CUPRINS

1. Aspecte introductive ......................................................................................................2

2. Încetarea filiaţiei şi a rudeniei fireşti, pe de o parte, şi naşterea filiaţiei şi a rudeniei civile, pe de

altă parte ........................................................................................................................... 2

3. Transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti dintre părinţii fireşti şi copil către adoptator şi
adoptat .............................................................................................................................. 4

4. Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat .............................................6

5. Numele adoptatului .......................................................................................................7

6. Schimbarea cetăţeniei adoptatului ................................................................................8

7. Întocmirea unui nou act de naştere pentru copil ............................................................8

8. Alte efecte ale adopţiei ..................................................................................................9

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................10

LEGISLAŢIE ...................................................................................................................... 10

1. Aspecte introductive
Încuviinţarea adopţiei produce, în principiu, aceleaşi efecte indiferent că este vorba
despre o adopţie internă sau despre o adopţie internaţională. Într-adevăr, potrivit art.41 din
Legea nr.273/2004, care este dispus în Capitolul IV, consacrat producerii adopţiei

1
internaţionale, adopţia internaţională are efectele prevăzute la art.50-53, iar aceste articole
reglementează fără distincţie, efectele adopţiei.
Ca regulă generală, potrivit art.50, alin.1 din Legea 273/2004, adopţia produce
efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost
încuviinţată. În temeiul art.61, alin.5 din Lege, hotărârea de încuviinţare a adopţiei nu este
supusă adopţiei. Pe cale de consecinţă, în temeiul art.337, alin.2 Cod de procedură civiă, o
astfel de hotărâre rămâne irevocabilă dacă nu a fost atacată cu recurs sau dacă, fiind
recurată, a fost respins recursul.
Ca urmare a încuviinţării adopţiei se produc cel puţin următoarele efecte:
-încetează pentru viitor filiaţia şi rudenia firească dintre adoptat şi părinţii lui naturali,
pe de o parte, şi ia naştere filiaţia şi rudenia civilă între adoptat şi adoptator sau părinţii
adoptatori, pe de altă parte;
- se transferă drepturile şi obligaţiile părinteşti de la părinţii fireşti către adoptator sau
familia adoptatoare;
- se naşte obligaţia adoptatorului sau soţilor adoptatori de a informa copilul în legătură cu
faptul că este adoptat;
- adoptatul dobândeşte numele adoptatorului ori a soţilor adoptatori;
- se produce schimbarea cetăţeniei adoptatului în cazul încuviinţării adopţiei internaţionale;
- se întocmeşte un nou act de naştere pentru copil. 1

2. Încetarea filiaţiei şi a rudenie fireşti, pe de o parte, şi naşterea filiaţiei şi a rudeniei

civile, pe de altă parte
Legea 273/2004 prevede în art.1 că adopţia creează legătura de filiaţie între
adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, iar
art.50, alin.2 prevede că, prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă
precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. 2
Potrivit art.50, alin.3 din Legea 273/2004, în momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie,
rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi fireşti şi
rudele acetora, pe de altă parte, încetează.
În legătură cu acest text se impun următoarele precizări:
- data producerii ori stabilirii filiaţiei prin adopţie este data rămânerii irevocabile a hotărârii
judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, adică aceeaşi când se stabileşte filiaţia prin
adopţie, deci cele date se suprapun, încetează o filiaţie şi începe alta, adică cea prin
adopţie.

1
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.526
2
I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic,
Bucureşti 2006, p.458
2
- descendenţii adoptatului nu se mai află în raporturi de rudenie firească cu părinţii fireşti ai
adoptatului, pe aceeaşi dată cu încetarea filiaţiei fireşti ai adoptatului. Soluţia se impune din
art.50, alin.3 şi art.53, alin.5 care prevede că se întocmeşte un nou act de naştere
adoptatului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti, desigur cu
consecinţele care rezultă din acestea. Pe de altă parte, potrivit principiului simetriei,
descendenţii adoptatului devin rude în linie directă cu adoptatorul şi încetează rudenia
firească în linie directă cu părintele firesc, faţă de care încetează filiaţia adoptatului.
- descendenţii adoptatului încetează de a mai fi rudă cu rudele părintelui său firesc,
devenind rudă cu rudele părintelui adoptiv.
- faţă de O.U.G. nr.25/1997 (în prezent abrogată) cât şi faţă de noua reglementare, nu se
mai pune problema dacă adoptatorul are dreptul de a moştenii pe adoptat, răspunsul fiind
afirmativ şi dacă părintele firesc are dreptul de al moşteni pe adoptat, răspunsul fiind
negativ; această problemă s-a pus în cazul adopţiei cu efecte restrânse. 3
De la primele două reguli este exceptată adopţia prevăzută de art.20, lit.b, adică
adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, caz în care încetarea
raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc
care nu este căsătorit cu adoptatorul. De fapt, această excepţie relevă implicit împrejurarea
că, de regulă, prin adopţie încetează legătura de filiaţie faţă de ambii părinţi fireşti.
După încuviinţarea adopţiei, efectele rudeniei naturale se păstrează, potrivit art.50,
alin.4 din Legea 273/2004, dar numai ca impediment la căsătoria între adoptat şi
descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, conform legii.
Evident, textul respectiv face trimitere la dispoziţiile art.6 Codul familiei, care interzice
căsătoria între rudele naturale în linie dreaptă indiferent de gradul de rudenie, iar între
rudele în linie colaterală până la gradul IV-lea inclusiv.
Potrivit art.7 Codul familiei, în alin.1 interzic căsătoria între următoarele persoane:
între cel care adoptă sau ascendenţii lui, pe de altă parte, şi cel adoptat ori descendenţii
acestuia, pe de altă parte (lit.a); între copii celui care adoptă, pe de o parte, şi cel adoptat
sau copii acestuia, pe de altă parte (lit.b); între cei adoptaţi de aceeaşi persoană (lit.c).
Potrivit art.7, alin.2 Codul familiei, pentru motive temeinice, poate fi încuviinţată căsătoria
între persoanele prevăzute la alin.1, lit.b şi c. Încuviinţarea este de competenţa
preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, al primarului general al municipiului
Bucureşti.
3
Idem, p.459-460

3
 Legătura de filiaţie şi de rudenie civilă durează atâta vreme cât actul juridic al
adopţiei rămâne în fiinţă. Pe cale de consecinţă, filiaţia şi rudenia din adopţie vor dispărea
numai ca urmare a încetării adopţiei prin desfacere sau anulare.
Mai mult, legătura de filiaţie rezultă din adopţie continuă şi după decesul
adoptatorului sau adoptatorilor, dacă nu se încuviinţează o nouă adopţie. 4

3. Transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti dintre părinţii fireşti şi copil către

adoptator şi adoptat.
Acest efect al adopţiei rezultă din dispoziţiile art.97, alin.1, Codul familiei, potrivit
cărora ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor minori, indiferent dacă
aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.
În plus, adopţia este instituită în interesul superior al copilului, care trebuie să se
integreze firesc în noua familie, iar adoptatorii trebuie să prezinte condiţiile materiale şi
garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.
Art.51, alin.1 din Legea 273/2004 prevede în mod expres că adoptatorul are, faţă
de copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său. 5
O situaţie deosebită există în cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui
firesc al adoptatului. Potrivit art.51, alin 2 din Legea 273/2004, în această situaţie, având în
vedere relaţiile dintre soţi şi în scopul unităţii familiei, drepturile şi îndatoririle părinteşti
aparţin adoptatorului şi părintelui firesc căsătorit cu acesta.
Părinţii adoptatori, sau numai unul dintre ei, pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti
dacă sănătatea ori dezvoltarea fizică a copilului adoptat este primejduită prin felul de
exercitare a îndatoririlor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau neglijenţă gravă în
îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea
profesională a copilului minor nu se fac in spirit de devotament faţă de România. 6
În ipoteza în care adoptatorul nu-şi exercită sau îşi exercită necorespunzător
îndatoririle părinteşti, iar adopţia nu poate înceta deoarece a fost încheiată cu respectarea
condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, instanţa de judecată este în drept să
dispună decăderea acestuia din drepturile părinteşti, conform art.109 Codul familiei şi
art.38, lit.c din Legea nr.272/2004.
De asemenea, niic nu se opune ca, în ipoteza în care ambii părinţi adoptivi se află
în una din situaţiile prevăzute de art.40, alin.1 din Legea nr.272/2004, faţă de un asemenea
4
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.528-529

5
A.Bacaci, V.C.Dumitrache, C.C.Hageanu – Dreptul familiei, Ediţia a V-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006, p.221
6
I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic,
Bucureşti 2006, p.461
4
copil să se ia măsura de instituire a tutelei. Tot la fel, dacă un astfel de copil este lipsit,
temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor adoptivi, în temeiul art.55 din Legea nr.
272/2004, se va putea dispune una din următoarele măsuri de protecţie specială:
plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată. 7
Dacă soţii adoptatori divorţează, se aplică, în pirvinţa relaţiilor dintre ei şi minorul
adoptat, prin asemănare, prevederile legale cu privire la desfacerea căsătoriei pentru cazul
când există copii minori (art.42 – 44 Codul familiei). 8

4. Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat

Potrivit art.52 alin.1, adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce
vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.
Această obligaţie subzistă numai în ipoteza în care, la data încuvinţării adopţiei,
copilul avea vârsta sub 10 ani şi era lipsit de discernământ, adică este vorba despre un
copil care, neexprimânduşi consimţământul sau opinia la adopţie, se află în necunoştinţă
de cauză în legătură cu această împrejurare. Nu poate fi acceptată ideea că această
informare este obligatorie şi în cazul în care copilul şi-a dat consimţământul la adopţie ori
şi-a exprimat opinia deoarece, implicit, s-ar recunoaşte lipsa de valoare juridică a acestui
consimţământ sau opinii, date în cursul procedurii adopţiei.
Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat nu echivalează cu
dezvăluirea identităţii părinţilor fireşti.
Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înaintea dobândirii de
către acesta a capacităţii depline de exerciţiu, însă numai dacă sunt realizate cumulativ
următoarele condiţii:
- există motive medicale;
- există o cerere în acest sens din partea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, a soţului
sau a descendenţilor acestuia ori a unei instituţii medicale sau a unui spital;
- există o autorizaţie din partea instanţei de judecată.
După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate
solicita tribunalului în a cărei rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu
are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile
aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor fireşti. În
această ultimă ipoteză, cererea adoptatorului nu mai trebuie să fie motivată, singurul motiv
al cererii de autorizare este cunoaşterea identităţii părinţilor fireşti.
7
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.530
8
I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic,
Bucureşti 2006, p.462

5
 Instanţa de judecată este obligată să citeze Direcţia în a cărei rază teritorială se află
domiciliul copilului, Oficiul Român pentru Adopţii, precum şi orice altă persoană a cărei
ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii de acces la informaţiile necesare aflării
identităţii părinţilor naturali.
Cererea va fi admisă numai dacă, în urma probelor administrate, instanţa constată
că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului
emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea
Direcţiei.9

5. Numele adoptatului
Prin adopţie, adoptatul dobândeşte numele de familie al adoptatorului. Dacă
adopţia se face de către soţi, ori de către soţul părintelui firesc, iar soţii au nume comun,
adoptatul va purta acest nume, iar dacă soţii nu au un nume comun, ei sunt obligaţi să
declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care urmează să îl poarte
adoptatul.
În cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul
căsătoriei, soţul adoptat poate primi pe timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu
consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
Modificarea numelui comun este, aşadar permisă, însă numai cu acordul celuilalt soţ cu
efect de la durata rămânerii irevocabile a hotărârii de încuviinţare a adopţiei şi pe toată
durata filiaţiei adoptive. Dacă nu există acordul celuilalt soţ, adoptatul rămâne cu numele
comun din căsătorie, însă, în cazul desfacerii căsătoriei, presupunând că nu va opta, în
condiţiile art.40 Codul familiei pentru păstrarea numelui comun din căsătorie va lua numele
dobândit prin adopţie.10
În temeiul art.53, alin.3 di Legea 273/2004 pentru motive temeinice, instanţa de
judecată, care încuviinţează adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi
cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea
prenumelui copilului adoptat.
Faţă de textul art.53, alin.3 din Lege se impun unele observaţii particulare.
În primul rând, schimbarea prenumelui poate fi dispusă numai de către instanţa
investită cu cererea de încuviinţare a adopţiei. După încuviinţarea adopţiei, schimbarea
prenumelui se va putea realiza numai pe cale administrativă, în condiţiile O.G.nr.41/2003.

9
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.531 - 532
10
E. Florian – Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006, p.476- 477
6
 În al doilea rând, este necesar ca adoptatorul sau familia adoptatoare să facă
dovada existenţei unor motive temeinice.
În al treila rând, schimbarea prenumelui adoptatului, chiar dacă există motive
temeinice, este facultativă pentru instanţa de judecată. 11

6. Schimbarea cetăţeniei adoptatului

Minorul, străin sau fără cetăţenie, adoptat de un cetăţean român sau de doi soţi,
cetăţeni români, dobândeşte cetăţenia română 12. Când doar unul dintre soţii adoptatori
este cetăţean român, adoptatorii vor decide cetăţenia adoptatului, iar în cazul în care nu se
înţeleg, decizia va fi luată de instanţa judecătorească ce va încuviinţa adopţia.
Minorul cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română,
dacă adoptatorul solicită aceasta în mod expres şi dacă adoptatul este considerat, potrivit
legii străine, că a dobândit cetăţenia străină.13
În situaţia declarării nulităţii sau anulării adopţiei, în temeiul art.7 alin.1 din Legea
21/1991, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată
cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în
străinătate.
Dacă adopţia se desface, iar copilul nu a împlinit 18 ani, în temeiul art.7 alin.2 din
Lege, copilul adoptat pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta
domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate. 14

7. Întocmirea unui nou act de naştere pentru copil

Potrivit art.53, alin.5 din Legea 273/2004 pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile
de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii,
un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.
Vechiul act de naştere se va păstra,menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea
noului art.15
În temeiul art.26, alin.1 din Legea nr.119/1996, serviciul de stare civilă competent să
întocmească noul act de naştere este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul
adoptatorului, iar dacă adoptatorul este străin sau cetăţean român cu domiciliul în
străinătate, competent va fi serviciul de stare civilă de la domiciliul adoptatului. 16

11
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.533
12
Art.6, din Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română
13
Art.28, alin.1 din Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română
14
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.534
15
Art.53, alin.5 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei
16
T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.535
7
8. Alte efecte ale adopţiei
Adopţia produce şi alte efecte care, cu toate că nu sunt nominalizate de Legea
nr.273/2004, sunt consecinţa stabilirii filiaţiei şi rudeniei civile în condiţiile art.1 şi art.50.
alin.2 din Legea 273/2004. pentru evitarea repetărilor, ne îngăduim aici doar să evocăm
unele dintre aceste consecinţe prevăzute de Codul familiei, şi anume:
- obligaţia şi dreptul la sprijin moral şi material al adoptatului faţă de membrii familiei
adoptatoare (art.2);
- obligaţia şi dreptul la întreţinere între adoptat şi rudele din adopţie (art.86, alin.1 şi
urm);
- dreptul şi obligaţia adoptatului minor de a avea locuinţa la părinţii adoptivi (art.100)
etc.
Unele efecte ale încuviinţării adopţiei se produc în temeiul altor acte normative,
dintre care evocăm doar naşterea vocaţiei succesorale reciproce dintre adoptat şi rudele
din adopţie, conform art.659 şi urm. Codul civil, precum şi dreptul copilului de a creşte
alături de părinţii adoptivi, în condiţiile prevăzute de art.30 şi urm. din Legea nr.272/2004. 17

BIBLIOGRAFIE

1. TEODOR BODOAŞCĂ - Dreptul Familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005,

2. ALEXANDRU BACACI, VIORICA – CLAUDIA DUMITRACHE, CODRUŢA
HAGEANU - Dreptul Familiei, Ediţia a 4-a, Editura All Beck, Bucureşti 2005,
3. ION FILIPESCU, ANDREI FILIPESCU - Tratat de Dreptul Familiei, Ediţia a 8-a
revăzută şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2006,
4. EMESE FLORIAN – Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006
17
Ibidem
8
 LEGISLAŢIE

1. Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română

2. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei

Efectele adopţiei

Adopţia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost
încuviinţată. Pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă va întocmi un
nou act de naştere al adoptatului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.
Prin efectul adopţiei, legăturile de filiaţie şi de rudenie ale adoptatului sunt reconfigurate şi vor produce
consecinţele în mod obişnuite raporturilor de filiaţie, respectiv de rudenie.

3.1. Relaţiile de filiaţie şi de rudenie ale adoptatului

Efectul principal al adopţiei este acela constitutiv de legături de filiaţie civilă între adoptat, descendenţii săi,
pe de o parte, şi adoptator sau adoptatori, pe de altă parte, precum şi de relaţii de rudenie civilă între adoptat
şi rudele părintelui sau părinţilor adoptivi.
Concomitent şi simetric opus, este generat efectul extinctiv în ceea ce priveşte filiaţia firească între adoptat şi
părinţii săi fireşti, precum şi rudenia firească între adoptat şi rudele sale fireşti, afară de impedimentul la
căsătorie izvorât din rudenie, care continuă să existe între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi
rudele sale fireşti, pe de altă parte. Dacă, însă, adopţia se referă la copilul firesc al celuilalt soţ, efectul
extinctiv este doar parţial, ceea ce înseamnă că încetează numai legătura de filiaţie a copilului faţă de
părintele firesc necăsătorit cu adoptatorul, precum şi raporturile de rudenie firească faţă de rudele acestui
părinte firesc; de asemenea, efectul extinctiv nu se manifestă în privinţa rudeniei fireşti dintre fraţii
adoptaţi de către acelaşi părinte sau familie adoptivă; efectul constitutiv este solitar în cazul adopţiei copilului
adoptiv al celuilalt soţ, raporturile de rudenie civilă astfel născute alăturându-se celor deja existente prin
efectul adopţiei anterioare.
Adopţia nu afectează în nici un fel legătura de filiaţie dintre persoana adoptată şi descendenţii săi fireşti.
Adoptatul intră în familia părintelui său adoptiv asemenea unui descendent firesc al acestuia, fie că este vorba
despre adoptatul minor, fie despre cel major. Atât adoptatul, cât şi descendenţii săi, sunt rude cu adoptatorul
sau adoptatorii şi cu rudele acestora.
În cazul adopţiei copilului (descendentului) adoptiv al celuilalt soţ, fie că este vorba de o primă adopţie
încuviinţată anterior căsătoriei părinţilor adoptatori, fie de o adopţie realizată numai de către unul dintre soţi,
în timpul căsătoriei, raporturile de rudenie civilă nou create se vor ataşa, fără să afecteze, relaţiilor de

9
rudenie adoptivă preexistente. Filiaţia şi rudenia firească a aceluiaşi adoptat nu prezintă interes, fiindcă au
încetat pe data încuviinţării irevocabile a adopţiei anterioare.

3.2. Raporturile dintre adoptat şi adoptator

Naşterea relaţiilor de filiaţie adoptivă, precum şi a raporturilor de rudenie adoptivă, are loc împreună cu
drepturile şi îndatoririle fondate pe aceste legături. Aceste drepturi şi îndatoriri nu sunt efecte distincte ale
adopţiei, ci efectele implicite, nicidecum secundare ca importanţă, ale filiaţiei şi rudeniei, aşa cum au fost
modelate prin operaţiunea juridică realizată. Avem în vedere transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti în
favoarea părintelui sau părinţilor adoptivi, modificarea numelui şi, eventual, a prenumelui celui adoptat,
obligaţia legală de întreţinere în cadrul familiei adoptive, vocaţia succesorală între rudele civile, precum şi, în
cazul adopţiei internaţionale, cetăţenia adoptatului.
Cu toate că, din punctul de vedere al rudeniei civile lato sensu, consecinţele adopţiei sunt aceleaşi, fără a
deosebi după cum cel adoptat este minor sau persoană cu capacitate deplină de exerciţiu, efectele raporturilor
de rudenie astfel create nu sunt identice, însă explicaţia se află în stadiul diferit al capacităţii persoanei
adoptate, fără legătură cu artificiul rudeniei civile, stadiu de capacitate în funcţie de care ocrotirea părintească
a adoptatului, ca şi în cazul descendentului firesc, este sau nu cazul să se înfăptuiască.
Din punct de vedere juridic, persoana adoptată se bucură de tratamentul asigurat descendentului firesc. In
privinţa copilului adoptat principiul este de mult consacrat prin dispoziţiile Codului familiei [art. 97 alin. (1)]
şi reafirmat prin art. 7 din Legea nr. 272/2004, iar în ceea ce priveşte adoptatul major, argumentul de
text este furnizat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2004, potrivit căruia adoptatul are faţă de adoptator
drepturile şi îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană faţă de părinţii săi fireşti.

3.2.1. Ocrotirea părintească a copilului adoptat

Din momentul încuviinţări irevocabile a adopţiei, adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi
îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său, atât drepturile şi îndatoririle privitoare la persoană, cât şi cele
referitoare la bunurile copilului.
În cazul în care adoptatorul este soţul părintelui firesc al copilului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se
exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta . Atât în cazul adoptatorilor soţ şi soţie, cât şi
al adoptatorului căsătorit cu părintele firesc al copilului, părinţii vor exercita drepturile şi îndatoririle
părinteşti împreună şi în mod egal., dacă acest lucru este necesar în vederea desăvârşirii învăţăturii sau a
pregătirii sale profesionale.
Obligaţia de a da întreţinere copilului este, în primul rând, în sarcina părinţilor. În subsidiar, au obligaţia
legală de întreţinere a copilului, în ordinea stabilită de art. 89 C.fam., fraţii, precum şi ascendenţii minorului,
alţii decât părinţii acestuia. Condiţiile, cuantumul, modalităţile de executare, stingerea obligaţiei legale
de întreţinere sunt stabilite prin norme deopotrivă aplicabile copilului firesc şi celui adoptiv. În situaţia
decesului, dispariţiei, decăderii din drepturile părinteşti, aplicării pedepsei interzicerii drepturilor părinteşti
sau a neputinţei, din orice motive, a unuia dintre părinţi de a-şi manifesta voinţa, drepturile şi îndatoririle
părinteşti vor fi preluate, integral, de către celălalt părinte. Dacă amândoi părinţii se află în vreuna din aceste
situaţii, copilul, fiind lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor, are dreptul la protecţie alternativă,
care se va putea realiza fie prin instituirea tutelei, fie prin luarea unei măsuri de protecţie specială, cu
precizarea că protecţia alternativă poate însemna adopţia succesivă a copilului, însă numai dacă părinţii
adoptatori au decedat. Audierea copilului este obligatorie.

3.2.2. Obligaţia legală de întreţinere

Afară de obligaţia legală de întreţinere a copilului în cadrul înfăptuirii ocrotirii părinteşti, între membrii
familiei există obligaţia legală de întreţinere, cu caracter reciproc, adoptatul cu capacitate deplină de exerciţiu
fiind, şi din acest punct de vedere, perfect integrat în familia sa adoptivă. Persoanele între care există
obligaţia legală de întreţinere, ordinea în care se datorează întreţinerea, precum şi condiţiile generale ale
obligaţiei legale de întreţinere sunt cele stabilite de dreptul comun în materie .
Adoptatul major aflat în continuarea studiilor are drept la întreţinere în aceleaşi condiţii în care descendentul
firesc, aflat în aceeaşi situaţie, îşi poate valorifica dreptul la întreţinere. Adoptatul are nu doar dreptul de a

10
primi întreţinere, ci şi obligaţia de a da întreţinere, în funcţie de echilibrul condiţiilor cerute pentru a fi
creditor sau debitor al obligaţiei.

3.2.3. Vocaţia succesorală legală

În dreptul nostru, transmisiunea succesorală legală are ca temei rudenia, firească sau adoptivă. Ca premisă a
moştenirii legale, interesează, aşadar, existenţa legăturii de rudenie cu defunctul, ţinând seama de relaţiile de
rudenie astfel cum au fost stabilite prin efectul adopţiei, practic ignorând sursa acestor relaţii, intrând în
acţiune regulile dreptului succesoral, care vor stabili, dacă o anumită persoană, aflată într-un anumit grad de
rudenie cu defunctul, va culege sau nu, şi dacă da, care este cota ce îi revine din moştenirea lăsată.
Întrucât relaţiile de rudenie firească au încetat prin efectul adopţiei, adoptatul şi descendenţii săi nu au
chemare legală la moştenirea lăsată de părinţii fireşti sau de rudele acestora, cu excepţia ipotezelor particulare
semnalate mai sus şi în limitele rudeniei fireşti rămase neatinsă. În virtutea principiului reciprocităţii vocaţiei
legale generale, persoanele la a căror moştenire este chemat adoptatul au, la rândul lor, chemare generală la
moştenirea adoptatului.

3.2.4. Cetăţenia adoptatului

Copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie adoptat de un cetăţean român sau de soţii având cetăţenie română,
dobândeşte cetăţenia română. Când numai unul dintre soţi are cetăţenie română, adoptatorii vor decide
cetăţenia copilului sau, în caz de neînţelegeri între aceştia, va decide instanţa judecătorească odată cu
încuviinţarea adopţiei. Ulterior încuviinţării adopţiei, schimbarea cetăţeniei părinţilor adoptivi are în privinţa
cetăţeniei copilului adoptat aceleaşi consecinţe ca şi schimbarea cetăţeniei părinţilor fireşti.

3.2.5. Numele şi prenumele adoptatului

Prin adopţie, adoptatul dobândeşte numele de familie al adoptatorului. Dacă adopţia se face de către soţi, ori
de către soţul părintelui firesc, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta acest nume, iar dacă soţii nu au un
nume comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care urmează să îl
poarte adoptatul. În caz de divergenţe, instanţa va decide.
In cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat poate
primi pe timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care
încuviinţează adopţia. Dacă nu există acordul celuilalt soţ, adoptatul rămâne cu numele comun din căsătorie
(care poate fi chiar numele său de familie, adică numele său „firesc”), însă, în cazul desfacerii căsătoriei,
presupunând că nu va opta, în condiţiile legii, pentru păstrarea numelui comun din căsătoriei, va lua numele
dobândit prin adopţie. Odată cu încuviinţarea adopţiei, instanţa poate dispune schimbarea prenumelui
copilului adoptat, pentru motive temeinice, la cererea părintelui sau a părinţilor adoptivi şi cu
consimţământul copilului care a împlinit 10 ani. Faţă de redactarea textului, se pare că schimbarea
prenumelui în cadrul procedurii adopţiei este admisibilă numai în cazul copilului adoptat, nu şi în cazul
persoanei majore.

3.2.6. Dreptul la informare. Informaţiile cu privire la adopţie sunt confidenţiale

Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o
permit, conform art. 52 alin. (1) din legea adopţiei.
Noul Cod civil stabileşte, în art. 474, că prin lege specială se vor stabili condiţiile concrete de acces la
aceste informaţii. Din perspectiva legii actuale, adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din partea
autorităţilor competente extrase din registrele publice, al căror conţinut atestă faptul, data şi locul
naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti. După dobândirea
capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află
domiciliul său ori, dacă nu domiciliază în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la
informaţiile aflate în posesia oricărei autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor fireşti. Identitatea
părinţilor fireşti ai copilului poate fi dezvăluită înainte ca acesta să fi dobândit capacitate deplină de
exerciţiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanţei judecătoreşti, la cererea oricăruia dintre
adoptatori, a adoptatului, a soţului sau a descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale
sau unui spital. Soluţionarea cererilor de acest fel are loc cu citarea direcţiei generale de la domiciliul
11
copilului, a Oficiului Român pentru Adopţii, precum şi a oricărei alte persoane a cărei audiere poate fi utilă, şi
va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informaţiile solicitate nu
este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacă adoptatul a beneficiat de
consiliere din partea direcţiei generale..

12