care 0 aveti fata de ea. Puteti privi la ea fara sa va incerce tentatia de a fugi, fara s& incercati s4 0 justificati, so condamnati sau so suprimati? Puteti privi la ea fara interventia cuvantului care 0 provoaca? Puteti privi la moarte, spre exemplu, fara cuvantul care produce frica de moarte? Acest cuvant produce 0 vibratie nervoasa particulara, tot aga cum cuvantul iubire, care insoleste propriile sale imagini, are propriul sau fior. ; Bi bine, imaginea pe care 0 aveti in minte despre moarte, amintirea multor morti la care afi asistat, asocierea dumneavoastra cu acele eveni- mente ~ oare nu aceste lucruri sunt cele care va sddesc in suflet frica de moarte? Sau, de fapt, disparitia fizicd este cea care va produce fried si nicidecum imaginea acestui sfargit? Cuvantul moarte este cel care va inspaimanta sau sfarsitul real? Daca cuvantul, sau daca amintirile sunt cele care VA provoaca frica, atunci ceea ce simfifi nu este deloc frica. | - ‘Sa presupunem cA cineva a fost bolnay in urma cu doi ani, si cA memoria a inregistrat amintirea acelei suferin{e; ea ii gopteste acum c& trebuie s4 aibi grijA ca nu cumva boala sa revind. Prin urmare, memoria gi asociatiile ei sunt cele care provoaca in el o frie aparenta, dar care nu este deloc real fiinded in momentul de fata el se ‘bucura de o sématate de fier. Gandirea - care este totdeauna veche caci ea este o reactie memoriei, iar amintirile sunt intotdeauna vechi - gandirea a creat in decursul timpului sentimentul de frica, care nu este un fapt real. Adevarul este c& per- soana in cauza se simte bine. Ins& experienta care a rimas inregistrata ca amintire, face s& se iveasca gandul: "Trebui s4 ai grija, ca nu cumva sa te imbolnavesti din now’ 50 Vedem astfel c& gandirea d& nagtere unei frici de 0 anumita categorie. Dar in afara de aceasti fricd produsa de minte, exist 0 alta? Este frica intotdeauna rezultatul gandirii si, daca este, exista gi alte forme de frici? Ne este teamA de moarte, adic de un eveniment care se va petrece maine sau poimaine, in sfera timpului. Existd o distanta intre cea ce este gi ceea ce va fi, Gandirea a con- statat acest fapt, ea a observat moartea si de aceea spune: "Voi muri”. In acest fel gandirea creeazé frica de moarte; dar in cazul in care ea nu o ereeaza, exista oare frica intr-o forma oarecare? Este frica produsul gandirii? Daca este, inseamna c& frica este veche, caci gandirea care a produs-o este intotdeauna veche. Aga cum am mai spus, nu exist gandire noua: daca o recunoastem, e tocmai pentru ca ea este veche, Ceea ce ne infricoseaza este repetarea vechiului ~ gandul despre "cea ce a fost" proiectandu-se in vitor. Prin urmare, gandirea este in intregime raspunz&toare de frica. Ca aga stau lucrurile, puteti verifica singuri. Atunci cand vA confruntati cu ceva imediat, nu exista nici un fel de teama; numai cand intervine gandirea apare $i frica. De aici se naste intrebarea fireasc&: "Este oare cu putinta s& traim in prezent in mod complet, total? Caci numai in acest fel vom putea invinge frica. Insa pentru a intelege acest Iucru trebuie s& injelegem intreaga structura @ gandirii, a memorici, i si aceasta nu doar intelectual, nu doar verbal, ci in deplin adevar, cu inima noastra, cu mintea noastra, cu toata fiinia noastra. Numai aga ne vom elibera de frica; numai cand vom fi pe de- Plin liberi de fricd, ne vom putea servi de gandire Gandirea, ca si memoria, este absolut necesara ca si ne putem duce traiul zilnic. Este singurul 51gem, prin urmare, cf aceasta frici totala nu poate fi privita decat atunci cand migcarea gandirii se opreste. Puteti sa observati frica ffird a acerca sa trageti vreo coneluzie, fara vreun amestec al cunostinfelor pe care le-afi acumulat cu privire la ea? Daca nu puteti, inseamna c& ceea ce observati este trecutul, nu frica; dac puteti, inseamna cA observati frica pentru intaia oard fara amestecul trecutului. ‘Acest lucru se produce numai cand mintea este foarte linistita, tot aga cum nu putefi asculta un interlocutor decat atunci cand mintea voastra nu palavrageste, purtand un dialog cu ea insaisi despre nelinigtile gi problemele personale. Puteti privi la irica voastra fara a incerca s-o dizolvati, fara a incerca sa-i faceti faja cu contrariul ei, curajul? Sa o priviti cu adevarat fara a incerca A fugiti de ea? Cand spunetit "Trebuie 5-0 stépa- nese, trebuie 8 scap de ea, trebuie s4 o inteleg’, nu faceti altceva decat sa incercati sa va debarasati de ea. Putem sf observam cu o minte destul de linis- tita un nor sau un copac, sat curgerea unui ru, fiindea ele nu sunt prea importante pentru noi, ins a ne observa pe noi ingine este cu mult mai greu, cfci cerintele noastre sunt de ordin practic, jar reactiile noastre sunt imediate! Atunci cand ne aflam in contact direct cu frica sau cu disperarea, cu singurdtatea sau cu gelozia, sau cu vreo alt stare mizerabilA a min{ii, putem oare sa 0 privim suficient de complet incat mintea noastré sA se linigteasca si sa ne permita sa vedem? ‘Putem noi sa percepem frica in totalitatea ei, si nu doar diferitele sale aspecte, nu doar subiectele fricii noastre? Daca vom privi numai la aménuntele 54 fricii, nu vom ajunge niciodata la miezul problemei, care const in a invata sa traim ou frice. A trai cu ceva atat de viu cum este frica, cere © minte gio inima extrem de subtile, care s4 nu traga nici o concluzie despre fried, gi care, in consecinta, sf poatd urmari fiecare miscare a fricii Daca, in acel moment, o observati si traifi cu ea ~ si pentru aceasta nu este nevoie de o zi intreaga, cdci intr-un minut sau intr-o secunda se poate cunoaste intreaga sa natura ~ daca traifi cu ea atat de complet, ajungeti inevitabil s4 va intrebafi: ‘Cine este entitatea care traiegte cu friea? Cine este cel care o observa, care pandeste migcarile diferitelor sale forme, care este complet constient de ceea ce Inseamna frica in csenta sa? Este oare observatorul © entitate moarta, o fiinta statica, care a adunat 0 serie de cunostinte si de informatii despre sine insusi?” Ce veti raspunde la aceastA intrebare? Piste oare observatorul o entitate moarta care incearca 8A observe un lucru viu, sau o fiinfa vie, care observa o viata in migcare? C&ci in cel care observa exista cele doua stari. Observatorul este cenzorul care refuza frica. Observatorul este suma tuturor experientelor sale despre frica; el este, agadar, separat de acel ceva pe care il numegte fricd, el si fric& exist un spatiu. Fie c& el incearca s infrunte frica pentru ao stapani, fie ca incearca si doar un pachet de idei gi de amintiri, fara v sau substan{a, si totugi frica fiind un fapt real, actual, n-o veti putea niciodata injelege cu ajutorul Unci abstractii. Observatorul care spune: "Mi-e 55