ÎN LARGUL MĂRII

Slawomir Mrozek PERSONAJELE:NAUFRAGIATUL GRAS,NAUFRAGIATUL MIJLOCIU,NAUFRAGIATUL

SLAB,POȘTAȘUL,LACHEUL

(Acțiunea se consumă într-un act,în același decor.Scena înfățiseaza o plută în

largul mării.Trei naufragiați în costume negre,elegante,și cămăși albe.Cravate
înodate impecabil iar,în buzunarul de la piept,colțurile albe ale batistelor.Stau
pe trei scaune.În plus,pe plută se mai află și un cufăr.)

GRASUL:Mie mi-e foame. MIJLOCIUL:Și eu aș mânca ceva SLABUL:Rezervele s-au

terminat? GRASUL:N-a mai rămas nimic,nici o fărămitură. SLABUL:Mi se pare că a mai
ramas un pic de cărniță de văcuță cu mazare. GRASUL:N-a mai rămas nimic.
MIJLOCIUL:Hai să mâncăm ceva! SLABUL:Și eu aș mânca ceva.
GRASUL:”Ceva”?...Domnilor,fiți realiști.Mai degrabă. MIJLOCIUL:Mie mi-e totuna!
SLABUL:Chiar dumneata ai spus că rezervele s-au sfârșit.Așadar,ce vrei să spui?
GRASUL:Trebuie să mâncăm nu ceva,ci pe cineva.. MIJLOCIUL(Privind la drepta,la
stanga si inapoi):Nu văd…

1
SLABUL:Bine,dar nici eu numai văd pe nimeni aici afară de…(Se intrerupe
brusc.Pauza) GRASUL:Trebuie să mâncăm pe unul dintre noi. MIJLOCIUL:Să-l mancam!
SLABUL(Alaturandu-i-se):Da!Să-l mâncăm! GRASUL:Domnilor,să nu fim copii.Vă atrag
atenția că nu putem striga toți trei deodată “Să-l mâncăm!”.În aceasta
situație,unul dintre noi trebuie să spună “Poftim,domnilor,fiți amabili și serviți-
vă!” MIJLOCIUL:Cine? SLABUL:Cine? GRASUL:Tocmai asta vroiam să vă întreb.(Urmează o
pauză;tăcere îngrijorătoare).Apelez la sentimental colegialității.La bună-creșterea
dumneavoastră. MIJLOCIUL(Arătând odată în sus,prefacându-se foarte interesat de
ceva):O,uite un pescăruș,zboară! SLABUL:Poate că e brutal ce spun,dar trebuie să
recunosc că sunt grozav de egoist.M-am gândit întotdeauna numai la mine.În clasele
primare mâncam singur a doua gustare,nu dam la nimeni. GRASUL:Foarte urât.N-avem ce
face,trebuie sa votăm. MIJLOCIUL:Perfect. SLABUL:E ceea mai buna soluție. GRASUL:O
să votăm în felul următor:Unul dintre dumneavoastră va spune o cifra,apoi celălalt
altă cifră,la urma voi spune și eu una.Dacă suma celor trei va fi fara soț înseamna
că eu voi fii cel mâncat.Dacă se va întampla însă ca suma să fie cu soț,atunci îl
vom manca pe unul dintre dumneavoastră.

2
MIJLOCIUL:Nu…la drept vorbind,eu sunt împotriva hazardului. SLABUL:Si ce facem dacă
dumneata greșești? GRASUL:Văd că nu aveți încredere în mine.Asta-i. MIJLOCIUL:Mai
bine sa găsim alta cale.Suntem oameni civilizați e o ramașiță dintr-un trecut
înapoiat. SLABUL:O superstiție ordinară. GRASUL:Bine,dacă-I așa.Putem să organizam
alegeri generale. MIJLOCIUL:Iată o idee buna.(Adresându-se grasului.)Ești de acord
să mergem împreuna la urna de votare,în aceelași bloc?Asta ar simplifica mult
campania. SLABUL:Parlamentarismul s-a perimat. GRASUL:Da,dar nu există alta
posibilitate.Dacă dumneata preferi dictatura,eu preiau puterea cu plăcere.
SLABUL:Nu,nu!Jos cu tirania! GRASUL:Așadar,alegeri libere! MIJLOCIUL:Secrete!
SLABUL:Dar fără blocuri.Fiecare contracandidează independent. GRASUL(Se
ridică,deschide cufărul și scoate un cilindru):Uite o pălarie.O să aruncăm în ea
bucatele de hârtie cu numele canditatului. SLABUL:Eu nu am toc. MIJLOCIUL:Iți
împrumut eu unul cu plăcere. GRASUL(Scoțând un stilou din buzunar):Poftim tocul!
MIJLOCIUL(Frecându-și mâinile):La urnă!La urnă!

3
SLABUL:O clipă.Dacă vrem sa organizăm alegeri ca niște oameni civilizați,nu putem
sări peste perioada de propagandă dinainte de alegeri,care precede acțiunea
propriu-zisă în întreaga lume. GRASUL:Atunci dumneata ții cu tot dinadinsul…
MIJLOCIUL:Atunci să facem agitație,dar repede! GRASUL(Se ridică de pe scaun și-l
împinge spre mijlocul plutei): Să-ncepem deci.Cine-I primul la tribună?
MIJLOCIUL(Adresându-se Slabului): Poate dumneata. SLABUL:Aș prefera după
aceea..niciodată nu am fost un bun vorbitor. GRASUL:Bine,dar e ideea dumitale.
MIJLOCIUL:Chiar așa,dumneata ai sugerat maselor mitinguri,politicianismul.Așa că
dumneata trebuie să începi. SLABUL:Dacă țineti cu tot dinadinsul..(Urcă pe scaun,ca
la tribuna.Ceilalați doi naufragiați se așează în fața lui.Grasul scoate din
buzunar o pancardă cu două bețe și îi dă unul Mijlociului.Ridică pancarda întinsă
deasupra lor.Se vede scris: “Vrem mâncare!”) Hm…domnilor. MIJLOCIUL(Întrerupându-
l):Noi suntem oameni simpli!Te rog să nu ne iei cu lingușiri! GRASUL:Așa-i!Jos cu
vorbele dulci!Vrem adevărul fară înflorituri! SLABUL:Colegi!Ne-am adunat aici…
MIJLOCIUL(Intrerupandu-l):Mai scurt!Mai scurt! GRASUL:Ne grăbim,noi ne ducem la
muncă!

4
SLABUL:Ne-am adunat aici,ca să rezolvăm arzătoarea problemă a procurării
hranei.Colegi,candidatura mea nu trebuie să o aveți în vedere.Eu am soție și
copii.În scăpatatul soarelui,cât mai era lumină,am stat de atâtea ori în grădină și
am dat huța copiii,în timp ce soția mea broda.Domnilor,colegi! Vedeți oare acest
tablou blând și liniștit,nu vă impresionează? MIJLOCIUL:Ăsta nu-i un argument.Când
intră în joc binele tuturor sentimentele numai au nici o valoare.Copiii pot să se
dea huța și singuri. GRASUL:Chiar mai bine. MIJLOCIUL:Da,da!Chiar mai bine.Călușei
și huța,huța în parcul Jordan!Nu,copiii nu sunt un argument serios. SLABUL:Dragi
colegi!Pe când eram numai un flăcăiandru,îmi făuream planuri ambițioase.E adevărat
că nu am fost suficient de exigent cu mine și nu am realizat ce îmi propuneam.Simt
însă că nici acum nu e prea târziu.Se mai pot îndrepta multe.Promit că mă voi
strădui,că nu voi mai neglija nimic pentru înfăptuirea idealurilor.Așa-I,am avut
căderi,e adevărat.Mi-a lipsit încrederea în mine,am lenevit,uneori mi-am pierdut
speranța..dar voi recupera totul,jur că voi recupera.Îmi voi exersa voința,îmi voi
modela caracterul,îmi voi imbogații cunoștințele tot ce se mai asteaptă de la
mine.Voi ajunge cineva. MIJLOCIUL:Mai tare! SLABUL:Voi ajunge cineva! GRASUL:Ăsta-i
subiectivism. MIJLOCIUL:Vreau să mâncăm!

5
GRASUL SI MIJLOCIUL:Dă-mi voie și mie.Două,trei și.. (Scandeaza impreuna: Vrem să
mâncăm! Vrem să mâncăm!) SLABUL(Descurajat,aproape plângând):Numai pot,hotărât
numai pot face față..(Coboară de la tribuna) MIJLOCIUL(Îi dă bățul pancardei și
urcă la tribună):Frați meseni!(Grasul aplaudă,slabul aplaudă și el,dar
apatic,strâmbând din nas).Eu n-am carte și nu-mi place să vorbesc mult.Altceva e să
fac treabă.Din frageda copilărie mă interesează arta culinară.Nu numai mâncarea în
sine,o nu!Sunt un om modest,mă mulțumesc cu puțin și la drept vorbind,nici nu-mi
place să mănânc.Da,mi-ajunge fie-ce,ce e mai important, e că mănânc foarte
puțin,pur și simplu minimal.Dar ce spun eu! În genere nu mănânc nimic.Cu câțiva ani
în urmă mai luam în gura câte o bucațicădouă la două sau trei zile,însă acum? Nu!Am
sfârșit cu mâncarea odată pentru totdeauna.În schimb preagătirea mâncării a devenit
bucuria vieții mele.Pentru un bucătar nu există nimic mai plăcut după efortul
făcut,decât să privească la alții cum mănâncă și să vadă că le place.Doar această
răsplată mi-o doresc.Mai adaug numai că sunt specialist în mâncărurile cu
carne.Sosurile mele nu-și află egal.Atât am vrut să spun. GRASUL:Bravo!
(Aplaudă.Slabul e apatic,numai reacționează.Mijlociul coboară de la tribuna și se
schimbă cu grasul care,la rândul lui,urcă la tribună) MIJLOCIUL:Urrra!(Încetează
brusc.Grasul iși pune mâinile în șolduri ,o clipă se uita împrejur,ca și când l-ar
inconjura o mare mulțime) GRASUL(Întinde mana deodata,salutand ca
fascinsti):Flămânzilor,vă salut! MIJLOCIUL(Entuziast):Uraaa! Trăiască! Uraa!

6
GRASUL(Îl liniștește cu un gest poruncitor):Am să vorbesc puțin,ostaseste.În primul
rând,nu vreau să vă influențez opinia.Veți hotarî singuri.Sunt doar sluga voastră
și voința voastră este sfântă pentru mine.Voi mânca ce mi se va da.În al doilea
rând,nu am de ce să mai lungesc vorba:Sunt nedigerabil.Totdeauna am fost ațos,osos
si subtiratec.Am două coaste de fier,ficatul operat și un picior mai scurt.Deasemea
nu sunt prea sigur că nu am trichină.Nu am nimic de ascuns.În al treilea rând,nu
vreau să fiu demagog,îmi plac situațile clare:dacă voi fii ales ,celălalt va căpăta
pulpa si mușchiul.Eu mă voi mulțumi cu restul și cu limba.Celor care ar dori
altfel,le spun cu tărie:La limbă nu voi renunța ! MIJLOCIUL:Bravo,bravo,călăuzește-
ne conducătorule! GRASUL:Asta-I tot.Nu-mi plac trăncăneala,filozofii si
fleșcăiții.Înainte! MIJLOCIUL:Urrra!Bravo!Bis!Trăiască!(Grasul coboara de la
tribuna.Slabul si mijlociul împaturesc pancarta.) GRASUL(Adresandu-se
Slabului):Acum esti mulțumit domnule?? SLABUL:Ai fost minunat!Numai că..eu..tocmai…
eu nu pot să mănânc mușchi…îmi face rau..Dacă pentru dumneata n-ar avea nici o
importanță să… MIJLOCIUL(Luând poziție de drepți în fața Grasului):Felicitările
mele,dacă îmi îngădui.Discursul m-a cutremurat.În problema limbii,sunt cu totul de
partea dumitale. GRASUL:Ei,campania a trecut.Acum hai să votam.(Așează cilindrul la
mijlocul plutei.Se împrăștie cu toții in trei direcții diferite și,întorși cu
spatele,completează bucațelele de hârtie.Grasul și Mijlociul privesc sper
Naufragiatul slab.Grasul se apropie de el și se uită peste umărul lui,dar Slabul

7
observă la timp și acoperă hârtia cu palma.Apoi îi dă tocul Grasului.)
SLABUL:Mulțumesc foarte mult. GRASUL:Fleacuri.Dacă mai vrei sa îndrepți ceva,îți
stau la dispozitie cu plăcere.(Grasul se depărtează sper alt colț al
plutei,apoi,împreună cu Mijlociul,completează fișele lor.Slabul stă mereu cu
spatele la ei,privind pierdut marea.Apoi revin toți odată și pun hârtiuțele în
cilindru.)Să numărăm voturile. MIJLOCIUL:Sunt foarte curios.Votarea îți mărește
apetitul. SLABUL:Ai putea să te porți cu mai mult tact.(Grasul bagă mâna în
cilindru,apoi își înalță capul și se uită în tăcere la Naufragiatul slab.Pauză
lungă.)Ce s-a întamplat? MIJLOCIUL:Care-I rezultatul? GRASUL:Domnilor, trebuie să
anulăm alegerile. MIJLOCIUL:Cum așa?Mie mi-e foame. SLABUL:Dumneata vrei să
tropilezi alegerile democratice libere? GRASUL:În cilindru sunt patru bucațele de
hârtie.Patru!(Grasul îl privește ca mai înainte pe naufragiatul slab la care se
uită acum și Mijlociul.) SLABUL(Nevinovat):Am spus eu că parlamentarismul numai e
la modă. MIJLOCIUL:Și-acum ce facem? GRASUL:E o criză tipică de cabinet.Am putea să
aplicăm pur și simplu principiul numirii candidatului. SLABUL:Și cine-i va numi?

8
GRASUL:Îmi asum eu răspunderea. SLABUL:Firește!Tocmai la asta mă gândeam și eu.Nu!
Nici vorba nu poate fi! MIJLOCIUL:Scârboasă treabă.Democrația n-a dat rezultate iar
dictatura nu poate fii aplicată.Totuși,trebuie să născocim ceva. GRASUL:În asemenea
momente,numai o persoană generoasă,plină de entuziasm și cu spirit de sacrificiu
poate salva situația.Să nu uităm că voluntarii au salvat întotdeauna
situația,atunci cand mijloacele obisnuite au dat gres.(Pregatindu-se iarasi pentru
a vorbi).Iubite și stimate coleg!... SLABUL:Nu,nu!Vă previn că nu voi asculta
nimic! MIJLOCIUL:Ascultă,domnule! GRASUL:Iubite și stimate domn!Știm cu toții că nu
se pot ascunde asemenea însușiri ale caracterului precum dorința de
jertfă,dragostea de semeni și spiritul de solidaritate.De la început,eu și colegul
meu am observat că în dumneata e ceva ce te deosebește de noi,iar acest ceva sunt
tocmai noblețea înnascută,dorința nezdruncinată de a sluji cauzei
comune,disponibilitatea…nu-i așa,domnule coleg? MIJLOCIUL(Zelos):În viața mea n-am
întalnit un om mai bun. GRASUL:Suntem fericiți că,în sfârșit,colectivul poate
răspunde apelului dumitale călduros,oferindu-ți prilejul de a-ți realiza aspirația
neostoită,curată.Dumneata dorești să rămâi in amintirea noastra ca un om
apreciat,modest,colegial,gustos… SLABUL:Nu vreau !

9
MIJLOCIUL:Cum se poate,dumneata nu vrei să fii voluntar? SLABUL:Nu. GRASUL:Tradezi
colectivul?Calci in picioare increderea colegilor?Nu vrei? SLABUL:Nu. MIJLOCIUL:E
oribil! GRASUL:Ăsta-i ultimul cuvant al dumitale? SLABUL:Refuz categoric.Nu simt
chemarea măreției. MIJLOCIUL:Domnule,de azi înainte poți să nu-mi mai întinzi
mâna.Te-am socotit un om cinstit,patriotul plutei noastre,iar dumneata te porți ca
un tâlhar.Adio!(Se departează spre marginea plutei și se întoarce cu spatele).
GRASUL:Așa-i.Ne-ai dezamagit.Onoarea nu înseamna nimic pentru dumneata.Dar poate că
vrei dumneata să propui altă soluție?Te ascultăm! SLABUL(Cu încrederea
crescând):Soluție?Foarte bine!De copil am visat să fie dreptate pentru toți.Numai
dreptate pretind,nimic mai mult! GRASUL:Mă uimești,domnule! SLABUL:De ce? GRASUL:Ai
dumneata certitudinea că dreptatea nu se va întoarce împotriva dumitale,adică,vreau
să zic ,că nu-ți va sprijini candidatura dumitale? SLABL:E foarte simplu.Eu am fost
nefericit de mic,nu mi-a izbutit nimic.Împrejurările mi-au stat totdeauna
impotriva,așa că…

10
GRASUL:Deci dumneata crezi că e timpul că dreptatea universal să-ți compenseze
lipsa norocului de până acum? SLABUL:Întocmai. GRASUL:E de mirare că în primul rând
cei nemulțumiți se plâng de lipsa dreptății universal,general umane și a tot
cuprinzătoare.Dar cerând dreptate,nu-și caută astfel justificări tocmai aceeia care
nu au reușit în viață? SLABUL:Eu nu dau înapoi.Accept orice numai rezolvarea să fie
dreaptă. GRASUL:Astfel spus,cu condiția ca cel mâncat să nu fii dumneata.
SLABUL:Astea sunt insinuări,înainte de toate,vreau sa fie dreptate. GRASUL:Să ne
așezăm deci și să chibzuim împreuna.O să fie cam greu.Dar se poate face.
MIJLOCIUL:Eu nu vorbesc cu el.(Toți trei își ocupă locurile,ca la început.)
GRASUL(Către Mijlociu):Domnule coleg,dumneata ai mamă? MIJLOCIUL(Ezitand):Cum să
spun…dar dumneata,șefule? GRASUL(înaltându-și privirile spre cer):Din nefericire,am
rămas orfan aproape din copilărie.Bieții mei părinți! MIJLOCIUL(Cu grabă):Tocmai
asta vroiam să spun și eu.La drept vorbind,eu n-am avut părinți deloc.
GRASUL(Adresându-se Slabului):Dar dumneata? SLABUL:Am o mamă.În clipa asta mă
plânge în singurătatea ei.Biata mamă.

11
GRASUL:Am impresia că problema este foarte simplă din punctul de vedere al
dreptații elementare.Dumneata ai putea să nedreptățești cu inima ușoară un orfan?Și
printre sălbatici absența părinților a fost considerată întotdeauna cea mai mare
nenorocire.Nu,dragă domnule.Sacrificarea oricăruia dintre noi,orfanii,ar însemna o
palmă pe obrazul dreptații elementare.Nu-i destul că nu aveam părinți,mai trebuie
să fim și mâncați! SLABUL(Încremenit):Bine dar… GRASUL:Nu,dragă domnule.E limpede
ca lumina zilei.Dumneata ai o mamă,dumitale ți-a fost întotdeauna mai bine,nu crezi
că a venit vremea să plătești datoria morală pe care ai contractat-o față de cei
orfani?Față de aceeia care nu au cunoscut niciodată grija maternală,căldura
familiei,îndestularea?Cu atât mai mult,cu cât mama dumitale,ai spus-o chiar
dumneata,și asa tot te frânge. SLABUL(Căutând disperat argumente):Bine,dar se prea
poate ca mama să fii murit.În ultima vreme se simțea destul de slăbită,n-am fost
demult pe acasă… GRASUL:Vorbești ca un copil.Ce dovezi putem avea? Oricât de mici!
MIJLOCIUL:Da,ce dovezi ai? SLABUL:V-am spus doar că nu se simțea bine când am
plecat.În ultimul timp se vorbește atâta despre bolile civilizației contemporane…
GRASUL:Fantezii de artist,jocul imaginației.Cu siguranță că mama dumitale se bucură
de o sănătate de fier,Dumnezeu să-i dea viață lungă,pe când părinții noștrii…(Către
Mijlociu) Dumneata ții minte serile acelea lungi de toamnă când,copii încă și
desculți vindeau chibrituri trecătorilor.

12
MIJLOCIUL(Acoperindu-și ochii cu mâna):Of,numai aduce si dumneata aminte.
GRASUL:Sau de ruda aceea departată zgârcită și rea care ne lua ultima bucațică de
slănină ca s-o pună șoarecilor în capcane? MIJLOCIUL(Gemând):Nălucile trecutului.
(Grasul,în tăcere ,iși desface fără putere brațele în fața slabului,ca și când ar
vrea să-i spună:Vezi și dumneata că nu se poate face nimic.) SLABUL:Mă rog de
iertare.Mi se pare că aud un glas în largul mării.(Ascultă) GRASUL:Vrei sa schimbi
vorba.E limpede,suferința omenească te lasă rece.Ah,toti acești baieții-mamei sunt
atât de egoiști! (Se aude o voce slabă). MIJLOCIUL(Acuzător):El a avut minge când
era mic. GRASUL:Minge si ursuleț.(Vocea se aude mult mai aproape.) VOCEA:Săriți!
Ajutoooor! SLABUL:E adevărat!O,acum se aude clar! VOCEA:Ajutooor! GRASUL:Într-
adevăr,cineva înnoată în direcția noastră…Vântul aruncă totdeauna cu nisip în ochii
orfanilor. MIJLOCIUL(Ridicându-se și privind cu luare aminte pe mare):Șefule,poate
că vine cineva cu mâncare.Văd bine că înoată folosindu-se numai de o mână,iar în
cealaltă ține un obiect mare.(Grasul și Slabul se ridică si ei apropiindu-se de
mijlociu la marginea plutei.) SLABUL:Da,da,nu e exclus.Parcă numai odată s-a
întamplat ca un țăran,care își ducea purcelul la târg

13
să cadă în apă? Înnotand,își ține spasmodic purcelul cu o mână,singurul lui avut…
GRASUL:Uite-acolo…îl văd! MIJLOCIUL:E cineva în uniformă.Ăștia în uniformă i-au
masa numai la casino. VOCEA(Foarte aproape):Ajutor!(Din apă se ivește Poștașul în
uniforma completă,șapcă,tolbă de piele agățată de gât.Mijlociul își întinde mâna și
îl trage pe plută.) POSTASUL:Mulțumesc din toată inima. GRASUL:Dumneata n-ai ceva
de mâncare? POSTASUL:N-am absolut nimic.Aș gusta și eu ceva cu plăcere.M-a luat
valul înainte de micul dejun. (Văzându-l pe Naufragiatul slab)Ia te uita!Dumneata
ești!Numai încape vorba,e o întâmplare cu totul neobișnuită! GRASUL(Bănuitor):Vă
cunoașteți? POȘTAȘUL:Ba bine că nu!De zece ani îi aduc poșta.N-am știut că dumneata
ești pe mare.Se brodește de minune,am o telegramă pentru dumneata. SLABUL:O
telegramă pentru mine? POȘTAȘUL:Da,tocmai mă duceam cu ea la căsuța dumitale de pe
malul marii când m-a luat valul.Din fericire,înot foarte bine.(Caută în
tolbă.)Uite-o. SLABUL(Depărtându-se într-o parte ca să deschidă și să citească
telegrama.)Scuzați-mă,domnilor. GRASUL(Foarte bănuitor poștașului):Uniforma asta e
adevarată? POȘTAȘUL:Adevărata,numai că e udă.Înțelegi și dumneata,când am căzut în
apă…

14
SLABUL:Urrrra! GRASUL:Ce s-a întâmplat? SLABUL(Stapânindu-se):Domnilor,m-a lovit o
mare nenorocire.A murit mama. MIJLOCIUL:Ei,poftim! SLABUL:Așa că vă atrag atenția
că acum sunt și eu orfan;va trebui deci să reluăm dezbaterile și să analizăm
problema sacrificării unuia dintre noi. GRASUL:Protestez!E vreun subterfugiu! Mai
mult ca sigur că dumneata ai aranjat lucrurile cu poștașul. POȘTAȘUL (Cu
demnitate):Domnule,insulți un funcționar în timpul serviciului. GRASUL:Cât i-ai
platit?Sau te pomenești că ați fost colegi pe băncile școlii. SLABUL:Acuzația
dumitale e lipsită de temei.Te rog să-l întrebi pe poștaș dacă m-am înțeles cu el.
GRASUL:Prea bine.Să-l întrebăm.Dacă va răspunde:da,dacă va recunoaște,te vom mânca
pe dumneata fară doar și poate.Dacă va nega il vom mânca pe poștaș. POȘTAȘUL:Cum
așa?Deabia am ieșit din apă și vreți să mă și mâncati,așa pe nepusa masă!S-a mai
pomenit una ca asta? GRASUL:Tocmai de aceea.Dumneata ești cum nu se poate de
potrivit.Ești foarte proaspăt. MIJLOCIUL:Șefule,mai bine să-i mâncăm pe amândoi,un
poștaș sauté! Pe unul fript,iar pe celălalt cu garnitură sau cu compot.O parte o
putem face marinată pentru mai târziu.A-ntâia!

15
SLABUL(Cu o speranta):Poate că domnul poștaș nici nu este orfan?Noi,părăsiții,fără
casă…ar trebui să-l întrebăm. GRASUL(Reflectând la meniu):Nu,din al doilea aș vrea
să fac vin.Dar ce licoare de Burgundia poate să iasă dintr-un poștaș. POȘTAȘUL
(Aprobând grăbit):Da,sigur,ai dreptate.Că vin de Burgundia sunt mediocre,ca
poștaș,în schimb sunt la înalțime. MIJLOCIUL:Cum se poate una ca asta!Dumneata
disprețuiești un vin de Postillon natural?!? SLABUL(Poștașului):Dacă vei depinde
mărturie falsă că am fost înțeleși ,mă voi plânge cu Direcțiunea Poștei și
Telegrafului împotriva dumitale. POȘTAȘUL:Nu-I nici o primejdie.Am 30 de ani de
serviciu și nu m-am mânjit cu nimic. GRASUL:Să numai pierdem vremea.Ai fost ințeles
cu acest domn?Da sau nu?Dacă da,și vestea despre decesul mamei lui e născocită vei
căpăta rinichii si poate un pic de costiță.Dacă însă vestea e adevarată,atunci
noi,noi trei orfani te vom manca,da,ca poștaș.Poșta este o instiuție pentru folosul
public și ca atare trebuie să slujească colectivității. SLABUL(Poștașului):Te
implor,nu îți pierde cumpătul,nu te lasă corupt. POȘTAȘUL:Nu-i bai,sunt un poștaș
cinstit,de modă veche nu pot fi cumpărat cu o porție de rinichi. GRASUL:Ți-am putea
oferi pe deasupra un genunchi.Dar te previn că mai mult nu putem face.
POȘTAȘUL:Nu,domnule(Aratând spre gulerul uniformei).Vezi aceste două trompete
încrucișate?Ei

16
bine,țin la onoarea lor mai mult decât la orice.La revedere,domnilor.(Sare în apă)
SLABUL:Nu,nu pleca,domnule,mărturisește doar că sunt nevinovat.Rămâi cu noi.
(Fluturând telegrama)Acum intelegeți că,în ceea ce privește dreptatea,situația
noastră este identical.Toți suntem orfani. GRASUL(Indiferent,către
Mijlociu):Domnule coleg,te rog să-mi aranjezi tacâmurile,sunt în cufărul meu.
SLABUL(Dându-se înapoi):Ce-i asta?Orfanii pe un orfan? GRASUL:Dumneata uiți că mai
există și altă dreptate? Dreptatea istorică. SLABUL:Ce mai e și asta?
MIJLOCIUL(Care în acest timp a deschis cufărul):Șefule e nevoie și de
strecurătoare? GRASUL:Faptul că toți ne-am pierdut părinții nu înseamnă că suntem
toți la fel.Mai trebuie să cercetăm și ce au fost părinții noștrii.
SLABUL:O,doamne,părinți ce să fie… GRASUL:Ha!Ha!Ce-a fost tatăl dumitale?
MIJLOCIUL:Șefule,dar platoul de tort? SLABUL:Tatăl meu?Funcționar într-o
cancelarie.Dar de ce? POȘTAȘUL (Apărând din mare și ținându-se de marginea
plutei):Mă scuzați,am uitat semnătura de primire.Atâta ai prerogat despre mâncarea
omului de către om încat mi-am pierdut capul. SLABUL:Unde trebuie să semnez?

17
POȘTAȘUL:Aici,poftim.(Slabul semnează de primire).Ajunsesem atât de departe și a
trebuit să mă întorc.(Se departează innot). GRASUL:Așadar tatăl dumitale a fost
funcționar într-o cancelarie?Mă așteptăm.Dumneata știi ce a fost tatăl meu?
SLABUL:Nu știu. GRASUL:A fost un simplu tăietor de lemne,analfabet,iar tatăl
colegului meu nici nu a existat.Mama lui l-a zămislit în urma necazurilor mari
pricinuite de sărăcie.Ca să știi,domnul meu.Tatăl dumitale mîzgălea hârtiile
cancelariei în serviciul aristrocației,stând comod într-un birou curat si
încălzit.În timp ce tatăl meu reteză pini pentru hârtie,ca tatăl dumitale să aibă
pe ce scrie hotarârile de sechestru împotriva bietei mame a colegului meu care nu a
avut nici tată.Cum nu ți-e rușine,domnule?!(Mijlociul scoate din cufăr și aranjează
pe plută diferite vase de bucătărie,acum scoate o mașină de tocat carne și o
încearcă învârtind manerul de câteva ori) SLABUL(Realizând raționamentul ce i se
impune și străduindu-se să se apere in același fel):Bine,dar asta nu mă privește pe
mine! GRASUL:Tocmai de aceea dreptatea asta,care ne îndreptățește acum sa te
consumăm pe dumneata, o numim istorică. UN GLAS DIN MARE:Domnule conte,domnule
conte! GRASUL:Ce dracu mai e?(Langă plută se ivește din apă capul bătrânului
Lacheu,cu perciuni carunti) LACHEU;Domnule conte,ce noroc pe mine sa vă vad iarași!
GRASUL:Ce înseamnă asta?

18
LACHEUL(Mișcat până la lacrimi):Domnul conte nu mă recunoaște?Pe bătrânul său Jean
nu-l mai recunoaște domnul conte?Doar eu v-am învațat să călăriți pe ponei când
eram abia un flăcăiandru. GRASUL:Cară-te! LACHEUL:Ce fericire că ochii mei bătrani
îl văd iarași pe domnul conte.La palat sunt toți îngrijorați!Când a venit vestea că
vaporul cu care ați plecat s-a scufundat nu m-am mai putut stăpâni.Unde sunteți
dumneavoastră acolo sunt și eu.Soarta dumneavoastră-i și a mea așa că am sărit în
mare și am tot înotat până v-am văzut.Ce fericire! GRASUL:Jane te rog sa părăsești
pluta imediat și să te îneci! LACHEUL:La poruncă,domnule conte! Ce noroc,ce
fericire!(Dispare.) GRASUL(Ca și când nu s-ar fii întâmplat nimic):Deci vezi și
dumneata că dreptatea istoriei… SLABUL:Da,văd(Furios)! Văd că dumneata ai locuit
într-un palat,ai călărit pe ponei! GRASUL:Eu?Pe ponei!?Tatăl meu nu avea bani nici
pentru o marțoagă.Dumneata îmi pui în cârcă propriile dumitale amintiri din
copilărie. SLABUL:Asta-i culmea! Vrei să spui oare că eu,eu am mers călare pe
ponei? GRASUL:Firește,chiar dumneata ai spus-o adineauri. SLABUL:Ei,nu că asta
întrece orice închipuire! Declar categoric că niciodată nu am avut de a face cu
orice ponei. GRASUL:Cu atat mai puțin.Bietul tată nici nu cunoștea cuvântul
“ponei”.Doar era analfabet.

19
MIJLOCIUL(Observă tot timpul stând langă vasele de bucătărie cu tigaia în
mână):Sărmanul ponei.Nu vrea nimeni să și-l asume.(Către naufragiatul slab)Nu ți-e
milă de bietul animal? Oricum îi datorezi multe clipe de fericire din copilăria
dumitale. SLABUL:Bine,dar lacheul… GRASUL: Care lacheu(Către Mijlociu) Domnule
coleg ,dumneata ai văzut vreun lacheu aici? MIJLOCIUL: Eu?Da de unde! GRASUL: Dragă
domnule ,din acest moment nu te voi mai trata ca pe un partener de
discuție,dumneata ai halucinații. MIJLOCIUL:E nebun! GRASUL:Tocmai,ca un individ
iresponsabil,trebuie să te lași călăuzit de oamenii care știu ce vor,trebuie să fii
eliminate din societate pe care consumarii dumitale de către ceilalți .Domnule
coleg ,te rog să pui masa. MIJLOCIUL: Să pun și lingurițe? GRASUL: Desigur.Va fi un
prînz complet.(Mijlociul aranjează lingurițele) MIJLOCIUL:Câte un cuțit sau câte
două? GRASUL:Câte două(Mijlociul aranjează cuțitele) MIJLOCIUL:Șervețele?
GRASUL:Natural.Totul trebuie să fie cum scrie la carte.Suntem oameni cu educație.
(În timpul acestui dialog,Slabul se retrage într-un colț al plutei,trage după el
unul din scaune ca paravan.Mijlociul astern la mijlocul plutei o față de masă
albă,curată și aranjează cu pricepere două tacâmuri complete.Grasul încetează să-I
mai acorde atenție Naufragiatului

20
slab.Se uită la Mijlociu,din când în cand îi dă sfaturi unde si cum sa aseze cate
ceva.Fata de masa este aranjata cu gust.Descurajat,Slabul îi urmarește de după
scaun.) SLABUL(Cu teamă):Domnule… GRASUL(Neluându-l în seama): Mută furculițele
puțin mai la dreapta. SLABUL:Domnule , te rog..eu sunt intoxicat… GRASUL:Compotiera
mai la mijloc… SLABUL:Pe cuvântul meu.Mai înainte nu vroiam sa vă spun,dar mi s-a
făcut mila de dumneavoastră.. GRASUL(Ridică o furculiță și se uită la ea):Trebuie
curațată. SLABUL:Eu,nu pentru ca aș pregeta,dar o fac așa,numai din bunăvoința.Și
mie îmi place să mănânc bine,dar știu că uneori lăcomia îl pierde pe om.Daca n-aș
fi intoxicat,n-aș mai fii spus nimic,mă rog.Dar așa,e pur și simplu de datoria mea.
GRASUL:Să începem. MIJLOCIUL:Întocmai,șefule.(Scoate din cufăr un cuțit mare de
bucătarie și o gresie,adevarate,după care ascute cuțitul.Să se audă zgomotul
autentic ,neplăut,ritmic.) SLABUL(Retrâgandu-se și mai spre margimea plutei):Eu nu
afirm că nu se poate vindeca.Nu, trebuie doar să mai așteptați puțin,cu siguranța
că o să-mi treacă.Stau culcat o zi,două,și îmi revin.Uite ma așez aici,în
colțișorul ăsta,ca să nu vă deranjez.Când o să-mi treacă vă spun imediat.Doar n-o
să-mi iau vorba înapoi.(Mijlociul ascute ritmic cuțitul.Grasul examinează masa în
continuare,înclina capul într-o parte,apreciază,se apropie de

21
cufăr,scoțând din el flori și o vază,pune florile în vază și o așeaza la mijlocul
fetei de masa.Se departează apoi câțiva pași într-o parte și,mînjinduși ochii
cercetează efectul final.Abia acum este mulțumit) SLABUL(Tot mai nesigur):Ei,poate
că două zile e cam exagerat.Cel mult o zi.Cunoașteți și dumneavoastră proverbul:
“Ce trebuie să mănânci azi,mănâncă mâine”.Ha,ha,ha.(Mijlociul încearcă tăișul cu
degetul.)….Să zicem câteva ore,ajung,chiar o oră… GRASUL:E timpul.(Mijlociul face
un pas in direcția Naufragiatului slab.) SLABUL(În grabă):Bine,bine! Dumneata ai
dreptate.Pot să vă dau un sfat? Cu totul dezinteresat? GRASUL:În ce problemă?
SLABUL:Strict profesională.Un sfat culinar,cu totul apropos.Nu socotiți oare că s-
ar cuveni să mă spăl pe picioare? (Mijlociul privește întrebător la naufragiatul
gras) GRASUL:De bună seamă,nu m-am gandit la asta.(Către mijlociu)Dumneata ce
părere ai? MIJLOCIUL(Ezitând):Știu și eu..pe urma s-ar putea să scârțâie între
dinți.Mai bine să se spele. SLABUL(Suflecându-și pantalonii în grabă):Așa-i,așai!
Sfinte vorbe! Igiena este baza unei nutriții sănătoase.(Se scarpină la un
picior)Bacterile nu se văd cu ochiul liber,dar le simt cum mă mănâncă. GRASUL:Ai
dreptate.Curațenia personală nu a făcut rău nimanui.Din contră,asigură omului o
viață sănătoasă și lungă.Iți dau îndată șervetul.(Slabul se așează pe marginea
plutei și bagă picioarele-n apă,se spala,bălacindu-se.)

22
SLABUL:Așadar,dumneavoastră,ați hotarât irevocabil să mă…aia… GRASUL:Credeam că e
limpede. SLABUL:Mai înainte,dumneata vorbeai de spiritual de sacrificiu.
GRASUL:Da.Spuneam că spiritual de sacrificiu este o idee minunată. SLABUL(Ascultând
cu lacomie):Mai spune ceva,te rog. GRASUL:Fie,am schițat atunci întregul.Spiritul
de sacrificiu,disponibilitatea renunțării. SLABUL:Da,da,totul e adevarat.
GRASUL(Stând în picioare lângă el cu șervetul):Păi vezi și nu vroiai să mă crezi.
SLABUL:Se vede că nu eram destul de matur,n-aveam experiență.Dar acum văd că în
toate astea e ceva. GRASUL(Încurajator):Încă nu-i nimic pierdut. SLABUL:Am fost un
netrebnic,respingându-ți argumentele. GRASUL:Este evident că nu ești cu totul
cinic,de vreme ce în dumneata încep să încolțească simțămintele nobile.Ei,ai
terminat cu stângul? SLABUL:A,nu,incă puțin între degete.Revenind,trebuie să-ți
mărturisesc că se trezește în mine alt om,mai bun,dar a’propos.Chiar sunteți
hotărâți să o faceți? GRASUL(Nerăbdător):Domnule! SLABUL:Nu,nu,fără îndoială!
Deci,ce spuneam,aha,un alt om, mai bun.În definitiv,una este să fii mâncat ca o
victimă obișnuită a opresiunii și alta ca un alt om,mai bun,care se sacrifică
singur…cu alte cuvinte să fii mâncat cu propiul acord interior,odată cu

23
aspirațile cele mai nobile.Îmi dai cuvântul dumitale că s-a hotarat deja? GRASUL:Pe
cuvânt de onoare. SLABUL:Ei,ce să-i faci.Așadar..despre ce vorbeam? Aha,asta-mi dă
satisfacție,sentimental libertații,al slobozeniei. GRASUL:În sfarțit,ai devenit
înțelept. (Mijlociului)Domnule coleg,dă-I și săpunul. SLABUL(Aprinzându-se):Vă rog
să mă credeți că nu sunt doar o materie primă fără voință.Nimanui nu-i place așa
ceva. GRASUL:Poți fii sigur că nu te consideram astfel.Dimpotrivă ,vei intra în
stomacurile noastre adică vei rămâne în amintirea noastră,ca un erou,ca o figura
dezinteresată,luminoasă.Mi se pare că pe stângul l-ai spălat destul.
SLABUL(Aprinzându-se și mai mult):Sigur că l-am spălat destul.La drept
vorbind,dreptul e foarte curat.Dă-mi te rog ,șervetul și sunt gata îndată.
GRASUL:A,nu,dreptul ar trebui și el puțin… SLABUL:Cum dorești. GRASUL:Cred că așa
va fii mai bine. SLABUL:Așa-i,eu am luat cel dintâi aceasta măreață hotărâre,sunt
primul care cutează să se jertfească pentru ceilalți. MIJLOCIUL(Privindu-l
critic):Ar fii bună putină sodă. GRASUL:E bun și săpunul.Putem să mai așteptăm
puțin. SLABUL:Să așteptați?!Așa flămânzi cum sunteți!??! Niciodată!(Se străduiește
să se ridice dar grasul nuI îngăduie)

24
GRASUL:Doar dreptul incă puțin și gata. SLABUL:Acum când am înțeles,picioarele
numai inseamnă nimic pentru mine.Pot să fie și murdare. GRASUL(Dându-i
șervetul):Uite șervetul și gata. (Slabul se ridică și vine la mijlocul plutei)
SLABUL:Domnilor,vă mulțumesc.În sfârșit am devenit un om adevărat.Am regăsit în
mine idealurile care îmi lipseau. GRASUL:N-ai pt ce. SLABUL:Eu am demnitatea mea.În
fond,care-i situația acum,suntem trei înșiși aici și numai eu îi salvez pe ceilalți
doi.Aș vrea să-mi îngăduiți să vă vorbesc pe scurt despre libertate. GRASUL:Durează
mult? SLABUL:Nu,doar câteva minute. GRASUL:Atunci,poftim. SLABUL(Trage un scaun
într-o parte a plutei și urcă pe el ,ca în timpul mitingului de la
început):Libertatea nu înseamnă nimic.Abia libertatea adevarată înseamnă ceva.De
ce? Pentru că e adevarată,deci mai bună.Daca-i așa,unde să căutăm adevarată
libertate? Să gândim logic.De vreme ce libertatea adevarată nu-i totuna cu
libertatea obișnuită,atunci unde-i adevarata libertate.E limpede.Libertatea
adevarată este numai acolo,unde nu există libertate obișnuită.
MIJLOCIUL:Șefule,unde-i sarea? GRASUL:Nu întrerupe!Tocmai acum ți-ai găsit!(În
șoaptă.)În cufăr,la fund. SLABUL:Tocmai de aceea..(Mijlociul se apropie de cufăr se
uită înauntru și se întoarce repede la

25
naufragiatul gras).Tocmai de aceea…(Repetă aceste cuvinte si va repeta mereu ca o
placa stricat de gramofon,nu insa monoton ci interpretând diferențiat ,intonând ca
și când ar căuta cu disperare ceea ce vroia sa spună cu adevărat.
MIJLOCIUL(Mișcat,cu jumătate de glas,dar foarte clar):Șefule,am găsit carnea de
văcuță cu mazăre. GRASUL:Sssst,ascunde-o numai de cât! SLABUL:Tocmai de aceea...
MIJLOCIUL:La drept vorbind,aș prefera mazărea.Șefule,dumneata știai? GRASUL:Da,dar
eu nu am chef.Și pe urmă… SLABUL:Tocmai de aceea.. MIJLOCIUL:Pe urmă?
GRASUL(Arătând spre naufragiatul slab):Dumneata nu vezi că el e fericit?

CORTINA

26