a descoperit ghiocelul?
Ce i-a rugat ghiocelul pe Baba Iarna şi pe Moş Omăt?
Întrebătorul notează pe fişă atât întrebările puse cât şi răspunsurile primite.
Clarificatorul Răspunde la întrebările grupului clarificând ceea ce nu s-a înţeles. Întocmeşte o
listă cu cuvinte şi expresii necunoscute pentru a fi clarificate. În fragmentul studiat,
acestea ar fi: plăpând, a se mânia, cojoace de nea şi de ţurţuri, a îndrăzni .Acestea
se pot clarifica prin identificarea unor sinonime, în colaborare cu colegii. sau
rezolvând un exerciţiu în care el să înlocuiască cuvintele sau expresiile subliniate
cu cele de mai sus (exerciţiu pregătit de învăţător)
Prezicătorul Îşi închipuie, în colaborare cu colegii, ce se poate întâmpla mai departe. În sprijinul
elevului se pot crea câteva propoziţii pe care el să le continue cu altele: Plăpândul
ghiocel şi-a chemat în ajutor fraţii pentru a o înfrunta împreună pe Baba Iarna.
Moş Crivăţ, milos, a spulberat zăpada departe de poieniţa cu ghiocei. Soarele a
rugat Pământul să-i păstreze căldura pentru a proteja floricica cea curajoasă etc.

Cubul. Metoda presupune explorarea unui subiect din mai multe perspective.
Etape:
1. Realizarea unui cub pe a cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară,
analizează,asociază, aplică, argumentează;
2. Anunţarea temei;
3. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare având de analizat o temă de pe o faţă a cubului;
4. Lucrul pe grupe;
5. Redactarea formei finale şi afişarea ei pe tablă.
Aplicaţie: Clasa a III-a
Bunicul,după B.Şt. Delavrancea
1. Descrie:
Adaugă adjective din text fiecăruia din substantivele date: pletele (albe şi creţe), ochii (blânzi şi
mângâietori), flori (albe), ani (mulţi şi grei), băietan şi fetiţă( roşii şi bucălăi), obrajii (roşii şi calzi).
2. Compară:
Pletele bunicului sunt albe şi creţe ca (nişte ciorchini de flori albe)
Ochii bunicului sunt blânzi şi mângâietori ca ( lumina)
Obrajii bunicului sunt roşii şi calzi ca (o inimă)
3. Analizează:
Explică înţelesul expresiilor:
Peste plete au nins ani mulţi şi grei = (pletele bunicului sunt albe ca neaua)
Ochii blânzi şi mângâietori privesc spre poartă = (bunicul aşteaptă sosirea nepoţilor cu ochii plini de
duioşie).
4. Asociază:
Identifică în coloana a doua sinonime pentru cuvintele din prima coloană:
bunicul purpurii
băietan grăsuţi
blânzi duioşi
bucălăi bătrânul
roşii fecior
5. Aplică:
Formulează enunţuri utilizând expresiile: ciorchini de flori albe, ani mulţi şi grei, un băietan şi o fetiţă roşii
şi bucălăi.
6. Argumentează:
De ce acest text se numeşte Bunicul? (Textul creionează un portret al bunicului cu însuşirile sale fizice şi
sufleteşti).
Care este învăţătura ce se desprinde din text?(Să-i iubim şi să-i respectăm pe bunici pentru dragostea şi
bunătatea cu care ne copleşesc).

Lecţiile de limba şi literatura română oferă şi alte posibilităţi de dezvoltare a capacităţilor de creaţie
ale elevilor: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor
noi episoade în povestiri, dramatizarea povestirilor, alt final pentru povestirea dată, crearea de poezii şi
compuneri, ghicitori, comentarii, interpretări date textelor literare etc.
Creativitatea este fereastra larg deschisă ce-i dă imaginaţiei aripi şi puterea de a atinge înaltul, de a da
viselor contur şi împlinire. Ea aduce o rază de lumină înseninând frunţile, dând culoare vieţii, aducând speranţă în
priviri. Ea alungă frica şi neîncrederea, lăsând locul curajului şi încrederii în sine. Să păstrăm această fereastră
mereu deschisă pentru a primi mereu în suflet lumină , căldura şi prospeţime!

Bibliografie:
Coord. Elena Joiţa, Pedagogie şi elemente de psihologie şcolară, Editura ARVES, Craiova, 2003.