Găsesc pe grindă poza ta de altădată,

Învelită-n văl brodat din praf şi amintiri.

Cândva, strânse-i în ea trăirea toată,
Azi, regăsesc sub praf doar cioburi aurii.

Găsi-i pe grindă parte din suflare,

Din gustul dorului, din dragoste-arătare.
Ca o nălucă-nhib mireasma de-alinare
Poate îmi dă putere să trăiesc ..poate iertare..

Mă poartă gândul zbânțuit pe-acea cărare,

Prin care-un El si Ea zburau fără-ncetare..
Zburau cu aripi împletite și-o singură suflare,
Spre zare.. spre amurg..spre încântare.

Azi, rătăcită sunt pe undeva prin “doare”

Nu am putere să zăresc lumina din cărare.
Căci, ai lăsat pe ea din vise, cioburi sparte..
Din răsărituri, noduri cu amurg pătate..

Ai rupt și aripi, ai răpus suflare..

În clarul ochilor cernut-ai disperare,
Și ai zburat…luând cu tine o suflare,
Și-o aripă străină și rănită în spinare…