SCHEME DE CONEXIUNI PENTRU STAŢII ELECTRICE CU UN SISTEM

DE BARE COLECTOARE ŞI UN ÎNTRERUPTOR PE CIRCUIT

Autor: ing. DAVID GABRIELA
Grup Şcolar „Ştefan Procopiu” Iaşi

Pentru exemplificarea avantajelor/dezavantajelor unor astfel de scheme electrice, precum şi

pentru delimitarea unor preferinţe în ceea ce priveşte domeniul lor de utilizare, în cele ce urmeazã se
considerã cazul unei staţii de transformare cu Un  110kV, la care sunt racordate douã circuite de linie
şi două circuite de (auto) transformator.

VARIANTA DE BAZĂ
În varianta de bazã (figura 1), schema cu un sistem de bare colectoare (1BC) presupune
existenţa unui singur nod de conexiuni, la care sunt racordate circuite cu soluţii de echipare simple.
În continuare, schema din figura 1 va fi considerată ca variantã de referinţã, pentru analiza
comparativã a diferitelor tipuri de scheme de conexiuni utilizate în staţii electrice.

Fig. 1. Exemplu de schemã electricã de conexiuni cu un sistem de bare colectoare

Principalele avantaje ale schemelor cu 1BC sunt configuraţia lor mai simplã şi numărul de
aparate mai redus în raport cu alte tipuri de scheme electrice de conexiuni. Ca urmare, la aceste
scheme sunt necesare eforturi mai mici de investiţie şi totodatã (prin reducerea numãrului surselor
potenţiale de defecte/greşeli de manevrare), numãrul întreruperilor în alimentare este potenţial mai mic.
Deoarece conţin echipament puţin, astfel de scheme necesitã suprafeţe de teren mai mici pentru
dispunere, fiind indicate şi în cazul staţiilor amplasate în construcţii (de interior).
Principalul dezavantaj al schemelor cu 1BC constã în faptul cã defectele (sau reviziile) la
sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de acţionare al unui întreruptor conduce la scoaterea
întregii staţii din funcţiune. În cazul unor întreruperi în zona barelor colectoare, daunele ca urmare a
nelivrãrii energiei electrice vor fi cu atât mai mici, cu cât vor fi conectate mai puţine circuite la sistemul
de bare colectoare.
În cazul reviziilor/reparaţiilor la o celulã, întreruperea în alimentare va afecta numai circuitul
aferent celulei respective. Daunele ca urmare a nelivrãrii energiei electrice pot fi reduse dacã circuitul
respectiv este rezervat (pânã la zero, în cazul unei rezerve de 100%).
Scheme cu 1BC şi un întreruptor pe circuit sunt folosite pentru toate treptele de tensiune din
reţelele de distribuţie, atunci când aparatajul electric este fiabil, presupune mentenanţã redusã şi/sau
consumatorii admit întreruperi în alimentare ori pot fi preluaţi de altă sursã de rezervã.

SECŢIONARE LONGITUDINALĂ A SISTEMULUI DE BARE

Creşterea siguranţei în funcţionare a schemelor cu un sistem de bare colectoare şi un
întreruptor pe circuit se poate face prin secţionare longitudinalã a sistemului de bare.
Probabilitatea ca un defect la sistemul de bare/separatoarele de bare sau refuzul de acţionare al
unui întreruptor sã afecteze mai multe secţii de bare este relativ redusã. Prin secţionare se reduce deci
numãrul de circuite întrerupte ca urmare a unor defecte/revizii în zona barelor şi a separatoarelor de
bare, dacã se ţine seama de unele aspecte:
 se pot crea atâtea secţii de bare câte surse de alimentare existã pentru staţia respectivã;
 consumatorii vor fi cât mai uniform repartizaţi pe secţii, iar cei cu dublã alimentare vor fi racordaţi
la secţii diferite;
 între secţii se prevãd circuite suplimentare (cuple longitudinale), care permit alimentarea a douã
secţii de la aceeaşi sursã, în cazul defectãrii/revizuirii uneia dintre surse.
În figura 2 este prezentat un exemplu de schemã de conexiune pentru o staţie de 110kV/MT,
cu douã secţii de bare. Fiecare secţie de bare este alimentatã din SEN prin câte o linie electricã, iar
numãrul plecãrilor din staţie este egal repartizat pe cele douã secţii. În cazul unor întreruperi
(planificate sau nu) în zona barelor şi a separatoarelor de bare, daunele de nelivrare a energiei
electrice vor fi mai mici, fiind afectaţi doar jumãtate dintre consumatorii alimentaţi de la sistemul de
bare colectoare.
Aceastã modificare a variantei de bazã presupune un efort suplimentar de investiţii, pentru
echiparea cuplei longitudinale între secţiile de bare. Deoarece în costul unei celule, ponderea principalã
revine întreruptorului, pentru reducerea cheltuielilor cu echiparea staţiei se cautã soluţii de micşorare a
numãrului de întreruptoare. În acest scop se pot utiliza mai multe tipuri de cuple longitudinale (figura
3).

Fig. 2. Exemplu de schemã electricã de conexiuni cu douã secţii de bare colectoare

Cupla longitudinalã cu un separator (figura 3.a) presupune o investiţie minimã, dar oferã o
elasticitate în exploatare foarte redusã, deoarece cuplarea/decuplarea celor douã secţii de bare se poate
face numai în absenţa sarcinii (dupã deconectarea surselor de alimentare). De asemenea, în cazul unor
manevre greşite cu separatorul cuplei sau în cazul revizuirii acestuia, trebuie scoase din funcţiune
ambele secţii de bare. Acest ultim dezavantaj poate fi parţial remediat prin prevederea unui al doilea
separator de cuplã (figura 3.b). Cele douã separatoare se pot izola reciproc, ceea ce permite menţinerea
în funcţiune a uneia dintre cele douã secţii de bare, atunci când se lucreazã la cealaltã secţie.

Fig. 3. Variante de echipare a circuitelor de cuplã longitudinalã

Elasticitatea şi siguranţa maximã în exploatare sunt oferite de cupla longitudinalã cu douã

separatoare şi un întreruptor (figura 3.c). Conectarea/deconectarea longitudinalã a secţiilor se face în
acest caz numai cu ajutorul întreruptorului (capabil sã stingã arcul electric). Lucrãrile de
revizie/reparaţie la întreruptorul cuplei se pot face cu menţinerea ambelor secţii de bare sub tensiune.
În regim normal de funcţionare, circuitul cuplei longitudinale este menţinut în rezervã caldã
(separatoarele cuplei sunt închise, întreruptorul fiind declanşat). Menţinerea cuplei în aceastã stare
prezintã unele avantaje pentru siguranţa în funcţionare a staţiei:
 se evitã ca în cazul unui scurtcircuit pe una din secţii sã declanşeze douã întreruptoare (al sursei de
alimentare şi al cuplei longitudinale), situaţie care ar conduce la expunerea celeilalte secţii, în
cazul nefuncţionãrii întreruptorului cuplei;
 se scurteazã durata manevrelor de conectare;
 se reduce riscul unor manevre greşite cu separatoarele.
 Pentru creşterea continuitãţii în exploatare, cuplele longitudinale echipate cu întreruptor se
prevãd cu sisteme de anclanşare automatã a rezervei (AAR). Mai nou, se foloseşte denumirea „transfer
automat”.

SCHEME CU UN SISTEM DE BARE COLECTOARE ŞI CU OCOLIRE

Ca urmare a solicitãrilor la care sunt supuse în exploatare, întreruptoarele sunt aparatele din
staţii care necesitã de regulã cele mai frecvente lucrãri de întreţinere sau de remediere a unor defecte.
Pe durata efectuãrii acestor lucrãri se întrerupe funcţionarea circuitelor respective şi se pot
înregistra daune. Pentru reducerea acestora devine uneori justificatã din punct de vedere economic
prevederea unui întreruptor suplimentar, intercalat pe o legăturã ocolitoare, astfel încât acesta sã poatã
înlocui, pe rând, câte un întreruptor din staţie.
Prin urmare, prin ocolire se reduce timpul de întrerupere în alimentarea cu energie electricã,
pe un circuit la care a apãrut un defect. Lucrãrile planificate în zona unei celule se executã fãrã
întrerupere în alimentare.
În figura 4 este prezentat un exemplu de schemã de conexiuni cu un sistem de bare colectoare
şi barã de ocolire (numitã uneori şi barã de transfer).
BC

B oc

Fig. 4. Exemplu de schemã de conexiuni cu un sistem de bare colectoare şi barã de ocolire

Instalaţiile cu ocolire presupun investiţii suplimentare din cauza introducerii întreruptorului de

ocolire (care împreunã cu separatoarele sale formeazã cupla de ocolire), a sistemului barelor de ocolire
şi a separatoarelor de ocolire, pentru fiecare circuit care urmeazã a fi ocolit. De asemenea, comparativ
cu varianta de bazã din figura 1, ocolirea presupune un consum suplimentar de teren pentru amplasarea
staţiei. Calculele aratã cã instalaţiile cu bare de ocolire pot fi eficiente din punct de vedere economic
atunci când:
 durata nelivrãrii de energie, ca urmare a lucrãrilor de revizie/reparaţie în celule este mare (staţii cu
multe circuite nerezervate între ele, cu echipamente învechite, cu fiabilitate redusã, cu solicitãri
frecvente ale întreruptoarelor etc.);
 sarcina electricã vehiculatã pe circuite este mare (ocolirea se prevede în staţii cu Un  110kV);
Manevrele pentru ocolirea unui întreruptor aflat în funcţiune trebuie astfel etapizate încât sã nu
conducã la întreruperea tranzitului de energie pe circuitul respectiv.

BIBLIOGRAFIE:
1. Goia, M., L. Perspectiva sistemelor electrice. Producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice
şi termice. Nr. 1, 1997.
2. * * * Codul tehnic al reţelei electrice de transport. CONEL, aprilie 2000.
3. * * * Codul tehnic al reţelelor electrice de distribuţie. CONEL, mai 2000.