CURS 1 PPA

CONSIDERAŢII GENERALE
Deşi protezele parţiale acrilice sunt considerate de majoritatea autorilor “aparate
de extracţie lentă a dinţilor restanţi”, “preludiul protezelor totale”, “proteze sociale” sunt
numeroase situaţii care impun utilizarea PPA.

1. 1. INDICAŢIILE PPA:
1. 1. 1. Protezarea provizorie (de scurtă durată)
A. când se preconizează că durata de viaţă a protezei va fi relativ scurtă
De ex: La un pacient tânăr, la care nu s-a terminat creşterea maxilarelor şi
dezvoltarea dentiţiei, fiind necesară reprotezarea la intervale mici de timp.
B. când sunt preconizate modificări ale protezei:
 adăugări de dinţi;
 realinieri de dinţi (proteză parţială gândită şi ca aparat ortodontic mobil);
 căptuşiri.
În aceste condiţii nu se justifică utilizarea unei PPS din cauza costurilor ridicate
pe care le presupune realizarea structurii metalice.

Din punct de vederea al scopului în care sunt utilizate PPA provizorii pot fi clasificate
în:
 Proteze imediate
De ex: atunci când proteza va fi aplicată imediat după extracţia dinţilor anteriori;
fiind purtată în faza de rezorbţie accelerată a osului sunt necesare căptuşiri, urmate
de înlocuirea la scurt timp a protezei.
 Proteze de tranziţie
De ex: atunci când dinţii restanţi nu prezintă garanţii prea mari şi este de aşteptat
să fie extraşi după un interval scurt de timp şi să fie înlocuiţi pe proteză. În aceste
condiţii se utilizează o proteză de tranziţie pentru ca cei câţiva dinţi rămaşi să
contribuie la menţinerea protezei pe perioada în care pacientul îşi formează reflexele
necesare, în vederea realizării unei PT.
 Proteze de diagnostic (proteze interimară)
De ex: atunci când este necesară o proteză cu ajutorul căreia se va stabili planul
definitiv de tratament. O astfel de proteză trebuie aplicată pentru a testa de ex. dacă
pacientul tolerează o înălţare de ocluzie necesară restaurării definitive.

1
 1. 1. 2. PPA ca soluţie definitivă (de lungă durată):
A. Edentaţia subtotală
B. Edentaţia parţială întinsă
C. Pacient cu condiţii economice modeste, care nu poate suporta costul unei PPS.

Atunci când PPA este gândită ca soluţie pe termen lung, trebuie ca efectele ei
negative să fie reduse la maxim, printr-un design conceput cu grijă. Acest lucru este mai
simplu la maxilar unde bolta palatină permite o acoperire mai mare pe mucoasă pentru
sprijin şi menţinere.

1. 2. AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE PPA

1. 2. 1. Avantajele principale ale PPA

 costul relativ scăzut;
 uşurinţa cu care poate fi modificată sau reparată.

1. 2. 2. Dezavantajele PPA
 provoacă şi accelerează atrofia osului alveolar, deoarece în general are un sprijin
mucozal şi se înfundă cu timpul;
 privează pacientul de a percepe excitaţiile termice şi gustative datorită acoperirii
întinse a mucoasei de către placa protetică;
 determină iritaţii frecvente ale mucoasei datorită contactului cu o suprafaţa
poroasă, nelustruită. Există pacienţi cu intoleranţă la componentele acrilatului;
 restrânge mult spaţiul oral datorită grosimii plăcii de aprox. 2-2,5 mm;
 mobilizează dinţii stâlpi de care sunt ancorate croşetele de sârmă, concepute şi
executate incorect în funcţie de retentivitatea anatomică şi nu de cea protetică;
 provoacă malpoziţia treptată a dinţilor restanţi deoarece placa vine în contact cu
feţele orale înclinate ale dinţilor şi, pe măsură ce proteza se înfundă, acţionează
ca o pană evazând dinţii spre vestibular;
 provoacă parodontopatii, datorită contactului direct al plăcii cu parodonţiul
marginal. La acest nivel apare hiperemierea mucoasei;
 apare frecvent instabilitatea protezei, după o perioadă scurtă de purtare, datorită
modificărilor suferite de câmpul protetic;
 determină şi/sau întreţine halena bucală;

2
  pacientul poate avea un sentiment de infirmitate, de îmbătrânire, poate avea
complexe.
 alt dezavantaj semnificativ al acrilatului este lipsa de radioopacitate - proteza
exclusiv acrilică (fără croşete) nu poate fi văzută în caz de inhalare sau ingestie.
 limitele materialului: acrilatul este mai puţin rezistent şi mai puţin rigid decât
aliajele de metal, deci proteza poate flecta sau sau se poate fractura în timpul
funcţiilor ADM.

O parte din aceste dezavantajele pot fi reduse ca intensitate:

Sprijinul poate fi ameliorat prin:
 extindere cât mai mare a plăcii;
 croşete cu componente ocluzale;
 pinteni din sârmă;
 dispensarizarea pacientului şi căptuşirea bazei atunci când este necesar.
Croşetele pot fi mai puţin agresive prin:
 alegerea unei grosimi adecvate a sârmei;
 design corect – stabilit de medic.
Presiunea pe parodonţiu poate fi controlată prin:
 folierea zonei parodontale, dar efectul este de scurtă durată pentru că în timp va
apare fenomenul de aspirare.
Efectul porozităţilor şi nelustruirii feţei interne poate fi anihilat prin:
 polimerizare perfectă;
 prelucrare corectă a feţei interne, unii autori recomandă chiar lustruire;
 lacuri fotopolimerizabile aplicate pe faţa internă (Palaclean ® - Heraeus Kulzer,
Plaquit® - Exacta).

Dezavantajele care nu pot fi influenţate:

 Sentimentul de îmbătrânire şi handicap;
 Inconfortul – grosimea plăcii acrilice nu poate fi redusă sub 2 mm. La pacienţii cu
forţă musculară mare se introduc fibre de sticlă pentru a nu mări rezistenţa pe
seama grosimii.