“…sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea pe cate ati primit-o.

”
Efeseni 4.1 up

Viata ta – ca o balanta: echilibru intre teorie (doctrina) si expresia

practica a doctrine. - Ce conteaza mai mult ? Faptele sau vorbele ?
Daca de la cap.1 la 3 apostolul vorbeste despre “doctrina” cap. 4 si 5 ne
arata cum sa ne purtam in chip vrednic de chemarea pe cate am primit-o.
Doctrina e buna, dar nu la Biserica, ci in viata de zi cu zi.

Cum sa ne purtam vrednic? V2 si 3„...cu toată smerenia şi blândeţea, cu

îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să
păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.”

Unii pe altii – „îngăduiţi-vă unii pe alţii” ( Toleranta)

Este cineva caruia nu-i plac piersicile?
Cutia cu piersici - Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia
de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana
care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o
piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent
cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la
capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a
scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau

nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un
comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia
din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii
incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator,
si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
Toleranta – defineste respectul libertatii altuia, a modului sau de gandire
sau de comportare, precum si a opiniilor sale.
Toleranta – in v2 si 3, ingaduinta ocupa pozitia centrala intre virtutile
crestine aratate aici.
Fara smerenie,
Fara blandete,
Fara indelunga rabdare,
Fara dragoste,
Fara unitate,
Si fara pace este imposibil sa ne ingaduim unii pe altii.
“…sa va purtati intr-un chip vrednic de chemarea pe cate ati primit-o.”
Ce bine ar fi daca oamenii nu s-ar mai comporta ca oamenii – unul
vorbeste prea mult, altuia ii suna telefonul, altul face rugaciuni prea lungi,
altul se exprima cu greseli, altul sughita, altul mananca cu gura

deschisa, altul intarzie mereu, altul sforaie in timpul predicii...sau, unul

mananca vegan, altul este un pic mai carnivor...
Fiecare om are ciudatenia lui... si atun ci cand ciudatenia mea se intalneste
cu ciudatenia altuia nu ar trebui sa sara scantei, caci maniera mea este la
fel de normala ca si maniera altuia. Iar
aceasta normalitate nu reprezinta nimic si felul meu de a fi nu este mai
bun ca felul de a fi al altuia, sau al altuia mai bun decat a meu. Problema
apare cand totul se concentreaza pe Eu si nu pe celalalt. Celalalt ma
enerveaza si nu pot sa-l sufar. De ce? Pentru ca Eu „sunt mai bun”, pentru
ca Eu sunt destept, pentru ca Eu sunt perfect si nu gresesc niciodata. Astea
nu sunt decat niste minciuni cu care ne hranim egoismul bolnav.
Biblia ne schimba directia si atentia de la noi catre altii. Importanta cade
pe celalalt.
Romani 14...
Coloseni 3.13:”Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se
plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa
iertaţi-vă şi voi.”
Chiar daca ai motiv sa te plangi de altul...(ma ajuta cineva sa gasim
cateva motive de plangere?) - ingaduiti-va si iertati-va unii pe altii...
E corect sa ingadui si sa ierti? Cum ramane cu dreptatea? (Pai mi-a zis si
mi-a facut!). Dar este oare dreptatea mea corecta?

Psalmi 86:15 “Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi

milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credincioşie.”