Curs 1 CMF

Malformatiile congenitale in sfera CMF, Traumatismele CMF, Algiile cranio-faciale

MALFORMATIILE CONGENITALE ALE FETEI SI MAXILARELOR

Malformatiile congenitale ale fetei si maxilarelor sunt anomalii care se produc in timpul perioadei de
dezvoltare embrionara, cand se petrece o perturbare mai mult sau mai putin profunda a structurilor
maxilo-faciale. Pot fi limitate la partile moi, extinse la craniul visceral sau neural si se pot asocia cu alte
malformatii ale oaselor sau organelor interne. Majoritatea sunt prezente la nastere in forma lor definitiva,
altele se dezvolta in perioada copilariei.

Malformatiile fetei se pot imparti in:

- malformatii congenitale complexe, care intereseaza atat structurile faciale, cat si alte teritorii ale
corpului;
- despicaturile congenitale, care se prezinta sub forma unor fante ce despart anormal strcturile fetei;

MALFORMATIILE CONGENITALE COMPLEXE

CRANIOSTENOZELE

Aceste afectiuni sunt caracterizate prin semne comune bolii: dismorfie cranio-faciala, semne
oftalmologice si semne neuropsihice.

BOALA CROUZON Este o malformatie congenitala complexa, caracterizata prin semne cranio-faciale,
oculare si neurologice.
Boala are un caracter eredofamilial, gasindu-se in aceeasi familie mai multi descendenti malformati.
Craniul este turtit antero-posterior cu fruntea inalta, iar in mijlocul regiunii parietale craniul se lungeste
intr-o proeminenta rotunjita (turicefaliE). Fata este caracterizata prin retrudarea maxilarului superior cu
proeminarea piramidei nazale "in cioc de papagal" cu fals prognatism mandibular, hipertelorism (marirea
distantei dintre globii ocular) cu exoftalmie, strabism divergent si nistagmus, bolta ogivala, anomalii de
pozitie ale dintilor. Se mai pot intalni malformatii vertebromedulare. La aceste aspecte se adauga semne
de compresie cerebrala si hipertensiune intracraniana, retardare intelectuala, cefalee, uneori epilepsie sau
afectari ale unor nervi cranieni.

SINDROMUL APERT

Acrocefalosindactilia este o afectiune congenitala ce apartine craniostenozelor, caracterizata prin anomalii

craniofaciale asociate cu anomalii ale degetelor. Malformatiile craniocerebrale si vertebromedulare pot fi
multiple (agenezia de corp calos, encefalocel, spina bifida, cifoscolioza si malformatii viscerale diversE).
Anomaliile degetelor se intalnesc atat la membrele superioare, cat si la cele inferioare si sunt caracterizate
prin sindactilii (degete unite), adactilii sau polidactilii.

1
SINDROMUL PIERRE-ROBIN
Este o afectiune familiala caracterizata prin lipsa dezvoltarii mandibulei: micrognatie si retrognatie
mandibulara, despicatura velopalatina, glosoptoza-limba fiind trasa si impinsa inapoi si putand sa astupe
caile respiratorii superioare, cand da fenomene asfixice acute.

AGNATIA MANDIBULARA
Cand este totala, este incompatibila cu viata; cea partiala se insoteste de alte anomalii partiale
homolaterale; despicaturi, agenezii auriculare si hipotrofii musculare.

DESPICATURII CONGENITALE ALE FETEI

Despicaturile congenitale ale fetei sunt malformatii caracterizate prin intreruperea continuitatii faciale sub
forma unor dehiscente ce despart structuri faciale care in timpul dezvoltarii embrioanare au fost
independente.
Tulburarile de dezvoltare ale arcurilor branhiale I si II in timpul primelor luni de sarcina, pot antrena
despicaturi diverse si alte malformatii ale extremitatii cefalice.

Frecventa, Etiopatogenie.

Despicaturile labiomaxilopalatine sunt cele mai frecvente despicaturi ale fetei.

Sexul masculin este mai afectat (60-80%), partea stanga a fetei este mai frecvent interesata (60%).
Gemelaritatea se pare ca ar juca un rol important,. Se pare ca exista o crestere a incidentei despicaturilor
odata cu cresterea varstei tatalui.
Factorii ereditari sunt astazi unanim admisi in producerea despicaturilor. Ei au fost studiati prin
cercetarea familiilor unde s-au gasit malformatii identice transmisibile la urmasi in diverse grade, de
obicei mai severe. Perturbarile dezvoltarii embrionare in primele 2-3 luni de sarcina pot antrena
malformatii diverse. Astfel, factorii fizici ai dezvoltarii, strangularile ombilicale, bridele amniotice,
aderentele, sunt incriminati in producerea malformatiilor: tulburarile nutritionale sau endocrine ale
mamei, precum si tulburarile psihice ale acestuia, ar creste incidenta malformatiilor.
Dintre factorii epigenetici indubitabili ce ar actiona asupra embrionului producand malformatii, se
situeaza noxe ce afecteaza embrionul in primele luni de sarcina;
infectiile virale (rubeola, gripa, rujeolA),
noxele chimice, reprezentate in special de diverse medicamente pe care mama le foloseste in primele luni
de sarcina cum ar fi tranchilizantele (thalidomidA), neurolepticele, antibioticele (tetraciclinA) si
sulfamidele, ar da sporadic malformatii.
Hipo- si hipervitaminoza A ar duce de asemenea la malformatii.
Agentii fizici si, in special, iradierea, ar fi incriminati si ei in producerea despicaturilor.

Patogenie.

Bolta se formeaza incepand cu a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin unirea pe linia mediana a doua
prelungiri ce pleaca din mugurii maxilari, fuziune terminata in saptamana a 12-a. Pe linia de unire pot
apare despicaturile velopalatine. Linia de coalescenta este pentru palatul primar, narina si buza
superioara in sens postero-anterior, in timp ce pentru lamele palatului secundar, in sens antero-posterior,
in perioade de timp bine determinate. Actiunea limitata a unui agent teratogen intr-o anume etapa de
dezvoltare va duce la aparitia unor despicaturi anterioare sau posterioare partiale din diverse grade.
Actiunea prelungita sau deosebit de intensa a unui agent teratogen ar fi capabila sa produca despicaturi
totale, influentand toata durata coalescentelor.
Sunt individualizate trei forme clinice principale: despicaturi partiale (anterioare sau posterioarE),
despicaturi totale si despicpturi asociate.

2
1. Despicaturile partiale anterioare unilaterale (cheilognato-schisis) pot fi simple schite (echivalente
minorE), incomplete cand intereseaza partial buza (ancosa buzeI) sau buza si pragul narinar, lasand
indemna creasta alveolara. Narina de partea afectata este etalata, orizontalizata, iar lobul nazal deviat spre
partea sanatoasa.. Despicatura trece prin regiunea incisivului lateral, care este cel mai adesea torsionat,
dedublat sau hipoplazic. In despicatura completa, copilul nu poate suge la san, intrucat nu poate executa
contractia orbicularului intrerupt la nivelul despicaturii.

2Despicaturile partiale anterioare bilaterale intereseaza bilateral buza, pragul narinar si creasta
alveolara.

Despicaturile partiale posterioare pot fi incomplete, cand intereseaza partial pe linia mediana lueta,
valul si eventual o mica parte din bolta dura, sau pot fi complete, cand este interesata lueta, valul si bolta
dura in totalitate, pana la palatul primar.

Despicaturile totale intereseaza uni- sau bilateral toate structurile buzei, alveolei si boltii palatine (cheilo-
gnato-urano-stafiloschisiS). Despicaturile totale unilaterale (buza de iepure) afecteaza lateral buza
superioara, pragul narinar, creasta alveolara si apoi bolta dura, valul si lueta pe linia mediana. Vomerul
atasat de partea neafectata da un grad de asimetrie.
.
Despicaturile totale bilaterale (gura de lup) sunt caracterizate prin despicaturi ce intereseaza in totalitate
buza superioara, podeaua foselor nazale, procesul alveolar bilateral, bolta dura, valul si lueta pe linia
mediana, vomerul fiind de regula situat pe mijloc.. Aripile narinare sunt mult etalate, trase in afara, lasand
sa se vada comunicarile foselor nazale cu cavitatea bucala.
Pe langa tulburarile fizionomice pe care copilul le prezinta, exista o serie intreaga de tulburari functionale
,. Dificultatea in hranirea acestor copii se datoreste lipsei continuitatii buzei in despicaturile anterioare,
ducand la incapacitatea copilului de a suge la san, iar la cei cu despicaturi posterioare partiale sau totale,
alimentatia este si mai dificila, suptul imposibil cand se produce si refluarea alimentelor pe nas.
Datorita comunicarilor largi buconazale se produce o accentuata tulburare in vorbire. Limbajul este cel
mai adesea neinteligibil, nazonat, datorita deperditiei aeriene nazale, realizand ceea ce se cheama
"rinolalia aperta". Fonemele palatale, dentale, labiale, nu se pot emite corect. In efortul de a pronunta
anumite cuvinte si de a se face inteles, copilul face grimase disgratioase, ceea ce mareste izolarea sa
sociala.
In sfarsit, mai exista o serie intreaga de anomalii dentoalveolare, reprezentate in principal de ingustarea
arcadelor cu retrognatie superioara si malpozitii dentare multiple, cu rotari in ax ale dintilor sau
dedublarea incisivului lateral din vecinatatea despicaturii.
. Despicatura oblica a fetei

Malformatie rara de obicei unilaterala, este reprezentata de o despicatura ce porneste de la comisura

bucala, traverseaza oblic obrazul si se termina la nivelul unghiului intern al ochiului. Despicatura poate fi
o simpla schita sau poate cuprinde si scheletul. Se insoteste de obicei de malformatii ale orbitei si alte
malformatii, ale limbii, ale boltii palatine etc. Afectiunea se intalneste la feti avortati, dovedind o
modificare profunda a dezvoltarii embrionare. In afectiunile usoare, compatibile cu viata, se fac plastii de
avivare si sutura.

Despicatura mediana a buzei superioare

este o afectiune congenitala rara care suscita interese prin problemele etiopatogenice embrionare pe care
le ridica. intereseaza buza superioara pe linia mediana in diverse grade si se incadreaza in grupa mare de
anomalii mediane ale fetei (fruntea, nasul, pe care il dedubleaza sau il despica, buza superioara, buza
inferioara, limba, mandibular si uneori partea anterioara a gatuluI). Despicatura simpla intereseaza buca
superioara pe linia mediana in diverse grade si necesita interventii plastice de inchidere a bresei.

3
Sindroamele de arc branhial I si II

Formarea embriologica a mandibulei, a planseului bucal si a gatului, apartine in intregime dezvoltarii

arcurilor branhiale.
La embrionul de 10-12 mm, sub vezicula cerebrala, mezoblastul va da nastere deasupra viitorului torace,
arcurilor branhiale. De o parte si de alta a cozii dorsale, in regiunea laterala, mezodermul dezvoltandu-se
ridica niste ingrosari separate de santuri. Aceste ingrosari mezodermice, in numar de patru iau numele de
arcuri branhiale.

Primul arc branhial

- arcul mandibular - formaeaza partea inferioara a masivului facial. El va da nastere la doi muguri
maxilari si doi muguri mandibulari care cresc spre linia mediana. Nervul trigemen apartine acestui arc.

Al doilea arc branhial,

arcul hioidian, mai scurt ca cel precedent, dar care se intinde progresiv in jos, acopera celelalte doua
arcuri branhiale (III si IV) care raman in profunzime, dand nastere gatului si musculaturii mimicii. Nervul
facial apartine acestui arc. Vezicula auditiva din care se va forma urechea, se gaseste situata in apropierea
arcului hipidian.

Despicatura transversala a fetei (macrostomiA)

Dehiscenta ce poate fi unilaterala sau bilaterala, pleaca de la comisura bucala, traverseaza obrazul,
oprindu-se fie inaintea muschiului maseter, fie mergand pana la nivelul tragusului. Se poate insoti de
malformatii ale pavilionului urechii (microotie, condiloamE).

Despicatura mediana a buzei inferioare

Este o malformatie extrem de rara, fiind limitata de obicei la partile moi ale buzei, dar poate sa cuprinda
si mandibula in totalitate, planseul si limba.
Tot ca sindrom de arc branhial I si II putem intalni limba bifida sau despicatura limbii pe linia mediana,
macroglosie si microglosie prin procese de hipertrofie musculara si ankiloglosia reprezentata prin frenul
scurt sau absenta frenului lingual.

Agnatia mandibulara

Agnatia completa mandibulara este o exceptie si este incompatibila cu viata. Sindromul se mai poate
asocia cu despicatura transversala a fetei, malformatii auriculare, hipotrofia linguala.

4
TRAUMATISMELE REGIUNII ORO-MAXILO-FACIALE

Reprezintă peste 10% din totalul traumatismelor, ocupând primul loc în patologia chirurgicală
oro-maxilo-facială.

Etiologie :

Frecvenţa cea mai mare este la bărbaţii între 20-40 ani, cu următoarele cauze: accidente de
circulaţie, agresiuni, accidente de muncă, accidente produse de animale, accidente sportive, căderi, etc.

Accidentele de circulaţie : domină majoritatea statisticilor, cu tendinţă la creştere datorită

înmulţirii autovehiculelor. Se caracterizează prin gravitatea leziunilor, polifracturi ale masivului facial
frecvent asociate cu leziuni ale neurocraniului, zdrobiri osoase, traumatisme dentare multiple.

Agresiunile : reprezintă circa 3% din traumatismele B.M.F., în majoritate la bărbaţi, cu leziuni ce

interesează mandibula, osul malar şi arcul zigomatic, creasta alveolară frontală a maxilarului.

Accidente de muncă : se caracterizează prin leziuni foarte variate, de la simple fracturi de rebord
alveolar până la distrucţii întinse şi zdrobiri.

Accidente produse de animale : produse de loviri de copită de cal, muşcături sau împunsături, cu
precedent ridicat la copii, caracterizate prin zdrobiri ale părţilor moi şi ale arcadelor alveolodentare,
deseori asociate cu leziuni ale neurocraniului.

Accidente de sport : în care întâlnim leziuni osoase interesând de obicei regiunile proeminente ale
feţei (menton, os malar şi arc zigomatic, piramidă nazală, etc.).

Cauze predispozante :

- leziuni osoase, infecţii, tumori ce scad rezistenţa osului sau tulburări generale, rahitism,
osteoporoză, osteomalacie ce duc la fragilizarea osului.

Clasificare :

- leziuni maxilo-faciale se pot încadra în trei categorii:

- leziuni ale părţilor moi;

- leziuni ale oaselor;

- leziuni asociate.

5
 I. LEZIUNILE PĂRŢILOR MOI

Din punc de vedere anatomo-clinic descriem: escoriaţii superficiale, plăgi în seton, tangenţiale la
nivelul regiunii maseterine, provocate de proiectil, prezentând un orificiu de intrare şi altul de ieşire(în
cazul retenţiei proiectilului găsim numai orificiul de intrare = plagă oarbă).

Plăgi penetrante şi perforate care realizează o comunicare cutaneomucoasă, deschizându-se în

cavitatea bucală.

Plăgi zdrobite în care găsim striviri ale părţilor moi între agentul traumatizat şi osul subiacent.

Plăgi sfâşiate produse prin smulgere, întâlnite în accidentele de muncă, muşcături de animale, etc.

II. LEZIUNI ASOCIATE ALE PĂRŢILOR MOI ŞI ALE OASELOR

Plăgile părţilor moi sunt însoţite de fracturi sau zdrobiri ale oaselor maxilare, nazale, zigomatice.
Pot fi întinse, cu leziuni osoase minime, sau invers.

Gravitatea acestor plăgi se apreciază în funcţie de leziunile osoase, deosebind astfel: plăgi ale
părţilor moi însoţite de fracturi simple ale maxilarelor, plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi
cominutive, cu zdrobiri întinse şi pierderi de substanţă osoasă, cu tulburări grave funcţionale şi mutilări
importante.

Leziunile osoase le-am sistematizat în:

- fracturi ale mandibulei;

- fracturi ale maxilarelor;

- fracturi ale arcadei temporo-zigomatice.

Fracturile mandibulei : forţa traumatică acţionează asupra mandibulei prin două modalităţi: -
flexiune - datorită formei recurbate în arc a mandibulei, sub acţiunea agentului traumatic, aplicat de
exemplu la nivelul mentonului dinainte-înapoi, se produce o fractură prin deschiderea unghiului simfizar,
sau indirectă, la nivelul unghiului mandibular, prin închiderea unghiului mandibular.

Deplasarea fragmentelor fracturate se poate face primar prin acţiunea forţei traumatice, sau
secundar prin acţiunea muşchilor ce au inseraţii puternice pe osul mandibular (închizătorii sau levatorii
mandibulei, ce cuprin maseterul, pterigoidianul intern, temporalul şi deschizătorii ce cuprin muşchii
suprahioidieni- milohioidianul, genioglosul, digastricul).

Prezenţa sau absenţa dinţilor joacă un rol foarte important în direcţia şi amplitudinea dislocărilor
şi în evoluţia procesului de vindecare al fracturilor.

6
 Fracturile mandibulei le împărţim în :

- fracturi parţiale ce interesează o porţiune limitată a osului mandibular, cu următoarele forme

clinice: fracturi ale crestei alveolare şi fracturi ale marginii bazilare.

- fracturi totale împărţite după sediul liniei de fractură în următoarele entităţi anatomo-clinice:

1. Fracturi ale regiunii simfizare regiune cuprinsă între cei doi canini. Fracturile acestei regiuni se
subîmpart în fracturi medio-simfizare şi fracturi paramediene. Semne caracteristice:

- în fracturile mediosimfizare linia de fractură este situată între cei doi incisivi centrali. Un semn
caracteristic al acestei fracturi este apropierea şi depărtarea fragmentelor la deschiderea gurii, aşa numita
"ocluzie în armonică".

- în fracturile paramediene linia de fractură este situată fie între incisivul central şi lateral, fie între
cel lateral şi canin. Indiferent însă de localizarea fracturii, de obicei apar dislocări mari ale fragmentelor
cu importante tulburări de ocluzie.

2. Fracturile laterale ale ramului orizontal : linia de fractură poate fi situată între canin şi ultimul
molar, cu deplasări mari ale fragmentelor şi tulburări de ocluzie consecutive; deoarece este interesat şi
canalul mandibular în care găsim nervul alveolar inferior apar tulburări de sensibilitate (hipo sau
anestezie) la nivelul hemibuzei inferioare de partea respectivă (semnul lui Vincent). La fracturile duble,
deci interesând ambele ramuri orizontale, se poate produce asfixie acută prin căderea limbii în faringe.

3. Fracturile regiunii unghiului mandibular (gonion): în cazul în care linia de fractură trece
înaintea intersecţiei muşchilor maseteri şi pterigoidian, se produc deplasări foarte mari ale fragmentelor.
Când linia de fractură este situată în grosimea muşchilor, deplasările sunt absente sau minime.

4. Fracturi ale ramului ascendent : după direcţia liniei de fractură pot fi: verticale cu deplasări
minime şi simptomatologie redusă, şi oblice sau orizontale cu deplasări importante ale fragmentelor
(încălecându-se în sens cranio-caudal) ce duc la scurtarea ramului vertical al mandibulei, materializate
clinic prin : inocluzie frontală (spaţiul între dinţii frontali superiori sau inferiori), contact molar prematur
(molarii de partea ramului scurtat iau contact prematur faţă de restul arcadei dentare) şi ocluzie în doi
timpi (în primul timp iau contact molarii de partea afectată, apoi restul arcadei).

5. Fracturile condiliene : Se produce scurtarea ramului ascendent cu inocluzie frontală, contact

molar prematur, ocluzie în doi timpi şi devierea mentonului de partea fracturată.

6. Fracturile coronoidei sunt rare, asociate cu fracturi de arcadă temporo-zigomatică. Apare

deschiderea dureroasă a gurii.

Fracturi ale maxilarului (masivul facial) sistematizate în :

Fracturi parietale : - ale crestei alveolare;

- fracturi ale tuberozităţii;

- fractura peretelui anterior al sinusului maxilar;

7
 - fractura apofizei ascendente a maxilarului;

- fracturi ale bolţii palatine.

Fracturile totale , care pot fi:

- fracturi orizontale - cu trei forme:

1. Orizontală inferioară(Guerin sau Le Fort I): linia de fractură trece prin orificiile
nazale, fosa canină, tuberozitate şi apofiza pterigoidă în 1/3 inferioară.

Simptomatologie: echimoză în potcoavă a mucoasei vestibulare, mobilitate în sens transversal a

porţiunii inferioare a maxilarului.

2. Orizontală mijlocie(Le Fort II): linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza
ascendentă a maxilarului superior, podeaua orbitei apoi coboară prin peretele anterior al sinusului pe osul
malar, până la apofiza pterigoidă.

Osul maxilar este desprins de craniu= disjuncţie cranio-facială joasă.

Simptomatologie:

- echimoze palpebrale, suborbitale şi conjunctivo-bulbare;

- echimoze în fundul de sac vestibular superior;

- deformaţia feţei prin înfundarea etajului mijlociu;

- mobilitate a maxilarului în bloc,cu nasul şi podeaua orbitei.

3. Orizontală superioară (Le Fort III) sau disjuncţie cranio-facială înaltă. Linia de
fractură trece prin oasele nazale, apofiza ascendentă a maxilarului, peretele intern al orbitei, peretele
extern al orbitei, apofiza frontală a malarului, până la apofiza pterigoidă.

De obicei cedează şi arcada temporo-zigomatică, astfel că masivul facial este desprins complet de
craniul neural. Aceste fracturi sunt produse de traumatisme la nivelul rădăcinii nasului.

Simptomatologie:

- înfundare mare a peretelui mijlociu, faţa apărând turtită; mobilitate mare a masivului
facial în sens orizontal şi vertical, cu mobilitate a nasului, oaselor malare şi a globilor oculari. La
închiderea şi deschiderea gurii, nasul şi globii oculari se ridică şi coboară.

- retrognatism, ocluzie inversă frontală, inocluzie frontală, echimoze şi edeme palpebrale

"în ochelari".

Fracturile verticale sau oblice: linia de fractură traversează masivul osos în plan sagital sau
frontal. Se pot produce direct, prin forţa agenţilor traumatici şi indirect - un traumatism aplicat pe
mandibulă de jos în sus duce la despicarea maxilarului, mandibula acţionând ca o pană.

8
 Simptomatologie:

- plagă pe linia mediană de la creasta alveolară interincisivă până la nivelul bolţii;

- mişcare în armonică - când bolnavul închide gura, mandibula îndepărtează fragmentele.

Fracturile combinate : cu traiecte asociate vertical, oblice şi orizontale. O formă descrisă clasic
este fractura în patru fragmente (Walther), ce rezultă din combinarea unei fracturi medio-sagitale cu o
fractură orizontală inferioară, mijlocie sau superioară.

Fracturi ale arcadei temporo-zigomatice pot îmbrăca două forme:

- anterioară, orbito-sinusală;

- posterioară a arcului zigomatic.

Cele anterioare interesează osul malar, podeaua orbitei şi peretele sinusului maxilar.

Siptomatologie:

- caracteristică este echimoza perioculară "în monoclu";

- epistaxis;

- în cele cu deplasare - diplopie(vedere dublă) ce apare datorită prăbuşirii orbitei, cu decalaj între
cei doi globi oculari, în plan orizontal;

- tulburări nervoase prin lezarea nervului suborbitar- parestezii- hipoestezie- anestezie(obraz de

carton).

Cele posterioare interesează arcul zigomatic ce este constituit din apofiza zigomatică a
temporalului. Semnul caracteristic este blocajul mandibular(limitarea deschiderii gurii prin blocarea
apofizei coronoide de către arcada înfundată).

Tulburări asociate:

- hemoragie prin - artera facială, artera maxilară internă, vena jugulară, artera carotidă;

- tulburări respiratorii pe cale mecanică- hematomul plaşeului;

- căderea limbii;

- tulburări masticatorii;

- tulburări de fonaţie;

- tulburări nervoase- motorii- senzitive;

- tulburări generale- şocul posttraumatic.

Complicaţii:

9
 - supuraţii;

- tetanos;

- tromboflebită de sinus cavernos;

- fistule salivare.

Complicaţii tardive:

- cicatrizare vicioasă;

- lipsă de substanţă;

- constricţie de mandibulă;

- anchiloză temporo-mandibulară;

- pseudoartroze;

- tulburări psihice consecutive mutilărilor.

Algiile cranio-faciale

Excitatiile variatelor elemente anatomice cranioencefalice care sunt sensibile la durere, provoaca dureri
ale caror zone de proiectie sunt destul de limitate si resimtite in regiunea orbitara,periorbitara,frontal,baza
nasului,temporal,retroauriculara,occipital inferioara si occipito-cervicala.

Teritoriile de proiectie ale acestor algii sunt aceleasi,indiferent de nivelul la care se produce excitatia
elementului anatomic .

Ca urmare sediul senzatiei dureroase nu corespune sediului unde are loc excitatia elementului anatomic si
nu se poate preciza cauza determinant a durerii.

MIGRENELE

Cefalee violenta de obicei unilaterala, sub forma de accese,insotite de fenomene neuro-vegetative. Intre
accese starea bolnavului este perfecta.

Cauze predispozante – pubertate,adolescenta, mai frecvent la femei,intelectuali,ereditatea (migrene la

ascendenti).

Cauze determinante – excese alimentare,anumite alimente (lapte,oua,ciocolata),alcool ;oboseala fizica si

psihointelectuala,iritatiile psihice,senzoriale,optice,olfactive,endocrine (menstruatia),schimbarile bruste
atmosferice.

10
Simptomatologie

Cefalee sub forma de hemicranie localizata orbitar ,supraorbitar,in fundul orbitei,regiunea temporal si mai
rar occipitala. Durerea este fixa si nu iradiaza,se exagereaza la orice iritatie si este insotita de fotofobie si
hiperacuzie,bolnavul luand pozitii antalgice,nemiscat,preferand camera inchisa si far alumina.

Se distinge o forma de migrena alba – paloarea fetei,dilatatia pupilara unilateral,racirea extremitatilor si

migrena rosie – congestia fetei si a urechii de partea dureroasa,mioza si enoftalmie.

Dupa 24/48 ore simptomele dispar progresiv si pacientul simte o ‘’STARE DE EUFORIE” ca si in guta
cu care migrena este sora (Trousseau).

Migrena dispare la barbati in jurul varstei de 35 ani iar la femei la 45 ani - “migrena imbatraneste ca si
migrenosul” (Brisseaud).

Tratament

-Tratamentul tulburarilor de metabolism, endocrine,alergice,cure heliomarine,oxigenoterapia,

somnoterapia,educatia fizica etc.

-tonifierea simpaticului cu preparate de ergotamine (produc vasoconstrictie);

-chirurgical, infiltratii peritemporale, simpatectomie peritemporala sau pericarotidiana sau rezectia

ganglionului simpatico cervical superior;

CEFALEEA

Este un sindrom dureros cranian mai mult sau mai putin difuz,generalizat sau bilateral si prelungit si care
poate fi resimtit in teritoriul de receptive al trigemenului sau al marelui nerv occipital Arnold.

Cauze locale – extracraniene –de natura otorinolaringologica (supuratiile rinosinusale si mastoidiene),

oftalmologica,stomatologice, spondilitele, discartrozele.

Cauze intracraniene – meningitele, abcesele, gomele,tumori,anevrisme, toate provocand fenomene de

hipertensiune intracraniana.

Cauze la distanta – cardiopatiile, afectiunile gastrointestinal (constipatia provoaca cefalee occipital ),

tulburari neuroendocrine sau vasculare, astenia surmenajul, traumatismele etc

Patogenia – se va combate sindromul de vasodilatatie intracraniana (administrarea de histamine ca proba

de provocare a cefaleei).

Tratament

Etiologic – combaterea cauzelor amintite mai sus

Patogenic – reglarea functiei sistemului neurovascular prin administrarea de preparate pe baza de

ergotamine, infiltratii locale, hormonoterapia, balneofizioterapia, medicatie sedative sau analgezica, etc.

11
Nevralgiile

Sunt sindroame dureroase mai mult sau mai putin acute si paroxistice localizate pe teritoriul unui
nervsenzitiv sau mixt, fara alteratiianatomice evidente.

Nevralgia de trigemen

Numita si nevralgia faciala,prosopalgie sau boala Foterghill, are doua forme :

Esentiala ( incepe dupa varsta de 20 ani) si fara o cauza etiologica evident si forma secundara sau
simptomatica (apare mai frecvent la femei mai ales dupa 50 ani) care are cauze generale (infectii- focare
adenoamigdaliene , boli contagioase, intoxicatii) sau locale prin leziuni ale terminatiilor nervoase
periferice (infectii nazo-sinusale, dentare, ocular), tumori ale maxilarelor, craniene, fracturi de stanca
temporal, leziuni vasculare, anevrisme etc.

Patogenie

Mecanismul pathogenic al nevralgiei faciale sau “ticului dureros al fetei” (TROUSSEAU), nu este
lamurit.

Simptomatologie

Comuna celor doua forme se manifesta prin

Durere – uneori singurul symptom, localizata pe o jumatate a fetei, este intermitenta, in accese de secunde
sau sau ore,zile cu exacerbari paroxistice, descrisa de bolnavi ca o smulgere,zdrobire, intepatura,junghi.
Paroxismele sunt provocate de tuse,stranut,suflatul nasului, sau de o iritatia unui anumit teritoriu “trigger
zone” localizata la frunte, Barbie buze,limba ;

Puncte trigeminale dureroase la palpare – supra/suborbitar,malar, mentonier ;

Hiperestezia faciala palatina,dentara (bolnavii cer sa li se faca extractii dentare) ;

Spasmul facial, tulburari vasomotorii si secretorii ( congestia fetei, hipersecretie sudorala, salivara,
lacrimala ) ;

Tulburari trofice – albirea rapida a parului, ingrosarea pielii obrazului de partea afectata.

Nevralgia facial esentiala, incepe dupa varsta de 20 ani este totdeauna unilateral, discontinua fiind
intrerupta de perioade de liniste si fara anestezia zonelor dureroase.

Nevralgia faciala secundara este observata la orice varsta, poate fi bilateral, totala (cuprinde toate cele
trei ramuri trigeminale), si este insotita de anestezia zonelor dureroase.

Tratament

Dificil de sistematizat cuprinde,medicatia antalgia, antiinflamatoare, vitaminoterapie, sau in scopul de a

se intrerupe arcul reflex al durerii se cauta sa se obtina neuroliza extremitatii periferice a receptorului

12
senzitiv cum ar fi, anestezia pituitarei cu sol.Bonain la nivelul gaurii sfeno-palatine,inapoia cozii
cornetului mijlociu, alcoolizari ala ganglionului sfeno-palatin in canalul palatin posterior.

Nevralgia de glosofaringian

Sau ticul dureros al glosofaringianului, se manifesta printr-o durere vie unilateral, situate in fundul
faringelui, la nivelul bazei limbii, amigdalei si care iradiaza spre unghiul mazilarului inferior si ureche.

In intervalul dintre crize bolnavul se simte normal. Crizele sunt declansate de efortul de vorbire sau
deglutitie.

Nevralgia nervului laringeu superior – se diferentiaza de cea a glosofaringianului prin cedarea durerii
dupa cocainizarea sinusului piriform.

Nevralgia nervului occipital Arnold – manifestata prin durere in accese paroxistice,violente in regiunea
superioara a cefei cu iradiere suboccipitala, occipital si vertex.

13