GLASUL

BISERICII
REVISTA OFICIALĂ A SFINTEI MITROPOLII A UNGRO-
VLAHIEI

ANUL XIX Nr. 9-10 SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 1960

 ÎNSEMNĂ TATEA CAZANIEI LUI VARLAAM

Oricare ar fi fost starea culturală a Bisericii, pentru împlinirea nevoitor

spirituale ale creş tinului ortodox romîn, trei că rţi i-au fost de -cel mai mare folos :
Sfînta Scriptură , că ci este cartea dumnezeiască pe eare se sprijină întreaga viaţă
a Bisericii creş tine, Molitfelnicull, că ci «1 era cartea care împlinea nevoile
duhovniceş ti ale credincioş ilor, ş i Cazania, care a explicat creş tinilor noş tri
dumnezeieştile învă ţă turi.
Cu ajutorul Cazaniei, preoţii noş tri au putut desluş i multe din tainele creş tine
ce se află in dumnezeiasca Scriptură . Ea a fost singura carte ce i-a ajutat pe
aceş tia să ră sjpîndească modesta lumină a cunoaş terii lui Dumnezeu, mai întîi în
sufletul lor ş i mai apoi în sufletul credincioş ilor, ca prin acest mijloc să poată fi
feriţi de învă ţă turile greşite, de care totdeauna au fost ameninţaţi. Aceste
învă ţă turi dumnezeieş ti trebuiau expuse într-o formă cît mai atractivă pentru
sufletele ascultă torilor. Ş i. această condiţie, tot «Cazania» avea să o
îndeplinească 1 ş i încă ■cu mult succes, mai ales că mult timp ea a fost singura
carte înţeleasă de toţi, că ci era scrisă «pre graiul romiînesc». Toate aceste condiţii
le-a îndeplinit Cazania harnicului ş i binecredinciosului vlă dică moldovean Var-
laarn. Ea a fost prima carte romiînească de învă ţă tură întru care nu îş i putulse
afla loc învă ţă turile teologice greş ite ; deci ea a fost prima carte cu «uprins
teologic, care a ră spuns nevoilor sufleteş ti ale smeriţilor preoţi ş i credincioş i, nu
numai din veacul XVII ci ş i ale celor de pînă azi.

I. STAREA CULTURAL-BISERICEASCĂ IN CARE APARE CAZANIA

LUI VARLAAM
în veacul XVI au început să se arate zorile luminoase ale literaturii româneş ti
scrise. Apariţia acestor raze de lumină a fost determinată de nevoia credincioş ilor
romiîni de a se ruga în limiba naţională ş i de a înţelege slujbele religioase. Dar
acestea au mai fost încurajate ş i de curerî-
772 GLASUL BISERICII

tele din afară , în special de luteranism, care urmă rea naţionalizarea cultului
religios.1
Prima urmă de scriere romînească din veacul XVI este scrisoarea din 1521 a
lui Neacş u din Gîmipulung-Muş cel, că tre judele Braş ovului, «jupan Hană s
Begner», în care-i dă acestuia ş tiri privitoare la miş că rile ş i pregă tirile turcilor de a
ataca Braş ovul Apogeul literaturii româneşti religioase din acest veac îş i gă seş te
expresia în tipă riturile diaconului Coresi.
A doua jumă tate a veacului XVI se caracterizează prin înlocuirea limbii
slavone, limba oficială a statului, cu 'limba romînească , ce ră să rea tot mai puternic
din necesită ţile sufleteş ti ş i intelectuale ale românilor. In acest veac, centrul culturii
româneş ti îl constituie în primul rînd Ardealul, prin tipă riturile lui Coresi, de la
Braş ov, ş i apoi Ţ ara Romînească , datorită aceluiaş i luminat tipograf, prin
tipă riturile de la Tîrgovişte. Acum actele oficiale scrise în limba slavonă , încep să
se ră rească . Vom vedea că în veacul XVII, acestea sînt tot mai puţine, cu toate că
limiba slavonă se învă ţa mai departe în ş colile mă nă stireş ti.2
Viaţa bisericească în acest veac este destui de grea, pentru că acuma,
propaganda religioasă protestantă ş i mai puţin cea catolică 'se desfă ş ura în toate
cele trei provincii româneş ti, dar mai a'les în Ardeal. Propaganda calvină din
Ardeal era 'sprijinită ş i de conducerea politică a statului. Pe orice cale ş i prin orice
mijloc, calvinii încercau să atragă ila confesiunea lor pe creş tinii ortodocş i
ardeleni. Cel mai bun mijloc pentru aceasta era, însă , tipă rirea de că rţi «pre limba
românească », spre a fi folosite cu mai mulltă uş urinţă de marea masă a
credincioş ilor. In acestea, calvinii aveau grijă să introducă /pe nesimţite ideile lor
religioase. Aş a avemi cazul Catehismului de l-a Sibiu, 1544, ş i a unora dintre că rţile
tipă rite de Coresi, în special cele două Cazanii care au fost tipă rite dhiar cu cheltu-
iala ş i grija unor fruntaşi ai Braş ovului. Pentru a atenua caracterul cal- vinizant dat
acestor că rţi, ei au avut grijă să sublinieze deosebita lor valoare pentru pă strarea
credinţei ortodoxe.
Secolul XVII este secolul avîntului cultural ş i al apă ră rii Ortodoxiei romîneş ti.
Pe plan politic, luptele sîngeroase pentru tron ş i disputele ce s-au nă scut la
începutul acestui veac, în urma morţii bravului domn Mihai (care reuş ise pentru un
timip foarte scurt să unească cele trei provincii romîneş ti sub acelaş i scut), se
limpezesc o dată cu urcarea pe tron a celor doi domnitori : Matei Basarab ş i Vasile
Lupu, Aceş tia reuş esc, prin capacitatea lor, să -ş i câş tige înaltul prestigiu de
«protectori1 ai creş tină tă ţii ortodoxe din Balcani». 3
Nici pe plan cultural aceş tia doi nu se lă sară mai prejos. «Că rţile ieş ite din
tipografiile lor se adresează , precum o spun lă murit prefeţele acestora, nu numai
«evlaviosului neam al patriei noastre, ci ş i neamu-
rilor înrudite cu noi după credinţă · ş i avînd acelaş i vestit dialect slavo- nesc ca
limlbă ».4
Grija ş i sprijinul acordat de domnii ramiîni (în special de aceş tia doi), centrelor
de cultură creş tină din Orientul ortodox au atras ila curţile lor diferite persoane de
înaltă cultură ş i tră ire religioasă , care au trezii în ţă rile noaistre interes deosebit
pentru dezvoltarea operelor cu caracter teologic ş i de edificare sufletească .

1 Pr. S. Porcescu, Locul Mitropolitului Varlaam in Biserica Ortodoxă ş i in viaţ a culturală a

poporului romul, ant. în rev. «Mitropolia Moldovei si Sucevei», an. XXXIII <1957), -,p. 856.
2 S. Puş cariu, Istoria literaturii romitiie, epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 94.
3 N. Cartojan, Istoria literaturii romine vechi, Bucureş ti, 1940, p. 91.
4 Idem, ibidem, ,p. 91.
 ARTICOLE Ş I STUDII 773
Acestea aveau să se traducă în limba romînească , spre folosul întregii obş ti.
Printre personalită ţile culturale ş i' bisericeş ti din veacul XVII se numă ră ş i
vlă dica Varlaam, cel care, datorită vredniciei ş i ş tiinţei Hui de carte (ştia slavoneş te
ş i greceş te), & ajuns conducă torul înaltului scaun al Mitropoliei Moldovei, fă ră să
mai stră bată toate treptele ierarhice premergă toare celei de mitropolit, aş a cum
era tradiţia temeinic înră dă cinată în viaţa bisericească de aci.
înfă ptuirile culturale ş i celle religioase ce se aş teptau să fie împlinite de
vrednicul ierarh, au fost ridicate la culmi nebă nuite, fiind ajutat de capacitatea sa
personală , de sprijinul ş i înţelegerea vrednicului domn moldovean Vasile Lupu, dar
ş i de sprijinul intelectual ş i spiritual al mitropolitului chievean Petru Movilă . Vasile
Lupu era un domn «stă pînit de dorinţa de a ctitori o viaţă culturală ş i spirituală
stră lucită , purtînd in sine veleită ţi1 de bazileu bizantin»5 ş i sprijinind din toate
puterile Ortodoxia.
Petru Movilă pe acea vreme era «rectorul spiritual al ortodoxismului, faimos
prin cultura sa teologică ş i prin spiritul organizator bisericesc». 6
Datorită aceistor 'personalită ţi care stă teau la drena statului ş i Bisericii
moldovene, în fruntea culturii romîneş ti din veacul XVII stă Moldova cu cele două :
devize : pă strarea neş tirbită a credinţei ortodoxe ş i promovarea limbii romîneşti.
Ca un rezultat deosebit de bogat al dragostei faţă de cultură a Iui Vasile Lupu ş i al
ajutorului de nepreţuit pe care l-a dat Petru Movilă culturii romîneş ti, este ş i
ş coala de la Trei Ierarhi. Un rezultat al acestei ş coli este închegarea unei limbi
romîneş ti literare, considerată capabilă să exprime orice înă lţime a adevă rurilor
ş tiinţifice. ^
In veacul XVII se accentuează tendinţele de calvinizare ş i catolicizare a
Bisericii Ortodoxe Romîne, prima fiind mai puternică în acest veac, iar a doua în
veacul urmă tor. Mai ales în Ardeal, tendinţele de calvinizare (ca ş i în veacul· XVI)
sânt mai puternice. Principii calvini ai Ardealului, cum 1 erau : Gavriil Bethlen ş i
Gheorgtie Rakoczy, se foloseau d,e orice mijloc pentru a-ş i atinge scopul.
Pe cînd ierarhia din Moldova ş i Ţ ara Romiînească desfă ş ura o activitate
liberă pentru propă ş irea Bisericii ş i culturii romîneşti, în Ardeal,
un Ilie Iorest ori Sava Brancovici se zbă tea ş i suferea pentru ca să nu-ş i lase
Biserica ş i credincioş ii în mrejele învă ţă turilor greş ite.
Nici Ţ ara Romînească ş i nici Moldova n-au fost scutite de propaganda
protestantă ş i catolică , mai ales că atît una cit ş r cealaltă reuşiseră să oîş tige
adepţi printre domnitorii celor două ţă ri. 7
Ca o expresie a luptei Bisericii Ortodoxe de Ră să rit împotriva ameninţă rilor
exercitate de protestanţi ş i catolici, trebuie să privim sinodul de ia Iaş i din 1642.
Aci s-a stabilit ca valabilă pentru Biserica de Ră să rit, Mă rturisirea de credinţă
a lui Petru Movilă ş i totodată s-a subliniat caracterul protestant al Mă rturisirii,
atribuite (nesigur) lui Chirii Lucaris, patriarhul Constantinopolului.
«Dar «luptele contra calvinismUlui în Ţ ă rile Române nu s-au ispră vit prin
deciziile Sinodului ieş ean (1642), că ci peiste trei ani (1645), s-a ţinut în Moldova un
al doilea sinod, 8 probabil la Iaş i, la care a participat, de astă dată , ierarhia

5 Dan Smîntîneanu, Cartea romînească de învăţă tură , în rev. «Arta ş i tehnica grafică », caetul 3,
martie 1938, p 54.
6 Idem, ibidem, p. 55.
7 Vezi mai pe larg, Pr. S. Porcescu, art. cit., p. 849. „
8 I. Andreescu, Varlaam al II-lea Mitropolitul Moldovei (teză pentru licenţă ), Bucureş ti, 1897, p. 56.
774 GLASUL BISERICII

amlbelor ţă ri (Ţ ara Romînească ş i Moldova), abia împrietenite. Sinodul a fost

adunat pentru a cerceta mai îndeaproape Catehismul callvinesc de la Sibiu (pe
care Varlaam îl aflase la Udriş te Nă struel), ş i care era «plin de otravă sufletească »,
pentru ca «nu cumva să se întîmple să fie neş tine 'svă tuit ş i amă git de vicleş ugul
ş iarpelui, adică a ereticilor», cum spunea Varlaam în prefaţa Ră spunsului să u la
acest Catehism·.
Referindu-ne în special la starea material-culturală a clerului romîn ortodox şi
a credincioş ilor ortodocş i, putem spune urmă toarele : «în veacul XVII, nu numai
credincioş ii, ci ş i clericii de mir de la sate erau supuşi la dă ri grele ş i aspre. Ei
plă teau birul mirean, iar uneori li se jefuia şi averea pentru locuitorii satului care
nu-ş i puteau plă ti impozitele».9
Cultura ş i pregă tirea preoţilor ronlîni din veacurile. XVI-XVII nu era tocmai
scă zută . Ei cunoş teau cel puţin slujbele bisericeş ti, care cuprindeau o temeinică
învă ţă tură teologică .10 De asemenea, cuprinsul cîntă ri- lor de la strană , începînd
cu Siînta Liturghie ş i sfârş ind cu rînduiala înmormântă rii, cuprind o adevă rată
bogă ţie de învă ţă turi dogmatice ş i morale. Al treilea izvor de învă ţă turi teologice
erau citirile biblice de la slujbele religioase.11 Din toate acestea puteau să -ş i cîş tige
oarecare cunoştinţe teologice, atît preoţii oît ş i credincioş ii, dar într-o mă sură re-
strînsă , întruoît majoritatea că rţilor de cult erau încă în limba slavonă . Izvorul cel
mai sigur ş i indicat, din care aveau să -ş i adape setea de cunoş tinţe religioase, în
primul rînd clericii ş i credincioş ii, erau Cazaniile.
Ele aveau să împlinească ş i rolul de adevă rat izvor omiletic din care
Să se inspire preoţimea în predicile sale că tre credincioş i, pe care cu sigu
ranţă că le rosteau în veacurile XVI <ş i XVII.
In aceste condiţii atlît de bine cunoscute de mitropolitul Varlaam, îş i iace
apariţia preţioasa «Carte de învă ţă tură » dată de el, ca un «dar al limbii
româneş ti».
Mobilul principal al tipă ririi Cazaniei de că tre Varlaam· a fost apă rarea şi
pă strarea neş tirbită a credinţei ortodoxe. «Cazania sa trebuia să pună în lumină
toate valorile spirituale ale Ortodoxiei, într-o iormă care să fie accesibilă marii
mulţimi a credincioş ilor. Pă rţile abstracte ale dogmelor trebuiausă fie
plasticizate cu ajutorul elementelor luate
din viaţa obiş nuită ».12 A'ceste elemente,., Varlaam le-a aflat fie din caza
niile slave care au stat la temelia operei sale, fie în propria-i experienţă de
propovă duitor al credinţei, printre ţă ranii din mijlocul că rora se ridicase. Cazania
lui a apă rut intro- epocă în care se intensificase reacţiunea împotriva propagandei
protestante, de aceea ea are un sens doctrinar mai adine decît celeilalte cazanii
apă rute .până la el.13 Ceea ce creează unitatea Cazaniei sale, este «(conş tiinţa
adîncă a Ortodoxiei, care se cerea energic afirmată , ş i gîndul de a face înţelese

9 Pr. S. Porcescu, art. cit., p. 842.

10 O pă rere cu totul opusă despre situaţia culturală ' a clerului romtnesc reiese din mă rturia
mitropolitului Matei al Mirelor, cînd zicea că «mulţi preoţi nu cunoş teau bine nici rânduielile slujbelor» ş i nu
aveau cunoş tinţe teologice necesare (vezi S. Porcescu, art. cit., p. 843).
11 Pr. T. Bodogae, Varlaam al Moldovei ca teolog, în rev. «Mitropolia Moldovei ş i Sucevei», an.
XXXIII (1957), p. 777.
12 Gr. Scorpan, Locul Cazaniei lui Varlaam in literatura noastră omiletică , îa rev. «Cercetă ri
istorice», an, XIII, nr. 1-2, Iaş i 1940, pp. 580-581.
13 Idem, ibidem, p. 581.
 ARTICOLE Ş I STUDII 775
marile adevă ruri ale Bisericii». 14

Al doilea mobil care l-a determinat pe mitropolitul Varlaam să dea la lumină

această operă , este acela că «el ş -a dat seama de necesitatea pentru poporul
credincios, -a că rţii în româneş te, mai ales că acum «toate neamurile începuseră
să înveţe Scriptura pre înţelesul oamenilor, pentru ca să înveţe ş i să
mă rturisească minunate lucrurile lui Dumnedză u». Acum la noi «împuţinatu-s-au
diîn oameni înţelesul sventelor scripturi». Varlaam mai ş tia ş i aceea că «mireanul
avea nevoie de carte romlînească pentru trebuinţele lui spirituale, singura pe care
o înţelegea, de altfel».15
Lucrarea,sa avea să -ş i justifice pe deplin titlul de «Carte de învă ţă tură »
pentru preoţimea noastră , care simţea nevoia unui izvor omiletic pur ortodox ş i
într-o limbă curat românească , din care să se inspire în'predicile lui, sau pe care
să le citească în întregime la sfârş itul slujbelor dumnezeieş ti, în loc de predică .
Pînă la valoroasa Cazanie a lui Varlaam, istoria predicii româneş ti mai
cunoaş te ş i alte predici, colecţii de predici sau cazanii, după cum vom vedea :
Primul început de predică la noi, este cuvântarea rostită de Grigorie
Ţ amblac, la 1401, în biserica mitropolitană din Iaş i. După exemplul să u, poate,
că lugă rii că rturari de la Putna, Bistriţa, Voroneţ, să fi alcă tuit ş i ei predici, pentru
trebuinţele vieţii bisericeş ti, mai ales cu ocazia tîrno- sirii vreunei biserici. Cu toată
situaţia religioasă grea a românilor din Ardeal 1, totuş i vrednicii noş tri preoţi
ortodocş i rosteau predici prin care îndemnau pe credincioş ii lor să -ş i pă streze
legea stră moş ească .
Cea mai veche predică după aceea a lui Grigorie Ţ amblac, care ni s-a pă strat
până astă zi, este : «Cuvîntarea lui Neagoe Basarab la a doua îngropă ciune a
maicii sale»,16 ţinută cu ocazia reîngropă rii oaselor mamei sale în biserica
Domnească din Curtea de Argeş . In veacul XVI, nu ne putem aştepta la predici
caracterizate .prin originalitate. Acuma în biserici se citea Cazania, de altfel ca ş i în
cele sârbeş ti, greceş ti ş i ruseş ti, în anul 1564, diaconul Coresi a tradus din limba
sîrbă ş i a tipă rit cea mai veche cazanie românească , cu titlul «Tâlcul
evangheliilor», iar în 1581 acelaş i diacon, împreună cu «popa Iane ş i popa Mihai,
de la beseareca Ş cheailoru de lingă cetatea Braş ovului», dau la lumină a doua
Cazanie, tot în Braş ov, suib titlul de «Evanghelie cu învă ţă tură ».17
în 1631, această ultimă Cazanie a fost retipă rită aproa'pe integral de Popa
Dobre ş i poartă numele de «Cazania de la Bă lgrad». în 1639 întâlnim cuvîntarea
ţinută ' de dască lul Toader din Ardeal, înaintea sicriului Sofroniei Ciogolea. 18
La porunca lui Matei Basarab, ieromonahul Silvestru, sub supravegherea lui
Udriş te Nă sturel, traduce din ruseş te ş i tipă reş te Cazania, aş a nuimită de la
Govora, la anul 1642. O parte din textul predicilor din această Cazanie se

14 Idem, ibidem, p. 581.

15 Emil Diaconescu, O importantă donaţ ie a Mitropolitului Varlaam fă cută mî- nă stirii Secul, art.
în «Mitropolia Moldovei ş i Sucevei», an. XXXIII (1957), p. 826.
16 Vezi mai pe larg N. lorga, Istoria literaturii romîneş ti, voi. I, Bucureş ti, 1925, pp. 148-150.
17 Despre elementele stră ine Învă ţă turii ortodoxe din aceste Cazanii vezi mai pe larg Gr. Sconpan,
art. cit., pp. 553-558; I. Bianu, Bibliografia romînefiscă veche (1508- 1830), voi. I, p. 58.
18 V. Pîrvan, Un vechi monumertţ de limbă literară rominească , extras din «Convorbiri literare»,
an. XXXVIII, Bucureş ti, 1940, la N. Iorga, Istoria Bisericii Romîneş ti ş i a vieţ ii religioase a romînilor, voi. I, ed.
11, Bucureş ti, 1926, p. 322.
776 GLASUL BISERICII

aseamă nă cu textul predicilor lui Varlaam, dar limba ei e departe de a avea

frumuseţea ş i claritatea Cazaniei lui Varlaam.
în Cazania de la Govora, Varlaam avea să vadă o lucrare cu care muntenii se
puteau mândri, iar în Cazania ardeleană de la Bă lgrad, 1641, un mijloc de a face
să pă trundă unele idei calvine. 201
în sfârş it, la 1643, la Iaşi, în tipografia domnească de la Trei Ierarhi, «sub
îngrijirea ş i nemă surata cheltuială a prea blagocestivului domn Vasilie» se
tipă reş te prima carte (în această tipografie înfiinţată la 1639) în limba
românească . Titlul propriu zis al ei este : «Carte românească · de învă ţă tură
dumenecele preste an ş i la praznice împă ră teş ti ş i la svă nţi mari».19
II. DATA Ş I LOCUL TIPĂ RIRII «CĂ RŢ II ROMINEŞ TI DE ÎNVĂ Ţ Ă TURĂ » A LUI
VARLAAM
Cazania lui Varlaam a început să se tipă rească — după majoritatea
cercetă torilor — în anuil 1641, 20 iar după alţii în 1642. 21
Varlaam îş i terminase scrierea Cazaniei sale încă din anul 1637.
Aceasta o ş tim din scrisoarea pe care o trimisese el în anul 1637, ţarului rus Mihail
Feadorovici, în care îl roagă să -l ajute cu bani, spre a putea tipă ri pe limlba
romanească , Cartea sa de ,învă ţă tură -.22 Cu toate stră duinţele sale, cartea nu a
iost tipă rită deeît după aducerea unei tiparniţe chievene 'la Iaş i. Această Cazanie,
după unii cercetă tori, s-a tipă rit în două ediţii prime. Ceea ce-i face pe aceş tia să
creadă că au îost două ediţii, «princeps», sînt unele deosebiri dintre Cazanii în ce
priveş te numerotarea filelor, titlurile paginilor, ornamentaţiile, iniţialele ş i chiar
unele cuvinte. 23 Alţi cercetă tori cred că aceste deosebiri se datoresc greş elilor' de
tipar, care fiind observate în cursul tipă ririi, s-au corectat fă ră să se
renunţe însă la filele ce erau tipă rite cu anumite greş eli. Deci ar fi
vorba de o singură ediţie primă a Cazaniei. 24
Cazania are 505 fi'le (format in folio), împă rţite în două grupe : prima grupă ,
de 382 file, cuprinde 50 de cazanii, la duminicile anului bisericesc (începînd cu
Duminica Vameş ului ş i a Fariseului ş i1 sfârşind cu duminica a 32-a după Rusalii), la
Sâmbă ta lui Lază r, la Vinerea Patimilor ş i Sîmlbă ta Mare. Grupa Il-a, de 116 file
(numerotate separat), cuprinde 21 de cazanii la Praiznicele îmipă ră teş ti ş i la Sfinţii
mari.25 In total sînt 75 de predici. Cuprinsul de la sfîrş itul ei are 76 de cazanii. 26 La

19 Exemplarul original din această carte din Biblioteca Academiei R.P.R., pe care l-am folosit în
lucrarea de faţă are cota C.V. nr. 45.
20 De pildă , Giorge Pascu, Istoria literaturii roinine, secolul XVII, Iaş i, 1922, p.
Pr. Florea Mureşanu, Cazania tui Varlaam (1643-1943), Cluj,
1943, p. 116, Atanasie
Popa, Cazania lui Varlaam, prezentare grafică , Timiş oara, 1944, şi Augustin Z. N. Pop, Cazanlia
Mitropolitului Varlaam după trei sute de ani, în ziarul «Universul Literar», an. LIII (1944), nr. 13, p. 1.
21 De pildă , Pr. S. Porcescu, art. cit., ,p. 847.
22 S. Dragomir, Contribuţ ii privitoare la relaţ iile Bisericii romineş ti cu Rusia, in
veacul XVII, anexa IX, Bucureş ti, 1912, p. 92, la Pr. C. Nonea, Legă turile Mitropolitului
Varlaam cu Bisericile Ortodoxe din Kiev ş i Moscova, în rev. «Mitropolia Moldovei ş i
Sucevei», an. XXXIII (1>957), p. 815.
23 Pr. F. Mureş anu, op. cit., p. 116. Vezi ş i Augustin Z. N. Pop, art. cit., în ziarul cit., p. 1.
24 Pr. S. Porcescu, art. cit., p. 848.
25 Vezi mai pe larg, Pr. F. Mureş anu, op. cit., p. 119.
26 întemeiaţi pe această aparenţă , Gh. Comş a, fostul episcop al Aradului, în
 ARTICOLE Ş I STUDII 777
fiecare început de cazanie se află un titlu care arată pentru ce duminică sau
să rbă toare este cazania respectivă ·. Aproape toate au ş i unul sau două subtitluri,
în care enunţă pe scurt tema predicii respective. Cu privire la izvoarele care au stat
la 'baza alcă tuirii Cazaniei lui Varlaam, sau după care s-a fă cut traducerea ei,
savanţii sînt împă rţiţi: Grigorie Scor-
pan 27 spune că această Cazanie este o traducere fă cută după Cazania lui Calist,
fie cea tipă rită în Cri'los (lingă Haliciu1), la începutul sec. XVII, fie cea tipă rită in
1616 la Wilno.
N. Iorga presupune că «nu este fă cută după un singur original, că ar fi o
culegere din mai mulţi autori».28 Ş tefan Ciobanui29 arată că opera lui Varlaam a
fost tradusă din limba ucraineană . Aduce ca dovadă , în sprijinul acestei afirmaţii,
tocmai faptul că structura predicilor lui Varlaam se aseamă nă cu aceea a
predicilor ucrainene din prima jumă tate a secolului al XVII-lea, sub a că rei
influenţă a ş i fost această Cazanie. Petru V. Haneş 30 ’spune că Va.nl a amu a
cunoscut cele două Cazanii ale lui Coresi, de care a ş i fost influenţat. Cert este că
nu s-a fă cut pină acum o comparaţie între Cazaniile rutene şi Cazania lui
Varlaam, ca să se poată preciza partea de contribuţie personală a mitropolitului
Varlaam în Cazania sa. Este recunoscut de toţi că predicile lui Varlaam nu sînt o
simplă traducere (fidelă ) după un izvor slav ’sau rutean. Acest fapt îi mă rturiseşte
însuş i autorul lor, cînd spune în prefaţa că rţii : «Adunat-aim din toţi tîlcovnicii
sventei evanghelii dască li besearecii noastre» ş i mai mult, nici explicaţiile
pericopelor evanghelice nu corespund. 31 Cu toate că lucrarea lui Varlaam e o
adunare din mai multe că rţi, totuş i ea nu este lipsită de contribuţia personală a
spiritului ager al marelui mitropolit. Acest lucru reiese dintr-o comparaţie între
Cazania sa ş i cea de la Govora (1642), care a fost tradusă «de pre limba
rusească ». Aceasta din urmă este o traducere mai fidelă a izvoarelor ruseş ti care
i-au stat la bază , iar prima are multe pă rţi deosebitoare, acestea fiind prelucră ri
de natură poetică ş i adaptă ri la nevoile acelora pentru care a fost scrisă .

III. ANALIZA CUPRINSULUI CAZANIEI LUI VARLAAM

Cuprinsul doctrinar al Cazaniei lui Varlaam, are o deosebită valoare, că ci este
curat ortodox, aş a cum nici una din Cazaniile de pînă la el nu a fost (excluzînd pe
cea de la Govora, 1642). Ea va fi un îndreptar dogmatic ş i de exegeză a Sfintei
Scripturi atît pentru preoţimea cit ş i pentru toţi credincioş ii romani ortodocş i. Am
spus acestea, întrucît în ea gă sim explicaţia pur ortodoxă a dogmelor creş tine ş i o
atitudine hotă rîtă împotriva învă ţă turilor protestante ş i romano-catoiice, care
reuş ise să se strecoare uneori pe nesimţite, mai ales în Cazaniile lui Coresi. De
pildă , aci gă sim o învă ţă tură corectă pe care se pune mult accent, despre însem-

Istoria predicii la romuii, Bucureş ti, 1921, p. 37, ş i I. Andreescu, în op. cit., p. 64, au susţinut că în Cazania lui
Varlaam s,înt 76 de predici. Dimpotrivă , N. Cartojan, în op. cit., p. 111, afirmă că această Cazianie are numai 74
de predici.
27 Gr. Scorpan, art. cit., p. 562. Augustin Z. N. Pop, în art. cit., din ziarul citat, Sjpune că la anul 1616,
Cazania lui Calist s-a Retipă rit la Lwov, nu în Wilna.
28 N. Iorga, Istoria literaturii romîneş ti, voi. I, Bucureş ti, 1925, p. 253.
29 Ş tefan Ciobanu, Istoria literaturii romîneş ti vechi, voi. I, Bucureş ti, 1947, p. 265.
30 Petru V. Haneş , Vechile noastre Cazanii, Coresi, Varlaam, Mină stirea Dealu, art. în rev.
«Prietenii Istoriei Literare», Bucureş ti, 1931, p. 153.
31 Vezi mai pe larg, Gh. Scorpan, art. cit., p. 563.
778 GLASUL BISERICII

nă tatea sfinţilor în Biserica Ortodoxă . Acestei învă ţă turi’ sînt consacrate două
predici în întregime; Predica din Duminica Sfinţilor Pă rinţi de
la Soborul I Ecumenic de la Niceea (f. 187 V) şi predica de la Duminica Tuturor
Sfinţilor sau Duminica Mare (f. 209 v). 32 Importanţa deosebit de mare pe care o
acordă Varlaam învă ţă turii despre sfinţi, se vede foarte limpede ş i din
amă nuntele cu care descrie el desfă ş urarea sinodului. Aceste amă nunte, uneori
sînt creaţii personale, spre a putea înfă ţiş a mai bine ascultă torilor să i simpli, rolul
deosebit de important al soboarelor Si. Pă rinţi pentru viaţa Bisericii. Despre toate
acestea, Cazaniile ardelene de pînă la Varlaam amintesc doar în treacă t, tocmai
pentru a se neglija cinstirea sfinţilor de că tre credincioş i.
Dar, mitropolitul Varlaam explică ascultă torilor să i, în mod plastic ş i simplu, ş i
alte învă ţă turi dumnezeieşti mai adînci, cum e de pildă hristologia ş i soteriologia,
pe care accentuează el foarte mult. Pentru a face dt mai înţelese aceste
învă ţă turi, el se foloseş te foarte frecvent de metoda cuvîntă rilOr indirecte (oratio
obliqua), care denotă o gîndire ş i un stil personal. 33 Aş a este Cazania din prima
Duminică a Postului Mare, unde Varlaam îş i imaginează o convorbire dintre
Mîntuitorul şi Natanail : «Pentru aceea mă cunoş ti Natanaile că am venit din cer
cui fire dumnezeiască pe pă mînt în zgă ul (pîntecele) fecioarei, iară cu trupul din
Vi- fleem ş i din Nazaret... de aceea sînt îndoit om ş i Dumnedză u, ş i nu sînt numai
după dar, fiu al lui Dumnedză u, cum zic arienii, ci după fire, unul cu Pă rintele...
pururea ş i din veci nedespă rţit de El» (f. 40).
Cam în aceleaş i cuvinte îi vorbeş te Hristos ş i lui Torna, în Cazania de la
Duminica I-a după Paş ti (f. 137 r).
De mare importanţă este şi felul cum prezintă în Cazaniile sale, mitropolitul
Varlaam1, Wplitatea socială din timpul să u — exploat'ă rea la care erau supuş i cei «.miş ei»
— adică cei de jos.
Aş a în Cazania din Duminica Vl-a după Paşti (f. 186v) spune : «Ce folos este
fraţii mei, de vom· cinsti pe cei. bogaţi iară pe cei miş ei (să raci) vom obidui şi-i
vom dosă di ? Ian spuneţi-mi, care ne asupresc pre noi, miş eii (să racii) au
'bogaţii?... Carii ne trag la giudeţe, carii ne dosîdesc, carii ne obiduesc : să racii au
bogaţii ? Pururea de cei bogaţi sîn- tem asupriţi. Pentru aciaia să racii, miş eii,
neputernicii se cade mai mult a-i socoti». Asuprirea celor să raci de că tre cei
bogaţi este o constatare tragică fă cută de Varlaam. Faţă de această situaţie
neplă cută , el îş i exprimă mîhnirea sa ş i în Cazania din Duminica Xl-a după Rusalii
(f. 271 v) : «Parcă mai multe asuprele sînt între noi creş tinii decît între pă igîni».
Mîhnirea lui Varlaam' a fost mare pentru că ceea ce se petrecea în viaţa
pă mântească , era tocmai contrar învă ţă turii creş tine, care prevede egalitatea
tuturor oamenilor în faţa lui Dumnezeu.
Varlaam se roagă lui Dumnezeu în aceeaş i Cazanie, ca să îmbună tă ţească
relaţiile dintre clasele sociale, ş i zice : «Dă Doamne în inimile ş i faptele creş tineş ti
schimbare, că vedem că cei mari pre cei mici ca pre niş te robi îi au, îi pradă , îi
robesc» (f. 273 v).
Aceste texte prezentate aci ş i multe altele, oglindesc caracterul social al
Cazaniei lui Varlaam. Din textele cu caracter social, reies ş i învă ţă turile morale pe
care Varlaam le dă credincioş ilor să i, că ci aceste

32 Aceasta lipseş te din Cazaniile lui Coresi ş i din cea de la Bă lgrad, ca un rezultat al influenţelor
protestante.
33 Pr. T. Bodogae, art. cit., p. 781.
 ARTICOLE Ş I STUDII 779
texte
privesc dhiar modul de convieţuire dintre oameni.
Autorul nostru ia atitudine hotă râtă ş i împotriva altor concepţii religioase
greş ite, tocmai pentru a ieri de greşeală mai întîi preoţimea ş i apoi marea masă a
credincioş ilor, care erau cu atiît mai puţin cunoscă tori de cele teologice. De pildă ,
în Cazania de la lă satul secului de brînză , Varlaam aminteş te de învă ţă tura greşită
a protestanţilor despre post, prin cuvintele: «Aş a să nevoi esc ş i fac (postesc) toţi
credincioş ii din toată lumea, numai singuri calvinii ş i luteranii... legă tura lucrurilor
celor bune nu o vor» (f. 33 r).
Mitropolitul moldovean, atunci cînd vorbeş te de judecata ş i viaţa viitoare,
aminteş te ş i de învă ţă tura romano-catolică , despre purgatoriu. Despre aceste
învă ţă turi dogmatice, Varlaam vorbeş te pe larg înCazania
din Duminica a două zeci ş i doua de după Rusalii (ff. 326 -331 r).
Analizând din punct de vedere amiletic-formal Cazania lui Varlaam,
constată m urmă toarele : în această carte află m aproape toate tipurile de predici
care se folosesc ş i astă zi în Biserica Ortodoxă . Aş a sînt, în primul r'îrid, arniliile
exegetice, 34 care pleacă totdeauna de la textul evanghelic din Duminica respectivă .
Acestea sînt de o valoare deosebită , că ci dau interpretă ri valabile pentru
totdeauna, la unele din textele scripturistice. Interpretă rile date de el sînt mult mai
simple ş i pe înţelesul ascultă torilor să i faţă de exegeza 'savantă ş i greoaie, de cele
mai multe ori neînţeleasă nici de preoţi, a omiliilor din’ Cazaniile lui Coresi ş i de la
Govora. Spre a veni în ajutorul 1 ascultă torilor să i, Varlaam foloseş te exemple cît
mai plastice luate din viaţa lor de toate zilele. Uneori înainte de textul scripturistic
pe care-1 explică , se află o introducere pregă titoare care face să se înţeleagă
textul evanghelic ce urmează imediat. 35
Prin omiliile exegetice·, marele. mitropolit ţine pe auditorii să i mai aproape de
Si. Scriptură , iîi familiarizează cu învă ţă tura ei ş i le sporeş te prin aceasta respectul
faţă de cuvîntul dumnezeiesc.
Al doilea tip de predici mai des folosit în Cazania lui Varlaam, sînt predicile
iem\atioe, care nu pleacă de la vreun text scripturistic, ci de la importanţa
creş tinească a zilei respective. Tema acestor predici, de cele mai multe ori este
dogmatică ,36 morală ,37 uneori chiar moralizatoare tei istorică .38 Ca ş i predicile
moderne, Cazaniile care tratează o tema morală au ca scop principal formarea
unei vieţi creş tineş ti a ascultă torilor lor.

34 Vezi Cazania la Duminica vameş ului ş i a fariseului (f. 1 r), la Duminica fiului risipitor (f. 8v), ş i altele.
35 Vezi Gazania la Duminica I-a din Postul Mare (f. 36 r), Cazania la Duminica V-a după Paş ti (f. 157r),
ş i altele.
36 Vezi Cazania la Duminica I-a din Postul Mare ‘(f. 36 r), Cazania la Duminica Tomei (f. 132 r), ş i
altele.
37 Vezi Caziania la Duminica 'lă satului sec de carne (f. 22v).
38 Vezi Cazania la Duminica Sfinţilor Pă rinţi de la Niceea (f. 187 v), ş i altele
 ARTICOLE Ş I STUDII

O deosebită importanţă au ş i panegiricele din Cazania Iui Varia am. In ele,

Varlaam prezintă cu un talent literar deosebit viaţa sfântului respectiv sau numai
aspette mai importante din viaţa lui. Aceste panegirice sînt cu atlt mai atractive
pentru sufletele creş tinilor moldoveni, cu cit doi dintre sfinţii la a că ror să rbă toare
ţine Varlaam1 predici, sînt mai ataş aţi de viaţa Bisericii lor. Este vorba >de Sfînta
Parascheva ş i de Sf. Ioan cel Nou de la Suceava.
Din prea multa atenţie pe care o acordă autorul povestirii amă nunţite a vieţii
sfinţilor, uneori nu mai respectă structura generală a unei predici : introducere,
tratare ş i încheiere. Aş a avem, de exemplu, predica la Sf. Parascheva, unde începe
direct cu povestirea vieţii ei, fă ră a mai face o introducere.
Nu uită Mitropolitul Varlaam ca, atunci cînd dă ca exemplu de urmat pentru
credincioş i viaţa desă vârş ită a sfinţilor, să sublinieze că ş i ei (sfinţii) au fost
oameni ca ş i noi toţi, dar au ajuns la desă vârş irea vieţii lor prin voinţă puternică ş i
stră duinţă îndelungată de a urma pe Hristos ş i învă ţă turile Sale. Aceasta face pe
creş tini să urmeze mai cu stă ruinţă exemplul vieţii sfinţilor, ş tiind că acesta nu
este un lucru supraomenesc. Esţe aceasta o problemă care a fost subliniată ş i accentuară
totdeauna in panegiricele despre viaţa sfinţilor. Ş i în aceasta constă nota de per-
manentă actualitate a panegiricelor mitropolitului Varlaam.
Oricare ar fi tematica predicilor lui Varlaam, majoritatea lor respectă structura
generală a unei predici: introducere, tratare ş i încheiere. între extensiunea pă rţilor
predicii există totdeaunea un raiport direct proporţional. In introducere, autorul
caută să câş tige atenţia Ascultă torilor (captatio benevolentiae), subliniind
importanţa zilei. Ş i de cele mai multe ori face acest lucru, pornind de la un fapt
obiş nuit al vieţii pă mânteş ti. Iată de pildă cum începe predica de la Duminica I-a a
Sf. Post (ff. 36 r- 37 r) : «Cumus-iarna vi(s)cole ş i -vânturi rîci ş i vremi geroase, de
cari ■să îngreuneadzâ oamenii ş i să mtu supîraţi în vremia ernei, ian deca vine
primîvara ei să iuş uredzî de aciale de toate ş i să veselesc, cîce c-au trecut iarna cu
gerul şi s-au ivit primiîvara cu caldul ş i cu seninul, aş e ş i în vremia de demult au
fost vi(s)cole ş i vânturi de scră be ş i de dosîdzi pre oameni ca ş i într-o vreme de
iarnî. Ce iarî strâluci dulce primîmarî ş i liniş te mare într-aceastî dzi de astîdzi, întru
caria nem adunat ş i noi să prîznuim ş i să dă m laudî lui Dumnedză u, că ci c-au
pierdut ereticii ş i mîcitelii (prigonitorii) ş -au înmulţit sventele să boarî, deu înturit
înahi- nâcunia sventelor icoane».
Povestirile şi ilustraţiile folosite în introducerea cazaniilor lui Varlaam, le fac pe
acestea să atragă atenţia chiar cititorilor ş i ascultă torilor de azi, cu toate că
pretenţiile lor faţă de forma ş i fondul unei predici au crescut.
Cu o mă iestrie deosebită de predicator, Varlaam trece pe neobservate de la
introducere, la dezvoltarea temei respective. In tratare mai ales, se vede grija lui
deosebită de a explica cele mai adânci adevă ruri religioase, prin cele mai sugestive
comparaţii luate din viaţa Obiş nuită a modeş tilor să i auditori. Aş a compară el
venirea Mîntuitorului pe pă -
Glasul Bisericii 7
782 GLASUL BISERICII

mint, cu venirea primă verii, lucrarea Duhului Sfînt asupra credincioş ilor, cu
acţiunea unei ploi binefă că toare, iar Vechiul Testament cu plugarii care pregă tesc
terenul semă nă torului.39 Deci metoda cea mai frecvent folosită de el, pentru a se
apropia mai mult de sufletul ş i capacitatea de înţelegere a creş tinilor să i este
metoda intuitivă . Prin aceasta, predicile sale sînt actuale .ş i astă zi.
Ceea ce mai caracterizează predicile sale este expunerea simplă ş i lipsa
numă rului mare de texte din Vechiul Testament, care ar îngreuia ş i complica
expunerea lor. Acest lucru nu este tot la fel ş i în Cazania 3e la 1581. Dimpotrivă ,
aci abundă textele din Vechiul Testament, cii care dovedeş te temeinicia
învă ţă turilor expuse, dar prin care întrerupe firul expunerii predicilor.
De la tratarea predicii, autorul trece cu aceeaş i pricepere de mai înainte la
încheierea ei, care este în general foarte scurtă , îndeplinind prin aceasta încă una
din regulile omi'letice actuale folosite la compunerea unei predici.
încheierea predicilor lui Varlaam este însoţită de aplicarea practică . Aceasta
nu lipseş te niciodată din predicile lui Varlaam. Prin aceasta el îndeamnă pe
âscultă torii să i ş i o dată cu ei pe toţi cei ce au citit sau au ascultat predicile sale în
cursul celor peste trei veacuri pînă la noi, ca să aplice în viaţa ilor învă ţă turile
moral-creş tine ce reies din aceste predici sau să urmeze calea vieţii desă vîrş ite a
sfinţilor Bisericii noastre. La nici una din predicile mitropolitului moldovean nu
întâlnim o încheiere teoretică , abstractă ş i lipsită de că ldură sufletească . Oricare
ar fi felul predicilor, tema lor, sau structura lor, ele sînt scrise într-un grai limpede
ş i curgă tor, împodobit cu pilde, metafore ş i comparaţii, luate mai ales din tainele
.firii, dar în aceeaş i mă sură cuprind elemente de mare valoare din vieţile Sfinţilor
Apostoli, ale mucenicilor ş i cuvioş ilor. Toate acestea au ifost cu atîta mă iestrie
folosite, încît oricine ar citi ş i azi Cazania, o înţelege deplin ş i îi mîngîie sufletul.40
In cartea sa remarcă m stră duinţa autorului de a-şi exprima ideile ş i sentimentele
în tipare de limbă cît mai frumoase.
Limba Cazaniei sale nu este limlba savantă a că rturarilor ci limba pe care o
vorbea poporul la ţară .41 Era limba statornicită prin tipă riturile coresiene care
circulau încă pe vremea lui Varlaam, la Iaş i. Marele merit al lui Varlaam este acela
că scriind pentru întreaga «seminţie ro-i mfînească », nu s-a abă tut de la tradiţia
stabilită cu o jumă tate de veac înainte de diaconul Coresi. 42
Scrisul lui Varlaam se citeş te ş i astă zi cu destulă uş urinţă , cu toate că au
trecut peste el mai mult de 300 de ani.
Spre a ne da seama mai bine de valoarea doctrinară , frumuseţea limbii ş i
structura predicilor lui Varlaam, în cele ce urmează vom face analiza pe scurt a
oîtorva din ele.
1. învăţă tură la dumeneca întâia a svă ntului post celui mare (;!·. 36 r).
înainte de a da textui pericopei evanghelice care s-a citit la Sf. Liturghie (Mc. i,
45-51), ş i care urmează să fie explicat în cuprinsul acestei cazanii, autorul cîş tigă
atenţia ascultă torilor să i printr-o asemă nare foarte plastică dintre timpul
posomorit al iernii, care e urmat de primă vara aducă toare de bucurie ş i de viaţă
nouă , ş i situaţia Bisericii creş tine dinainte de veacul VIII, când era bântuită de

39 Pr. S. Porcescu, art. cit., p, 853.

40 Pr. T. Bodogae, op. cit., p. 776, ş i N. Iorga, Istorialiteraturii romineş ti, voi. I,
Bucureş ti, 1925, p. 264.
41 Ş t. Ciobanu, op. cit., p. 265.
42 Gr. Scorpan, art. cit., în rev. cit.,, an XVII], voi. XVII, p. 112.
 ARTICOLE Ş I STUDII 783
erezii, când sfintele icoane erau prigonite împreună cu cinstitorii lor, spre
deosebire de perioada de adevă rată primă vară , cînd ereticii au fost învinşi iar
sfintele icoane s-au restabilit din nou în Biserică .
Aceasta este de aJ ti el introducerea predicii. Cuprinsul ei. tratează două
teme. Prima temă tratează despre venirea lui Natanail că tre Hris- tos ş i despre
mă rturia lui. Aci, autorul face un comentar al pericopei evanghelice de mai sus.
A doua parte a predicii sale este destinată învă ţă turii despre Sf.
Cuminecă tură . Este impresionantă capacitatea autorului de a face să fie
înţelească de toţi ascultă torii să i, o învă ţă tură creş tină aş a de adâncă cum este
aceea despre Sf. Euharistie. în acest scop e'l se foloseş te de exemple foarte
potrivite ş i simple din viaţa obiş nuită , cu care face asociaţii. Iată de pildă cum
dovedeş te el că Trupul Domnului este prezent în Sf. Cuminecă tură ş i că În fiecare
pă rticică din pîinea sfinţită este Trupul întreg al Domnului : «De te miri cum se
împarte cîte o îă nîmă care să schimbî pre prestezi ,în· trupul lui Hristos ş i să afli
tot întreg Hristos, cumu-i în ceriu aş iai ş i pre altariu, inirî-te ş i dec(e)astă că un
soare, ce ne luminedzî ş i ne încîldzeş te aice, într-un cas (ceas) iaste deodată ş i în
ceriu ş i pre pîmă nt, şi la rîsă rit ş i la apus ş i în toate laturile lumiei. Asia ş i Hristos
deodatî ş i în ceriu ş i pre pâmă nt întru svă nta liturghie, ca un puternic deistvuiaşte
cu puteria sa cea dumnedzîiasd. Ş i iarâş de te miri că iîn multe pă rţi să împarte
Hristos ş i tot întreg să dî tuturor întocma, nu mai puţin într-una ş i mai mult într-
alta mirî-te ş i dee(e)asta că un glas al mieu iaste ş i în gura me ş i în urechile
voastre tuturor într-un chip. Ş i de te miri că trupul Domnului să frînge bucîţi, că nd
să împarte svă ntul agneţ, darî cum iaste Hristos .întreg în toate bucîţile, mirâ-te ş i
de acesta că nd zdrobeş ti oglinda în mici bucîţi, iară chipul omului nu să
zdrobeş te într-ă nsa, ce în toate bucâţile să vede1 întreg ca ş i în toatî oglinda» (f.
45r-v).
După o tratare destul de concisă , urmează încheierea predicii care este
foarte scurtă dar plină de un îndemn că lduros adresat credincioş ilor, ca să nu se
împă rtă ş ească cu nevrednicie cu Trupul şi Sîngele Domnului, invocând pentru
aceasta cuvintele Apostolului, din I Cor. XI, 28-29.
O predică .în care se oglindeş te personalitatea de ierarh luminat ş i: bun
cunoscă tor al învă ţă turilor Bisericii Ortodoxe, este aceea de la Duminica pă satului
cîmei (f. 22 v). Aceasta este o predică tematică , ce tratează despre venirea
Domnului la ânfricoş ata judecată , care «cu atîte
784 GLASUL BISERieiI
sute ide ai (ani) mai denainte au prorocit prorocii de venir'e Lui» (I. 24 v). In
ea se tratează despre judecata din urmă , care este o problemă fundamentală din
Dogmatica ortodoxă . Cu toată profunzimea acestei probleme dogmatice,
mitropolitul Varlaam reuşeşte să o facă înţeleasă de ascultă torii să i ş i totodată să
le strecoare în suflete iideea de mă reţie a acestui eveniment, dar ş i teama de
pedeapsa Dreptului Judecă tor, ca ră splată a faptelor fiecă ruia. Sînt deosebit de
expresive chiar ş i pentru noi cei de astă zi, cuvintele care ilustrează venirea
Domnului: «Atunci va purcede glasul lui Dumned'ză u în bucinui! acel îngeresc,
carele va bucina de va deş tepta morţii ş i-i va chema la giudeţ că nd să va arîta
diîn ceriu svă nta cruce. .Ş i vor plă nige toţi oamenii pre lume... Atunce să va ară ta
Domnul Iisus Hristos pre noîri, nu preceş te (pe aceş ti) nuîri ce ploaî ce întuneci
soarele, ce pre cei de aur, în toate feliurile de vă psele .podo- biţi ş i frumoş i, cu
oş ti de îngeri nenumă raţi. Ş i înainte lui se vor aduna toate limbile ş i-i va giudeca
cum spune svă nta evanghelie...» (i. 27 r). «Atunce-s vor b'lîstîma pîciîtoşii dzua în
ceia c-au nă scut ş i viîaţa c-au vieţuit. Atunci de groaza lor va plînge ş i ceriul ş i
pă mântul...» (f. 28 r).
Mitropolitul Varlaam îş i dă seama că poate atrage mai uiş or sufletele
credincioş ilor spre pocă inţă , dacă înfă ţiş ează situaţia direct opusă ’a vieţii
veş nice, pline de bună tă ţi spirituale, de care se vor bucura cei' drepţi. Pentru
aceea, el descrie în culori tot atiît de vii ş i această stare: «Iară direpţii să vor veseli
de faţa lui Dummedză u ş i de că ntîrile cele dulfci a îngerilor ş i de fră msiaţe ce va
înflori pre trupul lor ş i de mi- rezma ce va esi diîn vistierele ceriului si de dobînd’da
împîră tiei...» ,(f. 28 v).
înflă că rarea cu care tratează tema acestei predici nu sdade nici în încheierea
ei. Ea este scurtă ş i în ea autorul .dă .îndemnuri stă ruitoare ca credincioş ii să
folosea'scă orice mijlo'c ş i orice moment al vieţii pă mlîn- teş ti — pentru
pregă tirea Hor sufletească în vederea venirii Domnului. Numai aş a ei vor fi pă rtaşi
fericirii celei veş nice ş i a împreună Wieţuirii cu Dumnezeu ş i cu sfinţii ,Să i. Talentul
de adevă rat literat al lui Varlaam se observă cel mai bine în predicia la Sîmbă ta
Mare (dinainte de Si. Paş ti) (f. llOv). «Cuvintele prin care Maica Domnului plînge pe
Mântuitorul Hristos mort, sînt un adevă rat prohod romînesc brodat de cuvintele
strofelor din imnurile Triodului».43 Iată un fragment din acest text: «O, iubit fiiul
mieu, unde laşi maica ta ? Intr-a cui casî mî tre- miţi ? Laş i-mfî decum .fiiul mieu,
ş i de astîdzi mî despart de tine. Darî pre cine voi avi'a agiutoriu ? Pre cine voiu ave
maîngaiare ? Că pre tine, fiiul mieu, am avut ned'iajde, pre tine toţi ş i înmî (mamă )
ş i Dum- nedză u, de agiutoriu ş i de folosire. Darî decmu cine voiu avia în locul ffiu,
fiiul mieu ? Amar mie, să îngurata de mene. N-am tr.as nediajde, fiiul mieu, că nd
tem nîş cut, de una ca ac(e)asta. N-am aş teptat să trag ată ta scră 'bî ş i dosadiî, iiiul
mieu, nice ată ta aJrnar ş i duriiare» (f. 115v).
In general, această predică este una dintre cele mai duioase din întreaga
literatură omiletică romînească veche.
CONCLUZII
Din cele prezentate pînă aci reiese foarte limpede importanţa Cazaniei lui
Varia am din punct de vedere doctrinar, social, al formă rii limbii literare româneş ti
ş i din punct de vedere .omiletic.
Din punct de vedere doctrinar, Cazania lui Varlaam îş i justifică pe deplin
numele să u de «Carte de învă ţă tură », că ci în toate predicile ei autorul dă

43 Pr. T. Bodogae, art. cit, p. 782.

 ARTICOLE Ş I STUDII 785
ascultă torilor să i o învă ţă tură creş tinească bogată ş i pe înţelesul lor, spre a-i feri
pe aceş tia de învă ţă turile greş ite.
Ea a îndeplinit cu succes de-a lungul a> peste trei veacuri, rolul de instructor
ş i de îndrumă tor religios-moral al credincioş ilor de pretutindeni.
Pe c'înd Cazania lui Varlaam eia un .mîj'loc de pă strare a purită ţii credinţei
ortodoxe, Cazaniile ardelene erau un instrument prin care qal- vinismul îş i
introducea ideile s’ale religioase printre credincioş ii ortodocş i. Acesta a fost
motivul principal pentru care arabele Cazanii ale lud Coresi au fost primite de
preoţimea ş i creş tină tatea romînelască cu o oarecare rezervă în suflet. 44
Nici valoarea ei socială nu ră raîne mai prejos·. Predicile sale prezintă situaţia
de fapt ■a vieţii teelor umiliţi ş i să raci (că ci în special pentru aceş tia au fost scrise
ele), care eflau «veş nic dosă diţi ş i obiduiţi de cei bogaţi».
Pentru a pă stra menirea că rţii sale, Varlaam a prezentat cele mai subtile ş i
profunde învă ţă turi creş tineş ti «pe înţelesul seminţiei romaneş ti de pretutindeni,
într-o limbă îngrijită pentru epoca în care a scris, într-un stil în care abundă
comparaţia ş i metafora»,45 condiţii -pe care nu le îndeplineau Cazaniile dinaintea
iui. Cazaniile de după ea sînt reproduceri mai mult sau mai puţin fidele 'acesteia.
Cazaniile lui Coresi 'sînt caracterizate printr-o exegeză preia subtilă a textelor
scripturistice ş i printr-o limbă mai greoaie decât limba Cazaniei lui Varlaam, cu
mai multe cuvinte stră ine, în special1 slavone. «Forma de expunere a Cazaniei lui
Varlaam are o lă rgime ş i un avînt cum1 nu se mai întîlnise pînă atunci în literatura
noastră religioasă ş i cum· nu se va mai întâlni multă vreme...». 46
Claritatea limbii, frumuseţea stilului, simplitatea expunerii, conciziu- nea
învă ţă turilor Cazaniei lui Varlaam sînt superioare Cazaniilor precedente. Cazania
sa este un important pas înainte în procesul de introducere a limbii romîne în
biserică , aducînd totodată un aport deosebit la formarea limbii literare româneşti.
Toate aceste calită ţi amintite mai sus sînt premisele care-i înalţă ş i mai mult
locul ,în literatura noastră bisericească . Acu spus acestea pe considerentul că
valoarea unei predici sau a unei că rţi de predici este cu atât mai mare, cu cât
cuprinde învă ţă turi mai folositoare ş i sînt expuse într-o formă mai atră gă toare, ca
prin acestea să -ş i poată îndeplini scopul ei : luminarea minţii, cultivarea inimii ş i
întă rirea voinţei, spre a îndrepta viaţa credincioşilor după poruncile Domnului
nostru Iisus Hristos.
Oît priveş te aspectul formal al (predicii, observă m că Varlaami nu pleacă
pentru 'tratarea temei Cazaniilor sale numai de la pericopa evanghelică a zilei
respective, ci o mare parte dintre ele sînt predici tematice. Este acesta un pas
înainte 'faţă de Caizanii'le anterioare, în special cele ardelene, că ci prin predica
tematică se poate ţine mai bine seama de necesită ţile sufleteşti ale credincioş ilor
care o audiază , predica tematică putîndu-se adapta mai uş ori la condiţiile
înconjură toare, decît omilia exegetică .
Nu trebuie să uită m nici de panegiricele din Cazania lui Varlaam, că rora nu li
s-a dat o aş a mare importanţă , în nici una din Cazaniile de pînă la el.
Luate la un loc toate, Cazaniile, atît din duminici cit ş i de la
'să rbă tori, dau că rţii romiîneş ti de învă ţă tură a mitropolitului Varlaam înfă ţiş area
unei că rţi corriplete de predici.

44 Vezi mai pe larg, Gr. Scorpan, ari. cit., în rev. cit., an. XIII, nr. 1-2, pp. 552-560.
45 Pr. S. Porcescu, ort. cit., p. 853.
46 N. Iorga, op. cit., voi. I, p. 264.
786 GLASUL BISERICII

Structura Cazaniilor lui Varlaam (afară de unele excepţii), raportul perfect

dintre extensiunea pă rţilor componente ale lor, coeziunea- dintre ele sînt
superioare întregii literaturi omiletice romineş ti — pînă la
Didahiile mitropolitului muntean Antim Ivireanul. 47
Ca rezultat al însuş irilor superioare ale Cazaniei vlă diculuî Varlaam
ş ial însemnă tă ţii ei deosebite pentru istoria predicii româneş ti din veacuy-
rile XV, XVI ş i XVII, ea a înregistrat de-a lungul anilor o ră spândire mai largă decît
oricare altă carte romînească veche, fiind izvorul din care s-au inspirat toate
celelalte Cazanii de după ea.48 Ea a fost cunoscută ş i folosită cu multă dragoste
de vlă dici, de preoţi ş i de intelectualii mireni. Ş i astă zi mai sînt credincioşi bă trîni,
care cer preotului lor ca în, loc de predică să le citească din foile vechi, unse ş i
rupte, ale Cazaniei marelui mitropolit moldovean.
Circulaţia ei în decursul sutelor de ani, a confirmat ceea ce însuş i mitropolitul
scrie în Predoslovia ei, îndreptînd cartea că tre «toată seminţia romînească (de)
pretutindene... ca să hie ca un dar limbii româneş ti». 49
Pentru toate 'acestea, Cazania a ră mas un monument pe care Varlaam ş i l-a
dă ltuit singur în istoria spiritualită ţii ş i literaturii romîneşti.
CHIŢ U I. VIOREL

47 N. Cartojan, op. cit., p. 112.

48 Textul Cazaniei lui Varlaam a fost reeditat pînă acum în peste 20 de ediţii complete sau parţiale
(vezi Pr. Paul iMihail, Circulaţ ia Cazaniei Mitropolitului Varlaam în Biserica Romînească , art. în rev.
«Mitropolia Moldovei si Sucevei», an. XXXIII (1957), p. 824).
49 Pr. Paul Mihail, art. cit., p. 826.
 ARTICOLE Ş I STUDII 787
7. I. Minea, Din istoria culturii romîneş ti, Iaş i, 1935, p. 36.
20. N. Iorga, op. cit., voi. 1, ed. II, Bucureş ti, 1926, p. 322.