Căi anatomice de abord în chirurgia revărsatelor pleurale

Salahoru P, Hinganu D, Onofrei P, Hinganu M

Abstract

Introducere: In ultimii ani, chirurgia toracică a cunoscut o evoluție importantă din toate
punctele de vedere. Pentru ca acest lucru să fie posibil, a fost îmbunătățit într-o mare măsură si
abordul chirurgical al toracelui. Acesta poate efectuat prin intermediul uneia dintre fețele sale:
anterioară, posterioară sau laterală. În funcție de tipul de revărsat pleural, precum și de
localizarea acestuia, este crucială alegerea unei metode care să ofere chirurgului cât mai multe
avantaje. Pentru abordarea spațiului pleural poate fi aleasă una dintre metodele standard:
toracocenteza, pleurotomia minima, pleurotomia cu rezectie de coasta, drenajul deschis al
toracelui, chirurgia video-asistata, toracotomia, sau fereastra toracică Eloesser.

Discuții: În situațiile în care se dorește evacuarea revărsatului pleural, atât ca metodă terapeutică,
precum și pentru obținerea unui diagnostic etiologic, poate fi aleasă toracocenteza. Pentru
realizarea acesteia este necesar un bun reperaj al revărsatului pleural prin înțelegerea proiecției
sale la nivelul peretelui toracic. Locul de puncție este ales atât din punct de vedere al spațiului
intercostal interest, cât și din punct de vedere al liniilor anatomice ale peretelui toracic. În funcție
de tipul de revărsat pleural, poate fi necesară montarea unui tub de dren pleural. Acest lucru
poate fi realizat prin tehnica pleurotomiei a minima. Si în această situatie, cunoașterea cu
exactitate a reperelor anatomice este esențială, în unele cazuri impunându-se rezecția de coastă.
La pacienții tarați, cu revărsat de natură infecțioasă poate fi aleasă realizarea ferestrei toracice
Eloesser, care constă în rezecția a două poțiuni adiacente de arc costal, cu sutura tegumentului la
pahipleura parietală. Toracotomiile se realizează în principal pentru decorticările pulmonare.
Poziționarea acestora este aleasă în funcție de regiunea interesată, practicându-se sutura
tegumentului, țesutului celular subcutanat, a celor două planuri musculare, urmate de disecția
spațiului intercostal si secționarea pleurei parietale. În chirurgia video-asistată abordul spațiului
subpleural se face prin montarea unuia sau mai multor porturi la nivelul peretelui toracic.

Concluzii: Pentru abordul chirurgical al spațiului pleural poate fi aleasă una dintre metodele
standard. În funcție de metoda aleasă există particularități ce țin de reperele anatomice ale
peretelui toracic si de localizarea revărsatului pleural. În ultimii ani, chirurgia video-asistată a
câștigat din ce în ce mai mult teren în fața tehnicilor chirurgicale clasice.

Cuvinte cheie: anatomia chirugicală, perete toracic, pleură, revărsat pleural, pleurotomie