Rezumat

Prezenta lucrare de licență a fost aleasă în vedere evidențierii importanței pe care o are
Cartea Verde A Politicii Maritime. În acest sens, aceasta conține un număr de trei capitole în
care am vorbit despre poluarea și problemele protecției apei, Cartea Verde și politica europeană
și strategia guvernului României din domeniul transporturilor şi prestărilor de servicii portuare.
Poluarea este rezultatul acţiunilor omului prin care îşi murdăreşte propriul său mediu de
viaţă.
Poluarea apelor reprezintă alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale apelor,
produsă direct sau indirect în mod natural, sau antropic. Apa poluată devine improprie utilizării
normale. Poluarea organică apare de obicei la fabricile de celuloză şi hârtie, care elimină şi 1000-
3000 l apă poluată/s. Chiar dacă se efectuează o epurare cu randament de 95%, tot rămân
cantităţi mari de poluanţi.
Poluarea anorganică rezultă din industria produselor clorosodice, chimice, extracţia
ţiţeiului, prepararea minereurilor, hidrometalurgice. Apele poluate conţin săruri, acizi, baze,
corodează conductele, instalaţiile aduc prejudicii agriculturii, au efecte stresante pentru
organismele acvatice.
Poluarea biologică este produsă de activităţile menajere, abatoare, zootehnice, etc. În
apă apar microorganisme patogene, care generează îmbolnăviri, uneori în masă.
Printre obiectivele sale strategice pentru 2005-2009, Comisia Europeană a declarat că
„nevoia particulară pentru o politică atotcuprinzătoare a tins spre dezvoltarea unei economii
maritime înfloritoare, într-o manieră ce susţine mediul înconjurător.
O asemenea politică ar trebui sprijinită prin excelenţă în cercetare ştiinţifică marină,
tehno logie şi inovare.
Comisia crede că, în menţinerea acestei viziuni, concepţia asupra politicii maritime ar
trebui să se sprijine ferm pe piloni gemeni.
În primul rând, ea ar trebui legată de Strategia Lisabona, stimulând creşterea economică
şi formarea de locuri de muncă mai multe şi bune în Uniune.
Investiţiile continue în cunoştinţe şi aptitudini sunt factorii cheie pentru păstrarea
competitivităţii şi asigurarea de locuri de muncă de calitate.
 Concepţia Uniunii Europene integrată în politica industrială subliniază că viitorul
Europei constă în aducerea de produse şi servicii noi, de înaltă calitate pe piaţa mondială pentru
care clienţii sunt pregătiţi să plătească un preţ .
În al doilea rând, trebuie menţinut şi să îmbunătăţit statutul resursei pe care se bazează
toate activităţile maritime: oceanul însuşi. Pentru a face asta, ecosistemul bazat pe management,
construit pe cunoştinţe ştiinţifice, este esenţial.
Uniunea Europeană deţine conducerea puterii maritime în lume, mai ales cu privire la
transportulaval, tehnologia construcţiei de vapoare, a turismului din zona de coastă, energiei din
larg, incluzând şi energia reciclabilă, şi serviciile auxiliare.
Privind spre viitor, conform unui studiu al Institutului Irlandez de Marină, sectoarele cu
cel mai mare potenţial de creştere apare ca fiind vasele de croazieră, porturile, acvacultura,
energia reciclabilă, telecomunicaţiile marine şi biotehnologia marină.
Cartea Verde se fundamentează pe politicile şi iniţiativele UE existente şi se îmbină cu
Strategia Lisabona. De asemenea,caută să atingă echilibrul între dimensiunile economice, sociale
şi de mediu ale dezvoltării durabile.
De asemenea, Cartea Verde speră să contribuie la o nouă conştientizare din partea
cetăţenilor europeni în ceea ce priveşte măreţia moştenirii lor maritime, importanţa oceanelor în
vieţile lor şi potenţialul continuu al acestora de a ne furniza o mai mare bunăstare şi oportunităţi
economice. Principiile unei bune guvernări sugerează nevoia unei politici maritime europene
care cuprinde toate aspectele legate de oceane şi mări.
Această politică ar trebui integrată intersectorial şi multidisciplinar şi să nu fie numai o
colecţie de politici sectoriale verticale.
Ea ar trebui să privească oceanele şi mările bazându-se pe cunoştinţele solide despre
acestea şi despre cum durabilitatea mediului lor şi a ecosistemelor lor poate fi conservată.Aceasta
ar trebui să tindă spre a asigura răspunsuri, cum ar fi felul în care se iau deciziile şi cum
concilierea conflictelor de interese în zonele maritime şi de coastă pot duce la un climat mult mai
favorabil pentru investiţii şi pentru dezvoltarea activităţilor economice durabile.
Pentru a atinge aceste scopuri, este necesară sporirea cooperării şi să se promoveze
coordonarea şi integrarea eficientă a politicilor legate de ocean şi mare la toate nivelurile.
Printre obiectivele sale strategice pentru 2005-2009, Comisia Europeană a declarat că:
„nevoia particulară pentru o politica atotcuprinzătoare a tins spre dezvoltarea unei economii
maritime înfloritoare, într-o manieră ce susţine mediul înconjurător. O asemenea politică ar
trebui sprijinită prin excelenţă în cercetare ştiinţifică marină, tehnologie şi inovare.” .
Uniunea Europeană deţine conducerea puterii maritime în lume, mai ales cu privire la
transportul naval, tehnologia construcţiei de vapoare, a turismului din zona de coastă, energiei
din larg, incluzând şi energia reciclabilă, şi serviciile auxiliare.
Privind spre viitor, conform unui studiu al Institutului Irlandez de Marină, sectoarele cu
cel mai mare potenţial de creştere apare ca fiind vasele de croazieră, porturile, acvacultura,
energia reciclabilă, telecomunicaţiile marine şi biotehnologia marină
La baza noii politici maritime trebuie să stea înţelegerea reciprocă şi viziunea comună a
tuturor factorilor de decizie, incluzând transportul maritim şi porturile, pescuitul, managementul
integrat al zonelor de coastă, politica regională, politica energetică şi politicile tehnologice.
Aceasta înseamnă unificarea unor politici diferite pentru atingerea scopului comun al
expansiunii economice durabile, care este provocarea cheie a viitoarei Politici maritime.
Politica de siguranţă maritimă are de asemenea un rol important pentru protejarea
mediului marin.
Interzicerea şi retragerea treptată a petrolierelor cu o singură cocă, monitorizarea şi
aplicarea strictă a legislaţiei existente, mai multe controale în apele teritoriale ale UE şi inspecţia
porturilor,armonizarea parţială a sancţiunilor penale pentru poluarea marină şi crearea unei
Agenţii Europene de Siguranţă Maritimă (EuropeanMaritime Safety Agency-EMSA) sunt
exemple ale efortului uriaş făcut pentru îmbunătăţirea siguranţei maritime în UE.
Dezvoltarea durabilă constituie prima prioritate în elaborarea strategiilor economico-
sociale ale statelor. Se consideră că obiectivul major strategic îl constituie asigurarea viabilităţii
firmelor în condiţii de competiţie internăşi internaţională.
În condiţiile unei economii mondiale multipolare, cu dinamici diferite într-o zonă sau
alta a lumii, creşte interdependenţa dintre state, ceea ce generează acţiuni de coordonare a
strategiilor de dezvoltare la nivel european şi chiar mondial.
Printre obiectivele importante ale societăţii contemporane sunt şi cele privind
maximalizarea dezvoltării, concomitent cu asigurarea nevoilor de bazăşi menţinerea calităţii
mediului.
Dezideratele dezvoltării durabile se pot realiza, numai în condiţiile corelării cerinţelor
societăţii cu capacitatea mediului de a suporta volumul acestor solicitări, concomitent cu
asigurarea unui nivel optim al prezenţei economice în ecosisteme, funcţie de capacitatea lor de
regenerare a ieşirilor de materii prime şi de reciclare a intrărilor de deşeuri.
Strategia în acest caz trebuie să se concentreze pe un număr mic de probleme care
prezintă ameninţări serioase la adresa viitorului societăţii europene.