CAPITOLUL III

METODE STATISTICO-FINANCIARE
APLICATE ÎN STUDIUL EFICIENTEI ECONOMICE
ÎN COMERTUL DE GROS

3.1 Probleme generale ale analizei economico -statistice la nivelul

firmei comerciale
3.1.1 Continutul si tipurile analizei economico -statistice si financiare la nivelul firmei

3.1.2 Analiza economico-calitativa bazata pe descompunerea rezultatelor

si pe comparatie
3.1.3 Analiza cantitativa pe baza interdependentelor dintre fenomene
3.1.4 Analiza statistico-financiara si rolul acesteia în fundamentarea deciziilor la
nivelul firmei comerciale

3.2 Analiza rentabilitatii la nivelul firmei comerciale

3.2.1 Consideratii generale privind rentabilitatea

3.2.2 Metode statistice de calcul si analiza a ratei rentabilitatii pe baza bilantului

con tabil si a contului de profit si pierdere
3.2.3 Analiza informatiilor financiar-contabile din contul profit si pierdere pentru
evaluarea eficientei firmei comerciale de gros
3.2.4 Metode de analiza a eficientei utilizarii capitalului pe baza ratelor rentabilitatii
financiare si economice
3.2.5 Metode de analiza a eficientei utilizarii stocurilor

3.3 Analiza financiar-contabila a patrimoniului la nivelul firmei

3.3.1 Consideratii generale

3.3.2 Analiza patrimoniului pe baza structurii activului si pasivului bilantului firmei

3.3.3 Analiza patrimoniului net (propriu) si a surselor financiare

3.3.4 Analiza lichiditatii si solvabilitatii firmei

3.3.5 Analiza gradului de îndatorare a firmei

3.3.6 Analiza eficientei financiare pe baza ratelor financiare

 3.1 Probleme generale ale analizei economico-statistice la nivelul
firmei comerciale
3.1.1 Continutul si tipurile analizei economico-statistice si financiare
la nivelul firmei
Analiza economico-statistica este o modalitate de cercetare a fenomenelor si
proceselor economice, bazata pe descompunerea unui fenomen în partile sale componente.
Tinând seama de specificitatea domeniului analizat se cerceteaza fiecare parte componenta,
se stabilesc relatiile de cauzalitate, factorii care le gene reaza , se formuleaza concluzii si se
contureaza cadrul activitatii viitoare.
Analiza economico-statistic a cerceteaza activitatile sau fenomenele din punct de
vedere economic si social, respectiv al consumului de resurse si al rezultatelor obtinute.
În analiza economico-statistica un loc important îl ocupa relatiile structural-
functionale de genul celor cauza -efect, care vizeaza nu numai activitatea economica c i si
pe cea tehnica, sociala, administrativa etc.
Complexitatea relatiilor cauza-efect este amplificata în analiza fenomenelor
economico-sociale, datorita eterogenitatii acestui domeniu. Aspectele principale ale
analizei relatiilor de cauzalitate sunt :
• acelasi efect poate fi produs de cauze diferite;
• aceeasi cauza poate produce efecte diferite;
• efecte diferite se pot combina conduc ând la o rezultanta a complexului de actiuni
sau forte;
• complexitatea cauzei poate determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci si
calitatea lui etc.
„Criteriile de clasificare ale analizei economico-statistice se prezinta astfel:
a) Dupa raportul între momentul în care se efectueaza analiza si momentul
desfasurarii fenomenului, distingem:
- analiza post-factum (analiza activitatii sau analiza realizarii obiectivelor);
- analiza previzionala sau analiza prospectiv a bazata pe modele de prognoza.
b) Din punct de vedere al urmaririi însusirilor esentiale sau al determinarilor
cantitative ale fenomenelor, distingem:
- analiza calitativa – presupune abordarea sistemica a fenomenelor, cercetarea
cibernetica, care conduce în final la elaborarea de modele în care sunt surprinse
elementele, factorii si legaturile de interdependenta ale fenomenelor;
 - analiza cantitativ a – presupune cercetarea fenomenului prin determinari numerice
exprimate în unitati concrete de masura (fizice si valorice). În cadrul analizei
cantitative se folosesc pe scara tot mai larga metodele matematice moderne.
c) Dupa nivelul la care se desfasoara analiza distingem:
- analiza microeconomica – se desfasoara la nivelul firmei si al elementelor sale ca
sistem.
Analiza microeconomica studiaza comportamentul individual al firmelor în
activitatea economica precum si rezultatele obtinute.
- analiza macroeconomica – studiaza fenomenele la nivelul: ramurilor economice,
economiei nationale sau al economiei mondiale, operând preponderent cu indicatori
globali sau agregati.
d) Dupa modul de urmarire în timp a fenomenelor, se disting:
- analiza static a – reliefeaza relatiile dintre elementele si factorii care determina o
anumit a pozitie a fenomenului analizat la un moment dat.
- analiza dinamica – cerceteaza fenomenele economice în schimbarea lor , relevând
evolutia acestora într-o perioada de timp.
e) Dupa specificul studierii fenomenelor distingem:
- analiza economico-statistic a – apeleaza la metodele si modelele statistice clasice,
dar adaptate la specificul activitatii desfasurate (procedeul agregarii duce la
determinarea indicatorilor de nivel – în expresie absoluta – referitori la: volumul
capitalului, volumul fortei de munca, volumul cheltuielilor etc.; metodele cercetarii
selective ca: determinarea volumului esantionului, alegerea procedeului de selectie ,
aprecierea erorilor de sondaj etc.);
- analiza economico-financiara – în care se regasesc corelatiile în activitatea
economica (de exploatare, financiara si exceptionala);
- analiza financiara – are în vedere fluxurile financiare care se formeaza la nivelul
unei firme, modul de gestionare a patrimoniului si de plasare a capitalurilor.
f) În functie de delimitarea obiectivului analizat, distingem:
- analiza pe ramuri, analiza pe unita ti organiza torice (firme, grupuri de firme etc);
- analiza pe probleme (cifra de afaceri, rentabilitate etc.)”. [vezi 77; pag. 53]
Analiza trebuie sa aiba în vedere delimitarea obiectului analizei în timp si spatiu ,
calitativ si cantitativ, determinarea elementelor, factorilor si cauzelor ce determina
fenomenul analizat (masurarea influentelor diferitelor elemente sau diferitilor factori în
vederea aprecierii cât mai exacte a rezultatelor etc).
 Analiza statistico-economica la nivelul firmei vizeaza în principal:
- prospectarea cererii de marfuri si servicii, în concordanta cu concurenta si
conditiile acesteia, materializate în preturile de desfacere a produselor identice sau
similare;
- prospectarea ofertei, pentru identificarea acelor furnizori interni si externi care
asigur a cele mai avantajoase conditii de procurare a mijloacelor de productie
necesare.
„În functie de legatura dintre cerere si oferta, fiecare agent economic efectueaza
studii si analize care vizeaza atragerea si dirijarea capitalului în activitati viitoare eficiente.
- studierea conditiilor proprii de utilizare a veniturilor si a resurselor materiale si
umane în vederea identificarii eventualelor rezerve. O firma moderna nu poate sa-si
desfasoare activitatea în mod eficient daca sistemul informational nu este astfel
organizat încât sa permita factorilor decizionali adoptarea unor decizii – în special
cu caracter operativ – al caror rezultat sa fie eliminarea aspectelor negative,
valorificarea rezervelor existente, sporirea permanenta a eficientei si toate acestea
în conditiile adaptabilitatii rezultatelor obtinute la cerintele pietei” [vezi 90; pag. 31-32].

3.1.2 Analiza economico-calitativa bazata pe descompunerea rezultatelor

si pe comparatie
Analiza calitativa se bazeaza în mare masur a pe abstractia stiintifica si are ca obiect
de baza stabilirea elementelor si factorilor care explica un fenomen economic, relatiile de
conditionare dintre fiecare factor si fenomenul analizat, precum si dintre factorii de
influenta.
Construirea modelelor referitoare la fenomenele economice revine analizei
calitative.
În cadrul metodelor si procedeelor utilizate în analiza activitatii firmelor comerciale un loc
important îl ocupa diviziunea fenomenelor si a rezultatelor economice.
Fenomenele si rezultatele economice pot fi descompuse astfel:
a) Diviziunea feno menelor si rezultatelor economice dupa locul lor de formare –
prin aceasta metoda se stabileste sectorul de activitate, magazinul unde s-a format
un rezultat pozitiv sau negativ sau unde efectul obtinut nu corespunde conditiilor
create. (ex. profitul firmei care apare ca sold între venituri si cheltuieli, iar acestea ,
la rândul lor, pot fi divizate în functie de activitatile de unde provin, - activitatea
comerciala (de baza) sau alte activitati;
 b) Descompunerea în timp – reflecta evolutia fenomenelor cercetate într-o anumita
perioada de timp si eventualele abateri de la tendinta generala;
c) Descompunerea fenomenelor sau rezultatelor economice pe elemente sau parti
componente – ajuta la aprofunda rea fenomenului analizat. (ex. defalcarea
volumului total al desfacerilor pe grupe si subgrupe si sortimente de marfuri
permite cunoasterea structurii ofertei, masura în care aceasta corespunde din punct
de vedere calitativ si cantitativ cererii de marfuri a populatiei). Comparabilitatea
datelor este necesara în orice analiza economic a.
În acest sens, practic a economica are în vedere cel putin doua aspecte, si anume:
- comparabilitatea datelor tine seama de rata inflatiei, pentru a asigura un continut
real al indicatorilor statistici;
- alegerea bazei de comparatie sau de raportare.
Baza de comparatie este constituita din: realizarile proprii din perioadele
precedente, prevederile (planul intern al firmei), normele impuse pe plan intern si
international etc.
În activitatea practic a, în cadrul oricarei analize se utilizeaza mai multe tipuri de
comparatii ca:
- comparatii în timp – presupun analiza aceluiasi fenomen, însa în diferite momente
sau intervale de timp ale evolutiei sale. (ex. c ompararea vânzarilor din luna curenta
cu cele realizate în luna precedenta va duce la aparitia unei diferente , care va indica
o crestere sau o scadere a volumului vânzarilor de marfuri);
- comparatii în spatiu – care pot fi efectuate între rezultatele unor verigi
organizatorice interne ale firmei; între rezultatele obtinute de firma analizata si
rezultatele medii de ramur a; între rezultatele proprii si cele ale concurente i etc.;
- comparatii mixte – acele comparatii care se bazeaza pe cele doua caracterist ici de
diviziune a fenomenelor în spatiu si timp;
- comparatii cu caracter special – pentru care intervin alte criterii în afara de timp
si spatiu.
O alta metoda calitativ a are la baza generalizarea si evaluarea rezultatelor – care
presupune reunirea într-un ansamblu concret a concluziilor rezultate din studiul factorial –
cauzal al fenomenelor, retinându-se aspectele esentiale pentru procesul decizional. Aceasta
se realizeaza în studiile de fezabilitate si de evaluare precum si în alte situatii.
 3.1.3 Analiza cantitativ a pe baza interdependentelor dintre fenomene
Comensurarea actiunii fiecarui element sau factor asupra rezultatului (efectului)
analizat are menirea de a da finalitate de marime si sens legaturilor cauzale, a reliefa
factorii cu actiune mai importanta asupra rezultatelor si a aprecia masura în care au fost
utilizate resursele firmei. Pentru separarea influentelor factorilor se pot folosi diferite
metode, nî functie de forma matematic a pe care o îmbraca relatiile dintre factori. Una
dintre aceste metode este analiza factoriala, bazata pe metoda corelatiei si regresiei si pe
metoda indicilor.
O alta metoda este metoda balantelor (input – output) care se aplica în cazurile în
care între elementele fenomenului analizat exista relatii de suma si diferenta. Legaturile
balantiere oglindesc cantitativ interdependenta elementelor fenomenului analizat. Analiza
lor permite evidentierea cauzelor care au determinat modificarea unui rezultat, comparând
elementele balantei (valori efective cu cele din baza de referinta ).
De exemplu, folosind indicatorii balantei, circulatiei marfurilor, desfacerile de
marfuri se determina conform relatiei:
D = Si + I – A – S f, (3.1)
unde: Si = stoc initial, I = intrari, A = alte iesiri, S f = stoc final,
iar D1 – D0 = ( Si1 + I i − A1 − S f1 ) − ( Si 0 + I 0 − A0 − S f 0 ) = ∆ D

Influentele elementelor balantiere se determina prin simpla com parare a

indicatorilor realizati fata de perioada de baza si anume:
(
∆ S i = S i1 − S i0 ; ∆ i = I 1 − I 0 ; ∆ A = − (A1 − A0 ); ∆ S f = − S f1 − S f 0 ) (3.2)

Alaturi de metodele prezentate anterior , în analiza economic a se folosesc o serie de

metode bazate pe teoria probabilitatii, ca de exemplu: metoda Bayers, teoria firelor de
asteptare . În prezent, cercetarile operationale , lanturile Markov etc. capata o utilizare
tot mai mare în analiza economica, deoarece permit alegerea celor mai oportune si mai
eficiente solutii din punct de vedere economic.
În final, nu trebuie sa uitam metodele de analiza bazate pe legaturile structurale .
Caracteristica acestora consta în aceea ca modificarea unui element atrage dupa
sine modificarea unui alt element din structura fenomenului analizat. Modificarile ce apar
în structura fenomenelor economice analizate sunt reflectate de factorul structural.
Cunoasterea actiunii acestui factor prezinta importanta deoarece influenteaza asupra
întregului sistem al indicatorilor economico-financiari ai firmei (modificarea greutatii
specifice a diferitelor grupe de marfur i în volumul total al desfacerilor influenteaza asupra
productivitatii muncii personalului comercial, asupra stocului mediu de marfuri, asupra
nivelului rentabilitatii etc.).
Influenta factorului structural asupra rezultatului economic se determina folosind
metoda substituirii în lant, în cazul marimilor absolute sau al indicilor.
Analiza complexa a întregii activitati, folosindu-se mijloacele moderne de
prelucrare a informatiei, se poate efectua conform urmatoarei scheme bloc (figura 3.1)∗

4. Cererea de marfuri si nivelul

servirii consumatorilor

2. Utilizarea capacitatii
de desfacere a retelei

1. Desfaceri 5. Cheltuieli
intrari, stocuri de circulatie

3. Utilizarea si salarizarea
personalului

6. Venituri si rentabilitate

7. Amortizarea fondurilor fixe,

viteza de rotatie a mijloacelor
circulante, situatia financiara

Figura 3.1 Schema bloc a analizei activitatii economice a firmei comerciale

Schema bloc trebuie utilizata în cadrul analizei periodice a activitatii desfasurate de

firma comerciala.

∗
Ioan Cardula, Analiza activitatii economice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1982.
 Analiza oricarei firme , indiferent de profil, este, fara îndoiala, etapa cea mai
delicata a demersului aceluia care realizeaza diagnosticarea si evaluarea, întrucât asupra
firmei actioneaza diversi factori externi, uneori foarte greu de identificat, iar structurile
umane, comerciale, administrative, financiare etc. sunt puternic influentate de trecut.
Concluziile formulate în urma analizei sunt consemnate în fisa sintetic a a diagnosticului
comercial, având caracter fundamental în aprecierea existentei unui goodwill (supraprofit)
si deci, implicit , a unei parti importante din valoarea firmei.
3.1.4 Analiza statistico-financiara si rolul acesteia în fundamentarea deciziilor
la nivelul firmei comerciale
Analiza statistico-financiara are rolul de a sintetiza rezultatele diferitelor tipuri de
analize economico-financiare, generând o imagine complexa asupra situatiei firmei,
precum si asupra mediului în care aceasta actioneaza. Este foarte importanta stabilirea, înca
de la început, a obiectivului principal pe care îl are firma. O ul nga perioada de timp,
specialistii au considerat, atât teoretic cât si practic, ca obiectivul principal al activitatii
unei firme este acela de a realiza profit; ulterior au fost formulate alte teorii referitoare la
principalul obiectiv, si anume:
• teoria viabilitatii firmei – care propune alegerea unui palier moderat de profit cu
rolul însa de a asigura continuitatea activitatii firmei si o constanta în ceea ce
priveste parametrii statistico-financiari ai acesteia;
• teoria cresterii valorii firmei – care presupune dezvoltarea afacerii pe principiul
reinve stirii profitului în firma si plafonarii acestuia la un nivel moderat, care sa
duca la consolidarea firmei si asigurarea unui profit multumitor pe termen lung;
• teoria satisfacerii nevoilor clientilor – aceasta are în vedere realizarea unui nivel
superior de profit prin intermediul cresterii gradului de compatibilitate între
cerintele clientilor si caracteristicile ofertei firmelor.
Astfel, este foarte importanta stabilirea unor criterii de construire a modelelor de
analiza statistico-financiara, astfel încât realizarea unei analize complete si eficiente sa se
efectueze în conditiile optime si sa poata pune în evidenta aspectele pozitive, dar mai ales
pe cele negative (defavorabile). De aceea, trebuie avute în vedere urmatoarele criterii:
⇒ corelarea functiilor firmei cu atributiile conducerii;
⇒ abordarea sistemica a firmei sub aspect structural;
⇒ abordarea firmei în dinamica;
⇒ evidentierea relatiilor firmei cu mediul extern si surprinderea dinamicii acestuia;
 ⇒ criteriul celor 5M, oameni (Men), bani (Money), marfuri (Marchandise), materiale
(Materials), piata (Market);
⇒ alte criterii.
Analiza statistica evidentiaza situatia unei firme prin indicatorii de eficienta,
construiti ca raporturi între rezultatele obtinute si resursele utilizate (avansate sau
consumate), privite în ansamblu sau pe componente. Astfel se pot determina eficacitatea,
economicitatea si eficienta unei activitati economice, ca raport între efect/efort, adica
dintre efectul obtinut si efortul depus de firma.
În contextul economiei de piata, asistam la deplasari structurale de anvergura din
punct de vedere economic si financiar, atentia fiind polarizata în mod deosebit de finantele
microeconomice , de gestiunea financiara a firmelor comerciale. În analiza si controlul
activitatii lor, prin mijloace economice si financiare, se apreciaza ca esential este de a lua
în considerare trei mari dimensiuni:
a) profitabilitatea (rentabilitatea),
b) modul de gestiune a activelor,
c) modul de finantare a activelor.
Acestora li se adauga o a patra dimensiune , menita a pune în evidenta capacitatea
firmei comerciale de a-si onora obligatiile pe termen lung si pe termen scurt fata de
creditorii sai, fiind, în acelasi timp, si expresia modului de înfaptuire a echilibrului
economico-financiar.
Sunt diferite puncte de vedere în ceea ce priveste modul de construire a
indicatorilor în cauza, parerile convergând unanim spre utilizarea metodei ratelor, lucru
acceptat atât de teorie cât si de practica statistico-financiara.
Termenul de rata provine de la latinescul „ratio ” si înseamna un raport între doua
marimi coerente, cu mare valoare informationala.
Analiza statistica si financiara prin intermediul ratelor presupune luarea în
considerare a unor indicatori selectivi, cu o mare putere de sintetizare si generalizare a
fenomenului analizat. În literatura americana de specialitate se întâlneste opinia utilitatii
structurarii acestor rate în:
• rate ale lichiditatii;
• rate ale rentabilitatii;
• rate ale cresterii;
• rate ale capacitatii de finantare;
• rate ale valorii firmei;
• rate ale gestionarii activelor.
 Din aceasta structura reiese faptul ca, în managementul american, se acorda
prioritate lichiditatii firmei comerciale, respectiv capacitatii sale de a-si onora obligatiile
pe termen scurt, ca expresie concentrata a modului în care se înfaptuieste echilibrul
economico-financiar, precum si a modului de gestionare a activelor, ca factor cauzal al
gradului de lichiditate.
Nu putem confunda metoda ratelor cu un raport matematic. Fundamentele
economice ale metodei ratelor se gasesc în teoria economica referitoare la eficienta
economica, adica la necesitatea de a compara efortul efectuat pentru o activitate cu efectele
obtinute sau invers.
Nici o decizie, în orice domeniu de activitate, nu poate fi luata fara un calcul de
eficienta economica.
Ratele exprima un raport de eficienta economica. Se pot distinge doua categorii de
rate.:
• rate ale activitatii care apar fie prin raportul efect / efort, ceea ce exprima efectul
obtinut pe o unitate de efort, fie prin raportul efort / efect, adica efortul realizat pe o
unitate de efect;
• rate de structura – se construiesc fie pentru eforturi (efort / efort), fie pentru efecte
(efect / efect).
În acceptiunea cuprinzatoare a managementului si marketingului, cât si pentru
informarea din mediul financiar extern (banci, organe fiscale, parteneri în afaceri viitoare),
un rol important, prin capacitatea de reflectare a performantelor, revine ratelor profitului,
ca parte integranta a unui larg sistem de rate economico-financiare.

3.2 Analiza rentabilitatii la nivelul fi rmei comerciale

3.2.1 Consideratii generale privind rentabilita tea
Rentabilitatea reflecta capacitate firmei de a produce profit, oglindind într-o forma
sintetica eficienta întregii activitati a firmei.
Rentabilitatea poate fi analizata sub doua aspecte, si anume :
- prin prisma profitului, privit ca un indicator de volum;
- prin rata profitului (rata rentabilitatii), care exprima eficienta folosirii principalelor
resurse angajate în obtinerea profitului.
Esential pentru conversia factorilor productiei asupra rentabilitatii este:
a) relatia rentabilitate (profitabilitate) si dezvoltare durabila, ce trebuie inclusa în
politica firmelor ca variabila obligatorie, atât prin mecanisme economice, cât si
 administrative, atunci când la cele economice nu se obtine reactia necesara, de
compatibilitate cu cerintele dezvoltarii durabile.
Evident, nu trebuie exclusa bucla -profitul ca premisa pentru realizarea de
tehnologii care, în relatia om -natura, sa protejeze în totalitate pe cea din urma; asadar, nu
se pune problema obtinerii unui profit mare si cu orice pret, ci pe baza de activitate
corelata cu asigurarea conditiilor ecologice normale.
b) relatia rentabilitate -eficienta economica, rentabilitatea constituind o componenta
de baza a eficientei economice.
Rentabilitatea reprezinta principala forma de manifestare a eficientei economice, iar
profitul, ca fundament al rentabilitatii, se prezinta în cadrul diverselor metode de analiza a
rentabilitatii sub mai multe forme si anume: profitul din activitatea de exploatare, profitul
din activitatea financiara, profitul din activitatea exceptionala, profit brut, profit impozabil,
profit net. Informatiile necesare pentru analiza rentabilitatii se regasesc în contul de „profit
si pierdere”, în „bilantul contabil” si în anexele sale, precum si în alte documente ale
contabilitatii financiare si de gestiune ale unei firme de gros.
Rata rentabilitatii este un indicator relativ, care permite cuantificarea eficientei
economice a activitatii unei societati comerciale.
Modelele utilizate pentru a exprima rata rentabilitatii au rol informativ diferit, dar,
în acelasi timp, oglindesc eficienta diferitelor laturi ale activitatii economice pe o perioada
de timp.
În cea mai mare parte, modelele utilizate în activitatea practica se bazeaza pe
folosirea indicilor care permit descompunerea pe factori – geometrica si analitica – a
variatiei ratei rentabilitatii, stabilirea sensului si a marimii influentei acestor factori.
Indicatorii care exprima efectul (profitul, cifra de afaceri, rezultatul exploatarii si
cheltuielile de exploatare etc.) si efortul (activele imobilizate si activele circulante,
capitalul etc.) se pot utiliza pentru a determina rata rentabilitatii.
Caracterizarea uzuala a gestionarii capitalului se poate face, în principal, prin rata
rentabilitatii economice (R e), a veniturilor (R v), a activului (R ea ), a resurselor consumate
(Rc) etc. Literatura de specialitate prezinta si alte metode de analiza, derivate din cele
mentionate, considerate ca fiind principalele instrumente folosite în diagnosticarea
rentabilitatii.
Rentabilitatea activitatii economico-financiare nu reprezinta unicul criteriu de
apreciere a rezultatelor. Cu precadere în sectorul distributiei, la aceasta trebuie conectati si
indicatorii sociali referitori, în primul rând, la calitatea satisfacerii cerintelor
consumatorilor. Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic,
de perspectiva, al oricarei firme: sporirea valorii patrimoniale, asigurarea remunerarii
capitalului, cresterea capacitatii concurentiale.
3.2.2 Metode statistice de calcul si analiza a ratei rentabilitatii pe baza
bilantului contabil si a contului de profit si pierdere
Cunoasterea gradului de independenta economica si financiara, determinarea la
momentul oportun a diferitelor cauze care genereaza schimbari nedorite în activitatea
firmelor, presupun diagnosticarea statistico-financiara printr-un sistem de rate de eficienta.
Rata de rentabilitate evidentiaza caracteristicile economice si financiare ale
firmelor, permitând compararea performantelor comerciale ale acestora.
Rata rentabilitatii este o marime relativa, care exprima gradul în care capitalul total,
respectiv capitalul permanent sau capitalul propriu, aduc profit.
În general, ratele de rentabilitate se determina ca raport între efectele economice si
financiare obtinute si eforturile depuse pentru obtinerea lor. Ratele de rentabilitate masoara
rezultatele obtinute în raport cu activitatea firmelor (rentabilitate comerciala) cu mijloacele
economice (rentabilitate economica) sau financiare (rentabilitate financiara).
Rata rentabilitatii economice – arata eficienta utilizarii activelor si prezinta valori
diferite în functie de sectoarele economiei nationale. Nivelul acesteia trebuie comparat cu
rata medie a dobânzii pe piata bancara, astfel:
• când nivelul ratei rentabilitatii economice este inferior ratei dobânzilor , înseamna
ca firma comerciala înregistreaza pierderi,;
• când nivelul ratei rentabilitatii este superior ratei dobânzilor , înseamna ca firma
comerciala îsi utilizeaza eficient resursele de care dispune. Apare astfel efectul de
pârghie, prin faptul ca diferenta dintre rata rentabilitatii economice si rata dobânzii
la capitalul împrumutat suplimenteaza remunerarea capitalurilor proprii.
Totodata, în literatura de specialitate, cu transpunere în cea anglo-saxona, rata
rentabilitatii economice, ca rata a profitabilitatii economice, se calculeaza în trei
modalitati:
Pb Pc
a) Re = ⋅ 100 sau Re = ⋅100 (3.3)
C pr C pr
Pc
b) Rco = ⋅100 (3.4)
At
(numita si rata rentabilitatii capitalului avansat sau ocupat)
Pe
c) Re = ⋅100 (3.5)
Ae
unde: Pb = profitul brut,
C pr = capitalul propriu,

Pc = profitul curent al exercitiului,

Pe = profitul din exploatare,
Ae = active de exploatare,
At = activ total.
• Rata rentabilitatii financiare sau profitabilitatii – exprima raportul dintre profitul
financiar si capitalul propriu al firmei, ca atare modelul simplu este:
Pf
R fc = ⋅100 (3.6)
p
C pr
Denumita si rata rentabilitatii capitalului propriu, se mai calculeaza dupa relatia:
Pnet
R f cp = ⋅100 (3.7)
C pr
unde: Pnet = profit net,
Pf = profit financiar.

Daca se folosesc modelele multiplicative „ R f ”, se determina dupa relatiile:

V P P 
R fc =  t ⋅ i ⋅ n  ⋅100 (3.8)
 C pr Vt Pi 
 
p

respectiv:
 D   ci 
R f c p =  Re + Re ( Re − Rd )⋅  ⋅ 1 −  (3.9)
 C pr   100 

unde: Vt = venituri totale,

Pi = profitul impozabil,
Rd = rata dobânzii,
D = datorii financiare,
ci = cota de impozitare a profitului
Rata rentabilitatii financiare indica si remunerarea potentiala a actionarilor.

• Rata rentabilitatii resurselor consumate, denumita în mod curent rentabilitate a

costurilor, exprima legatura cost-profit, în esenta raportul efect-efort, care
reprezinta efortul resurselor consumate, dimensionate prin costuri, conform relatiei:
Pe P
Rrc = ⋅100 = ⋅ 100 (3.10)
Che ∑q⋅v⋅c
 sau

Rrc =
P
⋅100 =
v−c
⋅100 =
∑ p ⋅ q − ∑ c ⋅ q ⋅100 (3.11)
c c ∑c⋅q
unde: Che = cheltuieli pentru exploatare,

∑ c ⋅ q = valoarea cheltuielilor de exploatare (costuri totale),

∑ p ⋅ q = valoarea veniturilor realizate.
Din formula de mai sus rezulta factorii cu influenta directa asupra rentabilitatii
resurselor consumate, si anume: structura cifrei de afaceri, costul marfurilor si serviciilor si
pretul lor de vânzare.

Ratele de rentabilitate la firma „COMAT” S.A. (1999 -2001)

Tabelul 3.1

Indicatori (%) 1999 2000 2001

Rata rentabilitatii economice (Re ) 12,08 57,85 54,74

Rata rentabilitatii capitalului avansat (ocupat) Rco 9,30 10,49 2,31

( )
Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu R f c p -10,96 -10,72 -11,48

Rata rentabilitatii resurselor consumate (Rrc ) 18,37 14,4 4,22

Daca se compara rata rentabilitatii economice a firmei „COMAT” S.A. cu rata

medie a dobânzii pe piata bancara, confor m datelor furnizate de Banca Nationala a
României, în Buletinul informativ pe 2001 (2000 – rata medie a dobânzii era 46, 23%;
2001 – rata medie a dobânzii era 38,83%), se constata ca nivelul ratei rentabilitatii
economice a firmei „COMAT” S.A. este inferior nivelului ratei dobânzilor pe piata
bancara, deci firma analizata a înregistrat pierderi în aceasta perioada.
Modelul multiplicativ al ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu pentru
anul 1999 si 2001 este:

 1751 ,7 114 ,7 53 
R fc = ⋅ ⋅  ⋅100 = 5,58 %
po
 949 1751 ,7 114 ,7 

 3145 ,2 336 ,7 327 ,55 

R fc = ⋅ ⋅  ⋅ 100 = 53,19 %
p1
 615 3145 ,2 336 ,7 
 Rata financiara din 2001 (R f1 = 53,19 % ) o devanseaza pe cea din 1999

(R f0 )
= 5,58% de 9,5 ori, ceea ce înseamna o diferenta procentuala de 47,61%. Aceasta

situatie se explica prin cresterea veniturilor totale de 1,8 ori, cu 1393,5 mii USD, profitului
impozabil de 2,9 ori, cu 222 mii USD si a profitului net de 6,18 ori, ceea ce reprezinta
275 mii USD; în schimb, capitalul propriu s-a diminuat cu –35,2%, scadere echivalenta cu
–334 mii USD.

• Coeficientul (marja) cheltuielilor financiare – reflecta ponderea pe care

cheltuielile financiare ale exercitiului o detin în cifra de afaceri, conform relatiei:

Cheltuieli financiare
Rcf = ⋅ 100 (3.12)
CA
unde: CA = cifra de afaceri

Pentru a-i aprecia nivelul, se compara cu rata medie a dobânzii pe piata bancara, iar
evaluarea se face astfel:

- când marja cheltuielilor financiare este mai mare decât rata medie a dobânzilor,
înseamna ca firma comerciala are o politica financiara deficitara iar creditele
contractate sunt scumpe;

- în dinamica, valorile înalte ale acestui indicator demonstreaza regresul rezultatelor

si indicatorilor de rentabilitate ca urmare a unei politici financiare deficitare.

• Rata profitului brut, respectiv net – apreciaza contributia diferitelor stadii ale
activitatii firmei la formarea rezultatului si se determina conform relatiei:

Pr Pn
Rv = ⋅100 sau Rv = ⋅100 (3.13)
CA CA

Aceasta se întâlneste si sub denumirea de rata a rentabilitatii comerciale.

• Rata rentabilitatii resurselor a vansate si consumate

Pb
Rac = ⋅100 (3.14)
A f + Ac

unde: A f = active imobilizate,

Ac = active circulante.
 Ratele de rentabilitate la firma „COMAT” S.A. (1999 -2001)
Tabelul 3.2
Indicatori
1999 2000 2001
(%)
( )
Rata rentabilitatii resurselor avansate si consumate Ra c 6,39 15,60 17,56
Pr
Rata profitului brut, 6,62 14,96 11,94
CA
respectiv net (Rv ) Pn
3,06 -18,96 11,63
CA
( )
Coeficientul cheltuielilor financiare Rc f 6,12 2,90 2,78

Rata profitului brut, respectiv net, releva proportia pe care profitul o detine în
totalul încasarilor firmei comerciale. Rata profitului exprima totodata eficienta politicii
comerciale si de preturi promovata de firma.
Daca se compara rata profitului cu rata profitului pe economie, atunci se desprind
urmatoarele concluzii:
a) când rata profitului firmei este superioara sau la nivelul ratelor profitului pe
economie, înseamna ca firma ocupa o pozitie buna în ceea ce priveste performanta;
b) când rata profitului firmei este inferioara ratei profitului pe economie, firma trebuie
sa actioneze asupra politicii de preturi si de distributie.
Astfel, rata profitului pe economie, publicata de Banca Nationala a României, este
prezentata în tabelul 3.3.

Rata profitului pe economie si la firma „COMAT” S.A. (1999-2001)

Tabelul 3.3

Indicatori
1999 2000 2001
(%)

Rata profitului pe economie (%) 3,9 3,5 3,2∗

Rata profitului firmei „COMAT” S.A. 6,62 14,96 11,94

∗ data estimata
Sursa: Buletinele informative 1999-2001.
 Putem aprecia ca firma „COMAT” S.A. ocupa o pozitie buna în ceea ce priveste
performanta, ratele profitului firmei fiind net superioare, în raport cu cele pe economie
(de aproape 2 ori, în 1999 si de 4 ori, în 2001).
În ceea ce priveste coeficientul cheltuielilor financiare realizat de firma „COMAT”
S.A., se observa ca acesta înregistreaza un regres în perioada analizata, de la 6,12% în
1999, la 2,78% în 2001.
Modelele utilizate pentru exprimarea ratei rentabilitatii dau informatii diferite,
oglindind eficienta diferitelor laturi ale activitatii economice a firmei comerciale. Ritmul în
care se modifica ratele rentabilitatii reflecta performanta economica a firmei, eficienta
utilizarii capitalului avansat, gradul de realizare a productiei vândute, cresterea capacitatii
firmei de a -si plati datoriile.
Situatia centralizata a ratelor de rentabilitate
la firma „COMAT” S.A. (1999 -2001)
Tabelul 3.4

Indice Ritmul de
Indicatorii Modificarea
2001 crestere
rentabilitatii 1999 2001 absoluta
(%) ⋅ 100 (scadere)
(%)
1999 (%)
Rata rentabilitatii
12,08 54,74 452,02 352,02 42,63
economice
Rata rentabilitatii
financiare a capitalului 5,58 53,26 954,48 854,48 47,68
propriu
Rata rentabilitatii
18,37 4,22 22,97 -77,02 -14,15
resurselor consumate
Rata rentabilitatii
economice a resurselor 6,39 17,56 274,80 174,80 11,17
avansate si consumate
Rata rentabilitatii
capitalului avansat 9,30 2,31 24,83 -75,16 -6,99
(ocupat)
Rata profitului (rata renta-
bilitatii comerciale ) -brut 6,62 11,94 180,36 80,36 5,32
- net 3,06 11,63 380,06 280,06 8,57

Pe ansamblu, putem aprecia ca ratele de rentabilitate au avut o evolutie crescatoare,

înregistrând o crestere în perioada curenta (2001), fata de perioada de baza (1999),
exceptie facând rata rentabilitatii resurselor consumate si rata rentabilitatii capitalului
avansat.
 Analiza factoriala a indicatorilor ratei rentabilitatii prin calculul ratelor pe rmite
stabilirea variatiei acesteia pe seama factorilor de influenta, care sugereaza modificari sub
forma de cresteri sau scaderi.
Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu
Rata rentabilitatii financiare reflecta influenta urmatorilor factori:
• modificarea generata de variatia volumului capitalului propriu de care s-a folosit
firma:
Pn0 Pn0 53 53
− = − = 0,08617 − 0,05584 = 0,03033 ≅ 3,033 %
C pr1 C pr0 615 949

• modificarea generata de variatia profitului net:

Pn1 Pn 0 327,55 53
− = − = 0,5326 − 0,08617 = 0,446 = 44,6%
C pr1 C pr1 615 615

Cresterea rentabilitatii financiare a capitalulu i propriu cu 47,633% s-a realizat pe

seama capitalului propriu (care detine 6,36%) si a profitului net (care are o pondere de
93,64%). Indiferent de aceasta crestere înregistrata, capacitatea firmei „COMAT” S.A. de a
obtine profit net pe seama capitalului propriu este nesemnificativa.
Analiza factoriala a ratei rentabilitatii resurselor avansate si consumate
Rentabilitatea resurselor avansate si consumate este determinata de:
• modificarea activelor financiare:
Pr0 Pr0 114 ,7 114 ,7
− = − = 0,05998 − 0,06413 = − 0,00415
(
A f1 + Ac1 ) (
A f 0 + Ac0 1917 1793 )
sau -0,415%;
• modificarea profitului brut:
Pr1 Pr0 336 ,7 114 ,7
− = − = 0 ,175639 − 0 ,059989 = 0,11565
(A f1 + Ac1 ) (A f1 + Ac1 ) 1917 1917
sau 11,565%.
În aceasta modificare, un rol pozitiv îl are modificarea profitului cu un procent de
11,56%, în timp ce modificarea activelor financiare aduce o influenta negativa de -0,415%.
Analiza factoriala a rate i rentabilitatii economice
Rentabilitatea economica este dependenta de variatia a doi factori:
• variatia capitalului propriu de care s-a folosit societatea comerciala
„COMAT” S.A.:
Pb0 Pb0 115 115
− = − = 0,1869918 − 0,1211801 = 0,0658117 sau 6,5847%;
C pr1 C pr0 615 949
 • modificarea rezultatului exercitiului înaintea impozitarii (profitului brut):
Pb1 Pb0 336,7 115
− = − = 0,547479 − 0,186991 = 0,360488 sau 36,0488%.
C pr1 C pr1 615 615
Cresterea absoluta a ratei rentabilitatii economice, cu 42,63% în 2001 fata de 1999,
se datoreaza modificarii în sens pozitiv a rezultatului exercitiului înaintea impozitarii
(pr ofitului brut) , cu un procent de 36,048%.
O alta influenta este data de marirea capitalului propriu cu 6,58%, respectiv a
datoriilor financiare (împrumuturi si credite bancare).
• Rata rentabilitatii veniturilor – se calculeaza ca raport între nivelul absolut al
profitului neimpozabil (P) si veniturile totale realizate , aferente unei perioade de
gestiune (V), dupa relatia:
P
Rv = 100 (3.15)
V
si caracterizeaza eficienta întregii activitati a societatii comerciale în cursul unui exercitiu
financiar.

Deoarece veniturile realizate se disting pe trei categorii (exploatare, financiare,

exceptionale), relatia anterioara poate fi scrisa astfel:

Vi
∑r %
∑r V ∗
∑ Vi
v
%
Rv = =
v i
(3.16)
100 ∑V i
∗

unde: Vi ∗ (%) = structura veniturilor pe categorii,

rv = rata rentabilitatii pe categorii de venituri.

• Rata rentabilitatii economice a activului (Rea ) caracterizeaza eficienta elementelor
patrimoniale materiale angajate în activitatea societatii comerciale. Se porneste de
la faptul ca întregul capital utilizat de firma, într -o forma sau alta, direct sau
indirect, are o contributie importanta la obtinerea profitului. Se determina ca raport
între valoarea absoluta a profitului (P) si totalul activului patrimonial (A) sau ca un
produs între viteza de rotatie a activului (v a ) si rata rentabilitatii veniturilor (Rv )
dupa relatiile:
P V P 
Rea = 100 = v a Rv =  ⋅ 100 (3.17)
A A V
Daca avem în vedere elementele de activ, atunci:
Rv P A + Ae
Rea = 100 = : i (3.18)
A V V
V
 Ai 1 Ac 1
în care: = ; = ; (3.19)
V Ra i V vac

unde: Rai = randamentul activelor imobilizate,

v a c = viteza de rotatie a activelor circulante.

Rv
Rezulta deci: Rea = (3.20)
1 1
+
Rai va c
Având în vedere relatia anterioara, factorii care influenteaza si determina
dimensiunea (Rea ) pot fi: randamentul activelor imobilizate (R), viteza de rotatie a

activelor circulante (vac ) si rata rentabilitatii veniturilor.

• Rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent - se calculeaza ca raport

între valoarea absoluta a profitului brut (Pb ) si capitalul permanent (capitalul

propriu plus împrumuturile pe termen mediu si lung) dupa relatia:

Pb
R fkp = 100 (3.21)
Kp
(Deoarece firma „COMAT” S.A. nu dispune de împrumuturi pe termen mediu si
lung, capitalul propriu este egal cu capitalul permanent.)
În structura contului de profit si pierdere nu apare notiunea de profit brut, de aceea,
în activitatea practica, s-a folosit profitul înaintea impozitarii sau rezultatul exercitiului
financiar înainte de stabilirea datoriilor fiscale, respectiv a dobânzilor si impozitului pe
profit.
Orientarea plasamentelor de capital se bazeaza pe corelatia dintre R fcp , R fkp si rata

dobânzilor (d).
În consecinta, pentru calculul R fcp (prezentata anterior) se poate folosi profitul net

la care se adauga dobânda platita pentru capitalul împrumutat pe termen mediu si lung,
care reprezinta costul capitalului sau/si impozitul pe profit.
Legatura dintre R fcp si R fkp se exprima prin relatiile:

R fcp = R fkp + (R fkp − d )

Ci
(3.22)
Cp

R fcp = R fkp + (R fkp − d )

Ci
(1− ci ) (3.23)
Cp

unde: C i = capitalul împrumutat,

 Analiza ratei rentabilitatii la S.C. „COMAT” S.A. folosind datele furnizate de bilantul
contabil si de contul de rezultate 121 „Profit si pierdere”, pentru 1999-2001.
Veniturile si cheltuielile în perioada de baza si în perioada curenta
pe tipuri de activitati
Tabelul 3.5
mii USD
Raportul de coordonare
Structura Structura
Venituri (V) Cheltuieli fata de grupa exceptionala
veniturilor cheltuielilor
pentru:
Felul
activitatii Venituri Cheltuieli
V0∗ V1∗ C0∗ C1∗
1999 2001 1999 2001 per. per. per. per.
1999 2001 1999 2001
baza curenta baza curenta
A 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Exploatare 1746 2839 1475 2724 0,9967 0,9026 0,901038 0,96991 459,5 9,5 26,3 442,2
Financiara 1,9 7,7 106 78,34 0,0011 0,0024 0,06475 0,02789 0,5 0,03 1,9 12,71
Exceptionala 3,8 298,5 56 6,16 0,0022 0,0950 0,034208 0,00219 1 1 1 1

1751,73145,2 1637 2808,5 1 1 1 1

TOTAL - - - -
∑ v ∑ v ∑ C ∑ C ∑ V ∑V ∑ C ∑ C
0 1 0 1 0
∗
1
∗ ∗
0
∗
1

Din analiza rezultatelor din tabelul 3.5 privind veniturile si cheltuielile, rezulta:
⇒ ponderea cea mai mare o detin veniturile si cheltuielile din activitatea de
exploatare, în scadere pentru venituri (de la 0,9967 la 0,9026) si în crestere pentru
cheltuieli (de la 0,901038 la 0,96991);
⇒ activitatii financiare îi revine ponderea cea mai mica, atât în cazul veniturilor cât si
al cheltuielilor, în usoara crestere de la 0,0011% (1999) la 0,0024% (2001) pentru
venituri si în scadere de la 0,06475% (1999) la 0,02789% (2001) în cazul
cheltuielilor;
⇒ raportul de coordonare a veniturilor si cheltuielilor aferente celor trei tipuri de
activitati, fata de activitatea exceptionala, ne sugereaza ca, în 1999, veniturile din
exploatare devanseaza de 459,5 ori pe cele exceptionale, iar cele din activitatea
financiara sunt devansate de 2 ori de cele exceptionale;
⇒ în anul 2001, veniturile din exploatare, fata de 1999, au crescut cu 1093 mii USD,
dar acestea le devanseaza pe cele exceptionale numai de 9,5 ori, deoarece acestea
din urma au crescut cu 294,5 mii USD;
⇒ în 1999 si 2001, cheltuielile aferente exploatarii si activitatii financiare le
devanseaza pe cele exceptionale (de 26,3 ori si respectiv de 1,9 ori în 1999 si
(de 442,2 ori si respectiv 12,71 ori în 2001).
 Profitul (înainte de impozitare) si rata rentabilitatii veniturilor
pe forme de activitate, între 1999 si 2001
Tabelul 3.6
mii USD
Profitul (P) Rata rentabilitatii (%)
Felul P = V– C (P/V)
activitatii
P0 P1 Rv0 R v1 R 'v 0

A 1. 2. 3. 4. 5.
Exploatare 271 115 15,52 4,05 14
Financiara -104,1 -70,64 -54,79 -917,40 -13,15
Exceptionala -52,2 292,34 -1374 97,94 -130,53
114,7 336,7 6,55 10,71 -129,67
TOTAL
∑ Po ∑ P1 Rv0 R v1 '
Rv0

V1
unde: Rv' 0 = R v0 ⋅ (3.24)
∑ V1
Apreciem ca la nivelul societatii comerciale rezulta o crestere a rentabilitatii
veniturilor cu 4,16% (10,71 - 6,55), care se explica prin influenta a doi factori: modificarile
în structura veniturilor pe forme de activitate, ca factor cantitativ, fluctuatia rentabilitatii
veniturilor, pe forme de activitate, ca factor calitativ.
• Rata rentabilitatii în functie de venituri pe forme de activitate :
P
RV = 100 (3,25)
V
P0
RV 0 = 100 (vezi tabelul 3.6)
V0
P1
RV1 = 100
V1

• Rata rentabilitatii în functie de venituri pe total firma:

R V0 =
∑ P 100 = 114 ,7 100 = 6,55%
0

∑V 0 1751,7

'
R V1 =
∑ P 100 = 336 ,7 100 = 10,71%
1

∑V 1 3145,2

V1
R V0 = ∑ RV0
'
100 = −129 ,67 % (vezi tabelu l 3.6)
∑V1
 R(V * , RV ) se descompune în urmatorul sistem de indici:

*
I IR10(Vstr. var,RV ) =
R V1
=
∑P : ∑P
1 0
=
10,71
= 1,6351 % sau 163,51%
R V0 ∑V ∑V1 0 6,55

∑ P0 = −129,67 : 6,55 = −19,797 sau -1979,7%

'
R V0 V
= ∑ RV0 1 :
*
I IR1 (/ V0 Modif
)
=
. str.
RV 0 ∑ V1 ∑ V0
R V1 ∑P : R V
I IR1 (/ 0RstrV ). fixa = =
1
∑ 1
= 10 ,71 : −129 ,67 = − 0,082 sau 8,2%
∑V ∑V
V0
'
R V0 1 1

• Influenta schimbarilor în structura veniturilor este:

'
R V0 − RV 0 = −129 ,67 % − (+6,55 %) = − 123,12 %

• Influenta rentabilitatii pe categorii de venituri este:

'
R V1 − R V0 = +10 ,71 % − (−129 ,67 %) = +118 ,95 %

(
⇒ R v1 − R v0 = R v0 − R v0 + R v1 − R v0 ⇒
'
)( '
)
⇒ 10,71 − 6,55 = [− 129 ,67 − (+ 6 ,55 )] + [10 ,71 − (− 129 ,671)] ⇒

⇒ 4 ,16 % = − 123,12 % + 118 ,9 %

Cresterea rentabilitatii veniturilor constituie o rezultanta a activitatii de exploatare a

societa tii comerciale. Eficienta folosirii elementelor materiale din activul bilantier se
masoara prin rata rentabilitatii economice a activului (R ea). Pentru aceasta vom folosi
datele din Tabelul 3.7.
Determinarea ratei rentabilitatii economice a activului
Tabelul 3.7
Unitatea Formula Perioada
Indicatori
de masura de calcul 1999 2001
Active imobilizate (Ai) mii USD - 850 592
Active circulante (Ac) mii USD - 943 1314
Conturi de regularizare si
mii USD - - 11
asimilate
Total Active (A) mii USD A = Ai + A c 1793 1917
Venituri totale (V) mii USD ΣVi 1751,7 3145,2
Profitul înaintea impozitarii (P)
mii USD P = ΣVi + ΣCi 114,7 336,7
sau pierdere
97,69 1,6406
Viteza de rotatie a activelor (va) % va = V : A
≅ 98 164
Rata rentabilitatii veniturilor (R V) % RV = P : V 6,54 10,71
Rata rentabilitatii economice a Rea = P : A 6,397
% 17,56
activului (R ea) R ea = V/A*P/V ≅6,40
 La nivelul firmei, rentabilitatea medie economica a activului ( R ea ) în 1999, 2001
va fi:
V1 P1
R ea1 = ⋅ = 1,6406 ⋅10 ,71 = 17 ,57 %
A1 V1
V0 P0
R ea 0 = ⋅ = 0,98 ⋅ 6 ,54 = 6,40 %
A0 V0
' V1 P0
R ea0 = ⋅ = 1,6406 ⋅ 6,54 = 10 ,729 %
A1 V0
Determinarea modificarilor relative (r) si absolute (∆ ) ale ratei rentabilitatii
economice a activului din perioada analizata (curenta) fata de perioada de baza se
realizeaza prin folosirea indicilor calculati ca raport a doua medii, în care rentabilitatea
medie este considerata indicator derivat influentat de viteza de rotatie a activelor (va) si rata

rentabilitatii veniturilor (V), deci putem scrie ca R (v,V ) se descompune:

- calculul indicilor de grup:

R ea1  V1 P1   V0 P0 
I1R/ ea0 ( v,V ) =
=  ⋅ : ⋅  =
R ea0  A1 V1   A0 V0 
= (1,6406 ⋅10 ,71) : (0 ,98 ⋅ 6,54 ) = 17 ,57 : 6 ,40 = 2,7454 sau 274 ,54 %

V P  V P 
R ea1
I1R/ ea0 ( v) = =  1 ⋅ 1 : 0 ⋅ 1 =
'
R ea 0  A1 V1   A0 V1 
= (1,6406 ⋅10 ,71) : ( 0,98 ⋅ 10 ,71) = 17 ,57 : 10 ,4958 = 1,6740 sau 167 ,40 %

V P  V P 
'
R ea 0
I R ea (V )
1/0 =
=  0 ⋅ 1: 0 ⋅ 0  =
R ea0  A0 V1   A0 V0 
= 10 ,4958 : 6,4092 = 1,6376 sau 163,76 %

⇒ 2,74 = 1,6740 * 1,6376

Modificarile relative: R = I – 100, adica:

R1R/ ea0 (v,V ) = 174 ,54 %

R1R/ ea0 ( v) = 67 ,40 %

R1R/ ea0 (V ) = 63,76%

Modificarile absolute (∆)

∆R1/ea0( v,V ) = R ea1 − R ea0 = 17,57 − 6,40 = 11,17%

'
∆R1 ea/ 0(v ) = R ea1 − R ea 0 = 17 ,57 − 10 ,72 = 6,85 %
 '
∆R1 /ea0(V ) = R ea 0 − R ea 0 = 10 ,72 − 6,40 = 4,32 %
11,17 % = 6,85 % + 4,32 %
Se observa o crestere a rentabilitatii activelor cu 11,17% ca efect al accelerarii
vitezei de rotatie a întregului activ cu 6,85 % si al cresterii rentabilitatii veniturilor cu
4,32%. Viteza de rotatie a activului este considerata factor calitativ si detine o pondere
mare în rentabilitatea totala de 61% , în timp ce veniturile, în special cele din exploatare ,
detin o pondere de 39%.
Daca facem analiza structurii activului, elementele care au contribuit la cresterea
vitezei de rotatie pot fi:
Ú cresterea investitiilor în curs de executie;
Ú scaderea soldului conturilor de creante;
Ú investitii puse în functiune care functioneaza la parametrii proiectati etc.
Daca luam în considerare cele doua subgrupe de activ (active imobilizate si active
circulante) , atunci Rea se determina dupa relatia (3,26):
RV
Rea = 100 (3.26)
Ai + AC
V
Ai 1 A 1
în care: = si C = (3.27)
V Rai V vac
unde: R ai = rentabilitatea activelor imobilizante
vac = viteza de rotatie a activelor circulante
V
Rai =
Ai RV
atunci: Rea = (3.28)
V 1 1
vac = +
AC Rai vac
În conformitate cu relatiile de mai sus, factorii care influenteaza Rea sunt:
- eficienta (randamentul) activelor imobilizate (R ai );
- viteza de rotatie a activelor circulante (vac);
- rata rentabilitatii veniturilor (R V).
Pe baza datelor din tabelul 3.7, rezultatele sunt:
• Influenta randamentului activelor imobilizate :
RV0 6,55
− R ea0 = − 6,40 = 2 ,615 %
1 1 1 1
+ +
Rai 1 va c0 3145 ,2 1751 ,7
592 943
 • Influenta vitezei de rotatie a activelor circulante
RV 0 RV0 6,55
− = − 9,0158 = 2 ,7105 − 9,0158 = −6,3052 %
1 1 1 1 1 1
+ + +
Rai 1 vac1 Rai 1 vac0 3145 ,2 1751,7
592 943
• Influenta rentabilitatii veniturilor
RV0
R ea1 − = 17 ,57 − 2,7105 = 14 ,8595 %
1 1
+
Rai 1 va c1
Modificarea totala a ratei rentabilitatii economice a activului din perioada curenta
fata de perioada de baza este aceeasi ca în modelul anterior de 11,2723%, aceasta
însumând influenta factorilor mentionati, adica:
11,17 % = 2,615 % + (-6,3052 %) + 14,8595 % ⇒ 100% = 23% – 56% + 133%.
Acest model permite masurarea influentei vitezei de rotatie a activului cu
elementele sale componente asupra rentabilitatii acestei parti a bilantului contabil. Se
constata ca:
§ influenta exercitata de randamentul activelor imobilizate este mica (2,615%), cu
ponderea de 23%;
§ viteza de rotatie a activelor circulante determina o scadere cu –6,3052%, careia îi
corespunde o pondere de –56%;
§ rentabilitatea veniturilor este consistenta (14,859%), comparativ cu factorii
anteriori, si detine ponderea cea mai mare 133%.
Dupa cum se precizeaza în literatura de specialitate*, se foloseste indicatorul
“Rentabilitatea activelor totale (R at) calculat ca raport între profitul net (dupa scaderea
impozitului) si total active. Considerând ca impozitul pe profit este de 68% pentru
societatea comerciala analizata, rentabilitatea activelor totale în perioada analizata are
valoarea de:
336 ,7 ⋅ 0 ,68
Rat = 100 = 11,94 %
1917
Legat de acest indicator, trebuie precizata situatia firmelor care închiriaza active
fixe în sisteme de LEASING, prin intermediul carora se obtine profit fara ca valoarea
acestor active sa figureze în activul bilantier pe perioada contractului de închiriere.
Pentru a asig ura comparabilitatea datelor si o mai buna cuantificare a eficientei
activitatii firmelor, la valoarea activului pentru calculul indicatorului “rentabilitatea
activelor totale” trebuie sa se adauge si valoarea ramasa a acestor active fixe.

*
Paul Halpern si colaboratorii – Finante manageriale, Editura Economica, 1998, pag.111.
 Analiza rentabilitatii la societatea analizata nu se poate realiza pe produse sau
categorii de produse , datorita eterogenitatii marfurilor precum si a serviciilor prestate.
Evolutia rezultatului exercitiului este oscilanta în perioada 1999-2001, în sensul ca în anul
2000 s-au înregistrat pierderi, iar în restul anilor s-a înregistrat profit net cu valori cuprinse
între: 328 mii USD (2001) si 53 mii USD (1999) cu o amplitudine a variatiei de
275 mii USD. Pierderile înregistrate se datoreaza faptului ca firma a fost supusa procesului
de privatizare la care s-au adaugat ritmul de crestere al inflatiei si alte elemente de natur a
conjuncturala.

3.2.3 Analiza informatiilor financiar-contabile din contul profit si pierdere

pentru evaluarea eficientei firmei comerciale de gros

Scopul analizei statistico-financiare pe baza informatiilor din contul de „profit si

pierdere” este de a evalua performantele unei firme în contextul obiectivelor si strategiei pe
care aceasta si le -a stabilit. Astfel, firma concentreaza o complexitate de operatii
economice si financiare, care se reflecta în documentele contabile de sinteza, sub forma
fluxurilor si stocurilor.
Trebuie mentionat ca indicatorul „rezultatul exercitiului”, existent în contul de
profit si pierdere, caracterizeaza toate laturile activitatii economice si financiare ale unei
societati comerciale. Marimea acestui indicator este direct influentata de strategiile de
aprovizionare (forma de aprovizionare, structura si ritmicitatea intrarilor) si vânzare, de
asigurarea si eficienta folosirii resurselor materiale si umane, de politica financiara.
Maximizarea profitului constituie premisa realizarii obiectivului strategic de
perspectiva al oricarei firme – sporirea valorii patrimoniale.
Identificarea posibilitatilor de crestere a profitului necesita o investigare
aprofundata a acestuia , în dinamica, în raport cu obiectivele stabilite si cu realizarile
firmelor concurente. Ca orice fenomen economic, profitul poate fi analizat structural si
factorial, tinând seama de formele de activitate ale firmei.

Analiza structurala a profitului

Analiza structurala a profitului net se poate face prin doua metode: metoda
balantelor si metoda marjelor.
1. Analiza structurala a profitului prin metoda balantelor presupune descompunerea
în elemente componente a rezultatului exercitiului dupa impozitare. Rezultatul net
al exercitiului nu este omogen, în compozitia sa intrând rezultatele din activitati
diferite.
Pentru a explica modificarea rezultatului exercitiului dupa impozitare, folosind
metoda balantei în cadrul societatii comerciale COMAT S.A., se utilizeaza indic atorii
prezenti în tabelul 3.8, cu valori pentru anul 1999 si 2001.
 Modificarea profitului net al societatii, în anul 2001, fata de 1999, este analizata cu
ajutorul metodei substitutiei, pornind de la urmatoarea relatie:
Pn = RBE − I p = (RC + R ex ) − I p (3.29)
„Totodata, fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de
analiza sunt generate, în principal, de trei domenii de activitate. (figura 3.2): de exploatare,
financiara, exceptionala.

Rezultat curent
Rezultatul
Rezultatul exceptional
din Rezultatul
exploatare financiar
- Impozit pe profit
- Rezultatul net al
exercitiului

Figura 3.2 Structura rezultatelor pe principalele domenii de activitate

Asadar, rezultatul exercitiului (profit sau pierdere) se obtine ca diferenta între

veniturile si cheltuielile exercitiului, indiferent de data încasarii sau platii aces tora”.
[vezi 93, pag. 84-85]
Rezultatul exercitiului înaintea impozitarii, respectiv profitul brut sau pierderea, se
determina pe baza rezultatelor din diferite activitati. Având la baza datele din contul profit
si pierdere, în figura 3.3, se prezinta modul de formare a rezultatului exercitiului înaintea
impozitarii.

Rezultatul
din activitatea
de exploatare
Rezultatul curent
Rezultatul al exercitiului
exercitiului Rezultatul
înaintea din activitatea
impozitarii financiara
(profit brut Rezultatul
sau pierdere) exceptional
al exercitiului

Figura 3.3 Rezultatul exercitiului înaintea impozitarii

 Rezultatul exercitiului înaintea impozitarii (Pb ) se determina prin însumarea
rezultatului curent si a rezultatului exceptional, astfel:
Pb + Rc + Rex = (Vex − Cex ) + (V f − C f ) + (Vexc − Cexc ) (3.30)
unde: Vex = venituri din exploatare,
C ex = cheltuieli din exploatare,
V f = venituri financiare,
C f = cheltuieli financiare,
V exc = venituri exceptionale,
Cexc = cheltuieli exceptionale,
sau conform relatiei: Pb = Vt − C t = (Vex + V f + Vexc ) − (C ex + C f + Cexc ) (3.31)
Rezultatul exercitiului dupa impozitare (Pn ) , respectiv profitul net sau pierderea, se
determina ca diferenta între rezultatul total si impozitul pe profit, conform relatiei:
Pnet = Pb − I p (3.32)
unde: I p = impozitul pe profit,
Daca avem în vedere rezultatul curent al exercitiulu i (Rc ) relatia de calcul va fi:
Rc = Rex + R f (3.33)
deci: [ ]
Pnet = (Rex + R f ) + Rexc − I p (3.34)
unde: R f = rezultatul financiar, (V f − C f )
Rexc = rezultatul exceptional al exercitiului.
Rex = rezultatul din exploatare
Determinarea profitului prin metoda balantei
Tabelul 3.8
mii USD
Modificarea
Nr. relativa
Indicatori 1999 2001
crt. 2001/1999
(%)
1. Venituri totale, din care: 1751,7 3145,2 179,55
- venituri din exploatare 1746 2839 162,60
- venituri financiare 1,9 7,7 405,26
- venituri exceptionale 3,8 298,5 7855,26
2. Cheltuieli totale, din care: 1637 2808,2 171,54
- cheltuieli pentru exploatare 1475 2723,71 184,65
- cheltuieli financiare 106 78,34 73,90
- cheltuieli exceptionale 56 6,16 11
3. Rezultatul din exploatare 271 115,29 42,43
4. Rezultatul financiar -104,1 -70,64 67,86
5. Rezultatul curent al exercitiului 166,9 44,36 26,57
6. Rezultatul exceptional -52,2 292,34
7. Rezultatul brut al exercitiului 114,7 336,7 293,54
8. Impozitul pe profit 61,7 9,15 14,82
9. Rezultatul net al exercitiului 53 327,55 618,01
 Descompunerea pe factori a rezultatului exploatarii (R ex )

 C 
Se porneste de la relatia Rex = Vex 1 − ex  care înglobeaza doi factori de influenta:
 Vex 

- veniturile din exploatare (Vex )

C 
- cheltuieli din exploatare la 1 USD venituri din exploatare  ex 
 Vex 
a) Descompunerea geometrica se bazeaza pe urmatorii indici:
 C  C 
R ex  V ex ; ex 
I1R/ ex0 (Vex ) R ex  ex 
I  V ex  = • I  Vex 
1/ 0 1/ 0

 Cex   Cex 0   Cex 

Vex1 1 − 1  Vex1 1 −  Vex1 1 − 1 
 Vex   Vex   Vex 
Rex1
=  1     
⇒ R = I − 100
0 1
= •
Rex0  Cex   Cex   Cex 
Vex0 1 − 0  Vex0 1 − 0  Vex1 1 − 0 
 Vex   Vex   Vex 
 0   0   0 

b) Descompunerea aritmetica (analitica)

 C 
Rex  Vex ; ex  = ∆R1 ex/ 0(V ex ) + C
Rex  ex


∆ 
∆
V ex   V ex 
1/0 1/0

 
C
Rex  Vex ; ex   Cex   C 
∆  
= Rex1 − Rex0 = Vex1 1 − 1  − Vex 1 − ex0 
Vex
1/ 0
 Vex  0  Vex0 
 1   

 Cex 0   C 
∆R1 ex/ 0(Vex ) = Vex1 1 −  − Vex 1 − ex0 
 Vex0  0  
   Vex0 
C 
Rex  ex   Cex   Cex 
∆ 1/0
 V ex 
= Vex1 1 − 1  − Vex1 1 − 0 

 Vex1   Vex0 

a) Sistemul de indici va fi:

 C 
R ex  V ex ; ex   2723 ,71   1475  115 ,29
 V ex  = 2839 1 −  : 1746 1 −  = = 0,42542
I 1/ 0  2839   1746  271

 1475  440 ,65

I1R/ ex0 (Vex ) = 2839 1 −  : 271 = = 1,626
 1746  271

C 
R ex  ex 
 Vex 
I 1/ 0 = 115,29 : 440,65 = 0,2616
  C 
R ex  Vex ; ex 
∆  Vex 
1/ 0 = 115,29 – 271 = -155,71 mii USD

∆R1 ex/ 0(V ex ) = 440,65 – 271 = 169,65 mii USD

C 
Rex  ex 
∆1 / 0 Vex  = 115,29 – 440,65 = -325,36 mii USD
⇒-155,71 = 169,65 + (-325,36)
Descompunerea profitului net pe factori de influenta prin metoda indicilor
Se porneste de la relatia (3.33 si 3.34) pentru cuantificarea influentei factorilor
asupra modificarii profitului net.
Pn1 RBE 1 − Ip1 336 ,7 − 9,15 327 ,55
I1Pn/ 0( RBE; Ip ) = = = = = 6,18
Pn 0 RBE 0 − Ip0 114 ,7 − 61,7 53

∆Pn (RBE ; Ip )
1/ 0 = (RBE1 − Ip1 ) − (RBE 0 − Ip 0 ) = 327,55 – 53 = 274,55 mii USD

A) Modificarea profitului net pe seama influentei rezultatului brut al exploatarii

(RBE)
(RBE) RBE 1 − Ip0 336 ,7 − 61,7 275 ,0
∆Pn = = = = 5,188679 sau 518,8679%
RBE 0 − Ip0 114 ,7 − 61,7
1/ 0
53

∆Pn (RBE)
1/ 0 = ( RBE1 − Ip0 ) − (RBE 0 − Ip0 ) = 275,0 – 53 = 222 mii USD
din care:
A.1 datorita modificarii rezultatului curent al exercitiului (Rc )
Rc1 + R eec0 Rc1 44 ,36
I1Pn/ 0( Rc ) = = = = 0,26579 sau 26,57%
Rc0 + Rexc0 Rc0 166 ,9
(Rc )
∆Pn
1/ 0 = Rc1 − Rc0 = 44,36 – 166,9 = -122,54 mii USD

Modificarea relativa de 73,421% (26,579% - 100) si absoluta de -122,54 mii USD

este determinata de:
A.1.1 Modificarea rezultatului din exploatare

( ) Rex1 + R f 0 Rex1 115,29

I1Pn/ 0 R ex = = = = 0,42542
Rex0 + R f 0 Rex0 271
(R ex )
∆Pn
1/ 0 = Rex1 − Rex0 = 115 ,29 − 271 = -155,71 mii USD

A.1.1.1 datorita modificarilor veniturilor din exploatare (Vex )

Vex1 − C ex0 2839 − 1475 1364
I1Pn/ 0(Vex ) = = = = 5,0332
V ex0 − C ex0 1746 − 1475 271
∆Pn(V ex )
1/0 ( ) ( )
= Vex1 − Cex0 − Vex 0 + Cex 0 = Vex1 − Vex0 1364 – 271 = 1093 mii USD

A.1.1.2 datorita modificarii cheltuielilor din exploatare (Cex )

V ex1 − C ex1 2839 − 2723 ,71 115 ,29
I1Pn/ 0(Cex ) = = = = 0,08452
Vex1 − Cex0 2839 − 1475 1364

∆Pn(Cex )
1/0 ( ) ( )
= Vex1 − Cex1 − Vex1 − Cex0 = 115,29 – 1364 = -1248,71 mii USD
Se verifica relatiile:
A1⋅1 = A1⋅1⋅1 ⋅ A1⋅1⋅ 2 ⇒ 0,4254 ≈ 5,0332 ⋅ 0,08452
A1⋅1 = A1⋅1⋅1 ⋅ A1⋅1⋅ 2 ⇒ −55 ,71 = 1093 − (− 1248 ,71) mii USD
A.1.2 modificarea rezultatului financiar (R f )
Pn (R ) Rex + R f1 R f 1 − 70,64
I1 / 0 f = 1 = = = 0,67857829
Rex1 + R f 0 R f 0 − 104,1

∆Pn(Rf )
1/0 ( ) ( )
= Rex1 + R f 1 − Rex1 + R f 0 = -70,64 –(-104,1) = 33,46 mii USD
A.1.2.1 datorita modificarii veniturilor financiare (V f )
Pn (V ) V f − C f 0 7,7 − 106 − 98,3
I1 / 0 f = 1 = = = 0,9443
V f 0 − C f 0 1,9 − 106 − 104,1
( )
∆1 / 0
Pn V f
( ) ( )
= V f 1 − C f 0 − V f 0 − C f 0 = -98,3 – (-104,1) = 5,8 mii USD

A.1.2.2 datorita modificarii cheltuielilor financiare (C f )

( ) V f1 − C f 1 7,7 − 78,34 − 70,64
= = = = 0,71862
Pn C f
I1 / 0
V f1 − C f0 7,7 − 106 − 98,3
( )
∆1 / 0
Pn C f
( ) ( )
= V f 1 − C f 1 − V f 1 − C f 0 = -70,64 – (-98,3) = 27,66 mii USD
Se verifica relatiile:
A1⋅2 = A1⋅2 ⋅1 ⋅ A1⋅ 2⋅ 2 ⇒ 0,6785 = 0,9442⋅ 0,7186
A1⋅ 2 = A1⋅ 2 ⋅1 ⋅ A1⋅ 2⋅ 2 ⇒ 33,46 = 5,8 + 27,66 mii USD
A.2 datorita modificarii rezultatului exceptional (Rexc )
Rc1 + Rexc1 Rexc1 292 ,34
I1Pn/ 0(R exc ) = = = = -5,60038
Rc1 + Rexc0 Rexc0 − 52 ,2

∆Pn(R exc )
1/0 ( ) ( )
= Rc1 + Rexc1 − Rc1 + Rexc0 = Rexc1 − Rexc0 = 292 ,34 − (− 52 ,2 ) = 242,14 mii USD
A.2.1 datorita modificarii veniturilor exceptionale (Vexc )

( ) Vexc1 − Cexc0 298,5 − 56 242,5

I1Pn/ 0 Vexc = = = = 4,6456
Vexc0 − Cexc0 3,8 − 56 − 52,2

∆Pn (V exc )
1/ 0 ( ) ( )
= Vexc1 − Cexc0 − Vexc0 − Cexc0 = 242 ,5 − (− 52 ,2 ) = 190,3 mii USD
 A.2.2 datorita modificarii cheltuielilor exceptionale (C exc )

Vexc1 − Cexc1 298,5 − 6,16 292,34

I1Pn/ 0(C exc ) = = = = 1,2055
Vexc1 − Cexc0 298,5 − 56 242,5

∆Pn(Cexc )
1/0 ( ) ( )
= Vexc1 − Cexc1 − Vexc1 − Cexc0 = 292 ,34 − 242 ,5 = 49,84 mii USD

Se verifica relatiile:
A2 = A2 ⋅1 ⋅ A2 ⋅2 ⇒ 5,600 = 4,6190⋅1,2055

A2 = A2 ⋅1 + A2 ⋅2 ⇒ 242,16 = 190,3 + 49,84 mii USD

B) Modificarea profitului net sub influenta impozitului pe profit (I p )

Pn (I ) RBE1 − I p1 336,7 − 9,15 327 ,55

I1 / 0 p = = = = 1,1911
RBE1 − I p 0 336,7 − 61,7 275
( )
( ) ( )
∆1 / 0 p = RBE1 − I p 1 − RBE1 − I p0 = 327 ,55 − 275 = 52,55 mii USD
Pn I

Rezulta, ca:
Pn (RBE; I p ) Pn(I )
I1 / 0 = I1Pn/ 0( RBE) ⋅ I1 / 0 p ⇒ 6,18 ≅ 5,1887 ⋅1,19111
Pn(RBE; I p ) ( RBE) Pn (I )
∆1/ 0 = ∆Pn
1/ 0 + ∆1/ 0 p ⇒ 274,55 ≅ 222 + 52,55

Din analiza efectuata se poate observa o crestere a profitului net în 2001, fata de
1999, de 6,18 ori, adica cu 518%, ceea ce înseamna 274,55 mii USD. Aceasta crestere se
datoreaza rezultatului brut al exercitiului, care înregistreaza o crestere destul de
semnificativa de 2,93 ori, adica cu 222 mii USD, în conditiile în care impozitul pe profit a
scazut cu 85%, respectiv cu –52,55 mii USD, fapt ce a condus la cresterea profitului cu
19,1%, adica cu 52,55 mii USD .
Veniturile din exploatare, în 2001, au crescut cu 62,60%, fata de 1999, situându-se
sub ritmul de crestere al cheltuielilor de exploatare (84,65%), care devanseaza veniturile de
1,136 ori.
Rezultatul din exploatare a înregistrat o scadere cu –155,71 mii USD respectiv cu
57,6%, în anul 2001/1999.
Aceasta scadere a fost evidentiata si de influenta negativa a cheltuielilor de
exploatare, acestea din urma ducând la diminuarea rezultatului exploatarii cu 1248,71 mii
USD. Influenta nefavorabila a cheltuielilor de exploatare, în 2001, se datoreaza în special
cresterii pretului la energie, la materiale si la transport.
 În ceea ce priveste rezultatul financiar, în 2001, aceasta a înregistrat o valoare
negativa, activitatea financiara a S.C. „COMAT” S.A., soldându-se cu o pierdere
cuantificata de -70,64 mii USD, în situatia în care, în 1999, aceasta valoare negativa se
amplifica, fiind de -104,1 mii USD. Aceasta situatie se explica daca avem în vedere ca
toate cheltuielile financiare au fost reprezentate de cheltuielile din diferente de curs valutar;
în 2001, devalorizarea monedei nationale fiind semnificativa.

Modelprevizional de elaborare a contului de profit si pierdere

• Informatii de previziune :
o baza de calcul o constituie datele din contul de profit si pierdere din anul 2001
(tabelul 3.9) al S.C. COMAT S.A.;

o perioada de previziune vizeaza urmatorii doi ani: 2002, 2003, folosindu-se

cursul mediu al dolarului furnizat de INS 2001;

o se stabileste drept obiectiv strategic al firmei consolidarea pozitiei pe piata si

sporirea profitului;

o pe baza studiului de mar keting se estimeaza ca, în perioada de previziune,

exista premizele majorarii cifrei de afaceri în anul 2002 cu 25%, iar în
urmatorul an cresterea ar fi de 18%;

o prin masuri de reorganizare a activitatii, se prevede o crestere anuala a

productivitatii muncii (sub forma încasarilor medii pe un angajat) cu 20%, iar a
salariilor cu 10%;

o în fiecare an sunt prevazute investitii finantate, din surse proprii, pentru

achizitia de mijloace fixe, care reprezinta 2% din cifra de afaceri anuala;

o întrucât firma comerciala de gros nu apeleaza la împrumuturi pe termen mediu

si lung, se estimeaza ca, în anul 2002, se va lichida pierderea înregistrata în anul
1999, iar în anul 2003, rezultatul financiar va fi pozitiv si va creste cu 7% din
rezultatul exploatarii anului 2002;

o veniturile si cheltuielile exceptionale îsi mentin aceeasi proportie din anul 2001.
 Contul de profit si pierdere previzional
Tabelul 3.9
mii USD
Nr. Anul
Indicatori
crt. 2001 2002 2003
1. Cifra de afaceri 2819 3524 4158
2. Venituri din exploatare 2839 3549 4188
3. Venituri exceptionale 298,5 373,15 440,33
4. Cheltuieli din exploatare 2723,71 3405 4018
5. Cheltuieli exceptionale 6,16 7,70 9,09
6. Productivitatea muncii 6,19 7,43 8,91
7. Rezultatul exploatarii 115 144 170
8. Rezultatul exceptional 292,34 365,45 431,24
9. Venituri financiare 7,7 78,34 6
10. Cheltuieli financiare 78,34 78,34 4
11. Rezultatul financiar -70,64 - 10
Rezultatul brut al
12. 336,7 509,45 611,24
exercitiului (7 + 8 + 11)

• Pentru anul 2002 , calculele sunt urmatoarele :

o Cifra de afaceri = 2819 • 1,25 = 3524 mii USD
§ Investitie anuala = 3524 • 2% = 70,48 mii USD
o Cheltuieli din exploatare = 2723,71 • 1,25 = 3405 mii USD
o Venituri din exploatare = 2839 • 1,25 = 3549 mii USD
298 ,5
o Venituri exceptionale = • 3549 = 373 ,15 mii USD
2839
6,16
o Cheltuieli exceptionale • 3405 = 7 ,70 mii USD
2723 ,71
o Productivitatea muncii 6,19 • 1,2 = 7,43 mii USD/angajat
• Pentru anul 2003, calcule le sunt urmatoarele:
o Cifra de afaceri = 3524 • 1,18 = 4158 mii USD
o Venituri exploatare = 3549 • 1,18 = 4188 mii USD
o Cheltuieli exploatare = 3405 • 1,18 = 4018 mii USD
298,5
o Venituri exceptionale • 4188 = 440 ,33 mii USD
2839
6,16
o Cheltuieli exceptionale • 4018 = 9 ,09 mii USD
2723 ,71
o Rezultatul financiar = 144 • 7% = 10 mii USD.
 2. Analiza structurala a profitului net prin meto da marjelor
Marja reprezinta o diferenta dintre cifra de afaceri si costuri, pe diverse trepte de
constituire a lor. Marja arata masura în care cifra de afaceri acopera diferite costuri care
apar succesiv în ciclul de exploatare, respectiv cel financiar, si asigura un rezultat net.
Metoda marjelor este folosita pentru a determina rezultatul exercitiului financiar (figura 3.4).

Cifra de afaceri∗
Costuri pentru exploatare Marja costurilor pentru exploatare
Cheltuieli financiare Marja
si exceptionale costurilor totale
Impozit Rezultatul
pe profit exercitiului

Figura 3.4 Determinarea rezultatului exercitiului prin metoda marjelor

Stabilirea rezultatului exercitiului financiar, pentru anii 1999 si 2001, prin metoda
marjelor la S.C. „COMAT” S.A., se bazeaza pe datele din Tabelul 3.10.

Determinarea rezultatului exercitiului financiar prin metoda marjelor

Tabelul 3.10

Nr. 1999 2001 Modificari 2001/1999

crt. Indicatori mii USD mii USD mii USD %
1. Cifra de afaceri 1732 2819 1087 63
2. Costuri pentru exploatare 1475 2723,71 1248,71 85
3. Marja costurilor pentru exploatare (1-2) 257 95,29 -161,71 -63
4. Costuri financiare si exceptionale 162 84,5 -77,5 -48
5. Marja costurilor totale [1 - (2 + 4)] 95 10,8 -84,2 -87
6. Impozit pe profit 61,7 9,15 -52,55 -9,85
7. Rezultatul exercitiului 53 327,55 274,55 5,18

Din analiza indicatorilor absoluti si derivati din 2001/1999 rezulta:

• cifra de afaceri a crescut de 1,63 ori, cu 1087 mii USD,
• costurile din activitatea de exploatare detin o pondere însemnata în cifra de afaceri,
în crestere de la 85,16% (1999) la 96,61% (2001).

∗
în aceasta situatie, se considera cifra de afaceri egala cu venitul total.
 Aceste costuri au spor it cu 85%, adica în valoare absoluta cu 1248,71 mii USD,
crestere justificata de nivelul rezultatului exercitiului în 2001 de 327,55 mii USD,
compara tiv cu 1999 (53 mii USD).
• marja costurilor pentru activitatea de exploatare a scazut de la 257 mii USD (1999)
la 95, 29 mii USD (2001), cu -161,71 mii USD, ceea ce constituie o reducere
procentuala cu -63%. Aceasta se explica prin cresterea accentuata a costurilor
pentru exploatare în 2001 (2723,71 mii USD), valoare apropiata de cifra de afaceri
a aceluiasi an (2819 mii USD).
Daca în 1999 ponderea marjei în cifra de afaceri era de 14,83%, în 2001 avea
valoarea de 3,38%, deci s-a redus de aproape cinci ori fata de 1999.
• costurile financiare si exceptionale au scazut cu 48%, adica cu -77,5 mii USD,
aceeasi tendinta de scadere fiind si în privinta locului ocupat în cifra de afaceri: de
la 9,35% (1999) la 2,99% (2001);
• marja costurilor totale scade de la 95 mii USD (1999) la 10,8 mii USD (2001),
adica cu -84,2 mii USD, ceea ce reprezinta -87%.

ANALIZA FACTORIALA A PROFITULUI

Analiza factoriala a profitului presupune stabilirea factorilor care determina nivelul

si dinamica acestuia. Având în vedere multitudinea de forme sub care se prezinta profitul
(sau pierderea), în analiza factoriala se aprofundeaza urmatorii indicatori: rezultatul
exercitiului înaintea impozitarii (profitul brut total); rezultatul exploatarii (profit sau
pierdere), rezultatul aferent cifrei de afaceri.

1. Analiza factoriala a rezultatului exercitiului înaintea impozitarii

Analiza are la baza datele din tabelul 3.11, folosind modelul 3.35:
1
Pb = Vt ⋅ p r ⋅ (3.35)
1000

pr =
∑V i ⋅ pri
, deci Pb = Vt ⋅
∑V ⋅ pr ⋅
i i 1
(3.36)
100 100 1000
unde: Vt = venituri totale
p r = profitul mediu la 1000 mii USD venituri totale
Vi = structura veniturilor pe categorii
Pri = profitul brut la 100 mii USD venituri pe categorii.
 Indicatorii economico -financiari la „COMAT” S.A., în 1999/2001
Tabelul 3.11
mii USD
Nr.
Indicatori 1999 2001
crt.
Venituri totale,
1. 1751,7 3145,2
din care:
V0∗ (%) V1∗ (%)
- venituri din exploatare 1746 99,67 2839 90,26
- venituri financiare 1,9 0,11 7,7 0,24
- venituri exceptionale 3,8 0,22 298,5 9,5
2. Cheltuieli totale, 1637 2808,2
din care:
- cheltuieli din exploatare 1475 2723,71
- cheltuieli financiare 106 78,34
- cheltuieli exceptionale 56 6,16
3. Rezultatul exercitiului înaintea impunerii 114,7 336,7
4. Rezultatul exploatarii 271 115
5. Rezultatul financiar -104,1 -70,64
6. Rezultatul exceptional -52,2 292,34
7. Profit mediu la 1000 mii USD venituri totale 65,47 107,05
8. Profit mediu la 1000 mii USD venituri din 155,21 40,50
exploatare
9. Profit mediu la 1000 mii USD venituri -54789,47 -9172,72
financiare
10. Profit mediu la 1000 mii USD venituri -13736,84 979,36
exceptionale

În 2001, fata de 1999, pe baza tabelului 3.11, constatam urmatoarele:

• rezultatul exploatarii se concretizeaza sub forma de profit, care scade cu 58% , de la
271 mii USD(1999) la 115 mii USD (2001),

• rezultatul financiar se prezinta sub forma de pierdere: a scazut cu –33,46 mii USD
de la 104,1 mii USD (1999) la 70,64 mii USD (2001),

• rezultatul exceptional a fost nerentabil în 1999 (-52,2 mii USD) si rentabil în 2001
(292,34 mii USD); crestere cu 240,14 mii USD.
 Rezultatele exercitiilor pe forme de activitate determina marimea profitului la
1000 USD, tinând seama de activitatile de exploatare, financiare si exceptionale. Vom
considera ca profitul brut (Pb) poate fi considerat o variabila complexa , ale carei variatii se pot
descompune pe factori de influenta: veniturile totale (Vt) si profitul mediu la 1000 mii USD (pr).
(V t , pr )
∆Pb
1/ 0 = Pb1 − Pb0 = 336,7 – 114,7 = 222 mii USD

Descompunerea pe factori de influenta a profitului brut (Pb) se prezinta astfel:

A) Descompunerea geometrica
(Vt , pr ) (Vt )
I1Pb
/0 = I1Pb
/0 • I1Pb/ 0( pr ) (3.37 )

V 1 V 1 V 1
Pb1 t1 p r 1⋅ t1 p r 0 ⋅ t1 p r1 ⋅
= 1000
= 1000
• 1000

Pb0 V 1 V 1 V 1
t 0 ⋅ pr0 ⋅ t 0 ⋅ pr0 ⋅ t 1⋅ pr0 ⋅
1000 1000 1000

1 1
3145,2 ⋅ 107,05 ⋅ 3145,2 ⋅ 65,47 ⋅ 3145 ,2 ⋅ 107,05 ⋅
1
335,7 1000 1000
= 1000
114 ,7 1751,7 ⋅ 65,47 ⋅ 1 = 1 •
1751,7 ⋅ 65,47 ⋅ 3145 ,2 ⋅ 65,47 ⋅
1
1000 1000 1000

336 ,6936 205 ,9162 336 ,4936

2 ,935 = = • ⇒
114 ,6837 114 ,6837 205,9162

⇒ 2,935 = 1,7955 • 1,6351

B) Descompunerea analitica
B1. Influenta modificarii veniturilor totale:

= (Vt1 − Vt 0 ) ⋅ pr 0 ⋅
(V t ) 1 1 1
∆Pb
1/0 = Vt1 ⋅ pr 0 ⋅ − Vt 0 ⋅ pr0 ⋅ =
1000 1000 1000 (3.38)
= (3145 ,2 − 1751,7 ) ⋅ 65 ,47 ⋅
1
= 91,23 mii USD
1000

B2. Influenta modificarii profitului mediu la 1000 mii USD venituri totale

∆Pb( pr )
1/0
1
= Vt1 ⋅ pr1 ⋅
1000
− Vt1 ⋅ pr 0 ⋅
1
1000
= Vt1 pr1 − pr 0 ⋅ ( 1
1000
= )
(3.39)
= 3145 ,2 (107 ,05 − 65 ,47 ) ⋅
1
= 130 ,77 mii USD
1000
Rezulta, deci, ca:
(V t , pr ) (V t ) ( pr )
∆Pb
1/ 0 = ∆Pb
1/ 0 + ∆Pb
1/ 0 ⇒ 222 = 91,23 + 130 ,77 mii USD
 Rezultatul brut al exercitiului corespunde profitului brut al firmei care, în
2001/1999, a fost mai mare de 2,9354 ori, ceea ce reprezinta o crestere relativa cu 193,54%
si absoluta cu 222 mii USD. Aceasta crestere se datoreaza veniturilor care au fost mai mari
cu 79,55%, contribuie cu 130,77 mii USD si detine o pondere de 59% în sporul total al
profitului brut

Sporul absolut al profitului brut ∆Pb ( pr ) = 130 ,77 mii USD pe seama influentei

exercitate de modificarea profitului mediu la 1000 USD venituri totale se poate

descompune la rândul sau astfel:

• datorita modificarii structurii veniturilor pe categorii:

∆Pb
1/0 t1 (
(Vi∗ ) = V pr ' − pr ⋅ 1
0
1000
) (3.40)

unde: pr =
' ∑V 1
∗
⋅ pr0
= −1,29418989 mii UDS
100

∆Pb(Vi∗ ) = 3145 ,2 ⋅ (− 1,29418989 − 65,47 ) ⋅ 1 = − 201,84 ≅ 202 mii USD

1/0
1000

• datorita modificarii profitului brut la 1000 mii USD venituri pe categorii:

∆Pb ( pri )
1/ 0 (
= Vt1 pr1 − pr ⋅
'
) 1000
1
= 3145 ,2(107 ,05 − (− 1,29418989 )) ⋅
1
1000
= (3.41)

= 333,25 mii USD ≅ 333 mii USD

Se verifica relatia: 130,77 ≅ -202 + 333 mii USD.

Se observa ca modificarea structurii veniturilor pe categorii a dus la scaderea

profitului mediu la 1000 mii USD venituri totale cu -202 mii USD, scadere ce a fost
contracarata de cresterea profitului brut la 1000 mii USD venituri pe categorii cu
333 mii USD.
Însa, chiar daca profitul mediu la 1000 mii USD venituri financiare si exceptionale
a înregistrat scaderi în 1999, acestea nu au influentat semnificativ profitul mediu la
1000 mii USD venituri totale , datorita ponderii scazute, pe care o detin aceste venituri în
totalul veniturilor (0,11% respectiv 0,22%). Deci, putem concluziona ca veniturile totale au
influenta favorabila asupra profitului brut total, desi ritmul de crestere a cheltuielilor
devanseaza ritmul de crestere a veniturilor.
 2. Analiza factoriala a profitului bru t din activitatea de exploatare

Analiza factoriala a profitului brut din activitatea de exploatare se bazeaza pe

modelul:
Ve Pe
Pe = At ⋅ ⋅ = At ⋅ ⋅ ea ⋅ pr e (3.42)
At Ve

Cuantificarea influentei factorilor se realizeaza cu ajutorul datelor din tabelul 3.12:

Analiza factoriala a profitului brut din activitatea de exploatare

Tabelul 3.12
mii USD
Nr.
Indicatori 1999 2001
crt.
1. Active ( At ) 1793 1917

2. Venituri din exploatare (Ve ) 1746 2839

3. Venitul mediu la 1 USD active (e A ) 0,97 1,48

4. Rezultatul din exploatare (profitul brut din exploatare) (Pe ) 271 115

5. Profitul mediu la 1 USD venituridin exploatare p re ( ) 0,155 0,040

A) Descompunerea geometrica

P e( A , e pr ) P e( pr )
I1 / 0 t A , e = I1Pe/ 0( At ) • I1Pe/ 0(e A ) • I1 / 0 e (3.43)

Pe1 At e A pr e1 At1 e A0 pr e0 At1 e A1 pr e0 At1 eA1 pr e1

= 1 1 = • •
Pe0 At 0 eA0 pr e At 0 e A0 pr e0 At1 e A0 pr e0 At1 e A1 pr e0
0

115 1917 ⋅ 1,48 ⋅ 0,040 1917 ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 1917 ⋅ 1,48 ⋅ 0,155 1917 ⋅ 1,48 ⋅ 0,040
= = • •
271 1793 ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 1793 ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 1793 ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 1917 ⋅ 1,48 ⋅ 0,155
113,4864 288 ,2209 439 ,7598 113 ,4864
0,42 = = • •
269 ,5775 269 ,5775 288 ,2209 439 ,7598
0,42 = 1,06915 • 1,52577 • 0,25806

B) Descompunerea analitica
Modificarea rezultatului din exploatare:
P (A e pr )
∆1e/ 0 t A e = Pe1 − Pe0 = 115 − 271 = − 156 mii USD
 Profitul din activitatea de exploatare din 2001, fata de 1999, a scazut cu 58%;
aceasta scadere echivaleaza în valoare absoluta cu –156 mii USD. Aceasta reducere a fost
influentata pozitiv si negativ de factorii determinanti, dupa cum urmeaza:
• activul total contribuie cu 6,915%, adica cu 18,64 mii USD,
• eficienta activului total influenteaza pozitiv si constant cu 52,577%, adica cu
151,54 mii USD,
• profitul mediu din activitatea de exploatare anihileaza influenta pozitiva a primilor
doi factori, deoarece conduc e la o scadere cu 74%, careia îi corespunde valoarea
absoluta de –326,27mii USD.
Cuantificarea influentei factorilor asupra modificarii rezultatului din exploatare
B1. Modificarea rezultatului din exploatare ca urmare a modificarii valorii
activelor:

( )
∆P1e/ (0At ) = At 1 ⋅ e A0 ⋅ pr e0 − At 0 ⋅ e A 0 ⋅ pr e0 = At1 − At 0 ⋅ e A0 ⋅ pr e 0 = (3.44)
= (1917 − 1793 ) ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 = 18 ,64 mii USD
B2. Modificarea rezultatului din exploatare ca urmare a modificarii venitului mediu
la 1 USD active:
( )
∆P1e/ (0e A ) = At 1 ⋅ e A 0 ⋅ pr e0 − At 1 ⋅ e A0 ⋅ pr e0 = At1 e A0 − e A1 ⋅ pr e0 = (3.45)
= 1917 (1,48 − 0 ,97 ) ⋅ 0,97 ⋅ 0,155 = 151,54 mii USD
B3. Modificarea rezultatului din exploatare ca urmare a modificarii profitului
mediu la 1 USD venituri din exploatare:
P ( pr )
(
∆1e/ 0 e = At 1 ⋅ eA1 ⋅ pr e1 − At 1 ⋅ eA1 ⋅ pr e0 = At 1 ⋅ eA 0 ⋅ pr e1 − pr e0 = ) (3.46)
= 1917 ⋅1,48 (0,040 − 0 ,155 ) = −326 ,27 mii USD
Venitul mediu la 1 USD active a determinat o crestere a rezultatului din exploatare
cu 151,54 mii USD, ca urmare a cresterii acestuia de al 0,97 (1999) la 1,48 în 2001.
Aceasta crestere a fost determinata de cresterea valorii activelor în 2001, comparativ cu
1999, cu 18,64 mii USD.
Profitul mediu la 1 USD venituri din exploatare, de –326,27 mii USD , a avut un rol
negativ ca urmare a scaderii în 2001, comparativ cu 1999, de aproximativ 2,4 ori.

3. Analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezinta partea principala a veniturilor din exploatare, iar

rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importanta a rezultatului
exploatarii.
 Modelul folosit în analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri este:
1
P = CA ⋅ p a ⋅ (3.47)
1000

unde: p a = profitul mediu la 1000 mii USD cifra de afaceri (rata medie a rentabilitatii

comerciale)
p a = profitul aferent cifrei de afaceri

În analiza profitului aferent cifrei de afaceri, potrivit modelului prezentat, se

folosesc datele din tabelul 3.13.

Analiza factoriala a profitului aferent cifrei de afaceri

Tabelul 3.13
mii USD
Dinamica
Nr.
Indicatori 1999 2001 2001/1999
crt.
(%)
1. Cifra de afaceri (CA) 1732 2819 162,73
2. Profitul aferent cifrei de afaceri ( p a ) 271 115 42,43

3. Rata rentabilitatii comerciale (R v) (‰) 156,46 40,79 26,07

Din datele prezentate , reiese o scadere a profitului în 2001 cu 156 mii USD, adica:

∆P1 (/ CA
0
, Rv )
= pa1 − p a 0 = 115 − 271 = −156 mii USD ,

Aceasta scadere este determinata de cifra de afaceri (CA) si rata rentabilitatii comerciale
(Rv), astfel:
• modificarea profitului pe seama cifrei de afaceri:

= (CA1 − CA0 )⋅ p 0 ⋅
1 1 1
∆P1 (/ CA
0
)
= CA1 ⋅ p 0 ⋅ − CA0 ⋅ p 0 ⋅ = (3.48)
1000 1000 1000

= (2819 − 1732 ) ⋅156 ,46 ⋅

1
= 170 ,07 mii USD
1000
• modificarea profitului pe seama ratei rentabilitatii:

∆P1 (/ R0 v ) = CA1 ⋅ p1 ⋅
1
1000
− CA1 ⋅ p0 ⋅
1
1000
( )
= CA1 p1 − p 0 ⋅
1
1000
= (3.49)

= 2819 (40 ,79 − 156 ,46 ) ⋅

1
= −326 ,07 mii USD
1000
 Rezulta:
∆P1 /(CA
0
, Pv )
= ∆P1 (/ CA
0
)
+ ∆P1 (/ R0 v ) ⇒ −156 = 170 ,07 + (− 326 ,07 )
Deci scaderea ratei rentabilitatii comerciale este factorul principal care a determinat
scaderea profitului. Primul factor, cifra de afaceri, are o influenta pozitiva asupra
profitului, cresterea acesteia, în 2001, cu 1087 mii USD fata de 1999 determinând o
crestere a profitului cu 170,07 mii USD.
Dar, în general, o crestere a cifrei de afaceri poate avea o influenta pozitiva, dar si
una negativa. Putem aprecia ca o crestere a cifrei de afaceri poate determina, în mod direct,
cresterea profitului dar, daca pentru fiecare 1 USD cifra de afaceri suplimentar se
cheltuieste mai mult, aceasta crestere a cifrei de afaceri duce la scaderea profitului (cazul
nostru).
Deci, pentru a creste profitul, nu este suficienta numai o crestere a cifrei de afaceri,
ci trebuie avute în vedere si cheltuielile aferente acestei cresteri a cifrei de afaceri.
Trebuie mentionat faptul ca acest gen de analiza este destinat si util îndeosebi
managerilor de firme si mai putin utilizatorilor externi.
Daca se iau în considerare factorii de influenta a profitului:
• rata profitului, calculata în raport cu cifra de afaceri r Pa / CA ; ( )
• rata cifrei de afaceri în raport cu productia vânduta r CA / Pv ; ( )
• productivitatea muncii calculata în raport cu productia vânduta W Pv ; ( )
• numarul mediu de salariati T , ()
poate fi construit si analizat urmatorul model multiplicativ tetrafactorial al profitului
aferent cifrei de afaceri:
PaCA CA Pv
PaCA = ⋅ ⋅ ⋅ T = r Pa / CA ⋅ r CA/ Pv ⋅ W Pv ⋅ T (3.50)
CA Pv T
271 1736 607
PaCA
1999
= ⋅ ⋅ ⋅ 197 = 0,15646 ⋅ 2 ,85996 ⋅ 3,08121 ⋅ 197 = 271,61 mii USD
1732 607 197
115 2819 753
PaCA
2001
= ⋅ ⋅ ⋅159 = 0,04079 ⋅ 3,74369 ⋅ 4,73584 ⋅159 = 114 ,98 mii USD
2819 753 159
Pentru ca firma comerciala sa fie eficienta trebuie ca dinamicile factorilor mai
calitativi sa devanseze dinamicile factorilor mai putin calitativi, astfel:
I rPa / CA > I rCA / Pv > IWPv > I T , conditia de eficienta a firmei:

I W > I CS , CS cheltuieli salariale.

0,04079 3,74369 4,73584 159
< < > ⇒ 0,26 < 1,3090 < 1,53 < 0,807
0,15646 2,85996 3,08121 197
 Putem concluziona ca, în 2001/1999, pe total, activitatea firmei „COMAT” S.A. nu
a fost eficienta.
Singura conditie de eficienta îndeplinita este devansarea cheltuielilor salariale (ce
cresc cu 12%) de catre modificarea productivitatii muncii (ce creste cu 53%).

3.2.4 Metode de analiza a eficientei utilizarii capitalului

pe baza ratelor rentabilitatii financiare si economice

Notiunea de capital poate fi abordata în diverse moduri. Referitor la semnificatiile

notiunii de capital, Bernard Colasse face urmatoarele precizari: „cuvântul capital are
numeroase semnificatii, care pot fi precizate avându-se în vedere informatiile contabile si
bursiere. Printre indicatorii care pot fi retinuti ca masura a capitalului, enumeram: activul
total, activele fixe, capitalurile permanente, capitalurile proprii, capitalizarea bursiera,
activul real compus din active fixe si stocuri etc.”∗
În functie de modul de dobândire (constituire), din punct de vedere financiar,
capitalul unei firme este format din capitaluri proprii si datorii (împrumuturi si credite
pe termen mediu si lung).
Capitalurile proprii sunt capitalurile care acopera riscul firmei.
În adoptarea deciziilor statistico-financiare de catre diversi utilizatori de informatii
din cadrul firmei comerciale si din afara acesteia, indicatorii eficientei utilizarii
capitalurilor prezinta o importanta deosebita.
Eficienta utilizarii capitalurilor unei firme poate fi privita din unghiuri foarte
diferite, în functie de interesele carora trebuie sa le raspunda. Principalii interesati în
cunoasterea eficientei folosirii capitalului si, în general, a eficientei activitatii firmei sunt:
• actionarii actuali sau potentiali;
• cei care conduc firma;
• cei care acorda împrumuturi firmei (banci, organismele financiare, alte firme etc.);
• statul;
• salariatii;
• alte firme.
În vederea analizei eficientei utilizarii capitalului propriu, vom folosi datele din
bilantul contabil si contul de profit si pierdere al S.C. „COMAT” S.A., pe 1999(0) si
2001(1).

∗
Colasse, B. – La rentabilité d’entreprise, Paris, Dunod, 1977, pag. 28.
 ( )
Pentru aceasta, vom calcula rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu R f cp ,

bazata pe modele multiplicative , astfel:

 CA Pa Rc Pb R net 
R fcp =  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  ⋅100 (3.52)
 C pr CA Pa Rc Pb 
 

 A CA Rnet 
sau R fcp =  t ⋅ ⋅  ⋅100 (3.53)
 C pr At CA 
 
CA
unde: - cifra de afaceri la 1 USD capital propriu;
C pr

Pr
- profitul mediu la 1 USD cifra de afaceri;
CA
Rnet
- raportul dintre profitul net si cel brut;
Pb

Rc
- raportul dintre rezultatul curent si rezultatul aferent cifrei de afaceri;
Pr
Pb
- raportul dintre rezultatul brut total si rezultatul curent al exercitiului;
Rc
At
- rata îndatorarii globale;
C pr

CA
- cifra de afaceri la 1 USD active totale;
At
Rnet
- profitul net la 1 USD cifra de afaceri.
CA
 1732 2,71 166 ,9 114 ,7 53 
R f cp = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 0 ,0558 sau 5,58%
1999
 949 1732 271 166 ,9 114 ,7 

 2819 115 44,36 336 ,7 327 ,55 

R f cp = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅  = 0,5319 sau 53,19%
2001
 615 2819 115 44 ,36 336 ,7 
 1732 1732 53 
R f cp1999 =  ⋅ ⋅  = 1,8893 ⋅ 0,9659 ⋅ 0,0306 = 0,0558 sau 5,58%
 949 1743 1732 

 1917 2819 327 ,55 

R f cp2001 =  ⋅ ⋅  = 3,117 ⋅ 1,4705 ⋅ 0,161 = 0,5319 sau 53,19%
 615 1917 2819 
Rata rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii poate fi analizata si prin
folosirea coeficientului de elasticitate. Pentru rata rentabilitatii capitalurilor proprii,
coeficientul de elasticitate reflecta sensibilitatea profitului net (ca variabila rezultativa) la
variatia capitalului propriu (ca variabila independenta) si poate fi exprimat ca un produs al
coeficientilor de elasticitate ai factorilor, conditia fiind ca abaterile sa fie diferite de zero,
iar coeficientii de elasticitate sa fie pozitivi.
Folosind modelul urmator de analiza, putem exprima coeficientul de elasticitate al
ratei rentabilitatii capitalurilor proprii astfel:
∆ Pnet At1 − At 0 CA1 − CA0 Pnet1 − Pnet0
Pnet0 At 0 CA0 Pnet0
= ⋅ ⋅
∆C pr1 C pr1 − C pr0 At1 − At 0 CA1 − CA0
(3.54)
C pr0 C pr0 At 0 CA0
5,18 0 ,06915 0,6275 5,18
= ⋅ ⋅
− 0,3519 − 0,3519 0,06915 0,6275
Relatia de mai sus o putem scrie simplificat astfel:
e = e1 ⋅ e2 ⋅ e3 (3.55)
− 14 ,72 = − 0,1965 ⋅ 9,0744 ⋅ 8,2549
unde: e = coeficientul de elasticitate al profitului net fata de capitalul propriu;
e1 = coeficientul de elasticitate al activului total fata de capitalul propriu;
e2 = coeficientul de elasticitate al cifrei de afaceri fata de activul total;
e3 = coeficientul de elasticitate al profitului net fata de cifra de afaceri.
1) Coeficientul de elasticitate al profitului net fata de capitalul propriu (-14,72)
reflecta scaderea eficientei utilizarii capitalurilor proprii în perioada 2001, fata de 1999.
Exista o relatie inversa (elastica) între capitalul propriu si profit. Desi a scazut capitalul
propriu, cresterea profitului este explicata de utilizarea de surse atrase.
Rezulta ca , la o scadere cu 1% a capitalului propriu, profitul net a crescut cu
14,72%.
2) Coeficientul de elasticitate negativ înregistrat de activele totale fata de
capitalul propriu reflecta o legatura inversa mai putin intensa decât în cazul anterior,
inelastica, ceea ce explica o reactie mai redusa a valorii activelor totale fata de modificarea
capitalului propriu.
Valoarea de -0,196 arata ca, la o scadere cu 1% a capitalului propriu, activul total a
înregistrat o crestere de +0,19%.
3) Coeficientul de elasticitate al cifrei de afaceri fata de activul total este de
9,07, rezultând o legatura directa, elastica, între modificarea cifrei de afaceri si modificarea
în acelasi sens a valorii activelor totale. Valoare a coeficientului este > 1, ceea ce arata ca ,
la o majorare cu 1% a activului total, cifra de afaceri a crescut cu 9,07%. Rezulta o crestere
a eficientei utilizarii activului total, care se reflecta semnificativ în majorarea ratei
rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii, de la 5,58% la 53,19%.
4) Coeficientul de elasticitate al profitului net fata de cifra de afaceri reflecta o
legatura directa, elastica, ce arata ca, la o crestere cu 1% a cifrei de afaceri, profitul net a
crescut cu 8,25% ; aceasta valoare întareste rezultatul analizei factoriale a ratei rentabilitatii
financiare a capitalurilor proprii.
Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii prin
folosirea coeficientului de elasticitate poate fi redata si prin relatia:
R R P
R Pnet R e R c R net
= ⋅ ⋅ (3.56)
RCA R CA R R e R Rc
Relatia de mai sus, scrisa simplificat, devine:
e = e1 ⋅ e 2 ⋅ e3

unde: e = coeficientul de elasticitate al profitului net fata de cifra de afaceri;

e1 = coeficientul de elasticitate al rezultatului exploatarii fata de cifra de afaceri;
e2 = coeficientul de elasticitate al rezultatului curent fata de rezultatul exploatarii;
e3 = coeficientul de elasticitate al profitului net fata de rezultatul curent al exercitiului.
R net1 − Rnet0 R e1 − Re0 Rc1 − R c0 R net1 − Rnet0 (3.57)
Rnet0 Re0 Rc0 R net0
= ⋅ ⋅
CA1 − CA0 CA1 − CA0 Re1 − Re1 R c1 − Rc0
CA0 CA0 Re0 Rc0
5,18 − 0,5756 − 0,7342 5,18
= ⋅ ⋅
0,6275 0,6275 − 0,5756 − 0,7342
+ 8,25 = (− 0,9172 ) ⋅ (+ 1,2755 ) ⋅ (− 7,0552 )
legatura elastica legatura inelastica legatura elastica legatura inelastica
puternica slaba si inversa redusa directa puternica, inversa

Marimea negativa si subunitara a coeficientului de elasticitate al rezultatului curent

fata de rezultatul exploatarii releva influenta negativa exercitata de înregistrarea unei
pierderi, ca urmare a faptului ca veniturile financiare au fost mult mai mici în raport cu
cheltuielile financiare. Coeficientul de elasticitate al rezultatului exploatarii fata de cifra de
afaceri subunitar si negativ denota îndeosebi influenta negativa exercitata de alti factori
care nu au fost inclusi în model.
 3.2.5 Metode de analiza a eficientei utilizarii stocurilor
Stocurile, în cadrul societatilor comerciale de gros, detin o pondere importanta în
cadrul activelor circulante aferente ciclului de exploatare. Pentru a caracteriza eficienta
utilizarii stocurilor , se poate folosi un sistem de indicatori asemanator celui avut în vedere
pentru analiza eficientei utilizarii capitalului propriu. Dezvoltam doua modele pentru
analiza venitului din exploatare si a rezultatului exploatarii.
A.) Calculul veniturilor din exploatare la 1000 mii USD stocuri se bazeaza pe
folosirea modelului 3.58 si 3.59:

Ve Q V 
⋅1000 =  e ⋅ e  ⋅1000 (3.58)
St  S t Qe 
Ve
unde: = raportul dintre veniturile din exploatare si productia exercitiului si reflecta
Qe
evolutia veniturilor din vânzarile de marfuri, subventiilor de exploatare si
altor venituri din exploatare, comparativ cu productia exercitiului;
Qe
= raportul dintre productia exercitiului si stocuri.
St

Ve  CA Ve 
⋅1000 =  ⋅  ⋅ 1000 (3.59)
St  St CA 
Ve
unde: = raportul dintre veniturile totale fata de cifra de afaceri
CA
Pentru cei doi ani supusi analizei, vom folosi modelele 3.58 si 3.59 dupa cum
urmeaza:
Ve0  Qe Ve 
• ⋅1000 =  0 ⋅ 0  ⋅1000
St0  St Qe 
 0 0 

 607 1746 
 ⋅1000 = 2421,63 = (10,8418 ⋅ 2,876 ) ⋅1000
1746
⋅ 1000 =  ⋅
721  721 607 
Ve1  Qe Ve 
• ⋅1000 =  1 ⋅ 1  ⋅1000
St1 S Q 
 t1 e1 

2839  998 2839 

⋅1000 =  ⋅  ⋅1000 = 6185 ,18 = (2,17429 ⋅ 2,84468 ) ⋅ 1000
459  459 998 

Ve0  CA Ve 
• ⋅1000 =  o ⋅ 0  ⋅1000
St0  S t CA0 
 0 
1746  1732 1746 
⋅ 1000 =  ⋅  ⋅1000 = 2421 ,63 = (2 ,4022 ⋅1,0080 ) ⋅1000
721  721 1732 
 Ve1  CA Ve 
• ⋅1000 =  1 ⋅ 1  ⋅1000
S t1  S t CA1 
 1 
 2819 2839 
6185 ,18 =  ⋅  ⋅ 1000 = 6185 ,18 = (6,1416 ⋅ 1,0070 ) ⋅ 1000 .
 459 2819 
Pentru firma analizata, veniturile din exploatare, în 2001, au ca sursa principala
vânzarile de marfuri si nu alte surse. Cifra de afaceri depaseste de sase ori valoarea
stocurilor, remarcându-se o crestere mai rapida a acesteia (în 1999 depasea doar de 2,4 ori
valoarea stocurilor).
B.) Calculul rezultatului exploatarii la 1000 USD stocuri cu ajutorul mode -
lelor 3.60 si 3.61

Re  Q CA R e 
• ⋅1000 =  e ⋅ ⋅  ⋅1000 (3.60)
St  S t Qe CA 
CA
unde: = raportul dintre cifra de afaceri si volumul total de activitate
Qe
productiva al societatii comerciale de gros sau ponderea încasarilor fata de
volumul total de activitate.
271  607 1732 271 
1999: ⋅ 1000 =  ⋅ ⋅  ⋅1000
721  721 607 1732 
375,866 = (0,841886⋅ 2,853377⋅ 0,156466) ⋅ 1000
115  998 2819 115 
2001: ⋅1000 =  ⋅ ⋅  ⋅ 1000
459  459 998 2819 
250,54 = (2,174291⋅ 2,824649⋅ 0,04079) ⋅ 1000
Re  V CA Re 
• ⋅1000 =  e ⋅ ⋅  ⋅1000 (3.61)
St  St Ve CA 
În raport cu primul model, acest al doilea model pune în evidenta, în plus, influenta
veniturilor din exploatare la 1 USD stocuri si influenta ponderii cifrei de afaceri în totalul
veniturilor din exploatare.
În cazul acestei relatii se obtin rezultatele:
271  1746 1732 271 
1999: ⋅ 1000 =  ⋅ ⋅  ⋅1000
721  721 1746 1732 
375 ,866 = (2 ,421636 ⋅ 0,991981 ⋅ 0 ,156466 ) ⋅1000
115  2839 2819 115 
2001: ⋅ 1000 =  ⋅ ⋅  ⋅1000
459  459 2839 2819 
250 ,54 = (6,185185 ⋅ 0 ,992955 ⋅ 0,04079 ) ⋅1000
 3.3 Analiza financiar-contabila a patrimoniului la nivelul firmei

3.3.1 Consideratii generale

Analiza situatiei financiare si patrimoniale are drept obiectiv principal cunoasterea

modului de realizare a principalilor indicatori financiari cuprinsi în bugetul de venituri si
cheltuieli, precum si cunoasterea patrimoniului firmei.
Situatia financiar-patrimoniala reprezinta o anumita stare a capitalului din punct de
vedere al existentei componentei materiale si al rezultatelor obtinute. În acelasi timp, este o
premisa si o consecinta a desfasurarii proceselor care formeaza obiectul de activitate al
firmei; constituie cadrul financiar al acesteia, respectiv fluxurile valorice pe care le implica
si le degaja.
Literatura de specialitate da mai multe interpretari patrimoniului, dar acesta, în
esenta, se refera la „ansamblu l drepturilor si obligatiilor – cu substanta economica – ale
unei societati comerciale, precum si ale oricarui subiect de drept privat”∗ Având un activ si
un pasiv, patrimoniul este supus tuturor operatiunilor la care participa subiectul caruia îi
apartine, îndeplinindu-si obligatiile si exercitându-si drepturile (Societatile comerciale ,
supliment nr. 6/1995, revista „Tribuna Economica”).
Pentru completarea sau adâncirea analizei, se folosesc anexele la bilant, care sunt
grupate în doua categorii: formulare comune, generale , pentru mai multe ramuri si
formulare specifice activitatii comerciale, precum si datele din contabilitatea analitica si,
uneori, din documentele primare.
În sens larg, analiza statistico-financiara constituie un instrument managerial care
ajuta conducerea firmei sa înteleaga trecutul si prezentul, în vederea fundamentarii
viitoarelor obiective strategice de mentinere si de dezvoltare a firmei, într -un mediu
concurential.
Prin intermediul analizei statistico-financiare se încearca diagnosticarea „starii de
sanatate financiara” a firmei la încheierea exercitiului contabil.
Analiza statistico-financiara urmareste, totodata, sa puna în evidenta punctele tari si
slabe ale gestiunii financiare si sa ofere elemente de explicitare a cauzelor dific ultatilor
existente, dar si sa evalueze capacitatea firmei de a-si asigura finantarea dezvoltarii si de a
satisface exigentele actionarilor sai si al celorlalte colectivitati, interesate de buna sa
functionare.

∗
D. Marculescu (coordonator ), Analiza economico-financiara a întreprinderii, Bucuresti, Tribuna
Economica, 1994.
 3.3.2 Analiza patrimoniului pe baza structur ii activului si pasivului
bilantului firmei

Analiza structurii patrimoniului are ca obiectiv dinamica acestuia precum si a

raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale si a schimbarilor intervenite în situatia
mijloacelor si surselor, determinate de activitatea desfasurata în cursul unei perioade de
timp. Aceasta analiza se poate realiza pe baza datelor din tabelul 3.14.

Analiza patrimoniului
Tabelul 3.14
mii USD
Nr.
Indicatori 1999 % 2000 % 2001 %
crt.
1. Active imobilizate 850 47 737 50 592 31
2. Active circulante 943 53 734 50 1314 69
din care:
- stocuri 721 40,5 552 37 459 24
- creante 214 12 140 9 763 40
- disponibilitati 8 0,5 42 3 74 3
- alte active circulante - - - - 18 1
3. Conturi de regularizare si asimilate - - 16 1 11 1
TOTAL ACTIV 1793 100 1487 100 1917 100
4. Capital social 879 49 879 43 879 24
5. Diferente de reevaluare - - (-235) - (-417) -
6. Rezerve 39 2 28 2 37 2
7. Alte fonduri 31 2 23 2 116 6
8. Pierderi - - -294 -20 - -
9. Capitalul propriu (4+6+7-8) 949 53 401 27 615 32
10. Împrumuturi 96 5 86 6 239 12
11. Furnizori si conturi asimilate 340 19 195 13 840 44
12. Alte datorii 408 23 805 54 223 12
TOTAL PASIV 1793 100 1487 100 1917 100

Pe baza datelor din tabelul 3.14 se formuleaza concluzii referitoare la pozitia firmei
fata de situatia generala a ramurii din care face parte si a concurentei.
Analizând structura elementelor patrimoniale de activ si de pasiv , se observa
urmatoarele:
⇒ în cadrul activului, ponderea cea mai mare o detin activ ele circula nte, de la 53% în
1999, la 69% în 2001, iar activele imobilizate detin un procent apropiat de activele
circulante, cu exceptia anului 2001, când înregistreaza o scadere;
⇒ în ceea ce priveste activele circulante, cum era si firesc, ponderea cea mai mare o
detin stocurile, cu tendinta de scadere de la 40,5% în 1999, la 24% în 2001, paralel
cu o crestere semnificativa a creantelor, de la 12% în 1999, la 40% în 2001;
⇒ în cadrul elementelor de pasiv, capitalul social detine aproape o jumatate din totalu l
pasivului, în 1999, dar în scadere la 43% în 2000 si, respectiv 24% în 2001, datorita
devalorizarii monedei nationale si, implicit, a cresterii cursului mediu al dolarului,
valoarea absoluta a capitalului social a scazut, scadere evidentiata prin diferente de
reevaluare si consemnata în contul 105 „Diferenta de reevaluare”. Aceasta diferenta
este consemnata în pasivul bilantier cu semnul minus. Daca avem în vedere
diferentele de reevaluare, vom constata ca ponderea elementelor de pasiv se
modifica prin scadere la posturile de capital si de datorii comerciale si la posturile
de capital (furnizori si creditori);
⇒ cresterea cea mai spectaculoasa au înregistrat-o împrumuturile si alte datorii, si
anume: împrumuturile au crescut de la 5% în 1999, la 12% în 2001 iar „alte datorii”
de la 23% în 1999, la 54% în 2000, ca apoi sa înregistreze o scadere spectaculoasa,
ajungând, în 2001, la 12%, ca urmare a privatizarii S.C. „COMAT” S.A. în 2000 si,
deci, a unei noi politici duse de echipa manageriala care a preluat înt reaga
activitate;
⇒ ponderea cea mai mare o detin capitalul propriu de 53%, în 1999, cu tendinta
vizibila de scadere în anii urmatori, pâna la 32% în 2001.

Modificarile (absolute si relative), indicele mediu al dinamicii

si ritmul mediu (de crestere sau scadere) între 1999-2001
Tabelul 3.15
mii USD
Modificari Indicele
Sporul
Indicatori Absolute (∆) Relative (%) mediu al
mediu
dinamicii
∆2000/1999 ∆2001/1999 ∆2001/2000 R2000/1999 R2001/1999 R2001/2000
Active imobilizate -113 -258 -145 -13,29 -30,35 -19,67 83,45 -129
Active circulante -209 317 580 -22,16 39,34 79,02 118,04 186
- stocuri -169 -262 -93 -23,44 -36,34 -16,84 79,78 -131
- creante -74 549 623 -34,55 256,54 445 188,82 275
- disponibilitati 34 66 32 425 825 76,19 304,13 33
- alte active circulante - 18 18 - - - - 9
Conturi de regularizare - 11 -4 - - -31,25 - 6
Rezerve -11 -2 9 -28,20 -5,13 32,14 97,40 -1
Alte fonduri -8 85 93 -25,81 274,19 404,3 193,44 43
Capital propriu -548 -334 214 -57,74 -35,19 53,36 80,50 -167
Împrumuturi -10 143 153 -10,42 148,96 177,91 157,78 72
Furnizori -145 500 645 -42,65 147,05 330,77 157,18 250
Alte datorii 397 185 -582 97,30 -45,34 -72,29 73,93 -93
 Analiza în dinamica a elementelor de activ si pasiv, în intervalul 1999-2001,
sugereaza urmatoarele:
Ú activele imobilizate au scazut, în medie, cu –129 mii USD, ceea ce reprezinta un
regres relativ egal cu 16,55%;
Ú activele circulante au crescut, în medie, cu un spor absolut de 186 mii USD si
relativ cu 18,04%, pe seama cresterii cre antelor cu 88,8% si, respectiv, cu 275 mii
USD, în timp ce stocurile au scazut;
Ú stocurile existente în depozitul firmei au scazut cu o medie anuala în valoare de
–131 mii USD, careia îi corespunde un regres egal cu 20,2%;
Ú relatiile cu furnizorii si achitarea datoriilor fata de acestia au determinat cresterea
disponibilitatilor banesti cu 33 mii USD, cu o modificare relativa echivalenta cu
204,13%;
Ú rezervele, ca sursa de finantare, s-au diminuat în medie cu 1000 USD, ceea ce, în
valoare absoluta, reprezinta –2,6%;
Ú capitalul propriu al firmei a scazut, în medie, cu –167 mii USD si îi corespunde o
modificare relativa cu –19,5%;
Ú valoarea împrumuturilor a crescut, în medie, de 1,5778 ori, ceea ce înseamna un
spor absolut egal cu 72 mii USD si relativ cu 57,8%;
Ú datoriile comerciale fata de furnizori au crescut, în medie, cu 1,5718 ori, cu un spor
absolut si relativ echivalent cu 250 mii USD, adica cu 57,18%;
Ú alte datorii au fost platite la termen, plata care reprezinta o scadere medie absoluta
cu –93 mii USD si re lativa cu –26,07%.

3.3.3 Analiza patrimoniului net (propriu) si a surselor financiare

”Principalele probleme abordate în cadrul unei astfel de analize sunt urmatoarele:

• analiza statistica a mijloacelor economice din patrimoniul firmei,
• analiza integritatii patrimoniului firmei comerciale ,
• analiza surselor financiare de acoperire a activelor (mijloacelor economice):
capitalurile, fondul de rulment, sursele asimilate celor proprii, surse atrase” etc.
[86; p. 354].
Patrimoniul net reprezinta averea firmei la un moment dat. Analiza lui presupune
determinarea acestuia pe baza de bilant si explicarea modificarilor intervenite prin prisma
elementelor componente, potrivit datelor din tabelul 3.16.
 Analiza patrimoniului net
Tabelul 3.16
Nr. Perio ada
crt.
Elemente de calcul Diferenta
Precedenta (2000) Curenta (2001)
1. Active imobilizate 737 592 -145
2. Active circulante 734 1314 +580
3. Conturi de regularizare si asimilate 16 11 -5
TOTAL ELEMENTE DE ACTIV 1487 1917 +431
DATORII TOTALE 1086 1302
4. Patrimoniu net 401 615 +213

Întrucât împrumuturile sunt o componenta a capitalului permanent, se poate

determina patrimoniul net, dar fara a-l considera propriu, luându-se în calcul numai
datoriile curente. În acest caz, împrumuturile mentionate devin sursa de fina ntare a
patrimoniului net.
Pe baza rezultatelor din tabelul 3.16, se observa o crestere a patrimoniului net în
perioada curenta, fata de perioada precedenta, cu 214 mii USD, determinata, în principal,
de majorarea elementelor de active circulante, exceptie facând stocurile. Putem aprecia,
totusi, ca averea firmei a scazut si ca nu exista posibilitatea (cel putin scriptica) de a
acoperi datoriile pe care le are.
Pe baza bilantului, se mai pot calcula si alti indicatori, care reflecta raportul dintre
elemente le activului, precum:
Rata actiunilor imobilizate:

R A i ( AC ) =
Active imobilizate
Active circulante ⋅ 100 (3.62)
masoara gradul de investire a capitalului în cadrul firmei analizate.

R A i ( AC )1999 =
850
⋅ 100 = 90,13 %
943

R A i ( AC )2001 =
737
⋅ 100 = 100 ,40 % .
734
Continutul diferit al componentelor activelor imobilizate, precum si reactia acestora
la actiunea factorilor tehnici, economici, juridici, implica utilizarea unor rate
complementare, ca:
• rata imobilizarilor corporale, calculata conform relatiei:
Imobilizari corporale
Ric =
Activ total
⋅ 100 (3.63)
845
Ric1999 = ⋅100 = 47 %
1793 ⇒ imobilizarile corporale ce revin la
100 elemente din activul total
583
Ric2001 = ⋅ 100 = 31 % reprezinta 47% în 1999 si 31%
1917 în 2001.
 • rata rentabilitatii necorporale, calculata conform relatiei:
Imobilizari necorporale
R IN = ⋅ 100 (3.64)
Activ total
În anul 1999, firma „COMAT” S.A. nu a avut imobilizari necorporale, însa în 2001
2 ,46
acestea reprezentau 2,46 mii USD. Deci, RIN 2001 = ⋅100 = 0,13 %
1917
• rata imobilizarilor financiare, care exprima intensitatea legaturilor si relatiilor
financiare pe care firma analizata le -a stabilit cu alte unitati economice, mai ales cu
ocazia operatiilor de creditare externa, se calculeaza conform relatiei:
Imobilizari financiare
RIF =
Activ total ⋅ 100 (3.65)
5
RIF1999 = ⋅100 = 0 ,27 %
1793
7
RIF2001 = ⋅100 = 0,36%
1917
Imobilizarile financiare care revin la 100 USD din activ ul total reprezinta o pondere
redusa de 0,27% în 1999 si 0,36% în 2001.
• rata stocurilor se determina ca raport între stocul mediu de materii prime, materiale,
obiecte de inventar etc. si activul total, conform relatiei:
Stocuri
RS =
Activ total ⋅ 100 (3.66)
721
RS1999 = ⋅100 = 40 %
1793
459
RS 2001 = ⋅100 = 24 %
1917
Totodata, nivelul stocurilor se modifica sub influenta factorilor conjuncturali si a
conditiilor piete i.
Aprecierea evolutiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor, necesita
corelarea cu nivelul activitatii, admitându-se, ca relatie minima de echilibru structural,
relatia:
I CA > I st

CA1 St1 2819 459

> ⇒ > ⇒ 1,62 > 0 ,63
CA0 St 0 1732 721
Se observa ca indicele cifrei de afaceri devanseaza indicele stocurilor de marfuri de
2,5 ori. Aceasta înseamna ca firma „COMAT” S.A. obtine venituri din vânzarile de
marfuri catre clienti, iar rulajul acestora este bun, mai precis viteza de rotatie a marfurilor
este corespunzatoare.
 „Analiza statistica a gestiunii financiare a firmei presupune si analiza rezultatelor
obtinute prin utilizarea mijloacelor economice si a capitalurilor firmei. O astfel de analiza
poate fi efectuata cu ajutorul unor indicatori sintetici de baza, care reflecta eficienta
utilizarii mijloacelor patrimoniale si a capitalurilor firmei, astfel:

• cifra de afaceri la 1000 mii USD patrimoniu si capital;

• profitul realizat la 1000 mii USD patrimoniu si capital;

• numarul de rotatii ale activelor totale, imobilizate si circulante;

• valoarea productiei vândute la 1000 mii USD patrimoniu si capital;

• indicatorii sintetici ai eficientei investitiilor etc.” [86; p.390].

În functie de scopul analizei, acesti indicatori pot fi determinati în mai multe variante,
respectiv numitorii raporturilor considerate pot fi reprezentati de indicatori cum sunt: activele
totale ale firmei, activele imobilizate, activele circulante, capitalul propriu etc.
• rata cifrei de afaceri în raport cu patrimoniul si capitalul propriu

RCA ( AT ) =
CA CA
⋅100 = ⋅ 100 (3. 67)
Ai + AC AT

RCA (C pr ) =
CA
⋅ 100 (3.68)
C pr
• productia vânduta ce revine la 1000 mii USD patrimoniu si capitalul propriu:

RQ ( AT ) =
Q Q
⋅1000 = ⋅ 1000 (3.69)
Ai + AC AT

RQ (C pr ) =
Q
⋅1000 (3.70)
C pr

Indicatorii (ratele) complementare în perioada 1999-2001

Tabelul 3.17
mii USD
Dinamica (%)
Indicatori (%) 1999 2001
2001/1999
- rata cifrei de afaceri în raport cu patrimoniul 96,59 147,05 152,24
- rata cifrei de afaceri în raport cu C pr 182,50 458,37 251,16
- productia ce revine la 1000 mii USD
338,53 392,80 116,03
patrimoniu
- productia ce revine la 1000 lei Cpr 639,62 1224,39 191,42
 3.3.4 Analiza lichiditatii si solvabilitatii firmei
Problematica lichiditatii si solvabilitatii este complexa, fiind tratata diferit în
literatura de specialitate, creându-se uneori confuzii.
Lichiditatea se refera la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani, aceasta putând fi si un criteriu de grupare a posturilor în bilant.
Deci, lichiditatea ar fi un raport între elementele de activ, în sensul ca se poate
stabili cât din valoarea activului se afla sub forma lichida, în conturile de disponibilitati
banesti si cât pot sa devina lichide imediat (ex.: creantele, stocurile de produse finite etc.)
Solvabilitatea reprezinta capacitatea firmei de a face fata obligatiilor sale banesti,
respectiv de a-si onora platile la termenele scadente. În acest caz, intervine comparatia
dintre elementele de activ si pasiv, respectiv disponibilitati si obligatii. Astfel, s-au
construit diferiti indicatori, care includ ambele notiuni, utilizate în scopuri diferite. În
studiile de bonitate efectuate de banci, în cazul solicitarii de credite se folosesc indicatorii:

disponibilitati + mijloace care devin lichide

- lichiditatea patrimoniala = >1 (3.71)
datorii curente

capitalul propriu (Cpr)

- solvabilitatea patrimoniala = (3.72)
capitalul propriu (Cpr) + credite bancare(Csc)

Se apreciaza ca valoarea minima trebuie sa fie 0,3, iar peste 0,5 situatia poate fi
considerata normala, luându-se în considerare si ra portul dintre rata rentabilitatii financiare
a capitalului permanent si procentul de dobânda.
„În cadrul studiilor de evaluare economica, în special în cazul transmiterii dreptului
de proprietate, se folosesc indicatorii:

Active circulante (A c)
a) solvabilitatea generala = (3.73)
datorii curente(D c)

Se admite ca valoarea sa minima admisa poate varia între [1,2-1,8]

Active circulante (A c) – stocuri (S)
b) solvabilitatea imediata = (3.74)
Obligatii (datorii curente) (Dc)

Intervalul care poate fi acceptat ca fiind satisfacator este [0,65-1].

total active (At)
c) solvabilitatea globala = (3.75)
datorii totale (Dt)

d) rata solvabilitatii sau rata totalul capital propriu (Cpr )

= (3.76)
de autofinantare a activelor total active (At)
 Firma poate fi solvabila chiar daca la un moment dat, din lipsa de lichiditate, nu
prezinta capacitate de plata. Solvabilitatea este generata de o activitate eficienta, iar lipsa
capacitatii de plata si a lichiditatii pot avea caracter temporar, daca firma se bazeaza pe o
solvabilitate generala ” [vezi 93, p. 39].

Indicatorii de solvabilitate în exercitiul financiar (1999 -2001)

Tabelul 3.18

Formula Perioada
Nr.
crt.
Indicatori de calcul
(1999) (2000) (2001)

1. Solvabilitate generala Sg = A c/D c 943/96 = 9,82 734/86 = 8,53 1314/239 = 5,49

2. Solvabilitate imediata Si = (Ac-S)/Dc 222/96 = 2,31 182/86 = 2,12 855/239 = 3,57

3. Solvabilitate globala Sg1 = A t/Dt 1793/844 = 2,12 1487/1086 = 1,37 1917/1302 = 1,47

4. Rata solvabilitat ii R S = C pr/At 949/1793 = 0,53 401/1487 = 0,27 615/1917 = 0,32

Pe baza rezultatelor din tabelul 3.18, analiza solvabilitatii firmei între anii
1999-2001 sugereaza urmatoarele aspecte:
§ solvabilitatea generala depaseste limitele minime admise de 8 ori, în 1999, de 7 ori
în 2000 si de 4,5 ori în 2001.
Nivelul ratelor de solvabilitate generala reflecta posibilitatea componentelor
patrimoniale curente de a se transforma, într -un termen scurt, în lichiditati, pentru a
satisface obligatiile de plata exigibile.
§ solvabilitatea imediata devanseaza intervalul de valori considerat satisfacator de:
3,6 ori (în 1999), 3,8 ori (în 2000) si 5,5 ori (în 2001).
Capacitatea de rambursare la un moment dat, tinând seama de încasarile existente,
asigura interfata elementelor lichide ale activului cu obligatiile exigibile ale pasivului.
§ solvabilitatea globala este supraunitara în perioada analizata (1999-2001), si
anume: 2,12 (1999); 1,37 (2000) si 1,47 (2001), deci firma este solvabila în cei trei
ani de analiza.
La modul globa l de analiza, cuantumul datoriilor depaseste valoarea activelor fixe
si circulante, iar securitatea de care se bucura creditorii pe termen lung, precum si marja de
creditare a firmei sunt asigurate. Marimea si evolutia indicatorilor de solvabilitate arata ca
firma depaseste limita superioara de acceptabilitate, cu conditia asigurarii disponibilitatilor
banesti necesare onorarii obligatiilor pecuniare în exercitiile financiare viitoare.
 Rata solvabilitatii, în raport cu activele, indica solvabilitatea firmei si este utilizata
de catre banci pentru evaluarea riscului, având în România un coeficient mediu cuprins
între [0,4-0,8]. Acest indicator se situeaza în limite normale în 1999 si este sub limita
minima pentru 2000 si 2001.

Solvabilitatea firmei „COMAT” S.A. în perioada 1999 si 2001

10,47

9,47

8,47

6,47

5,47

4,47

3,47

2,47

1,47

x
0 1999 2001

3.3.5 Analiza gradului de îndatorare a firmei

În activitatea pe care o desfasoara pentru finantarea pe termen scurt sau lung, firma
apeleaza la împrumuturi bancare. Studierea gradului de îndatorare a firmei reprezinta, în
primul rând, o problema de gestiune interna, prin care trebuie sa se asigure utilizarea
conditiilor necesare pentru rambursarea la termen a ratelor scadente si a dobânzilor
aferente.
Analiza gradului de îndatorare urmareste punerea în evidenta a evolutiei acestuia,
într -o anumita perioada, în vederea adoptarii politicii financiare care sa asigure
independenta necesara. Ca instrumente operationale, teoria si practica economica utilizeaza
urmatorii indicatori:
împrumuturi totale (It)
⇒ rata generala a îndatorari = >1 (3.77)
capital propriu (C pr )
Prezinta importanta, în special, în activitatea bancara, în vederea acordarii de noi
credite, în conditii asiguratorii de recuperare.
 datorii financiare (termen lung si mediu)
⇒ rata datoriilor financiare = (3.78)
capitalul propriu
Caracterizeaza îndatorarea pe termen mediu si lung si se accepta ca nivel maxim
normal 0,5.
⇒ rata de îndatorare a credite pe termen scurt (Ccs)
= (3.79)
activitatii de exploatare active circulante (A c) – disponibilitati (Ds)
Caracterizeaza gradul de participare a creditului la finantarea activelor circulante.
⇒ rata capacitatii de rambursare împrumut pe termen mediu si lung (Iml )
= (3.80)
a datoriilor financiare capacitatea de autofinantare (C aut )

Exprima perioada în care urmeaza a fi rambursate creditele contractate si prezinta

importanta, în primul rând, în faza de contractare a împrumuturilor, întrucât normele
bancare pot sa impuna un numar de ani pentru rambursarea teoretica a datoriilor financiare.
capitaluri proprii (Cpr)
⇒ rata independentei financiare = (3.81)
capitaluri permanente (Cper )
Acest raport oglindeste masura în care firma îsi utilizeaza fondurile proprii si exprima
gradul sau de independenta fata de creditorii permanenti. Rata trebuie sa fie superioara sau cel
putin egala cu 0,5, datorita conditiilor impuse de normele bancare, în relatiile de credit cu
firma.
⇒ rata de prelevare a cheltuielilor cheltuieli financiare (C hf)
= (3.82)
financiare excedent brut de exploatare (Pb)
Aceasta pune în evidenta capacitatea de plata a costului îndatoririi, separând
firmele sanatoase de cele falimentare. Daca raportul este mai mare decât 0,6, firma
analizata se confrunta cu dificultati de gestiune financiara, riscând sa intre în stare de
faliment.

Indicatorii de îndatorare în exercitiul financiar (2000 -2001)

Tabelul 3.19
Nr. Formula Perioada
crt. Indicatori
de calcul 2000 2001
1. Rata generala a îndatoririlor Rgi = I t/Cpr 1086/401 = 2,71 1302/615 = 2,11
Rata de îndatorare a activitatii de
2. exploatare Riet = CSC(Ac-DS) 86/692 = 0,12 239/1240 = 0,19

3. Rata independentei financiare Rif = Cpr/Cp e r 401/487 = 0,82 615/854 = 0,72

Rata de prelevare a cheltuielilor
4. Rpc = Chf/P b 45/198 = 0,2 78/120 = 0,65
financiare

Nota: Deoarece firma analizata nu dispune de credite pe termen lung si mediu, relatiile 3.78 si
3.80 nu s -au putut exemplifica
 Denumita si coeficient total de îndatorare sau rata levierului, rata generala a
îndatorarii (R gi) reflecta modul în care capitalurile proprii asigura finantarea activitatii
firmei. Valorile supraunitare de 2,71 (2000) si 2,11 (2001) indica o lipsa a autonomiei
financiare a firmei si arata, în acelasi timp, ca angajamentele sale pe termen lung si scurt
nu sunt garantate de capitalurile proprii. Rata levierului fiind supraunitara, firma depinde în
cea mai mare parte de creantierii sai, iar banca nu poate acorda, în continuare, împrumuturi
în conditii de garantie sigura. Rata independentei financiare (Rif) este complementara cu
rata datoriilor financ iare, masoara ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor
permanente. În 2000 si 2001, R if este favorabila si tinde catre „1”, ceea ce înseamna ca este
apropiat capitalul propriu, ca valoare, de capitalul permanent. În acelasi timp, ponderea
capitalului propriu în capitalul permanent este destul de mare, cu valori cuprinse între 72%
(2000) si 82% (2001).
Rata de prelevare a cheltuielilor financiare arata, totodata, ponderea cheltuielilor
financiare în rezultatul brut al exploatarii (excedentul brut de exploatare). În 2001, se
apropie de limita minima (0,6) , iar în 2000 este sub aceasta limita (0,22); se poate
concluziona ca gradul de îndatorare atentioneaza firma în 2001.

3.3.6 Analiza eficientei financiare pe baza ratelor financiare

Echilibrul economico-financiar al firmei reprezinta un sistem de corelatii prin care

se stabilesc anumite proportionalitati în cadrul si între diferite fluxuri financiare.
Ca premisa, trebuie avute în vedere corelatiile obiective dintre necesitatile de
resurse materiale (în sens general) si posibilitatile de finantare. Prin exprimarea sintetica a
multiplelor corelatii implicate în echilibrul economico-financiar, literatura de specialitate
utilizeaza urmatorii indicatori:
fond de rulment (Fdr)
§ rata de finantare a stocurilor = >1 (3.83)
stocuri (S)

datorii pe termen mediu si lung

§ rata de îndatorare la termen = (3.84)
capitalul propriu

§ rata datoriilor = 1 – rata de autofinantare (3.85)

capital permanent (Cper )

§ rata stabilitatii financiare = (3.86)
pasivul total (P)

credite pe termen scurt, mediu si lung (C sc)

§ rata independentei financiare = (3.87)
capitaluri proprii (C pr)
 La societatea comerciala analizata, rezultatele se prezinta în tabelul 3.20.

Indicatorii (ratele) financiare în exercitiul financiar (1999-2001)

Tabelul 3.2 0

Nr. Formula Perioada

crt. Indicatori de calcul (1999) (2000) (2001)
1. Rata datoriilor Sd = I – Raa 0,47 0,73 0,68

2. Rata stabilitatii Rsf = Cper/P 104,5/1793 = 0,58 487/1487 = 0, 33 854/1917 = 0,44

financiare
Rata independentei
3. Rif = Csc /C pr 96/949 = 0,10 86/101 = 0,22 239/615 = 0,39
financiare

Structura financiara a firmei, reliefata pe baza ratelor, are rolul de a aprecia politica
financiara prin evidentierea stabilitatii, autonomiei si independentei financiare a firmei.
Rata datoriilor este un indicator relativ calculat ca marime relativa de structura,
adica:
Cp A − Cp
Rd = 1 − Raa = 1 − = (3.88)
A A
A −Cp Cp
Rd + Raa = + =1 (3.89)
A A
si arata ponderea elementelor de activ, mai putin capitalul propriu în total active.
Când Rd înregistreaza o valoare mica, nivelul relativ al datoriilor este mic si invers.
În cazul de fata, Rd < Raa , în 1999 (0,47 < 0,53) rezultat pozitiv, Rd > R aa , în 2000

(0,73 > 0,24) si 2001 (6,68 > 0,32) rezultat negativ, datoria firmei este mare comparativ cu
valoarea activelor patrimoniale.
• Rata stabilitatii financiare (R sf), calculata ca o marime relativa de coordonare, arata
ponderea capitalului permanent în totalul pasivului bilantier. Când R sf are o valoare
mai mare si tinde catre „1”, stabilitatea financiara a firmei este mare si invers.
În perioada analizata, R sf este în scadere de la 0,58 (1999) la 0,33 (2000) datorita
devalorizarii capitalului propriu de la un an la altul.
• Rata independentei financiare (R if) cuantifica ponderea creditelor pe termen scurt
(Csc), în raport cu capitalul propriu (Cpr); cu cât valoarea acestui indicator relativ
este mai mica, cu atât independenta financiara a firmei este mai mica si invers.
A scazut independenta financiara a firmei de la 0,1 în 1999, la 0,39 în 2001, ceea ce
are repercusiuni asupra situatiei economice si financiare.
 Influenta creantelor asupra rentabilitatii societatii comerciale de gros.

Creantele sau valorile în curs de decontare, ca element al activelor circulante,

reprezinta valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu tertilor
(persoane fizice sau juridice), pentru care urmeaza sa primeasca un echivalent valoric
(bani, lucrari sau servicii). Pentru marfurile vândute clientilor prin reteaua de gros, firma
va încasa echivalentul valoric al acestora pe o perioada scurta de timp (nu depaseste 1 an).
În relatiile contractuale cu partenerii de afaceri ai S.C. „COMAT” S.A., toti debitorii
îmbraca forma creantelor comerciale legate de vânzarile de marfuri si servicii prestate si
poarta denumirea de „clienti si valori asimilate” sau „efecte de primit”. Alaturi de creante,
orice unitate patrimoniala are obligatii denumite si datorii (catre furnizori, sub forma
„efectelor de platit”, banci, salariatii proprii etc.).
„Între cele doua notiuni, creante si obligatii, exista o strânsa relatie: obligatiile
constituie opusul creantelor.
Raportul creante / obligatii se obtine prin relatia [vezi 6; p. 231]:

I c /o = Creante C ” (3.90)
=
Obligatii O

Calculul raportului creante / obligatii se face pe baza tabelului 3.20, astfel:

Calculul raportului creante/obligatii
Tabelul 3.21

Nr. 1999 2000 Dinamica

Indicatori
crt. mii USD mii USD 2001/1999 (%)
1. Cifra de afaceri 1732 2819 162,75
2. Creante 219 787 359,36
3. Obligatii (datorii) 844 1301 154,14
4. Raportul I c/o 0,259 0,605 2,336

Pe baza tabelului 3.21 se desprind urmatoarele concluzii privind activitatea firmei

„COMAT” S.A., în perioada 1999-2001:
• creantele au crescut într -un ritm net superior în comparatie cu cel al cifrei de
afaceri, în timp ce ritmul de crestere al obligatiilor a fost inferior celui al cifrei de
afaceri, fapt ce influenteaza negativ fluxul de disponibilitati al firmei
S.C. „COMAT” S.A.;
• raportul creante / obligatii este mai mare în anul 2001, fata de 1999, de 2,336 ori.
 Alti indicatori specifici activitatii firmei sunt:
§ perioada de rambursare a datoriilor (Td), determinata ca un raport între capitalul
împrumutat si posibilitatile de autofinantare, conform relatiei:

Prd = Obligatii O
= (3.91)
CA CA
§ gradul de îndatorare (Gi), indicator ce se obtine ca raport între datorii si total activ,
astfel:
datorii totale Dt
Gi = = (3.92)
total activ At
Prin acest indicator se evidentiaza gradul de dependenta fata de terti, numit si rata
datoriilor. Rata arata în ce proportie activele sunt procurate din fonduri împrumutate sau
atrase.
Indicatori specifici activitatii firmei
Tabelul 3.22

Nr.
Indicatori 1999 2001
crt
1. Perioada de rambursare a datoriilor (Prd ) 0,487 0,715

2. Gradul de îndatorare (Gi ) 0,470 0,678

În final, plecând de la bilantul contabil si contul de rezultate, în acest capitol s-au

prezentat avantajele si limitele indicatorilor de eficienta construiti pe baza documentelor
contabile de sinteza.
Pornind de la premisa ca acesti indicatori nu-si modifica semnificativ nivelurile de
la o perioada la alta, decât ca urmare a unor cauze obiective, s-a stabilit legatura dintre
indicatori si variatia în timp a eficientei economice în functie de modificarea factorilor de
influenta.