CONTROLUL ȘI STABILITATEA FRECVENȚEI ÎN SISTEMELE

ELECTROENERGETICE

Într-un sistem electroenergetic, aflat în regim permanent de funcţionare, toate mãrimile electrice de
stare au o variaţie temporalã sinusoidalã de aceiaşi frecvenţã. Prin urmare, spre deosebire de tensiune care
este un parametru local de calitate a energiei electrice, frecvenţa este un parametru global a cãrui valoare,
unicã la nivelul întregului sistem, constituie un indicator al echilibrului dintre puterile active produse şi cele
consumate (inclusiv pierderile).
Regulatoarele de vitezã au rolul de a stabiliza viteza grupurilor generatoare acţionând asupra
supapelor de reglaj şi de a comanda încãrcarea grupurilor prin modificarea adecvatã a admisiei în turbinã
(creşterea puterii de consemn la creşterea consumului, respectiv diminuarea acesteia la scãderea
consumului).
REGULATOARE DE VITEZÃ
Primele regulatoare de vitezã au fost de tip mecano-hidraulic. Principiul de funcţionare al acestora
este prezentat schematic în figura 1.
Un sistem rotativ de mase cuplate între ele printr-un resort şi antrenat de arborele turbinei are rolul de
traductor al variaţiilor de vitezã pe care le transformã în deplasãri pe verticalã ale punctului A. Acesta se
aflã la extremitatea unui sistem de pârghii destinat amplificãrii semnalului de eroare de vitezã. Astfel, dacã
viteza rotoricã scade, atunci cele douã mase se apropie, iar punctele A şi B se ridicã împreunã cu pistoanele
distribuitorului de ulei. Prin urmare creşte admisia de ulei sub presiune în camera superioarã a
servomotorului. Diferenţa de presiune de pe cele douã feţe ale pistonului servomotorului va determina
deplasarea acestuia în jos şi prin urmare ridicarea supapei de reglaj, adicã creşterea admisiei în turbinã. În
acelaşi timp, ca urmare a deplasãrii punctului D, sistemul de pârghii DEIHCB va deplasa în jos punctul B
ceea ce va determina reînchiderea admisiei de ulei şi oprirea servomotorului.
Pentru a modifica puterea produsã de generator se acţioneazã asupra punctului G. Astfel, dacã acesta
este coborât atunci coboarã şi punctul B împreunã cu vana pilot, iar pistonul servomotorului urcã ceea ce
provoacã o închidere a supapei de reglaj, respectiv o diminuare a puterii.

Fig. 1 - Schema de principiu a regulatorului de vitezã mecano-hidraulic

Principalele dezavantaje ale regulatoarelor mecano-hidraulice provin din existenţa unor benzi moarte
(nu reacţioneazã decât dacã amplitudinea erorii de vitezã depãşeşte o anumitã valoare), a unei imprecizii
relative şi a unei uzuri în timp a componentelor sale. Ele au fost înlocuite cu regulatoare electro-hidraulice
care funcţioneazã dupã acelaşi principiu. Diferenţa constã în înlocuirea sistemului de mãsurare a vitezei şi a
amplificatorului mecanic cu sisteme electronice performante care conferã un grad mai ridicat de fiabilitate
şi care permit utilizarea unor semnale adiţionale pentru reglajul coordonat cu cazanul sau închiderea de
urgenţã a supapelor.

1.1. Regulatoare de vitezã astatice

Un astfel de regulator, constituit dintr-un bloc de amplificare a semnalului de eroare şi un bloc
integrator (fig. 2), regleazã admisia în turbinã astfel încât sã readucã viteza respectiv frecvenţa la valoarea
nominalã sau la cea de consemn.
Turbinã
Vanã Generator
Agent P
e
primar
ωr
Y
Bloc Δωr + ω0
integrator K Σ -
Fig. 2- Schema de principiu a unui regulator de vitezã astatic

Semnalul de eroare, egal cu abaterea vitezei rotorice Δωr, este amplificat şi apoi integrat pentru a
obţine semnalul de control Y care va comanda modificarea admisiei în turbinã. Fiind un regulator de tip
integral, o nouã stare de echilibru se obţine atunci când abaterea de vitezã este eliminatã, adicã:
ωr = ωr − ω0 = 0 .
În figura 3 este reprezentat rãspunsul în timp al unui grup generator echipat cu un regulator automat
de vitezã astatic în cazul unei creşteri a consumului cu PC.

ωr ω0
Viteza rotoricã

Puterea mecanicã
Pm

Pm= PC
P
m0

t [s]
Fig. 3 - Rãspunsul unui grup generator echipat cu RAV astatic
Creşterea consumului va determina o creştere a puterii electrice Pe şi deci o diminuare a vitezei
respectiv frecvenţei cu o ratã de variaţie determinatã de constanta de inerţie a grupului. Regulatorul,
sesizând abaterea de vitezã va comanda creşterea admisiei în turbinã ceea ce va determina creşterea puterii
mecanice, reducerea ratei de scãdere a vitezei pânã la anularea acesteia şi apoi creşterea vitezei pânã la
valoarea de consemn. În noua stare de echilibru, în ipoteza neglijãrii pierderilor, puterea mecanicã a
turbinei va fi mai mare cu o valoare egalã cu variaţia sarcinii PC.
Regulatoarele astatice au o utilitate practicã redusã, ele neputând fi utilizate decât în cazul
generatoarelor care alimenteazã sarcini izolate sau dacã doar unul dintre grupurile generatoare dintr-un
sistem multimaşini contribuie la reglajul frecvenţã-putere. Acest fapt este generat de imposibilitatea fizicã
de a prescrie aceeaşi valoare de consemn mai multor generatoare. Astfel, grupurile cu semnale de consemn
mai ridicate au tendinţa de a se încãrca, iar celelalte de a se descãrca. Se genereazã astfel o competiţie între
generatoare, fiecare grup încercând sã controleze frecvenţa din sistem şi sã o aducã la valoarea care i-a fost
impusã.
 1.2. Regulatoare de vitezã statice
Pentru a realiza o repartiţie stabilã a variaţiilor de putere între douã sau mai multe grupuri generatoare
din cadrul unui sistem electroenergetic, regulatoarele de vitezã trebuie sã permitã o scãdere a frecvenţei
atunci când sarcina creşte. O astfel de caracteristicã de reglaj se obţine prin adãugarea unei bucle de reacţie
(fig. 4, a).

Fig. 4 - Reglajul cu buclã de reacţie staticã:

a) schema de principiu; b) schema bloc; c) schema bloc redusã

Schema bloc a regulatorului (fig. 4.b) se reduce la forma din figura 4.c, în care:
1
TG = K ⋅ S
Dependența dintre frecvența și viteza unghiularã și puterea mecanicã produsã de turbinã în regim
permanent definește caracteristica staticã a grupului generator.

Fig. 5 - Caracteristica staticã idealã a unui grup generator echipat cu un regulator static de vitezã

Astfel, la reducerea severã a consumului sau la pierderea sarcinii apare riscul de supraturare a grupului
generator. Pentru a preveni avarierea acestuia se procedeazã la diminuarea alimentãrii turbinei şi reducerea
puterii mecanice pânã la valoarea Pmin impusã de necesitatea alimentãrii serviciilor proprii. Puterea mecanicã
Pmax este în general limitatã la puterea nominalã a turbinei.

Bibliografie:
 Berglund R.O., Mittelstadt W.A., Shelton M.L., Barkan P., Dewey C.G. şi Skreiner K.M., “One-Cycle
Fault Interruption at 500 kV : System Benefits and Breaker Design”, IEEE Trans. Vol. PAS-93,
Septembrie/octombrie, 1974;
 http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/CONCEPTE-DE-BAZA-SI-CLASIFICARE;
 Kimbark E.W., “Improvement of System Stability by Switched Series Capacitors”, IEEE Trans., Vol.
PAS-85, Februarie 1966;