CONSULTAIE

25 martie 2003. Afar este o zi minunat, soarele strlucete. Eu m aflu în birou inându-m de cap. îl simt greu
ca plumbul. Mai înainte îmi spuneam: nu trebuie s primesc pacieni individuali. M conectez ca pentru o întreag
grup, fr nici o pregtire. Schema e aceeai. O pacient bolnav de cancer, mi s-a fcut mil de ea, am hotrât s o
consult. Care este rezultatul? Firesc: ea nu a îneles deloc ce i-am spus. Acum îmi crap capul i încerc s trag concluzii.
îmi aduc aminte de telefonul de la Moscova. O femeie a cutat telefonul meu i m-a rugat insistent s o consult.
Fiica ei moare de cancer. Receptorul 1-a ridicat o cunotin de-a mea care mi s-a adresat:
— îi spui ceva?
Sentimentele nu-mi permit s rspund. Eu dau din cap în mod negativ. Cunotinei mele i se ridic sprâncenele.
— Poate totui îi spui ceva, îi moare fiica.
— Nu am s-i spun nimic acestei femei.
Iar dincolo, femeia plânge în hohote i continu s m roage suspinând. Cunotina mea continu s in receptorul
adre-sându-mi o întrebare tcut. Iar eu cedez. Primesc informaia dup voce i ieind în câmpul femeii, într-o
fraciune de secund totul devine clar. Este vorba despre o ur slbatic fa de brbai. De ce, când? Pot s nici nu m
uit.
— Transmite femeii, - spun eu, - c pentru început s
elimine preteniile fa de brbai.
El îi transmite ei cuvintele mele. Apoi face ochii mari i pune receptorul înapoi.
— tii ce mi-a rspuns?
— îmi închipui - rspund eu.
— Ea a spus: de ce s iertm aceste lepdturi i ticloi?
— Acum m înelegi de ce nu am vrut s vorbesc cu ea?
Din pcate, la numeroase persoane, toat energia se consum pentru a cere, revendica i implora. Salvarea
se afl în jurul nostru. Ea exist pretutindeni. Dar noi nu vrem s-o acceptm, noi cerem ca s ni se dea,
iar când ni se d o aruncm la o parte i cerem ceva nou, ceva „eficient". M întorc la telefonul de azi.
 — Ai fost dumneavoastr la consultaie? - o întreb pe
femeie.
— Am fost, dar aceasta a fost o consultaie la telefon. Am
citit crile i m-am uitat la casete.
— Bine, ascultai-m cu atenie. Tot ceea ce o s vd, am s
v spun. în câmpul dumneavoastr exist moartea a doi copii.
Din cauza aceasta avei probleme puternice în domeniul gine
cologic. Neacceptare total a situaiei traumatizante. Zdrunci
narea nivelului material i spiritual o depii linitit, pstrând
iubirea. înjosirea vieii, a dorinelor, a speranelor pentru dum
neavoastr deocamdat constituie obstacole de netrecut. V-ai
dezis de iubirea fa de so prin care vi s-au dat suprri i înjo
siri. V-ai dezis de iubirea fa de so pentru c el nu a cores
puns idealurilor i speranelor dumneavoastr. Dumneavoastr
ai simit depresie, nemulumire fa de soart i lipsa de dorin
 de a tri. Avei copii?
— Da, am un copil, l
Eu am dat din umeri: poate veni i al doilea.
— Nu ai învat copilul s îi pstreze iubirea. Pentru el
orice zdruncinare este mortal. Se va dezice de iubire atât fa
de sine cât i fa de alii. De aceea suntei bolnav. Ai îneles
totul?
în loc de rspuns - tcere. Eu am ateptat un timp, apoi am repetat întrebarea. în loc de rspuns - o pauz
îndelungat.
— Aa, pe am de fcut, - în sfârit s-a încumetat s
rspund femeia, - s m rog?
— Dumneavoastr înelegei oare ce înseamn rugciunea?
Aceasta nu este cerirea sntii de la Dumnezeu. Aceasta
înseamn nzuina ctre Dumnezeu i unirea cu El. înseamn
pstrarea legturii cu Dumnezeu atunci când se rupe legtura
cu umanul. înseamn pstrarea iubirii în orice situaie de boal.
învai-v acest lucru iar apoi, prin rugciune învai-i i pe copiii dumneavoastr.
 — Am cancer uterin, - rspunde femeia, - mi s-a propus
chimioterapie, dar nu prea am încredere în ea.
— Chimioterapia înseamn înjosirea vieii i a dorinelor.
Dac nu simii team i depresie în timpul tratamentului, ea d
rezultate minunate. Dar, în cazul dumneavoastr, întrucât
problemele nu rezid în dumneavoastr ci în copii, efectul va fi
mai degrab slab.
— Eu simt acest lucru, - spune femeia. - Totui, spunei-mi,
ce am de fcut?
Acum tac eu. Deodat am auzit glasul ei în surdin:
— Ai putea s-i spunei soului meu ce mi-ai spus i mie?
Eu am priceput de ce m-a rugat acest lucru. Ea nu m-a
îneles pe mine de la bun început i nu m înelege nici acum. îmi iau inima în dini i sunt de acord.
— Bine. Dai-i receptorul soului. - Auzind glasul lui încep
s explic: - Soia dumneavoastr acum nu m aude i nu îne
lege. Ea este plin de temeri i frmântri. Pentru a ne adresa
lui Dumnezeu este nevoie s eliminm tot ceea ce este uman.
Trebuie s ne eliberm de fric, s eliminm frmântrile i s
uitm de regrete. Trebuie acceptat tot ceea ce s-a întâmplat i
tot ce se va putea întâmpla. Trebuie s v eliberai de ataa
mentul pentru cei apropiai, membrii familiei, pentru sine i
viaa proprie i s rmâi în singurtate interioar complet.
Pentru a ne uni cu Dumnezeu, trebuie s întrerupem toate leg
turile, mcar pentru o perioad scurt. Soia dumneavoastr nu poate face acest lucru. încercai s-o ajutai. Nu v
frmântai pentru viaa ei, eliminai temerile. Nu v rugai pentru sntatea ei, pentru viaa ei. Acest lucru poate
numai s duneze. Rugai-v ca ea i copiii dumneavoastr s pstreze iubirea de Dumnezeu atunci când pierd
sntatea i viaa. Eliberai tot ceea ce v leag de nivelul sentimental, - suprrile fa de femei, nemulumirea de
sine .a.m.d. S tii s simii Divinul care v va însoi i v va îndrepta.
închid telefonul. M doare capul. Am un gol în suflet. Se pare c trebuie s tii nu numai s ajui dar s i primeti
ajutor. Nu este voie s-1 ajui pe acela care nu este pregtit pentru aceasta. Ajutorul pentru el trebuie s fie minim
altminteri pentru problemele lor o s pltesc eu. Nu pot s scap de obiceiul de a da omului tot ceea ce tiu eu. Omului
trebuie s-i dai atât cât poate primi. Trebuia s-i spun ei: Dumneavoastr ai renunat la iubire, ai înbuit-o.
Dumneavoastr nu ai învat copilul s iubeasc. RetriirVT viaa, învai-v singur i învai i copilul. La
Durrinezeu nu trebuie s renuni niciodat. Indiferent la ce nivel s-au rupt legturile cu lumea, cu viaa, cu fericirea
uman, legtura cu Dumnezeu trebuie s existe în permanen.
Continuu s m in de cap, m uit la curtea interioar invadat de soare: pretutindeni bltoace murdare,
ghea, zpad în curs de topire. Mi se adreseaz colaboratoarea.
— La dumneavoastr la consultaie vrea s vin o femeie al crei copil mic are o tumoare canceroas, neuroblastom
între rinichi i ficat.
— Cum o cheam pe femeie - întreb eu. Colaboratoarea mi-
a comunicat.
Eu vd în câmpul acestei femei moartea copilului ei. Autoarea - mama. Dependena ei de nivelurile superioare
de dorine este imens. Este o idealist incorigibil. Critic în permanen oamenii i mediul înconjurtor.
— Transmite pacientei, - o rog eu uitându-m pe fereastr, -
s elimine judecarea oamenilor. Toi oamenii sunt copii. Noi
toi ne împiedicm i învm s mergem. Pentru a pstra iubi
rea trebuie s învei s iubeti imperfeciunea. Restul afl la
consultaie.
LUCRUL ASUPRA PROPRIEI PERSOANE

înainte eu, percepând problema, ra-am strduit s-o rezolv

deodat i am încercat mintal s-o cuprind în întregime. în plan
subtil a aprut o suprasolicitare irrjeffs, care cu timpul putea s se
transforme într-o îmbolnvire grav. Organismul de îndat a dat o
reacie de aprare - a aprut apatia i lipsa dorinei de a se mai
ocupa de aceast problem. Ceea ce înseamn pierderea oricrui
curaj. A trecut un timp. Situaia m-a împins din nou spre
problem. Fr s vreau, eu rezolvam o mic parte, apoi o alt
parte, apoi puin mai mult deja pe msura forelor mele. Dup
aceea, fr nici o încordare i grab, eu am rezolvat toat
problema. Literalmente la fiecare expunere oamenii îmi spun
unul i acelai lucru: „Am citit toate crile, am vizionat casetele
video - fr nici un rezultat". înainte eu rspundeam: -Exist
suficiente informaii. Dac alii rezolv cele mai grele probleme,
de ce nu putei s-o facei i dumneavoastr?
 Apoi mi-am spus: Dac omul nu poate înseamn c el nu dorete luntric. Dac el subcontient nu dorete s lucreze înseamn c nu înelege ceva,
are o atitudine incorect fa de sine i fa de lume. Eu trebuie s-1 ajut. Acum eu îi sftuiesc altfel: începei s v depii pe dumneavoastr îniv în
mod treptat. Luai o anume sarcin. De exemplu: azi nu voi gândi ru despre nimeni. Voi vedea în toate voina Divin.
Chiar dac procesul dureaz o fraciune de secund, în aceasta exist un început, dezvoltare i finalizare. în plan subtil în acesta este inclus
trecutul, prezentul i viitorul întregului univers. Dac orice proces are un început i un sfârit înseamn c i universul are un început, dezvoltare i
reîntoarcere la punctul de pornire, adic are sfârit. în fiecare pas al omului se ascunde întregul drum pe care 1-a parcurs i trebuie s-1 parcurg,
învai s facei un pas i atunci vei parcurge întregul drum. „Ochii se îngrozesc iar mâinile înfptuiesc" - spuneau înaintaii notri. „Frica are ochii
mari." Ochii, altfel spus contiina noastr posed o energie prea mic. Pentru rezolvarea oricrei sarcini este necesar ca pentru un anumit timp
s frânm contiina i s ne cuplm la iraionalism. Aa cum spun pictorii, o pictur trebuie început cu sentiment, intuiie i terminat cu contiin
i pricepere.
Eu sftuiesc femeia care nu poate s accepte comportamentul soului ei urmtoarele:
— La început s rezolvai numai o sarcin. învai s v privii soul ca pe un copil indiferent ce ar fi fcut el. Dac iubirea dumneavoastr nu se
înfrâneaz i nu se clatin nici pentru o secund atunci putei s trecei la dialog i educaie. Pentru multe femei acest lucru se prezint în felul urmtor:
„Eu nu vreau ca el s bea i el nu trebuie s fac acest lucru". Adic dorina ei este de neclintit i iat c soul trebuie s se schimbe. Educaia înseamn
ajutor acordat altuia. Dac soul bea înseamn c lui îi este ru. Deci, trebuie s te schimbi tu însui i s ajui s se schimbe i el. Multe femei nici
nu-i închipuie cât de uor este s schimbi o alt persoan dac te schimbi în profunzime pe tine. Trebuie s faci numai primul pas spre schimbare. Pasul
nu spre pretenii ci spre iubire. în univers nu exist nici motiv nici cauz care ar putea s justifice dezicerea de iubire. Noi le crem singuri pentru noi
supunându-ne în faa contiinei i dorinelor.
înainte, când în sufletul meu s-a nscut frica, eu am creat situaii mai accentuate. Cu cât m-a cuprins mai puternic sentimentul fricii, au atât mai mult
mi-am închipuit situaii mai groaznice, de comar.
Cum judec un so gelos? La mine a aprut sentimentul geloziei, înseamn c soia mea m îneal. i cu cât este mai puternic în mine acest sentiment
cu atât mai incorect se comport soia mea. Acesta este principiul gândirii occidentale, întrucât contiina este secundar, înseamn c dac a aprut o
oarecare idee sau sentiment atunci acestea sunt nscute de evenimente petrecute. în Orient exist o alt atitudine fa de contiin întrucât acolo ea este
primordial. Dac omul are în sinea lui o oarecare idee sau un sentiment înseamn c neaprat trebuie s aib loc un eveniment analog. Dac privim
aceast situaie în mod îngust atunci nu este posibil s înelegem dac au dreptate unii sau alii. în plan subtil primordial este contiina, în
plan exterior - situaia. Sentimentul i contiina constituie situaia. Aici se poate pune semnul egalitii cu adugarea unui anumit coeficient.
Sentimentul devine situaie iar situaia se transform în sentiment. Când ne aflm într-o situaie nefavorabil care provoac fric sau suprare iar
prin iubire pstrm unitatea cu Dumnezeu atunci încetm s fim robii situaiei. Când în suflet apare neîncrederea în sine, o fric incontient,
îndoiala i depresia, noi, nzuind ctre Dumnezeu i pstrând iubirea, încetm s depindem de ideile i sentimentele noastre. în aceasta const
esena dezvoltrii. în fiecare secund, noi depim dependena de lumea înconjurtoare, de dorinele noastre, de contiina noastr. Dar facem acest
lucru nu printr-un salt gigantic ci pas cu pas. „Calea este învins de cel care pete pe ea", - spuneau anticii. Important este s nu
se opreasc.
 Acum, îns, contiina mea trece la probleme zilnice. Intru în birou i m interesez de probleme actuale.
A sunat o femeie. La copilul ei se înrutete brusc situaia. i tocmai dup consultaie. Ea este îngrozit. Crede c nu a
fcut ce trebuia.
M aez lâng birou i formez numrul de telefon. Aud glasul femeii care îmi povestete despre faptul c rezultatele analizelor copilului sunt
mult mai rele. Doctorii insist s-1 interneze imediat i s înceap un tratament activ. Eu îmi aduc aminte: copilul sufer de o dezvoltare patologic a
rinichilor.
— Ce s fac? - întreab mama. - Analizele sunt pur i
simplu îngrozitoare.
— Câmpul copilului este normal, - spun eu, - i exist o
îmbuntire evident, are loc pur i simplu o purificare
obinuit. O asemenea purificare are loc atunci când oamenii
citesc crile mele sau vizioneaz videocasetele. Dei eu v
consult prin telefon, credei-m, exist suficiente informaii
pentru a v aduce în ordine pe dumneavoastr i pe copil.
— De fapt enurezisul i-a trecut, - spune cu glas aprobator
femeia.
— Vedei dumneavoastr, noi doi conversm de aproxi
mativ cinci minute iar enuiwisul a trecut. Starea exterioar a
copilului s-a îmbuntit. i de fptuirea va avea loc purificarea
eu v-am prevenit. în legtur cuiinalizele, v repet înc o dat,
nu merit s intrai în panic. Continuai s lucrai asupra
dumneavoastr, vorbii cu medicii iar peste un timp repetai
analizele.
Ea îmi mulumete i pune receptorul în furc. Peste câteva zile sun o cunotin de-a ei i îmi spune c rezultatele analizelor repetate sunt pur i
simplu minunate.
— M-a mai sunat cineva? - o întreb pe colaboratoare.
— A sunat mama fetiei care era s fie violat. Starea fetiei
s-a înrutit brusc, se comport în mod agresiv.
Ce dorete mama, - m minunez eu - ca dintr-o dat,
fr chinuri, s dispar toate problemele? Pe aceast femeie o
deranjeaz propriile sale stereotipuri. A venit la consultaie la
vindector, a pltit banii iar vindectorul trebuie s o lecuiasc într-o clip. Dup edin trebuie s aib loc o îmbuntire clar i susinut i
eliminarea problemelor. Ea uit ceea ce a citit în crile mele: la consultaie pacientul primete o îndrumare, la consultaie are loc accelerarea tuturor
proceselor, la consultaie întreaga murdrie din profunzime se ridic la suprafa.
Cu cât dorete omul mai mult s se schimbe cu atât mai repede i mai uor se desfoar însntoirea. La început noi purificm sufletul iar în
acest caz pot s aib loc suferine fizice. Când noi dorim s vindecm numai corpul atunci mai bine s ne adresm unui chirurg. Deci, cum putem s
condamnm un pacient cruia în decurs de o sut de ani medicii i-au confirmat: „Eu îi dau o tablet, praf, plante i va avea loc o minune, te vei
vindeca"! i cu cât mai mult se dezvolt medicina, cu atât mai vehement ea convinge despre faptul c trebuie s depun din ce în ce mai puin efort
pentru vindecare.
Medicina a tratat întotdeauna numai corpul fr s îneleag c prin corp noi influenm i sufletul. Religia a tratat sufletul i prin aceasta a influenat
corpul. înainte religia, pentru a ajuta sufletul, a permis o atitudine îngrozitoare fa de corp înfrânând necesitile acestuia i câteodat chiar
distrugându-1. Azi medicina, pentru a ajuta corpul, ptrunde din ce în ce mai activ în structurile sufleteti, distrugându-le. Crete pragmatismul iar
medicina devine din ce în ce mai mult fr suflet. Corpul este îns legat de suflet iar sufletul de corp. în medicina occidental corpul se situeaz de
câteva ori mai presus de ceea ce se numete suflet i contiin. De dragul sntii prii mai mari se poate ajunge la distrugerea prii mai mici.
întrucât contiina este secundar iar corpul este primordial, noi, orice s-ar întâmpla, trebuie s salvm corpul, iar dup aceea salvm contiina. Pentru
un chirurg acest raionament este pe deplin acceptabil. Cu cât se va simi mai bine corpul, cu cât i se vor satisface mai mult necesitile, cu atât mai bine
va fi pentru contiina i sufletul omului.
Experiena istoric arat îns puin mai diferit. Corpul i sufletul sunt legate dar ele se mic în direcii diferite. Dac ridicm o coal, îmbrcm
copilul în uniform colar, gsim pedagogi buni aceasta va duce la dezvoltarea lui. Dar dac nu oferim copilului bazele moralitii care se obine în
primul rând prin limitarea dorinelor sale, dac nu-1 învm s aib grij de alii prejudiciindu-se pe sine, atunci principiul fizic, transfe-rându-se asupra
celui sufletesc, nu d creaie ci distrugere. Dac omul pete o nenorocire, dac el este bolnav acestea sunt legate nemijlocit de starea sufletului
su. Cu boala se poate lupta acionând asupra corpului i acionând asupra sufletului. Sntatea sufleteasc - mai devreme sau mai târziu înseamn
sntate fizic. Sntatea fizic nu înseamn nici pe departe întotdeauna un suflet sntos. Acestea înseamn urmtorul lucru: pentru a depi boala
este necesar în primul rând s ajutm sufletul omului i abia apoi corpul su.
Sufletul se purific prin iubire, prin care noi ne unim cu Dumnezeu i prin durerea renunrii la uman. Atâta timp cât ajutorul dat corpului nu duneaz
sufletului, medicina ajut, îns dac pentru pacient interesele corpului se situeaz pe prim plan - medicina, fie este neputincioas, fie duneaz
sufletului. Muli, chiar i acum, se roag pentru sntate sau s-i îmbunteasc propria soart. Atunci se nate frica pentru propriul corp, pentru
propria via, apar îndoielile i depresia. Frica i ateptarea sunt strâns legate. Cu cât este mai puternic omul, uitând de suflet, concentrat asupra
bunstrii fizice, cu atât mai puternic ateapt el însntoirea grabnic, cu atât mai mult încercarea de a se însntoi este zadarnic. Frica este
indicatorul necredinei în Dumnezeu i al dezicerii de iubire.
Eu le explic pacienilor în felul urmtor:
Dumneavoastr v vei putea schimba numai prin renunarea la uman i trecerea sprijinului Ia Divin. Adresându-v lui Dumnezeu, dumneavoastr
trebuie s v aflai într-o stare de singurtate interioar absolut. Lâng dumneavoastr nu trebuie s se afle nimeni din cei apropiai. Nu trebuie s
fie nimic din ceea ce v bucur sau din ceea ce v întristeaz. De aceea, înainte de a v adresa lui Dumnezeu renunai la toate, atât cu corpul cât i cu
sufletul i cu spiritul. Când ateptai un oaspete, aranjai camera în aa fel încât aceasta s corespund gusturilor i dorinelor acestuia pentru ca el s
poat locui acolo. Sufletul dumneavoastr este o camer. i pentru ca s intre Divinul acolo trebuie s existe iubire. înseamn c dac noi dorim s
ne adresm lui Dumnezeu, în suflet trebuie s existe sentimentul iubirii. Dac în el domnete frica, depresia, regretul, contactul nu are loc.
Dumneavoastr ai vzut cum se lanseaz o rachet? Ea nu poate fi lansat fr combustibil. Iar apoi când ea se înal pe orbit, rezervoarele de
combustibil se arunc. Ele încep s încurce. La fel i noi. La început înelegem c iubirea de Dumnezeu ne d sntate, bunstare i dezvoltare. Noi
nzuim spre Dumnezeu din dorina de a fi sntoi, fericii iar dup aceea trebuie s înceteze s ne frmânte sntatea i bunstarea noastr. ../-"""
Trebuie s simim c unirea cu Dumnezeu înseamn fericirea suprem. De dragul acestei fericiri nzuim ctre El. Pentru a pi pe treapta
urmtoare noi trebuie s renunm la trecut. Omul începe s I se adreseze lui Dumnezeu la început pentru a-i salva corpul su iar apoi pentru a-i
salva sufletul su i numai dup aceea dezvoltarea unitii cu Dumnezeu devine o necesitate permanent i fericire. Ieri am fcut primul pas spre
aceasta, azi vom face al doilea, iar mâine al treilea.

TIINA I RELIGIA

Prin ce se deosebesc sectele totalitare de religiile mondiale? Se pare c dup comunicarea cu martorii lui Iehova, cu militanii din
secta oamenii lui Muna, pentru a ne restabili, este nevoie de un an i jumtate, atât de puternice sunt influenele negative. De ce oamenii
permit s le fie omorât sufletul? Cine ajunge în asemenea secte?

Cu câteva zile în urm, la Moscova, am oprit maina pentru a putea ajunge în centrul oraului. oferul a fost un om comunicativ i amabil.
— Dumneavoastr unde mergei? - m-a întrebat cu
curiozitate el.
— La baie, - am rspuns eu. - De obicei tot ceea ce
considerm noi plcere, duneaz sntii dar baia în acest
context este o excepie: este i plcut i util. Curios - constat interlocutorul meu. - Dorii s aflai
mai multe despre via?
 — Cu plcere.
_ Aici în torpedou am o carte intitulat „Dianetica". Eu v-o
pot vinde imediat.
_ i de fapt ce este aa de deosebit în aceast carte?
_ Când o vei citi, o s v deschid capacitile dumnea
voastr ascunse. Vei putea s realizai liber toate dorinele
dumneavoastr. Iat c dumneavoastr mergei la baie pentru
ce? Pentru a obine o plcere, nu-i aa?
— Foarte corect, - zâmbesc eu.
— Iat, creatorul dianeticii, Habbard, a întrebat: „Care este
esena fericirii umane"? i tot el a rspuns la aceast întrebare:
„ S simi o mic parte de extaz". Iat, în felul acesta, dac vei
citi aceast carte, vei tri în permanen un extaz întrucât vei
obine uor tot ceea ce vei dori.
— O s am mai muli bani? - arunc o privire nevinovat
ctre el.
— Vor fi fr doar i poate, - zâmbete interlocutorul meu.
— Voi deveni mai detept? - întreb intrigat.
— Natural. Toate posibilitile dumneavoastr latente vor fi
deschise.
— i o s fiu mai sntos?
— Obligatoriu, - rspunde el convingtor. - Vedei, eu
vorbesc cu dumneavoastr în timp ce scot din torpedou cartea
i în acelai timp conduc maina cu vitez mare. Eu pot s conduc maina zilnic doisprezece - cincisprezece ore fr s obosesc. Toate acestea
demonstreaz sntate.
Eu privesc istovit prin geamul mainii Moscova prim-vratic. In acest moment triesc o frântur de extaz. întreaga situaie îmi amintete de o
anecdot cunoscut. Când la un rus „nou" întristat vine în zbor necuratul i spune:
— „Ce, i-e ru"?
— Nu, mult mai ru, - rspunde rusul „nou". - Afacerea nu
merge, maina zdrngne i nu e nici o perspectiv.
 — Am pentru tine o veste plcut, - îi comunic necuratul.
Poi s primeti o vil la Miami, zece milioane de verziori în
Elveia i o main nou Mercedes 600 sub fereastr.
— Aa-aa, - se învioreaz „noul" rus. - N-ai început ru.
i ce trebuie s-i dau în schimb?
Necuratul d din umeri:
— în schimb s-mi dai sufletul tu nemuritor.
Rusul „nou" se uit chiorâ i suspicios la el i se scarpin la ceaf:
— Simt c vrei s m tragi pe sfoar, care e problema? Nu
pot s îneleg."
în primele dou cri ale mele am descris situaia legat de vampiri. îmi amintesc, un prieten mi-a povestit o istorie despre o femeie care îi ia periodic
parteneri de afaceri numai brbai. Le pltete bani serioi, mult mai mult decât se ateptau acetia. Dup un timp, partenerii de munc se
îmbolnvesc i mor. „Muierea are un temperament turbat, - a observat prietenul meu, - brbaii nu rezist". „Aici are loc un alt mecanism,
- am rspuns eu. - Ea îi ademenete pe acetia cu banii. Sufletul lor începe s depind de ea. Deci se poate vampiriza nu numai sntatea i soarta ci
i psihicul i capacitatea." „i cum. Dumnezeu nu o pedepsete pentru c ea omoar oamenii?" „Dac exist acela care este gata s-i vând sufletul
înseamn c se gsete unul care este gata s-1 cumpere", - am rspuns eu.
în interior omul poate fi deschis pe deplin numai lui Dumnezeu. Despre acest lucru se vorbete în Vechiul i Noul Testament. Iubirea de
Dumnezeu este mai presus de toate. A te închina unui om dac el are bani, dac e iste i talentat, dac e frumos, dac este rud, dac are grij de tine -
asta înseamn deja, într-o oarecare msur, vânzarea sufletului tu. înseamn c acest lucru va fi înfrânat prin nenorociri, boli i altele.
oferul mainii m sustrage de la aceste idei.
— Vedei dumneavoastr, pe bord am fixate nite foi. V
druiesc o foaie. Pe ea gsii adresa i putei intra în centrul
nostru: vei fi supus unui test i vi se va pune un diagnostic. -
Caracterul dumneavoastr se va schimba în bine. Avei
probleme cu caracterul? Deci, s zicem c nu v place propria
persoan.
— Desigur c am. în primul rând m irit, - rspund eu.
— în acest caz eu am pentru dumneavoastr o noutate
plcut, - reacioneaz vioi interlocutorul meu. - Datorit
acestei cri dumneavoastr, într-o perioad scurt, vei putea
schimba caracterul dumneavoastr i s devenii un alt om. Eu însumi am fost teribil de iritabil, aproape c m apuca furia dintr-odat. Acum eu
sunt cu totul alt om, linitit i rbdtor.
 — Interesant, - spun eu rsfoind cartea, - foarte interesant.
— Cum rmâne, cumprai sau nu cartea? - se intereseaz
voios oferul.
— E cam complicat, tii dumneavoastr. Eu ieri am muncit
mult, m doare capul, a dori numai s ajung pân la baie.
— Ei bine, cum dorii, - rspunde fr grij oferul conti
nuând s conduc.
„Interesant cum arat câmpul lui", - m gândesc eu. îl diagnostichez i vd o imagine curioas. Coconul energetic general nu e ru, nivelul
energiei este înalt. Dar iat c structurile subtile ale viitorului arat de parc ar fi arate cu tractorul. Adic acest om bun, plcut, triete cu iluzii.
Transformrile proprii, schimbrile au loc la nivelul de suprafa. Are loc arderea resurselor strategice. Judecând dup toate, va rezista un timp
oarecare i într-adevr îi vor merge bine afacerile, dar apoi, dac nu va gsi elevi care s arunce asupra lui rezervele strategice ale sufletelor lor, atunci
o s-i fie ru. Dac omul înceteaz s produc i doar consum, el este condamnat indiferent cât energie ar fi acumulat.
Cel mai curios lucru este faptul c deja în main a început s m doar gingia puternic. i acest lucru a continuat înc un timp chiar dup ce m-am
desprit de ofer. M-am examinat i m-am minunat: asta îmi trebuia mie? explozia dorinelor, concentrarea asupra lor. „S te gândeti numai cât de
greu este s depeti delsarea, neglijena din noi - zâmbesc eu. – Cu capul îneleg totul dar sufletul alearg opind dup acest om care mi-a
promis bani, sntate, capacitate i succes".
Aceast situaie mi-a permis s îneleg cu ce difer secta de religie. Divinul în om nu se poate distinge, el intr în contradicie cu umanul atunci când
are loc închinarea în faa contiinei i a dorinei, când esena vieii devine fericirea prin înfptuirea dorinelor.

Eu îmi amintesc bine de momentul când un examinator m-a întrebat Ia optsprezece ani: "Ce înseamn pentru dumneavoastr fericirea?" Mi-am
adus aminte c spunea cineva c fericirea înseamn s te scarpini când te mnânc, iar eu am proferat un adevr: „Esena vieii const în satisfacerea
dorinelor". El s-a uitat la mine straniu dar nu mi-a zis nimic. Acum îneleg de ce. Pentru a percepe Divinul trebuie s renuni la contiin i dorin.
Religia înva s depeti dependena de contiin i dorin. Secta, dimpotriv, merge în întâmpinarea dorinei. Cine intr în sect? Oamenii care au
o dependen puternic de uman. Unii au o dorin imens de a-i simi superioritatea asupra altora iar în via ei sunt în permanen înjosii. Un
asemenea om se strduiete s ajung fie la o coal ocult fie la un cerc al contactorilor sau în sect unde el se simte mai înelept, mai ptrunztor
decât alii: „Eu sunt iniiat, eu tiu, iar dumneavoastr nu". In loc de depirea dependenei de contiin are loc amplificarea acestei dependene.
Natural, cu timpul psihicul i destinul se destram. Omul devine în întregime prizonierul complexelor sale. Ce înseamn complexul? înseamn o imens
i ascuns dependen de dorine i contiin. Unuia îi este fric de toate, altul se afl în permanen în depresii, al treilea nu este mulumit de nimic,
al patrulea se supr pe toi, al cincilea este gelos, al aselea condamn. i cu cât mai mult se adâncesc complexele cu atât mai greu trece situaia
traumatizant. Se acumuleaz din ce în ce mai mult emoii negative în suflet. O asemenea situaie e de nesuportat, ea poate fi oprit prin boal, prin
alcoolism i narcomanie.
Când omul intr în sect nu are emoii negative. Lui i se promit numai emoii pozitive. Omul încearc acest narcotic i se deconecteaz de lume.
Se întâmpl o minune, nu mai exist durere, nu mai exist conflicte. Are loc o fericire, veselie i bucurie neîncetat. i omul nu observ ceea ce se
distruge în el, - în structurile subtile, se închid canalele iubirii. El tie un singur lucru, c trebuie s pstreze sentimentul fericirii. Emoiile pozitive
nu se tie de ce dispar iar energia este din ce în ce mai diminuat. i iat c atunci când el recruteaz ucenici noi atunci sentimentul de amplificare a
fericirii izbucnete din nou. „Acest lucru se întâmpl deoarece eu fac o fapt bun", -se gândete omul. Se lrgete cercul unor asemenea oameni
fericii, dar omul poate s nu ghiceasc faptul c el absoarbe energia din sufletul lor. Ca rezultat, membrii sectei pot fi împrii în dou grupe: un
numr mic de vampiri i o cantitate imens de donatori. In economie acest lucru se numete principiul de piramid financiar. Aa cum vedem, el
acioneaz strlucit nu numai în economie

ÎMBTRÂNIREA CIVILIZAIEI

Bun ziua stimate Serghei Nikolaevici!

în cretinism incestul este considerat pcat. Nu demult eu m-am conectat la Internet i am descoperit o mulime de pagini tocmai
cu asemenea coninut. Oare oamenii nu-i dau seama ce vorbesc, oare ei nu îneleg c acest lucru este un pcat?

Rezervele strategice principale ale energiei omului precum i a oricrei alte fiine vii sunt îndreptate spre continuarea vieii adic energia principal
este cea sexual. Eu am scris despre faptul c în plan subtil sexul i mâncarea arat la fel. Dac omul nu are o contiin dezvoltat atunci fericirea
material va fi pentru el inaccesibil. Dac omului i se opresc toate simurile atunci el nu poate s gândeasc. Eu am amintit de un fapt cu privire la
înghiirea limbii de ctre yoghini. Orice idee provoac o trepidaie imperceptibil a limbii. Limba este legat de emoiile gusturilor. Copilul
palpeaz cu mâna, atinge jucria cu limba iar emoia se transform în idee. Fundamentul dezvoltrii umane îl constituie energia sexual. Ea, la rândul ei,
provine din unificarea cu cauza primordial.
 Cum are loc procesul de dezvoltare a civilizaiei? Dac tribul triete în pdure nu înseamn civilizaie. Dar atunci când apare la trib concepia
de lume înconjurtoare, înelegerea legilor acesteia, regulile de comportament legate de aceast concepie, atunci este vorba deja de o anumit cultur
i civilizaie. La început civilizaia primete o porie de iubire Divin. i cineva, percepând unitatea cu Creatorul, îi expune concepia sa despre lume.
Aa se nate religia. Religia arat cum s te compori pentru a menine în timp unitatea cu Creatorul. în primul rând prin înfrânarea umanului în
propria dezvoltare. Nu trebuie s existe irosirea poriei cuvenite din iubirea Divin. Fiecare concepie religioas este asemntoare cu o conduct de
ap de un anumit diametru. Consumul nu trebuie s depeasc acumularea. Pe msura dezvoltrii civilizaiei, rezervorul de ap se mrete iar
diametrul conductei se micoreaz. Iar atunci când contactul cu Divinul se micoreaz pân la un anumit minim înseamn c a sosit timpul s
moar civilizaia.
Concurentul principal al Divinului îl constituie bazele fericirii umane. Acesta nu este un nivel material, în el exist prea puin energie i nu
spiritual ci sentimental. Tocmai închinarea în faa aspectului sentimental sexual poate duce la accelerarea dezvoltrii iar apoi la o stingere subit. De
aceea toate religiile mondiale care au pus bazele civilizaiei au indicat înfrânarea dorinelor sexuale. Aceasta a diminuat dependena fa de fericirea
uman i a întrit contactul cu Divinul, adic a mrit longevitatea civilizaiei. Nu înbuirea, ci tocmai înfrânarea atraciei sexuale, a permis
transformarea ei, a ceea ce noi numim dezvoltarea sentimentelor i contiinei. Energia care nu se consum prin sex se îndreapt spre spiritualitate, prin
capaciti i lucreaz pentru dezvoltarea omului.
Atunci când exist iubire i concomitent înfrânarea sentimentului sexual, are loc transformarea umanului în Divin. Noi provenim din Dumnezeu,
noi nzuim ctre El i descoperim în noi Divinul, noi ne întoarcem la Dumnezeu i devenim una cu El. în fiecare fraciune de secund Divinul din noi
se transform în uman. Iar umanul, în mod corespunztor, trece în Divin. Pentru aceasta, îns, nzuina ctre Dumnezeu trebuie s fie mai mare decât
nzuina ctre uman, ctre bazele acestuia, adic spre sexualitate.
în Biblie, pcatul originar se numete tocmai sexualitate. Aceasta este rdcina fericirii umane, este un simbol. Iubirea Divin se transform în cea
uman i apare sexualitatea. Iat de ce s-au ruinat Adam i Eva cu goliciunea lor. Iar arpele din povestirea biblic este ales s ispiteasc pentru c din
timpurile imemoriale arpele este simbolul pericolului i vicleniei: adic procesul de pierdere a Divinului i închinarea în faa umanului are loc pe
neobservate.
Parabolele biblice sunt pline de idei colosale i de înelegere corect. în om sunt foarte strâns legate sentimentul iubirii i rbufnirea atraciei sexuale.
în plan subtil, se pare c se poate vedea o imagine uluitoare. Noi simim atracie sexual fa de orice ne place foarte mult, chiar i fa de obiectele
neînsufleite. Dar tocmai factorii înfrânrii ca pereii vaselor nu permit energiei sexuale s se împrtie ci s se ridice în sus, transfor-mându-se în
sentimente înalte i contiin dezvoltat. Cu cât omul nu leag sentimentul iubirii de sexualitate cu atât mai uor umanul se transform în Divin. De
ce în cretinism se vorbete în permanen despre iubirea freasc? Deoarece dragostea fa de tat, mam, fa de frate i sor înseamn pe de o parte
deschiderea maxim a sentimentului iubirii i transmiterea acestuia, iar pe de alt parte înfrânarea sentimentului sexual. Cu cât mai înalt este
nivelul dezvoltrii omului, cu atât mai amplu devine sufletul acestuia i cu atât mai mult energie conine.
închipuii-v omul care are o atitudine incorect fa de lume. Lui i se diminueaz rezerva iubirii i a energiei. Corpul începe s se destrame. Situaia
împinge omul ctre un comportament just i întrirea contactelor cu Dumnezeu. Cu cât mai repede se îmbolnvete corpul, cu atât mai repede omul
încearc s schimbe ceva în relaiile sale cu lumea. Dac omul va practica exerciii fizice, se va sclda în ap rece, va folosi vitamine, va trece prin
cursuri de tratament profilactic i de însntoire, corpul poate s se menin, dar întrucât nu exist energie începe s se destrame sufletul, poate s
slbeasc memoria, se pot stinge capacitile etc. Cea mai mare amploare energetic o deine sufletul nostru, emoiile noastre. Dac omul îi va antrena
în permanen mintea, îi va dezvolta capacitile, îi va cli trupul fr s aib o atitudine corect fa de lume, poate s înceap destrmarea
sufletului lui, adic începe s piard rezervele strategice i nu cele tactice. Dac îns corpul este legat numai de un singur om, atunci sufletul ca
noiune strategic este legat de întreaga civilizaie.
în cazul destrmrii sufletului se poate tri destul de mult, având o sntate excepional i chiar o soart bun. Deosebit de mult energie se poate
obine prin destrmarea barierelor sexuale. închipuii-v o asemenea situaie: un om s-a îmbolnvit, iar al doilea are o sntate de fier dar acesta a
început s înjure, s trdeze, s aib un comportament imoral. Al treilea are o sntate minunat, el nu înjur pe nimeni, nu trdeaz pe nimeni, dar este
amestecat în activiti sexuale, pe deasupra cu elemente patologice. Dar iat c atunci când oamenii din aceast a treia categorie se înmulesc acest
lucru arat faptul c i-a rmas puin energie civilizaiei i atunci începe stoarcerea rezervelor strategice. Când sentimentul iubirii viziteaz sufletul
nostru, are loc transformarea acestuia în energie. Iubirea i energia se afl atât de aproape una de cealalt încât perceperea fericirii apare i atunci
când în suflet exist o scânteie de energie. Aceast scânteie poate s aib loc nu numai atunci când noi ne atingem de iubire, ci i atunci când noi
distrugem structura noastr, când se degradeaz sufletul, spiritul i corpul. In Sodoma i Gomora unul din semnele unei civilizaii uribunde 1-a
constituit neabinerea sexual, adic sex cu rudele, copiii minori, homosexualitate, împerecherea cu animalele. Contactul cu Divinul s-a pierdut.
Nu exist iubire. Nu exist energie nou. începe autodistrugerea.
Eu îmi aduc aminte din nou de o fraz din Biblie: „i înc din cauza înclcrii multor legi, în oameni se rcete iubirea". Aceasta corespunde pe
deplin timpurilor noastre. îmi aduc aminte de filmul „Apocalipsa" care a stârnit vâlv. Esena acestuia se rezum la o singur fraz: „Acest om din
punct de vedere psihic este complet sntos, lui i-a luat-o razna sufletul". Dac încercm s înelegem despre ce este vorba în capitolul de încheiere
a Bibliei se deschide urmtorul tablou. Cum va arta civilizaia pierzând unitatea cu Dumnezeu, privându-se de iubire, energie i în acelai timp
acumulând posibiliti imense? Cum va arta civilizaia al crei suflet a luat-o razna? Ce se va întâmpla cu ea? Se deschide un tablou cât se poate de
clar: va avea loc autodistrugerea. Când procesele de acest fel decurg în mod anarhic atunci putem vorbi de începutul crizei civilizaiei
contemporane. Dac aceste procese sunt susinute de art, moral, învtur, internet, se poate vorbi de un proces mult mai profund i serios. în
consecin, într-un timp apropiat se poate atepta o criz i destrmarea acelor fenomene care pot recuceri Divinul din noi. Aceast perioad de trecere
la o nou civilizaie prin imposibilitatea de a exista în vechile tipare se observ chiar acum.
Cum va arta aceast trecere, care va fi nivelul de decdere al corpului, al sufletului i al spiritului, cu cât vor depi procesele crerii procesele de
decdere va depinde de fiecare dintre noi.
OCCIDENTUL I ORIENTUL

Am citit numai prima i a cincia carte a dumneavoastr. Acum o studiez pe a doua. M atrage
filozofia chinezeasc i în special Dao De Jing (Tao Te Ching) i Feng Shui. Nu este un tribut al modei i
într-adevr este interesant filozofia i atrage. în legtur cu aceasta v pun o întrebare: cum
trebuie înelese urmtoarele: „îneleptul desvârit nzuiete ctre inaciune?" Cum s înelegem în
mod practic „inaciunea"?
Eu am povestit deja o istorie despre faptul c la un monah a venit ucenicul su i a spus c este gata s îndeplineasc
orice activitate. La început monahul i-a propus acestuia s sdeasc morcovi cu frunzele în jos. Se spune c Serafim
Sarovski a mutat dintr-un loc în altul zilnic o stiv de lemne. în India acest lucru se numete detaarea de rezultatele
muncii. în tineree eu am întocmit lista problemelor urgente pe care trebuia s le îndeplinesc a doua zi. Lista mea
cretea treptat i se umplea. Când am ajuns la punctul 40 am observat c am început s obosesc i s cad în
depresie temându-m c nu voi reui nimic. Atunci eu am aruncat toate listele hotrând s vd ce se va întâmpla.
Nu s-a schimbat nimic. Ceea ce nu trebuia s fac nici nu mi-am amintit, iar restul m-a obligat s rezolv situaia, în
concepia mea activitatea este legat de dorine, de scop adic de contiina care se întoarce în permanen la
scop. Cu cât exist mai mult dependen de rezultatul final, cu atât mai puternic ne temem, ne frmântm, ne
suprm pe cei care ne împiedic s acionm, cdem în depresie dac nu reuim. De aceea, pentru educarea
ucenicilor li s-a propus la început s îndeplineasc aciuni fr scop. Aceasta înltura dependena de dorine. Dac
aciunea se svârete fr ataament ea nu duneaz sufletului i se poate numi activitate adic aciune care se
înfptuiete din exterior i nu are loc în interior. Aceasta permite s te ocupi de orice activitate i s pstrezi
sentimentul Divinului în suflet.
îmi aduc aminte de un fapt curios. în coala iezuiilor, se pare c a existat urmtorul test pentru alegerea celor mai
buni ucenici. Unui monah tânr i-au stabilit o convorbire, s zicem la ora nou. El a venit din timp i a ateptat.
Au trecut cinci, zece minute dar el nu a fost chemat. A trecut o or, apoi dou, trei. i în tot acest timp, pe
neobservate, cineva 1-a urmrit pe acest monah. Dac a manifestat cel mai mic semn de nemulumire,
suprare, el a fost scos din rândul candidailor pentru un loc de rspundere.
Cel care se enerveaz, se grbete, se frmânt, nu poate s îndeplineasc o sarcin serioas. La vikingi, înainte de
lupt, ostailor li se ddea s bea o fiertur de burete pestri. Contiina lor rmânea curat iar frica i frmântrile
treceau întrucât disprea dependena de dorine. în India, în coninutul buturii sfinte „soma", în afar de lapte se
gsea fiertur de burete pestri. înainte de lupt li se spunea lupttorilor: „Tu ai murit deja de aceea ie nu mai
poate s-i fie fric, nu mai poi simi ur i nu te poi frmânta. Du-te i îndeplinete-i datoria". S-au frânat straturile
contiinei i dorinelor exterioare legate de corp, dar s-au deschis cele interioare, mult mai ample.
Pentru a te ocupa de filozofie este necesar s vezi unitatea ascuns a tot ceea ce se petrece în lumea înconjurtoare.
Pentru a percepe unitatea cu aceasta este necesar s iei în plan subtil dezicându-te de cele exterioare. De aceea,
filozofia adevrat s-a unit întotdeauna strâns cu mistica i religia. Pentru omul din Occident important este organul
care nate funcia. Pentru omul din Orient funcia important este aceea care creeaz organul. De aceea, pentru
filozoful din Occident este interesant felul cum este alctuit organul, iar pentru cel din Orient cum lucreaz acesta i
cum este legat de celelalte organe. De aceea, medicina din Occident trateaz numai organul iar cea din Orient se
strduiete s echilibreze funciile întregului organism, ale tuturor organelor sale. Dei meritele medicinii
occidentale i orientale precum i ale filozofiei sunt de necontestat, cu cât ne dezvoltm mai mult, cu atât mai
mult înelegem c pentru a vedea unitatea a tot ceea ce se petrece, pentru a trata organismul ca un tot este de mai
mare perspectiv decât s rmânem la studiul unor organe separate.
Apropo, problema referitoare la ce este primordial funcia sau organul, într-o oarecare msur deja a fost
stabilit de psihologul sovietic, Leontiev. în lucrrile sale el a descris urmtorul fapt: dac organismul nimerete
în condiii noi, atunci câteva organe pot s creeze împreun o funcie nou. i ca urmare a acesteia începe s se
formeze noul organ. Astfel, se poate spune c sunt corecte ambele expresii. Funcia creeaz organul, apoi organul
îndeplinete funcia. Pentru mine, filozofia oriental, strategia ei de înelegere a lumii, se prezint ca funcie, iar
filozofia i medicina occidental se prezint ca organ care funcioneaz ca ceva ajuttor. Principiul inactivitii
permite deconectarea funciei secundare i întoarcerea la cea primar adic la aceea care a existat pân la organ,
pân la lumea material, acolo unde lumea a fost un punct unit, strlucitor.

DIVERSE

Cum se poate înva metoda dumneavoastr?

Esena metodei mele const în dezvoltarea gândirii. înainte am crezut în mod naiv c se poate gsi cartea sacr sau
se poate intra în contact cu o oarecare fiin extraterestr care îmi deschide toate tainele universului. Apoi
am îneles cu uimire c a cunoate tainele este jumtatea problemei, trebuie îns îneles ce anume ai
descoperit. Toate tainele universului sunt dezvluite în jurul nostru. Pur i simplu noi nu le observm i nu
înelegem esena lor. Eu m-am sculat de diminea i mi-am turnat ceaiul. Am mâncat un sandvi i am
coborât în strad, am cumprat ziarul, am plecat la lucru. în aceast situaie, ca i în orice situaie, cel mai
neînsemnat eveniment deine întreaga tain a universului. Taina se dezvluie pe msura dezvoltrii noastre.
înelegerea evenimentului înseamn cuprinderea în acelai timp a trecutului, prezentului i viitorului. A
prevedea viitorul nu înseamn îns i înelegerea esenei celor întâmplate. Pentru cuprinderea concomitent a
trecutului, prezentului i viitorului este nevoie de energie. Cu cât posedm mai mult energie psihic, cu atât mai
amplu putem s gândim. Energia psihic se stinge dac nu este alimentat de iubire. înseamn c este imposibil
cunoaterea lumii fr amplificarea iubirii în suflet.
Ne întoarcem la diagnosticarea mea. Eu vd deformarea structurilor de câmp. Cruciuliele, romburile, câteva zeci
de situaii. Fcând observaii cu privire la deformrile de câmp se pot trage concluzii: în cutare i cutare situaii are
loc deformarea câmpului care poate duce la îmbolnvire. Dac se analizeaz câteva mii de situaii, se poate
compune schia comportamentului i atitudinii corecte fa de lume. Esena descoperirii mele const în faptul c dup
muli ani de cutri concentrate într-o anumit direcie eu am vzut structuri de câmp primordiale fa de relaia cu
obiectul, dei tiina a afirmat întotdeauna categoric c structura de câmp este secundar. Descoperind structurile de
câmp primordiale, eu am observat cu uimire c deformarea acestora duce nu numai la îmbolnviri, ci i la
distrugerea destinului, a caracterului i a psihicului.
Eu am îneles c nu organul trebuie tratat i nici chiar întregul organism aa cum este la mod acum în
medicin. Trebuie tratat destinul omului, psihicul, caracterul i corpul acestuia. Veriga principal în toate acestea s-
a dovedit a fi caracterul i concepia despre lume a omului. Fr o concepie corect despre lume nu exist o
gândire just. Fr o gândire corect nu se vor nate emoii corecte. Emoiile incorecte duc la un comportament
incorect iar apoi la distrugerea destinului, psihicului i sntii. O adevrat descoperire pentru mine a devenit
înelegerea faptului c emoiile noastre i structurile de câmp sunt unul i acelai lucru. îns sentimentele noastre se
împart în dou straturi: de suprafa, care depind de corp i de profunzime de care depinde nu numai corpul ci i
psihicul i
destinul.
Eu trebuia s analizez câteva zeci de mii de situaii diferite pentru a crea o asemenea viziune. Urmtoarea
descoperire pentru mine a fost urmtoarea: se poate trata dându-i omului înelegerea corect a lumii. Se pare c
ampla schimbare a viziunii asupra lumii poate trata i asemenea boli precum cancerul. Ca atare, concepia
incorect despre lume poate duce la cele mai grave boli. Cultura occidental s-a obinuit s se orienteze spre
dezvoltarea material. în primul rând o locuin i hran apoi gândirea i ideile. Cultura rsritean, invers, a vorbit
despre prioritatea contiinei. Gândurile corecte sunt mai importante decât locuina i bucata de pâine. Lumea oriental
a nscut idei i unele din imensa lor cantitate, treptat, au devenit putere material.
Nu demult un om mi-a spus: „Noi, pe plan internaional, înelegem c ne îndreptm spre catastrof. Noi avem
totul: bani, tehnologie, putere dar nu avem idei. Nu ne închipuim deloc ce se poate face pentru a schimba
situaia". Dar lipsa de nu constituie principalul pericol pentru omenire.
Principalul pericol se ascunde în concepia incorect despre lume i netiina de a gândi. Acum o sut de ani
resursa principal a bogiei a fost materia prim. Apoi, dup câtva timp, o asemenea bogie au devenit tehnologiile.
Cu douzeci-treizeci de ani în urm întreaga lume a observat cu stupoare c bogia principal devine informaia.
Japonia a artat clar lumii c ideile se pot vinde i cumpra. Noile idei au devenit o resurs de îmbogire rapid
i real.
In acelai timp lumea a îneles cu uimire c ideile pot omorî i pot distruge mai puternic decât orice arm. Ideile
au devenit o for material. „Eu doresc ca baioneta s fie considerat egal cu pana", - a scris Maiakovski. în
Rusia ideile au nvlit cu for înc înainte de revoluie i experiena bolevismului este mrturia acestui lucru.
Cele spuse mrturisesc i urmtoarele: cea mai teribil i vicioas idee este nimica toat în comparaie cu o idee
frumoas i neperfecionat ale crei defecte nu se vd. Bolevicii au demonstrat tuturor c pentru fericirea
general trebuie distrus statul ca organ al reprimrii. Dar când statul a fost distrus ei au fost nevoii s creeze un
aparat represiv mult mai crunt. Ideile neperfecionate, neînelegerea legilor mondiale au distrus destinul i sntatea
statului iar aparatul represiv a devenit din ce în ce mai mult panaceul puternic salvând organismul de la pieire.
La urma urmei, socialismul s-a prbuit. Au învat oamenii s gândeasc? Urmtoarea experien vorbete despre
contrariul. Statul a fost distrus din nou. Ins distrugerea repetat a avut loc nu numai la nivelul fizic ci i la cel
spiritual. Au crezut toii cu sfinenie c democraia înseamn lipsa asupririi fr s îneleag c democraia poate s
existe numai în condiiile celei mai severe discipline i a dictaturii legii. în Occident democraia s-a nscut pentru
aprarea proprietii private iar în Rusia, dup 1917, pur i simplu nu exista proprietate privat, ceea ce înseamn c
nu exista nici aprarea drepturilor omului. De aceea, în Rusia postsovietic nu putea exista democraie. i ceea ce s-a
numit democraie de fapt a devenit o lips a legilor, în asemenea cazuri, se întorc cu toii la mecanismul primitiv, în
care cei mai puternici îi omoar pe cei slabi sau îi însuesc averea lor. i apariia unui grup de oameni bogai
care au acaparat aproape întreaga bogie a rii constituie un rezultat logic al neînelegerii a ceea ce înseamn o
democraie adevrat, de ce a aprut socialismul, ce se petrece azi în lume i ce trebuie fcut pentru ca o parte a
liderilor care s-a îmbulzit în fa s nu-i distrug pe cei rmai în urm i împreun cu acetia pe ei înii.
Concepia corect despre lume i înelegerea devin acum mult mai importante decât locuina i bucata de pâine. Iar
în cutarea unei asemenea înelegeri noi ne întoarcem din nou la adevruri sfinte. într-un sens nou sun fraza biblic
obinuit: „Nu numai cu pâine triete omul". Din ce în ce mai mult ideile se umplu de for iar prin lipsa
înelegerii corecte, creatorii lor sunt împini din ce în ce mai aproape de prpastie. La începutul secolului trecut, un
lucrtor necunoscut al biroului de brevetare a scos formula: E = mc2. Au trecut aproape treizeci de ani. în
principiu, o perioad neînsemnat i a urmat explozia bombei atomice. Explozie care a proclamat c pân la
sinuciderea colectiv a rmas destul de puin timp. Dup circa treizeci de ani, au aprut submarinele atomice,
fiecare dintre ele poate distruge întreaga omenire. S-a schimbat oare prin aceasta contiina i concepia noastr
despre lume? Nu, ea rmâne în urm din ce în ce mai mult fa de posibilitile noastre. Dac noi nu ne vom
schimba, vom muri. Acum, acest lucru începe s-1 îneleag fiecare. Din timpuri strvechi, în Orient s-a subliniat
faptul: schimb-te i vei putea schimba întreaga lume.
Pentru a te schimba trebuie s ai idei juste, un comportament just; trebuie s înelegi legile dup care
triete universul, trebuie s educi sentimentele tale pornind din iubire i buntate. Omul cu un suflet nedesvârit
nu poate s se ating de tainele existenei. El piere pur i simplu. Medicul cu un suflet nedesvârit nu aduce
foloase pacientului, savantul cu un suflet nedesvârit va face descoperiri care vor duce la pieirea oamenilor. în
ultimii o sut de ani omenirea a nzuit s consume i nu s acumuleze. Faimoasa bucat de pâine devine din ce în ce
mai important. Pentru înelegerea lumii se consum din ce în ce mai mult for decât pentru obinerea pâinii.
Lumea s-a dezvat s gândeasc. Filozofii i înelepii au disprut. Nimeni nu vrea s dea, toi vor s consume.
A devenit simptomatic nu numai medicina ci i economia, politica i filozofia. Dac a aprut o problem, ea
trebuie îndeprtat. Nu ne-am obinuit s ne întrebm de ce a aprut problema i de ce apariia ei este legic.
 într-un fel, un profesor a zis: „Eu nu urmresc s dau cunotine studenilor. Peste câiva ani toate acestea se
vor chimba. Eu îi înv s lucreze cu aceste cunotine, îi înv s udece corect". Noi nu am fost mult timp studeni i
profesori buni. Acum m uit Ia televizor i vd cum învm s gândim. i de la reprouri superficiale, ur i
învinuire care au drept scop înlturarea problemelor care ne deranjeaz, noi trecem la înelegerea legturii dintre
evenimentele care se petrec. Nu trebuie s cutm vinovai pentru a revrsa asupra lor suprarea, ci trebuie s
ne dezvoltm i s ne schimbm noi înine. Aceasta va fi cea mai bun aprare de repetarea greelilor trecutului.
Diagnosticând structurile de câmp, eu am învat s gândesc. Se pare c organismul minuscul i uriaul stat
triesc dup legi comune. Astfel, dac v cuprinde dorina s v însuii metoda mea, în primul rând începei s
gândii.

SNTATEA
Eu sunt programator care de la sine înseamn diagnosticare. Problemele mele le cunosc mai mult sau
mai puin, într-un fel sau altul m descurc cu ele, chiar dac nu sut la sut. Dar nu este vorba despre
mine ci despre soia mea iubit. Cu mai mult de un an în urm cuscrului i s-a întâmplat o nenorocire: s-
a îmbolnvit grav de rinichi i splin. Cuscrul este militar i nu este înclinat spre gândire religioas,
dar soia mea, cu atât mai mult, a hotrât s-l „salveze" în felul ei. A trecut un an de când cuscrul ine
toate posturile i se roag în fiecare diminea. El s-a restabilit, slav lui Dumnezeu, de fapt e deja
sntos. Dar s-a schimbat caracterul soiei mele. Vai de mine, nu spre bine. A aprut încrederea
nestrmutat în justeea proprie. Aproape un an nu am acordat acestui fapt o importan deosebit
dar acum est lucru a luat o întorstur de nesuportat. Prerea ei este de necontestat, hotrârile ei sunt
definitive i indiscutabile. Cine este de vin, în cine rezid cauza, în mine sau în ea? în linii generale
este ortodox care pretinde s aib un statut de religie unic i corect. V rog s ne ajutai, numai
câteva rânduri ne pot arta calea corect.
Dumneavoastr probabil c ai observat c simptomele paranoide apar la personalitile ieite din comun. De unde
apar ele? Problema const în faptul c dorinele noastre sunt emoii care cuprind trecutul, prezentul i viitorul. Cu
cât sunt mai ample sentimentele noastre, cu atât mai mult trec în viitor i aceasta înseamn c intuiiile, viziunile
spontane, influena asupra lumii înconjurtoare se pot dezvolta cu atât mai puternic. Cu cât sunt mai ample
dorinele, sentimentele omului, cu atât mai înalt este nivelul energiei i cu atât mai mult poate obine mai mult de
la via. închipuii-v un om detept, capabil, talentat dar în acelai timp pasiv, timid i fricos iar lâng el un om
mediocru care este neînfricat, energic, plin de voin, cu mândrie excesiv, cu dorine amplificate. Dumneavoastr
vei înelege care din ei va ocupa un post de conducere. Cel detept, în cel mai bun caz, va fi adjunctul sau ad interim.
Cu cât este mai puternic contactul omului cu viitorul, cu atât mai puternic influeneaz prezentul i îl dirijeaz.
Muli vindectori tocmai aa trateaz. Ei sunt în contact cu planurile subtile pe care le folosesc. Dumneavoastr
înelegei c un asemenea tratament ajut corpul dar duneaz sufletului, întrucât scopul acestui tratament const
nu în cunoaterea lumii i schimbarea deplin a omului, ci numai în îmbuntirea parametrilor fizici.
Când omul I se adreseaz lui Dumnezeu prin intermediul iubirii, el mrete sensibil amploarea sentimentelor sale
umane. Atunci poate s apar posibilitatea de a trata, de a vedea viitorul, pot s se deschid supracapacitile.
Dac nu exist o prioritate dur a iubirii Divine asupra a tot ceea ce este uman, atunci omul atrage pe neobservate
supunerea fa de dorinele sale, fa de viitor i de spiritualitate etc. Un asemenea mecanism este destul de
rspândit.
Iat de unde provine pilda despre îngerul-diavol care a fost mult mai apropiat de Dumnezeu i care, tocmai de
aceea, a primit o explozie mult mai mare a capacitilor i sentimentelor. El a pierdut legtura cu Dumnezeu, a
încetat s simt în sine prioritatea Divin i s-a renscut în necuratul. îmi aduc aminte de momentul când o femeie
mi-a spus urmtoarele: „Cu cât m rog mai mult, cu atât mai mult vreau s înjur ca un birjar". Ea era ocat i se
considera pierdut. Eu i-am explicat c acesta este un proces natural. Cu cât nzuim mai puternic spre Dumnezeu,
cu atât mai mari eforturi ne sunt necesare pentru a depi umanul. Nu oricine are putere s reziste la aceasta. De
aceea, pentru a supravieui i a nu decdea sufletete, oamenii care nzuiesc fr cale de întoarcere ctre
Dumnezeu i-au uurat sarcina prin renunarea la bani, la sex, la mâncare îmbelugat, la comunicare, s-au retras în
mnstiri
i peteri. Când s-a primit poria de Divin, când aceasta s-a revrsat în uman i când s-a elaborat mecanismul
depirii dependenei de fericirea dobândit, atunci aceast informaie poate fi primit de alii fr pericolul de a
pieri.
Paranoia a aprut la omul care vede chipurile o imagine clar. El înelege mai bine ce este de fcut, el are o
intuiie mai bun, el calculeaz orice situaie i se obinuiete treptat cu faptul c el are întotdeauna dreptate,
uitând c adevrata i absoluta cunoatere se ascunde în sufletul fiecrui om. înelegerea corect i clarvztoare a
lumii va ceda întotdeauna în faa adevrului Divin, se va contrazice totdeauna cu logica Divin într-o oarecare
msur i niciodat nu va fi desvârit.
Prin adresarea ctre Dumnezeu, ataamentul ulterior spre uman poate fi amplificat sau diminuat. Dac ne adresm
lui Dumnezeu pierzând propria dorin i elul, dac am lepdat contiina i am simit lipsa de aprare, atunci
Divinul se transform în uman în mod natural i linitit. Un uman de acest gen continu s conin în luntrul su
iubirea simind în permanen propriul su caracter secundar. îns dac noi ne adresm lui Dumnezeu cu dorine i
eluri ascunse, aceasta înseamn, c în subcontientul nostru umanul este totui primordial i, ca atare, acesta va
încerca întotdeauna s înbue Divinul i s devin diabolic.
La soia dumneavoastr, adresarea ctre Dumnezeu a fost
un mijloc de înfptuire a dorinelor sale. Scopul a fost viaa,
sntatea, dorina de a-1 ajuta pe omul apropiat. Atunci când ea
s-a adresat lui Dumnezeu, amploarea posibilitilor sale a devenit mult mai mare dar lcomia subcontient a
învins iubirea. Salvând sntatea tatlui su, ea, într-o oarecare msur, a dunat propriului suflet. De aceea
trebuie s înelegei c nu pot exista pretenii la Ortodoxie. Eu consider c pentru început soiei trebuie s i se
explice faptul c sentimentul de dreptate proprie absolut constituie tocmai diavolismul. Dreptatea absolut
presupune cunoaterea absolut ceea ce nu îi este accesibil omului. Numai Creatorul posed acest lucru. Iritarea,
condamnarea, incontestabilitatea prerii, duritatea fa de oameni, toate acestea constituie pierderea Divinului i
triumful umanului. întorcându-ne la ortodoxie, v spun: întrucât umilina este una din principalele binefaceri,
dumneavoastr v vei putea ajuta soia nu numai cu vorbe ci i prin comportament. Dac în aceste momente
dumneavoastr putei pstra sentimentul iubirii, eu cred c, cu timpul, soia se va face bine.
Diagnosticul meu este cistit cronic. în ultimul timp are loc o înrutire frecvent, pur i simplu m
urc pe perei de durere. Timp de dou-trei ore urlu de durere, apoi încet-încet înceteaz. Prima criz a
avut loc la 14 ani. Acum eu am 19 ani. i mama mea a suferit de aceast boal. Dar dup divorul de
tatl meu, acum patru ani i jumtate, ea nu a mai avut crize. Când am fost externat din spital unde
am fost tratat cu un medicament puternic, mama iar a fcut o criz. Efectul medicamentului a trecut
iar eu sunt din nou bolnav. Ce se întâmpl, boala ei s-a transferat la mine? Mama nu a citit crile
dumneavoastr. Ea numai ip: „prsete-l" pe flcul tu i nu o s mai ai probleme cu vezica
urinar!" Eu nu pot s-mi dau seama despre ce este vorba. Am încercat de toate, dar boala nu trece. în
rest eu SUNT UN OM FERICIT! îmi cânt sufletul! Eu iubesc i sunt iubit, am o activitate îndrgit. Eu
am absolvit ce am vrut. Am o mulime de prieteni. Eu îl iubesc pe Dumnezeu, iubesc Creaia Lui. Dar
aceast fericire deseori este întrerupt de dureri insuportabile care dureaz ore întregi. Putei s-mi
dai vreun sfat?
Dei mama dumneavoastr nu a citit crile mele, ea a reuit s capteze legtura dintre boal i situaie.
Vezica urinar, ginecologia este o tem a iubirii umane i a relaiilor personale. Cu cât mai puternic ne înclinm
noi în faa umanului, cu atât mai activ se cupleaz mecanismul fricii, suprrii, geloziei. Dac mama
dumneavoastr nu a primit purificarea în tineree, atunci i dumneavoastr e puin probabil c o vei primi prin omul
iubit i atunci se îmbolnvete sau moare copilul dumneavoastr. în subcontientul dumneavoastr e puin probabil
c vei putea primi durerea de la omul iubit, de aceea, dumneavoastr vi se d durere pentru a trata boala. Putei s
v desprii de omul iubit i atunci cistita va trece, dar dac acest om v-a fost hrzit, atunci desprindu-v, putei
muri. De aceea este mai bine s rezolvai problema prin schimbarea propriei persoane. Nu demult a venit la mine o
pacient a crei fiic a avut o problem serioas - insuficien cardiac. Au fcut operaia. Totul s-a desfurat
minunat. Fiica nu a avut nici o complicaie, iar mama a fost fericit. Dup dou luni, ea a simit o umfltur în pieptul
ei. Ea s-a adresat medicilor i a aflat diagnosticul -cancer. I-au fcut o operaie, dar aceasta nu a ajutat-o. Astfel,
tumora a trecut în metastaz. Au trecut la chimioterapie. Metastaza s-a extins. Cu aceast problem mama a
venit la mine. Eu i-am explicat c totul este foarte simplu. Iat ce i-am spus.
Dumneavoastr ai avut o imens inerie de suprare i o inerie mic de iubire. Ineria iubirii s-a diminuat, iar
ineria suprrii s-a mrit pentru c dumneavoastr v-ai suprat mult i îndelungat. Noiunea de a o ierta pe fiica
dumneavoastr nu v este cunoscut. Când vi s-a fcut operaia, „dându-v suprare", boala a fost înlturat. în
iubire, chiar i în cele mai neînsemnate situaii, noi expunem întregul spectru de relaii fa de lume i univers. La
fiica dumneavoastr, în cea mai nevinovat situaie, a început s se dezvolte intens neaccep-tarea lumii. Orice
micare în univers constituie un conflict al prezentului i viitorului. Cea mai linitit i echilibrat situaie are la
baz un conflict. Incapacitatea de a depi corect conflictul înseamn renunarea la dezvoltare. Dumneavoastr v-ai
privat fiica de posibilitatea de a trece printr-o situaie traumatizant. Aceast situaie s-a nscut la dumneavoastr.
înelegei pentru început c orice suprare înseamn oprimarea dorinei dumneavoastr, distrugere de
suprafa. Fr distrugere nu exist dezvoltare. Orice suprare este zlogul dezvoltrii dac dumneavoastr
pstrai iubirea în suflet. Dac nu acceptai suprarea i începei s v suprai din ce în ce mai tare, aceasta înseamn
c nu dorii s v schimbai, nu vrei s v apropiai de Dumnezeu. Aadar învai-v s iertai jignirea, iar pentru
aceasta învai s acceptai înjosirea dorinelor, pstrând iubirea de Dumnezeu. Noi avem dou tipuri principale
de dorine: una este legat de continuarea vieii, aceasta este dorina sexual, cealalt este legat de aprarea
vieii i de dezvoltarea ei ceea ce este impulsul de voin i de gândire. Repetai în permanen în sinea dumnea-
voastr c v vei supune voinei Divine, c voina este secundar. Repetai c atracia sexual este pentru
dumneavoastr secundar iar elul suprem îl constituie iubirea de Dumnezeu. Limitai-v periodic voina, scopurile
i dorinele dumneavoastr sexuale. învai s primii orice înjosire drept salvarea oferit de Dumnezeu. Atunci, orice
boal va constitui posibilitatea de a percepe slbiciunea umanului, caracterul su secundar i primordialitatea iubirii
Divinului. în loc de chinuri, de distrugere va fi o durere îmbucurtoare de creaie.
Un pacient m-a întrebat: „De ce Dumnezeu îmi d asemenea neplceri? Oare eu sunt aa de ru?"
„Nu de ce ci pentru ce, - l-am corectat eu. - Neplcerile vi s-au dat nu pentru faptul c suntei ru, ci pentru ca
dumneavoastr s devenii mai bun." Pentru a supravieui unei pierderi umane, trebuie s vedem în orice iubirea
Divin. Când începi s înelegi prin ce fire invizibile este legat lumea, cum un lucru provine din cellalt, atunci
înelegi c nu exist vinovai. Dac nu exist vinovai, atunci nu exist nici cei care au dreptate. Dac nu exist cei
care te-au suprat, atunci nu vor fi nici cei care s se supere. îndeprtai prin pocin toate suprrile pe femei,
învai s pstrai iubirea în momentele când pierdei ceva, mrii în permanen ineria iubirii. i atunci când
vei înva s nu v suprai, învai-o i pe fiica dumneavoastr s se roage i s comunice cu Dumnezeu iar atunci
boala nu va mai fi necesar.
Ne întoarcem la autorul notiei. Regiunea pieptului înseamn suprare, partea de jos a burii înseamn
dezicere de iubire, lips de dorin de a tri. în cazul în care au aprut aceste probleme la 14 ani, tocmai în
timpul pubertii, înseamn c problemele vor exista i la viitorii dumneavoastr copii. încercai s v purtai cu
omul iubit precum cu un prieten, s uitai pentru un timp de sex. învai s acceptai durerea de la ali oameni
drept purificare a sufletului dumneavoastr. Prin ce suntem legai de lume? Prin sex, mâncare, respiraie i
contiin. Exist tehnici diferite de depire a acestei dependene care pot fi folosite.
Vreau s amintesc înc o dat: în sistemul meu se ascunde un mare pericol. Acesta este o atitudine pragmatic fa
de rugciune. Iubirea de Dumnezeu ofer sntate i fericire, dar adresându-ne lui Dumnezeu, noi trebuie s uitm
de sntatea i fericirea noastr, altfel noi rezolvm problemele apropiate, tactice dar crem pentru noi probleme
strategice i mult mai ample. Chiar dac nu v trece deodat durerea, s nu v fie fric s nu cdei în depresie.
Dumnezeu nu v propune drept sarcin un lucru care nu are rezolvare. în faa dumneavoastr st o sarcin i esena
acestei sarcini nu const în faptul de a dobândi sntatea ci în faptul ca prin boal s simii în dumneavoastr
Divinul. Aceast sarcin poate fi rezolvat. i mai devreme sau mai târziu, o vei rezolva. Putei s nu v îndoii c
boala va trece.
TIINA I RELIGIA

Se spune c Dumnezeu nu d încercri peste puterile tale. Nu m îndoiesc de faptul c primul brbat i
prima femeie au fost o creaie desvârit a Domnului. De aceea postulatul referitor la pcatul
originar al femeii nu este adevrat. Cu cât sunt mai perfecte creaiile, cu atât mai mari încercri trebuie
s suporte. Ceea ce s-a întâmplat cu Adam i Eva constituie tocmai aceste încercri. Prima încercare a
fost cea de a tri viaa pmânteasc. Exist ceva comun i exist ceva diferit pentru brbat i pentru
femeie. în scriptur se spune: „Nu judecai". Rezult c de la început femeia a primit o sentin
definitiv. Eu îneleg c dumneavoastr scriei despre ceea ce arat în momentul dat cercetrile
dumneavoastr, confirmate pe deasupra de destine umane
concrete.
întrebarea este urmtoarea: ce fel de influen are asupra unei asemenea judeci a
dumneavoastr (artat mai sus) prerea (subcontient) a brbailor de pe Pmânt? Mulumesc
pentru cri; le citesc, m strduiesc s m descurc. Sunt foarte perseverent. Cel mai interesant
lucru este c mi-am schimbat puternic prerea despre ce înseamn a fi fericit. La drept vorbind, vechile
concepii s-au dus, cele noi înc nu s-au înrdcinat clar, dar este sigur c ele vor fi deja altele.

V-ai gândit vreodat de ce tocmai femeile au zburat „pe mtur" în Evul Mediu? De ce inchiziia a omorât
sute de femei? De ce cazurile de levitaie spontan au existat tocmai la femei? Femeile deseori au recunoscut în
faa lui Dumnezeu c au zburat i au fost arse pe rug. O permanent nzuin spre Dumnezeu, mai devreme sau mai
târziu, duce la imense capaciti. Nu fiecare poate s se descurce cu fericirea care îl invadeaz subit. In problema
originii omului, eu în general sunt adeptul teoriei lui Darwin. Pur i simplu trebuie s ai o atitudine corect fa
de Biblie. Marile adevruri nu pot veni prin orice explicaie. Atunci când apare la noi ceva nou, noi încercm s-1
recunoatem pornind de la evenimente vechi schimbând numai legturile obinuite dintre ele.
In Biblie se spune c la început va apare Antihrist i numai dup aceea Iisus Hristos. El îl va înfiera pe Antihrist
pentru o mie de ani. S încercm s ne închipuim, pornind de la Apocalips, ce poate s însemne acest lucru?
Mai degrab, în viaa real, aceasta va arta în felul urmtor: în decursul câtorva secole va exista prioritatea de
necontestat a iubirii Divine fa de pasiunile i dorinele umane nu numai în contiin, ci i în sentimente. Cum
poate arta un spirit malefic? Acesta a fost cel mai detept i mai frumos dintre îngeri. Prin el trebuie cel mai clar
exprimat esena umanului. Motiv pentru care el s-a dezis de Divinul din sine. Toate valorile se rezum la contiin
i dorin. Astfel, ne închipuim un om orbitor de frumos, natural, tânr, din cale afar de detept i incredibil de
sensibil. „Diavolismul reprezint genialitatea fr iubire". Dar iat c sensibilitatea spiritului malefic i creierul sunt
atât de imense, încât au devenit pentru el mai importante decât iubirea Divin.
De minte deja am vorbit, s trecem la sensibilitate. La femei sensibilitatea este incomparabil mai înalt decât la
brbai. Pentru a nate, femeia trebuie s se concentreze asupra vieii i a continurii ei, ceea ce înseamn sexualitate
i sensibilitate, înseamn c spiritul malefic trebuie s fie femeie. Apropo, culoarea neagr produce asociaii
întunecate, înseamn c spiritul malefic trebuie s fie blond. în mod cert, necstorit. Rezult - Antihrist cu chip de
femeie. O blondin, tânr, frumoas, cu sensibilitate imens, dar dac exist dependen de contiin i dorine
atunci trebuie s existe neînfrânarea sexual, condamnarea deschis sau ascuns a altor oameni. Ea poate s nu
condamne în mod deschis dar poate s-i provoace pe alii s condamne s se închine în faa frumuseii i sexuali-
tii- Se pune problema: cum poate oare ea s atrag dup sine masele de oameni? Ea poate s fie soia sau amanta
unui politician renumit, de care depinde soarta omenirii. i cu cât ea îl leag pe el mai puternic de fericirea uman,
cu atât mai sinucigae trebuie s fie hotrârile lui politice. Vi se pare chipul lui suficient de convingtor? S încercm
s cutm o alt activitate. Cum se poate influena un grup mare de oameni, obligându-i pe neobservate s se închine
în faa capacitilor i a sexualitii? Rspunsul este simplu: arta. Ea exercit cea mai puternic influen tocmai
asupra subcontientului.
Nu demult am avut un caz curios. Pacientei, a crei stare a fost destul de bun, i s-au îmbolnvit copiii i nepoii
i a ieit la suprafa programul de autodistrugere.
— Pe dumneavoastr, cu câteva zile în urm, v-a jignit i v-
a înjosit omul iubit. Dumneavoastr nu ai putut s suportai
deloc acest lucru, - i-am explicat eu ei.
— Nimic asemntor, totul a fost normal.
Eu nu am îneles nicicum de unde a aprut acest puternic val negativ. Iar apoi, din întâmplare, în timpul
convorbirii, a devenit clar c ea s-a uitat la o transmisie în care i-a plcut foarte mult o cântrea. Eu am modelat
situaia i am rmas uluit. închinarea luntric în faa înelepciunii, frumuseii i sensibilitii îl ataeaz puternic pe
om de baza dorinelor i practic, deodat, rbufnete programul de autonimicire. Mi-am adus aminte deodat de
porunca biblic: s nu-i faci idoli.
Deci, s i—1 închipui pe Anticrist în chip de blondin frumoas, necstorit i sensibil, este complicat. Pentru
mine este complicat s-mi închipui c va veni Hristos, se va aeza pe tron i va judeca pe fiecare. Pentru mine este
complicat s-mi închipui spiritul malefic cu coad i copite. Dar dac renunm la forme i încercm s înelegem
coninutul, atunci tabloul va arta oarecum altfel. Hristos a tiut c El va fi rstignit i va trece prin moarte. De
aceea, atunci când El a spus „Eu" este puin probabil c s-a identificat cu corpul su aa cum facem noi de obicei.
„Eu-1" lui se poate identifica prin sentimentul iubirii cu Creatorul, a acelei iubiri care continu s existe dup
degradarea corpului, dup degradarea sufletului. Când El a spus: „Eu m întorc", mie mi se pare c El a subîneles
c se întoarce sentimentul iubirii la toi oamenii, iubire care este mult mai important decât sentimentalismul,
capacitatea, intelectul i bunstarea material.
Pentru a percepe prioritatea iubirii, trebuie s ne convingem de imposibilitatea existenei noastre în regimul de
închinare fa de sexualitate, capaciti i bani. Legea negrii negaiei. Pentru a trece în cel de-al doilea nivel trebuie
s se nasc imposibilitatea existenei în primul nivel sau contientizarea acesteia i nzuina ctre cel de-al doilea.
Cu cât este mai puternic nzuina contient cu atât mai stihinic i mai puin dureros va fi procesul trecerii.
Dar atât timp cât noi ne adâncim în divinizare, arta lucreaz dup principiul malefic: dorii s obinei plcerea
sentimentului sexual? Poftii. Dumneavoastr dorii s v înfrânai exualitatea? în nici un caz, acesta este
duntor pentru sntatea dumneavoastr. „Uitai-v, cât suntem de frumoi i sexi, - trâmbieaz din toate prile
reprezentanii artei. - Privii cât de muli bani avem. Noi v îndeplinim toate dorinele." i nu numai reprezentanii
artei. Un preot american, înecându-se de fericire, comunic faptul c I s-a adresat lui Hristos, i-a cerut un
„mercedes" i dup un timp oarecare acest „mercedes" i-a aprut. Atitudinea de lcomie fa de iubire i fa de
Dumnezeu conduce la germenii diavolismului. Cu cât ne concentrm mai mult asupra sexualitii, capacitilor
i banilor, cu atât mai lacomi devenim în iubire. De aceea eu cred c Antihrist este tocmai sexualitatea neînfrânat,
iptoare, a reprezentanilor artei, îndeosebi a femeilor. Arta trebuie s lecuiasc, dar deocamdat, în majoritatea
cazurilor, ea ajut s murim. Dac înainte medicul trata cauzând durere i convin-gându-te s o accepi, acum el se
apleac politicos în faa pacientului: - Va este ru? Nu vrei s trii? Poftim v rog „treangul". Numai s pltii
bniorul. „Gestul înseamn micarea sufletului", - a spus aliapin.
Arta constituie demonstrarea frumuseii sufleteti prin corp. Sufletul se purific prin iubire Divin i prin durere.
De ce în Grecia antic adorau tragedia, în care a existat neaprat atât iubire, cât i pierderi? O asemenea art a
purificat sufletul i a condus la catarsis. Arta actual demonstreaz nu sufletul, ci corpul. în loc de catarsis, spectatorii
obin satisfacia sexual. Noi nu putem tri fr bani i fr valori materiale, noi nu o s avem niciodat
materialul dac nu vom avea capaciti, intelect, legi dezvoltate, adic valori spirituale. Valorile spirituale vor
degenera fr un potenial sentimental, adic dezvoltarea sentimentului i a dorinelor duc la înflorirea contiinei i
bunstrii materiale. Dar sentimentalismul i dorina noastr se usuc i degenereaz dac nu exist unirea cu
Divinul. Dac volumul iubirii din suflet se diminueaz, dac noi frânm iubirea prin temeri, depresie, suprri,
incapacitate de abinere, dorinele noastre vor deveni stpânii notri, iar noi robii lor. Robul fericirii sentimentale
va fi robul fericirii spirituale i materiale. Dac privim esena dezvoltrii umane, noi ajungem din nou la un
conflict i o contradicie fr de care dezvoltarea este imposibil.
 Impulsul cel mai mare de dezvoltare trece prin iubirea fa de femeie în care exist întotdeauna sexualitate. Dar,
în acelai timp, cel mai mare pericol apare atunci când sexualitatea devine mai important decât iubirea. Femeia
trebuie s aduc pe lume copii i de aceea ea nu trebuie s moar. Brbatul, invers, pentru a-i salva copiii, deseori
trebuie s-i rite viaa, de aceea în subcontient, brbatul se concentreaz mai puin asupra vieii, asupra dorinelor,
i de aceea lui îi este mai uor s perceap logica Divin. Aceasta nu este o superioritate i nu este duntor
brbatului i femeii, aceasta înseamn diviziunea muncii. Femeia se dezvolt prin continuarea vieii, iar brbatul prin
pierderea ei. De aceea, brbatul are un început informaional puternic iar femeia are sensibilitatea.
De ce femeile nu devin filozofi? Pentru a abstractiza trebuie s te detaezi de toate. Detaarea de contiin, dorine
i via înseamn moarte. Dac omul nu e gata s moar, el niciodat nu devine un filozof adevrat. Teza cu
privire la pcatul originar al femeii constituie într-adevr vaccinarea împotriva închinrii în faa principiului
feminin, adic a sensibilitii. Pctuirea presupune s lucrezi imens asupra propriei tale persoane. întrucât femeia
este mai puternic legat de via, atunci i fora pentru a depi dependena de sexualitate, dorin i via
trebuie s fie de câteva ori mai mare. Pentru aducerea pe lume a copiilor, natura i-a dat femeii înjosirea care o ajut s
perceap Divinul din propria persoan. Ciclul lunar constituie distrugerea periodic a vieii, a dorinei, înjosirea
sentimentului sexual. înainte de ciclul lunar i în timpul acestuia, multe femei se simt foarte ru i fizic i moral.
Cu cât este mai mare dependena de dorin i de via, altfel spus concentrarea asupra pcatului originar, cu atât mai
ru se simte femeia. Iar atât timp cât femeia nate, altfel spus continu viaa si se concentreaz asupra ei, eu cred, c
ele vor avea în permanen probleme pentru a salva iubirea Divin din propriul suflet i probleme pentru depirea
dependenei de fericirea uman.

RELAII

Dragoste neîmprtit!!! Cum s m comport?

De câiva ani iubesc un brbat însurat. El nu tie acest lucru i este indiferent fa de mine.
Procedez oare just renunând la relaiile cu el continuând totui s-l iubesc? Unde se afl grania dintre
smerenie i renunarea la dorine? Judecând dup faptul c sntatea mea s-a înrutit puternic (în
zilele acestea am suportat o operaie), eu nu m îndrept ctre Dumnezeu. Care este greeala mea în
situaia dat?
închipuii-v un animal care a mâncat, apoi a început s se ocupe de actul sexual. Apoi s ne închipuim pe noi, omul,
care am fcut acelai lucru. Care este diferena? în principiu, este unul i acelai lucru. Dar la om, în afar de tema
dorinelor i a satisfacerii imediate, se conecteaz i noiunea de frumusee, comunicare, adic energia dorinelor
de a aciona asupra dezvoltrii. Dac omul nu se va abine, nzuind spre sentimente înalte, în care rezid iubire mai
mare," el se transform în animal. Nu demult o fat mi-a scris o noti: „Eu doresc s înv arta iubirii i m
întreb: cine ar putea s m învee mai bine, un brbat sau o femeie?" Probabil c a avut în vedere sexul. Sexul i
mâncarea, din punct de vedere energetic, constituie unul i acelai lucru. în acest caz regulile sunt destul de simple:
s nu transformm acest lucru în scop i s nu ne grbim. Când comparm sexul cu mâncarea putem s ne
închipuim urmtorul tablou. Este foarte important un buctar bun, adic amploarea i adâncimea sentimentelor
noastre. Are importan amenajarea restaurantului în care noi mâncm, ceea ce înseamn raporturile noastre de
reciprocitate, îngrijirea reciproc. Este important atmosfera în care mâncai. Iar apoi cum introducei în gur lingura
este ultimul lucru. Important în acest caz este s nu ne grbim, s nu ne saturm peste msur i s ne gândim cine
este alturi.
Deci, abinerea de la dorinele i sentimentele noastre animalice ne face pe noi oameni dar iubirea înseamn de
asemenea sentiment pe care nu este de dorit s-l înfrânm sau s ne abinem de la el. Nu este permis s le
conducem pe acestea i s încercm s ni le supunem. De aceea, dac dumneavoastr iubii i recunoatei acest
lucru fa de omul iubit, încercai s v întâlnii cu el. Dac refuz, suferii. Pur i simplu câteodat un refuz al unei
aciuni care ajut s dezvluii sentimentele dumneavoastr constituie de fapt înbuirea sentimentelor de
iubire. Nu trebuie s ne fie fric de sentimentul iubirii i s avem complexe din cauza acestuia. Dac omul iubit nu
v devine amant, încercai s fii pur j simplu prieten cu el. Prietenia înseamn dragoste fr sex. De aceea vreau
s subliniez din nou - s nu v fie ruine de sentimentele dumneavoastr i s nu v fie fric de ele. Urmai-le i
supunei-v lor. Dac vei fi înjosit, credei-m c aceasta va trece numai prin dorinele dumneavoastr fr s se
reflecte asupra iubirii.
Este imposibil s înjoseti, s superi iubirea.
LUCRUL ASUPRA PROPRIEI PERSOANE

Eu am primit rspuns de la
dumneavoastr la notiele mele:
„S nu condamnm niciodat, s nu
ne fie fric de viitor, s lucrm un
 an de zile asupra propriei
persoane". Ca rezultat, soul s-a
întors la mine, dar totul mi-a
devenit întrucâtva indiferent. Am
primit o munc foarte bine pltit,
dar nu am nici cea mai mic
dorin s rstorn munii pentru
aceasta. Sunt complet indiferent
fa de tot. Mi se pare c
acesta este rezultatul activitii
dup sistemul dumneavoastr.
Cred c avei dreptate. La dumneavoastr iubirea a fost foarte mult legat de dorine. De aceea, când ai început s v
dezicei de ataament, în acelai timp v-ai dezis i de dragoste, ierna renunrii totale la omenire a avut loc deja în
India antic. La început, renunm la toate, apoi în aceast pustietate începem s percepem ceva mult mai important
decât fericirea anterioar. Pe urm noi înelegem c renunarea înseamn mijlocul de a percepe unitatea cu
Creatorul. Procesul de renunare s-a realizat, a început procesul de nzuin i percepere a iubirii în suflet. Iar
apoi noi, treptat, ne întoarcem la fericirea uman, continuând s pstrm unitatea cu Creatorul, susinând în
permanen sentimentul iubirii. Aadar, nu v frmântai în mod deosebit. Procesul de "tocire" al sentimentelor
constituie un fenomen legic i se manifest la muli, i anume la cei care sunt prea ataai de uman. Repetai în sinea
dumneavoastr c pstrai iubirea de Dumnezeu în momentul pierderii umanului. Iar când v-ai pregtit pentru acest
sentiment, el va veni la dumneavoastr.

DIVERSESpunei-mi, v rog, dumneavoastr suntei întotdeauna convins sut la sut de

justeea informaiilor primite?
Dac eu m frmânt, mi-e fric, regret, informaia poate fi inexact. Dar deformarea câmpului, indiferent de starea în
care m aflu o vd la fel. Când îmi apare o problem nou i încerc s explic cauza, deseori apare o informaie
contradictorie. i atunci trebuie s fac zeci i sute de încercri de autodiagnosticare, iar apoi s sintetizez informaia
obinut. De aceea, atunci când apare o problem nou, contiina este neputincioas, lipsete înelegerea, eu sunt
bolnav, sufr i m rog. Cu cat exist mai puin fric, depresie, nemulumire de sine, cu cat mai mult m îndeprtez
de iubire i continuu s m rog, cu atât mai puternic, se limpezete treptat totul i revine la locul su. Iar apoi, când
vd acelai fenomen la pacient, eu descriu cutrile mele de mai multe luni precum i problemele în câteva fraze.
Iat de ce, pentru a vorbi cu convingere despre rezultatele diagnosticrii, eu trebuie pe de o parte s prelucrez sute de
variante, iar pe de alt parte s fiu într-o stare determinat.
Apropo, azi am probleme pe care nu le pot înc rezolva. Eu am scris despre faptul c m-au durut rinichii. Nu tiu din
ce motive aceasta a fost legat de tema dorinelor, dei problemele cu rinichii la mine au fost întotdeauna legate de
nemulumirea de destin. Mai multe luni eu am încercat s îneleg c ceea ce eu am considerat mândrie s-a dovedit a
fi gelozie. i totul nu a dat nici un rezultat atunci când eu am încercat s captez problemele programate cu rinichii.
întotdeauna am ajuns la ultimele trei viei. i deodat s-a nscut un model. Destinul este dorina de amploarea mai
multor viei. Treptat, a început s ptrund înelegerea situaiei. Eu am putut s pstrez sentimentul iubirii în condiiile
oricrei zdruncinri, dar se pare c aceasta s-a referit la emoia de la dimensiunea unei singure viei. Când a început
zdruncinarea la dimensiunea câtorva viei, a început renunarea la iubire, agresiune i depresie. îns cu mintea am
îneles acest lucru, dar cu sentimentele nu am putut s m descurc, adic atunci când mi-au dat o zdruncinare
puternic a bazelor mele din profunzime, eu m-am prbuit imediat. Când am îneles acest lucru, durerea de
rinichi a trecut. Un anumit timp m-am simit normal, iar apoi am observat c se pun în micare straturi cu
dimensiunea a zece-• isprezece viei. în consecin, trebuiau s înceap probleme sntatea. Iar ele au început i
continu i în ziua de azi. Dac înainte încheieturile genunchilor au scârâit, acum ele pârâie i trosnesc.
în acest caz am avut mai multe variante. Prima explicaie: cercetrile mele nu sunt juste i sunt periculoase. în al
doilea rând: ceva nu e corect în cercetrile mele, iar oamenii îmi citesc crile, acest lucru are influen asupra lor
i eu trebuie s rspund pentru tot. în al treilea rând: la copiii mei începe perioada îndrgostirii, relaii de dragoste, i
toate momentele fricii i depresiei mele din tineree acum apar în subcontientul lor, iar eu trebuie s închid toate
negativele pe care le transmit copiilor, nepoilor i strnepoilor. în al patrulea rând: modul incorect de via. Eu m-am
obinuit s mnânc peste msur. Apropo, atunci când am plecat la odihn în mod special, la sanatoriul militar din
Kislovodsk, acolo unde se face tratament cu nmol, mie mi s-au fcut tot felul de analize. Rezultatele -ca la un prunc.
Hemoglobina 160, tensiunea 120/80, numai colesterolul este deosebit de crescut, dar aceasta este legat de tema
dorinelor. Bile de nmol i terebentin nu m-au ajutat deloc, chiar mi-au fcut ru. în legtur cu aceasta a aprut
urmtorul model: mi-au ridicat tacheta pentru ca informaiile mele s dea mai multe posibiliti pentru purificare. Eu
am încercat s modelez, pentru a afla în ce dimensiune se va ivi zdruncinarea emoiilor în viitorii douzeci-treizeci de
ani, adic 'n perioada de tranziie la o nou situaie. Am reuit s obin o scuturare posibil în dimensiunea a
cincisprezece viei. Pe oricine am examinat în mod selectiv, în medie, la om posibilitatea maxim de a accepta
destabilizarea emoiilor are o dimensiune de zece viei. Ca atare, se poate presupune c acest proces la scara întregii
omeniri va avea loc destul de dureros. Aa cum m diagnostichez eu, pstrarea sentimentelor de iubire poate s
dureze în cazul cltinrii dorinelor cu amplificare pân la douzeci de viei. Poate c aceasta este mai mult o
autosugestie i eu exagerez puin din dorina de a vedea ceva mai bun? Dar starea mea psihologic s-a îmbuntit
sigur. A început s apar senzaia de zbor de durat care înainte nu a existat.
înc o explicaie posibil: la seminarul din 2000 mi s-a fcut ru. Eu a fi putut s nu stabilesc diagnosticul
acelora care au participat la seminar dar mi-a fost incomod, întrucât oamenii aveau sperane. în comparaie cu ali
clarvztori, diagnosticarea îmi absoarbe mult for i câteodat apar suprasolicitri aproape de limit.
Pe de alt parte explozia cardinal în dezvoltare are loc tocmai prin supraîncrcri mortale, cu condiia ca
acumularea energiei iubirii s fie suficient de mare încât s-i permit s supravieuieti acestora. Dup prima zi de
seminar, eu m-am trezit noaptea cu sentimentul c mor. Câteva ore m-am rugat i mi s-a prut c m-a lsat. A doua
zi i-am examinat totui pe toi. Eu am supravieuit dar sentimentul de extenuare a rmas. Pericolul încrcrii
psihice const în faptul c acesta are influen chiar i peste mai muli ani. Am scurtat consultaia întrucât spre
sfâritul ei a aprut o durere fizic. în legtur cu aceasta a aprut înc un model. Eu nu conduc rect consultaia,
înseamn c aprarea mea se perforeaz, iar jau asupra mea problemele pacienilor. întrucât lucrez la un nivel deosebit
de profund, problemele pacienilor se transfer la mine cu esena lor cu tot, aceasta fiind concentrarea asupra
dorinelor. înseamn c în mine se amplific tema geloziei în mod subcontient, ceea ce afecteaz problema
încheieturilor. Poate c vorbesc prea mult în timpul consultaiilor? Poate se recomand s pun diagnosticul de dou ori,
la începutul i la sfâritul consultaiei? Poate c eu în general nu mai am voie s primesc pacieni?
înc un model. Redactarea unei cri este mai important decât o consultaie întrucât în acest caz eu pot ajuta
un numr mult mai mare de oameni. Trebuie s încetez s mai primesc oamenii la consultaie, s încep s scriu
cri, ceea ce i fac în principiu. Mai este o variant. Peste câtva timp pot deveni celebru i o dat cu aceasta
bunstarea material pentru care eu nu sunt pregtit. i aceasta într-un mod adecvat va avea influen asupra
sntii mele. Mai este o idee curioas. Pe msur ce eu încerc s ating Divinul, gradul de renunare la uman în
etapa respectiv trebuie s fie mult mai mare, pe când eu m gândesc la reparaia vilei, schimbarea locuinei etc. Iat
o variant bun: eu îi sftuiesc pe toi cum s se comporte corect i cum s lucreze asupra propriilor
persoane, iar eu însumi acord acestui lucru o atenie i un timp minime.
Se pot enumera înc zeci de ipoteze, dar nu doresc s obosesc cititorul. Principalul lucru este c sufletul este
mai uor, sentimentul iubirii a devenit o realitate mai mare decât înainte. Eu sper c va trece timpul i problemele
noastre de zi cu zi vor gsi o rezolvare frumoas i elegant. Pân atunci m strduiesc s-mi revizuiesc relaiile cu
lumea înconjurtoare, cu oamenii i cu mine însumi. M pregtesc pentru un nou mod de via.
Apropo, iat înc ceva. Se poate s fie o explicaie curioas. Când am început s scriu cartea, mi-au conectat
reportofonul. S-au aezat lâng mine câiva oameni i eu am început s le povestesc despre informaiile pe care le
primesc. Deodat, am observat cu uimire cum câmpul lor a început s se deformeze în mod periculos. Atunci eu am
ters din memoria lor tot ce am spus, înelegând c ei nu pot fi conectai în mod direct la sursele de informaie. La
început eu trebuie s prelucrez tot ceea ce am aflat singur i numai dup aceea s transmit altora informaiile
adecvate.
în ultima vreme mi-a aprut sentimentul c a transmite sut Ia sut informaia pe care o obin este deosebit de
periculos. Oamenii nu pot suporta purificarea care este necesar prin obinerea acesteia. Astfel informaia trebuie dat
voalat pentru ca omul nepregtit s poat primi o mic parte i s o prelucreze cu succes. Cu cât este mai mare
pregtirea noastr de a rezolva o sarcin, cu atât mai mic este îndoiala, nesigurana care împiedic descoperirea
iubirii, i cu atât mai mare este încrederea în faptul c vor fi exacte i corecte concluziile.
Generalizm: eu trebuie s am ndoieli atunci când realizez diagnosticarea. La exterior acest lucru nate mai multe
variante re permit s emitem zeci i sute de modele. Luntric, eu nu
dreptul la îndoieli. Acestea nasc frica, nesigurana în
_rja persoan i pierderea energiei. Atunci când eu lucrez în
acelai timp pe dou nivele, adic în interior asupra Divinului,
iar în exterior asupra umanului, atunci se nate înelegerea.

Ce este indiferena uman? Dac aceasta este un program periculos, atunci ce loc ocup în sistemul
dumneavoastr?

Iubirea ofer sentimentul unitii. In cadrul Divinului, noi suntem unii în mod absolut. în plan subtil, noi suntem
la început unii cu natura vie i moart, ne ridicm pe un plan mult mai grosier i simim o unitate absolut a tot ce
este viu. Noi am ieit dintr-un punct i ne întoarcem la el. i cu cât deschidem mai mult individualitatea fiecrui om, cu
atât mai puternic el trebuie s nzuiasc spre contiina colectiv, spre unitate. De îndat ce caracterul individual
precumpnete în mod deosebit nivelul unitii, începe decderea personalitii. Iat de ce educarea contiinei
colective la copii i la societate constituie problema sntii fizice i supravieuirea individului în societate în
perspectiv.
Dac mcar o dat omul a trit sentimentul iubirii, simte în aceast stare unitatea cu întreaga lume. în acest moment
el simte c dorinele personale, nzuinele, scopurile i valorile, pot deveni periculoase când se lupt cu dragostea i se
dezic de unitate. Principiul unitii permite atragerea celor slabi ctre cei puternici. Fr aceasta, dezvoltarea civilizaiei
este imposibil Contiina individual se nate din cea colectiv. Indiferenta înseamn dezicerea de iubire i de
sentimentul uniunii cu alii. Acest lucru se poate numi boal.
Exist dou puncte de vedere în legtur cu modul în care trebuie s ne comportm fa de omul suferind. în
conformitate cu punctul de vedere oriental, aceasta este karma lui, omul a meritat acest lucru i el nu trebuie ajutat. Se
pare c din acest motiv în India sracilor nu li se d nimic. în conformitate cu punctul de vedere occidental care, într-
o mai mare msur izvorte din bazele cretinismului, cel care sufer trebuie ajutat. i într-o opinie i în cealalt
exist probleme, dar în acelai timp în ambele punte de vedere exist un adevr. Comptimindu-se i ajutându-se
unii pe alii, oamenii se dezvolt rapid i se realizeaz un schimb de informaii. Dar comptimirea interioar duce la
faptul c omul ia problemele bolnavului asupra sa. Dac suferinele i neplcerile omului sunt determinate de
greelile privind concepia despre lume i de un caracter urât, atunci cu cât primete mai amplu ajutorul, cu atât mai
ru devine caracterul lui i mai greite concepiile despre lume. Punctul de vedere oriental care este izbvit de
sentimentele luntrice contribuie la apariia separrii i frâneaz dezvoltarea. Nu întâmpltor în India, au existat
un timp atât de îndelungat castele. Tu eti srac, aceasta este soarta ta. Trebuie s-o înelegi i s nu invidiezi pe
cei bogai, nu încerca s schimbi statutul tu. Aa cum se obinuiete s se spun, adevrul este la mijloc. Dac ne
exprimm mai exact, • acjevrul nu se afl între dou contradicii ci deasupra
Dac încercm s unim gândirea oriental i cea
cidental, un nou punct de vedere, probabil, va arta în felul
rmtor: boala, problemele, nenorocirile omului constituie
ezultatul strii sale interioare i a sufletului imperfect. Dar
trebuie ajutat. îns ajutorul trebuie s fie corect. în primul rând
trebuie s acordm ajutor sufletului omului, ajutor pentru
formarea caracterului su, a concepiei sale iar apoi a corpului
su.
Pentru a deveni indiferent trebuie s omoram iubirea din suflet. Dar deseori indiferena constituie rezultatul
compasiunii i a grijii exagerate fa de alii. Atunci când noi nu ajutm sufletul, adic nzuina lui spre Divin, când
pentru noi ajutorul reprezint numai desftarea dorinelor i bunstrii umane, atunci încep s se rzbune pe noi pentru
ajutor iar compasiunea nu o dat se transform în indiferen.
Concluzia e simpl: pentru a nu deveni indifereni trebuie s avem capacitatea s vedem Divinul în fiecare om i s
ajutm în primul rând acest Divin. Atunci noi vom fi în stare s vedem când este nevoie s ajutm înveliul omului,
când e permis ajutorul i când e interzis. Pentru a vedea Divinul în cellalt om trebuie s învm s vedem Divinul din
noi, pentru aceasta în orice condiie a situaiei de via nu este permis s ne dezicem de iubire, s o subapreciem i s
încercm s o dirijm.
în mnstiri se obinuiete s dormi nu mai mult de cinci ore. Eu încerc dar nu prea reuesc. Merit oare
s continuu încercarea? E util s dormi puin?

Somnul este o plcere ca i mâncarea. Ghiftuirea întrete impetuos dependena noastr de dorine. îns dac
omul mnânc sau practic sexul fr o anumit dorin el provoac o pierdere puternic propriei energetici i îi
distruge sntatea. O dat am hotrât s diagnostichez cum se schimb câmpul meu dac stau în pat câteva ore în
plus. i am vzut un tablou uluitor. Dependena de dorine a srit la un nivel care a depit de patru ori nivelul
periculos. Câmpul din jurul primei chakre s-a deformat. S-a cuplat programul de autodistrugere. Concluzia e
simpl: cu cât este mai moale i mai comod patul cu atât mai mult dormii, dependena de dorine este cu atât mai
puternic i cu atât mai mare este prejudiciul pe care îl aducei sufletului. Iat de ce acum sunt populare saltelele tari.
Iat de ce este de preferat s folosim o pern-sul sub cap în loc de pern, un covora pe podea în loc de o saltea de
puf, cearaf în loc de o ptur groas i cald. Un asemenea pat nu numai c armonizeaz starea sufletului, dar permite
i vindecarea multor boli. Pur i simplu trebuie îns s te obinuieti cu aa ceva.
Dependena de dorine este un lucru deosebit de inert iar printr-un salt ctre aceasta poi numai s dunezi. Primvara,
când în suflet exist mult iubire i ca atare multe posibiliti de depire a dorinelor, un somn scurt se poate suporta
uor. Bineîneles, c înainte de somn trebuie s pui în ordine sufletul- Trebuie s eliberezi toate problemele, s-i ieri
pe toi, s accepi voina Divin în toate i s te predispui la iubire, -atunci somnul va fi mult mai uor. Când
omul nu doarme suficient atunci la el are Ioc un proces de oprimare a dorinelor, ceea ce accelereaz procesul
îmbtrânirii. De aceea, nu este nevoie s te forezi în acest plan. Alt dat privarea de somn pentru a te ruga mai mult
poate fi mult mai folositoare decât somnul însui. Dar dac dumneavoastr în permanen nu dormii suficient i nu
acumulai emoii pozitive, aceasta poate s aduc prejudicii mari. De ce dorm puin btrânii? La ei este cuplat
mecanismul oprimrii dorinelor. întrucât la femeie concentrarea biologic asupra dorinei este mai înalt, limitarea dur
a mâncrii i a somnului nu este necesar. Iar pentru brbai eu consider c asemenea limitri sunt periodic necesare.

Omul care folosete narcotice se afl în permanent stare de iubire atotcuprinztoare fa de Dumnezeu,
de lume i de oameni. Dorinele i suprrile trec... De ce trebuie s plteti pentru asta?
Nu demult am citit un roman poliist în care un detectiv îi împrtete experiena sa: „Când interoghez un
occidental, - a spus el, - informaia poate fi obinut prin durere. Ameninarea cu pedeapsa, boala fizic, acioneaz
eficient. La oriental este "ivers. Este insensibil la durere dar este mult mai mult legat de "ude. Dac ameninm rudele
putem obine multe de la el".
în acest caz sunt evideniate particularitile contiinei individuale i colective. Savanii au observat c asupra
orientalului alcoolul are o influen negativ. Dar narcoticele nu sunt pentru el atât de periculoase. Pentru
occidental este invers, suport linitit alcoolul i se distruge folosind narcotice. Conform tiinei, alcoolul influeneaz
negativ neuronii, iar drogurile legtura între neuroni, adic alcoolul sugrum contiina individual, iar narcoticele pe
cea colectiv. întrucât în Occident concentrarea are loc asupra contiinei individuale, alcoolul, diminuând aceast
concentrare i frânând-o echilibreaz situaia. în Orient, narcoticele diminueaz în mod corespunztor dependena de
contiina colectiv.
Ce se întâmpl în cazul consumului de droguri? Destabilizarea legturilor dintre neuroni. în acelai timp se destram
firele energetice care ne leag de lume, adic într-un anumit moment dispare ataamentul fa de lume i dependena
de aceasta. Atunci când nu exist dependena de lume este mai uor s percepi sentimentul iubirii. Dar pentru c
acest sentiment de eliberare i de iubire se atinge nu prin nzuin ctre Dumnezeu ci prin autodistrugere, atunci
efectul nu poate fi stabil. Nzuind în permanen ctre iubire i Dumnezeu, trecând prin situaii traumatizante, noi
mrim nivelul nostru energetic ducând la dezvoltarea structurilor subtile spirituale. La narcoman aceasta are loc în
detrimentul distrugerii acelorai structuri, de aceea, de fiecare dat, amplitudinea distrugerii trebuie s fie din ce în ce
mai mare iar narcomanul poate trece prin situaii de îmbolnvire din ce în ce mai greu. Iar pentru depirea stresului
este necesar o energie iar la el cantitatea de energie este în continu scdere.
în Orient exist o cantitate imens de energie cuprins în valori spirituale, contiine colective, în Occident -
în realizrile materiale. Este necesar s renunm la spiritual i material pentru a simi Divinul. Dar tot ce este mre în
aceast via se obine printr-o munc asidu. Noi ne apropiem de Dumnezeu prin iubirea care nu depinde de nimic i
prin durere, prin ruperea de uman. Omul care nu dorete s accepte durerea nu poate traversa situaia de stres; el
încearc s perceap Divinul prin alcool i narcotice. Se pare c durerea chipurile a trecut pe plan secundar. Dar apoi
aceasta se întoarce cu o for dubl. în Caucaz exist o zical: „Trebuie s bei vin, dar vinul nu trebuie s te bea pe
tine". Dependena puternic de alcool i de narcotice se nate atunci când omul încearc prin aceasta sai ridice buna
dispoziie. Atunci se nate dependena brusc i începe degradarea subit a omului.
Doresc s subliniez înc o dat: realitatea Divin nu apare prin euforie alcoolic i narcotic. Ea vine în momentul
durerii i pierderii, când noi, indiferent de orice, pstrm iubirea i nzuina ctre Dumnezeu.

MOMENTE DE LUCRU
în ultimul timp, în activitatea mea au aprut poticniri ciudate. De obicei lucrurile se petrec în felul urmtor: se
apropie un anumit eveniment i acesta provoac în mine o reacie emoional incorect. în plan subtil eu vd o
deformare, înseamn c nu am destul iubire. încerc s îneleg de ce am acionat incorect în viitor. Esena, desigur,
este tot aceeai -insuficient iubire. înseamn c eu trebuie s m rog mai mult, s mresc cantitatea de iubire i s
întresc comuniunea cu Dumnezeu. Acest nivel nou trebuie s se deschid prin înelegerea nou i comportamentul
corect. S presupunem c în mine a izbucnit agresiunea fa de femei. Asta înseamn c în curând, fie la mine, fie la
copiii mei vor fi probleme în planul sentimental personal. Nivelul de depire a situaiei nu este suficient, nu exist
suficient iubire, agresiunea izbucnete ca cea mai primitiv aprare. Aprarea cea mai înalt o onstituie
dirijarea situaiei, care nu necesit agresiune. Omul are poate s dirijeze situaia, s o stpâneasc, nu este agresiv, în
general se irit i se supr cel cruia îi este fric s acioneze în mod activ. Exist un nivel mult mai înalt de
control asupra situaiei. Acesta este controlarea evenimentului în starea sa incipient, adic posibilitatea controlrii
prezentului prin viitor. Mai exist un nivel i mai înalt de conducere i anume influenarea i conducerea viitorului prin
iubire. Cu cât ne concentrm mai puternic i permanent asupra pstrrii i amplificrii iubirii, cu atât se formeaz mai
clar la noi toate nivelurile ulterioare de conducere, iar agresiunea devine atavism, adic un fenomen total inutil.
Astfel, ne întoarcem la problem. Eu am observat c uneori o simpl înelegere a ceea ce se petrece pune situaia în
ordine. Fiecare noiune ascunde iubire întrucât aceasta confer energia necesar pentru crearea unor legturi care unesc
diferite situaii în timp i spaiu pentru crearea unui tablou inteligibil. „Talentul este energie", - a spus un renumit
sculptor sovietic. Când recunoti, i înelegi c nu te-ai comportat bine i nu te vei mai comporta astfel niciodat apare
orientarea spre iubire, sufletul se înclzete cu ea i are loc dezvoltarea ulterioar. Iubirea d natere la înelegere.
înelegerea contribuie la descoperirea iubirii din suflet. Totul este simplu i clar pân la o anumit limit. Acum îmi
lipsete îns perceperea corect a lucrurilor dar exist sentimentul c m-a strivit cineva cu o plac. Situaia nu e
controlabila.are loc explozia urii fata de femei provocind în mine condamnarea lor. Eu îmi aduc aminte de cele mai
neînsemnate întâmplri similare, iert i m rog. Dup câteva ore apare o durere puternic în gât care încet-încet
trece în josul stomacului. Iese la suprafa programul de fric i panic în faa viitorului. în plus amplitudinea e
foarte mare. Sunt atinse mai multe generaii de urmai. Eu îmi reexaminez din nou întreaga mea via i continuu s
m rog. Trec câteva ore iar în gât apare un asemenea sentiment ca i cum cineva mi se aga cu ghearele de gât. La
pierderea brusc a energiei primul care reacioneaz este gâtul. Apoi partea de jos a stomacului întrucât viaa i energia
pornesc de acolo. Asemenea momente constituie un semn foarte ru. Situaia nu este strlucit. Eu nu îneleg deloc ce
se întâmpl cu mine, dar ceva se întâmpl i, printre altele, ceva foarte periculos. Eu încerc din nou s m pun în
ordine. Pentru o oarecare perioad totul se rezolv iar apoi se prbuete din nou. Niciodat în via nu am luat
tablete i nu am s fac acest lucru nici acum, cu atât mai mult cu cât tabletele nu m ajut. M cuprinde un sentiment
ciudat: tot corpul se destram parc, gâtul vibreaz, se învârte capul. In asemenea momente rmâne un singur lucru:
s pstrez sentimentul iubirii. Chiar dac nu te descurci în asemenea situaie, creezi totui o anumit dinamic fie
pozitiv, fie negativ. Deocamdat, la fiecare sentiment de fric, contiina scoate la suprafa evenimentul care a
generat frica.
S încercm s detaliem problema. Eu am lucrat timp de zece ani ca vindector. Toi pacienii au fost fie grav
bolnavi sau în mod deosebit cei bolnavi de cancer. De obicei. ndectorul care se ocup de bolile de
cancer, dac el nu e arlatan. moare destul de repede. Dar ceea ce e mai ru este c
 pOate s ia asupra sa boala nu numai pentru el dar s o i transmit atât copiilor cât i nepoilor. Dac eu a fi
observat acest proces la mine atunci a fi terminat imediat cu activitatea de vindector. Dar problema const în faptul c
eu vd nivelele de suprafa iar aprarea mea poate ptrunde la niveluri mult mai subtile. De ce tocmai btrânele se
ocup de vindecri? Pentru femei, îmbtrânirea este un traumatism mult mai mare decât pentru brbai. De aceea, la
btrânee, ele sunt mai puin legate de via i de dorine. Cu toate acestea ele mor destul de des atunci când dau de o
pacient cu probleme serioase. Iar un vindector tânr este un pic sinuciga dac la el nu este închis tema dependenei
de via.
Pentru mine neplcerile de diferite amplori servesc drept aprare i nu pot s vorbesc despre tot în crile mele.
Principala aprare a fost înelegerea i nzuina ctre Dumnezeu. Dar supraîncrcrile i frmântrile pe care mi
le-am permis nu puteau s treac fr urmri. Când se ivete o problem eu, de obicei, m rog i încerc s ptrund în
esena ei. Atunci când gsesc esena problemei intervine uurarea. Acest lucru acum nu exist. Eu continuu s m rog i
s înir toate variantele posibile. tiu un singur lucru: dac depeti frica, 'ipsa de încredere în tine i pstrezi nzuina
ctre Dumnezeu, se poate rezolva orice problem. Trebuie s te lupi pân la u tIrna suflare. înainte eu
consideram c moartea oprete
ls
P'raia. Dar când în 1991 am fost condamnat la moarte din auza cancerului, eu am continuat s lupt deja nu pentru
corpul meu ci pentru sufletul meu. Deci, fr iubire i aspiraie ctre Dumnezeu nu se poate salva sufletul. i atunci eu,
pentru prima dat, am vzut din proprie experien cât de impetuos se însntoete corpul prin purificarea sufletului.
Ce se întâmpl acum cu sufletul meu dac se descompune corpul vzând cu ochii? Deocamdat, este adevrat, acesta
este nivelul energetic subtil, la corp ajunge mai târziu. în principiu sursa e cunoscut. Rdcinile fericirii umane
provoac o explozie a agresiunii, impulsiv i foarte puternic. Viaa, sexualitatea, dorinele, dragostea uman, viitorul
- când explodeaz toate acestea, apar problemele. Iar eu, din pcate, nu pot face nimic. Acum eu îneleg ce simt
pacienii. Viziunea mea nu-mi ofer acum nimic. Stresul d energie. Aceast energie se poate îndrepta spre fric
i depresie adic spre autodistrugere, dar se poate continua pstrarea iubirii i calcula variantele. Fraza „a lupta pân
la ultima suflare" cred c nu este corect. Ultima suflare nu exist. De luptat trebuie luptat în permanen. Chiar dac
au mai rmas de trit numai câteva secunde. Trebuie s continum s ne gândim la suflet i s continum nzuina
ctre Dumnezeu.
înc o dat în memorie îmi apare o situaie. Noi cltorim spre vil. Drumul este îngust i asfaltat. în faa noastr este
un camion. Eu doresc s-1 depesc accelerând pân la 120-130 kilometri pe or. Prietenul care st lâng mine în
dreapta strig: „El face stânga". Semnalizatorul de direcie al camionului, nu tiu din ce cauz, nu se afla jos ci sus, i
eu n-am observat c emnalizase stânga. Era imposibil s m urc pe bordur întrucât "n stânga era o pant i copaci.
Pân la camion a rmas o distan mic. Am apsat puternic pe frân. Maina a încetinit. Roile au înepenit iar noi,
ca pe o sanie, am zburat spre camion. în asemenea situaii, de obicei, omul înepenete i înceteaz s mai reacioneze
în vreun fel. Mi-au rmas câteva secunde. Am luat piciorul de pe frân, am apsat pe acceleraie, am întors volanul spre
dreapta. Roile au început s se învârt i simind contactul cu drumul, maina se putea conduce din nou. Ca într-un
film cu încetinitorul, am vzut în partea de jos o furgonet care venea ctre noi. într-o fraciune de secund la zece
centimetri în stânga mainii a zburat o mas întunecat. Din fericire, maina nu s-a rsturnat iar noi am plecat mai
departe. Acum eu m comport fa de camioanele ruseti cu o deosebit atenie. în Rusia trebuie s te gândeti nu
numai la tine dar i la cei care circul în jurul tu, ghicind din timp i calculând aciunile lor, întrucât acestea pot fi
imprevizibile.
în cercetrile mele nu se poate avansa fr a ine cont de o multitudine de variante i fr a prelucra în permanen
versiunile. Cu cât depinzi mai puin de situaie, cu atât mai multe ipoteze poi s creezi. Ca s controlezi procesul
trebuie s iei dincolo de graniele acestuia. Am observat c pentru o nou rezolvare am nevoie, printre altele, de o
situaie de moarte. Eu puteam s mor într-un accident de main sau Puteau s m omoare atunci când eu patinam
i nu puteam s >es la un nivel nou. Ce se petrece acum cu mine? Pltesc pentru vechile pcate sau pentru ieirea spre un
nivel nou? în general, dac judecm drept, vechile pcate ne ajut s ieim la un nivel nou. Pentru a pi în ziua de
mâine este imposibil s trieti cu ziua de azi. E posibil ca acesta s fie pur i simplu un semn c e timpul s închei cu
cercetrile? Eu sunt gata s fac acest lucru în orice secund, - responsabilitatea este deosebit de mare.
Mi se spune periodic: „De ce scriei c este sistemul dumneavoastr? Greelile le oprii pentru dumneavoastr, iar
sistemul îl cedai lui Dumnezeu" dac a ti sut Ia sut unde este adevrul i unde este greeala, aa a proceda. Eu
cercetez, împrtesc experiena, ptrund în ceva, de aceea iau asupra mea responsabilitatea. In general, nu-i corect
s te ascunzi, tocmai de aceea nu mi-am luat un pseudonim când am scris prima carte.
Iar simt durerea în partea de jos a stomacului. Iese dispreul, critica oamenilor din cauza fricii de viitor. Din nou mi
se învârte capul. Ar trebui s o consider ca pe o aluzie fin c trebuie s termin i s m ocup de alte lucruri!
înainte, în situaii critice, am avut posibilitatea de a primi informaia sub form de text. în general, o asemenea
informaie venea când comportamentul i concepia m-au privat de posibilitatea de a supravieui. Se pare c ultimul
text a fost cam aa. Timp de câteva luni m-am luptat cu o problem i nu am putut nicicum s o rezolv. Am încercat
s iau o informaie sub form de text i am primit un rspuns: „gândete singur". De obicei, informaia sub form
de text este oferit de destinul unui alt om sau al meu. Dar în ultimul timp aceasta a fost din ce în ce mai mult o
dezinformare i printre altele, fr explicaii. Înseamn f e c eu m prbuesc, fie c e mai bine s uit de informaiile
b form de text. Pe mine m surprinde faptul c apar diferite rograme. înseamn c acesta nu este legat de evenimente
concrete. Ce s fac, cum s m rog? Continuu s m ocup de treburile curente, dar contiina ca întotdeauna
calculeaz variantele. în realitate i chiar în vis, acest proces are loc în permanen. Dar noaptea trebuie cutate stri
similare. Dac eu adun câteva asemenea momente, ele pot fi comparate i reiese ceva. Astfel, îmi aduc aminte: cu o lun
în urm, înainte de o prelegere în Piter (Sankt Peterburg), m-a sunat un prieten. El a avut o stare complicat.
— tii ceva? Sunt gata s m prbuesc, - a spus el. - M
rog dar nu ajut la nimic. Pur i simplu m sting. Se pare c de
data aceasta e real. Doamne, cât de uor este s dai sfaturi
altuia când lui îi este ru i ie i-e bine!
 — Starea ta nu este legat de o anumit situaie, - îi explic
eu lui. - Tu ai peste cincizeci de ani i ai un copil mic. tii de
ce la prinii btrâni pot exista copii bolnavi? Savanii explic
acest lucru prin acumularea greelilor în gene. De fapt, se
acumuleaz nu greelile, ci suprrile. La omul credincios i
bun la suflet se va acumula iubire i nzuin spre Dumnezeu.
Urmaii lui vor fi talentai. La omul suprcios, ranchiunos i
descurajat la aceeai vârst copiii i nepoii pot fi grav bolnavi.
Copiii sunt lupa prinilor. Astfel, iat, - anticipez eu riposta
U1
- - tu nu eti suprcios, ranchiunos dar tu ai fost mereu ataat de relaiile de dragoste uman, de dorine superioare.
-°Puul tu e talentat. Amploarea dorinelor sale este mare, dar
tu i-ai transmis lui o mare dependen de aspectele umane superioare. Cu cât este mai ampl fericirea noastr
sentimental, cu atât mai ample trebuie s fie i zdruncinrile. în medie tu poi s supori zdruncinri emotive cu o
amploare a treizeci de viei, iar pentru copilul tu zdruncinrile vor ajunge la aptezeci de viei. Cui i s-a dat mult,
de la acela se i cere mult. Acum tu prelucrezi problemele lui viitoare, posibilele situaii traumatizante de netrecut.
— Ce am de fcut? - m întreab prietenul.
— tii ceva, va sosi timpul când eu voi vedea, voi înelege,
dar puin voi putea schimba. înainte a fost mai simplu: ai
pctuit, te-ai spovedit i boala a trecut. Acum vd cum te trage
viitorul în jos. Vd zdruncinri ample i nu pot s dau nici o
reet. Pot s spun numai s continui s te rogi pentru tine i
pentru copii. S te concentrezi mai mult asupra iubirii i
comuniunii cu Dumnezeu. Pentru un anumit timp renun la
tot. închide total frica, neîncrederea în tine i depresia. îndepr
teaz dependena de viitor i înltur orice frmântri.
I-am relatat parabola biblic despre fetele neînelepte care nereuind s umple cu ulei candelele lor au întârziat la
întâlnirea cu Mirele Ceresc. Hristos a indicat c va sosi perioada pentru care trebuie s ne pregtim din timp. i
iat c cel ce s-a pregtit în permanen va suporta încercarea. Uleiul din candel înseamn iubirea din sufletul
nostru. Pentru a strbate ziua de mâine, noi trebuie s posedm o cantitate minim de iubire i nzuin contient
ctre Dumnezeu. Pentru aceasta este nevoie nu numai de o lun sau de un an.

Este o idee interesant întrucât la mine, în perioada Patelui,

loc stri similare. în principiu, ele au loc la fiecare, dar pur
i simplu eu le simt mai accentuat. Iat un tablou curios:
mO jj|e lui Iisus Hristos ni se transmit nou i noi, cu toii,

ortodocii, catolicii, musulmanii, iudeii i buditii, în

subcontientul nostru, traversm pregtirea pentru decderea i
nruirea tuturor valorilor vieii. îns, la o scar deosebit de
profund. Dac din acest moment noi suntem orientai spre
iubire, gata s renunm la tot, atunci în fiecare an elaborm
mecanismul de salvare al sufletului i al corpului.
încerc s diagnostichez amploarea zdruncinrii i m minunez. O oscilaie de amploarea a zece-douzeci de
viei. Pentru mine, noiunea de emoii de amploarea a trei sau zece viei constituie o scal care îmi permite s m
orientez în cercetri. Eu spun la lecii:"Pentru a supravieui în urmtorii ani, omul trebuie s pstreze unitatea cu
Dumnezeu prin destabilizarea emoiilor cu o amploare a 50 de viei". Se întâmpl c informaia transmis prin Noul
Testament permite pstrarea iubirii într-o msur mult mai mare în caz de destabilizare cu o rezerv a iubirii la
puterea a zecea. întrucât noua amploare a viitorului se apropie din ce în ce mai mult, zdruncinarea are loc tot mai
intensiv. Deocamdat, aceasta are loc la nivelul subcontientului. Muli oameni nici mcar nu îneleg i n u simt c
în sufletul lor, se acumuleaz în permanen emoii ale fricii, urii i suprrii. E posibil oare ca ocmai aceasta s fie
judecata suprem despre care alegoric a
orbit Hristos? Pentru cel care nzuiete ctre iubire i ctre
Dumnezeu încercarea viitoare va trece pe neobservate, iar cel cruia îi este fric, înrindu-se i regretând, închide
pentru el aceast posibilitate.
Nu demult, discutând cu o pacient, i-am spus glumind:
— V amintii parabola despre judecata suprem? Iat, noi
ne aflm cu toii în coridor.
— tii ceva, - a rspuns ea. - Mi se pare c eu deja sunt în
sala de judecat.
îmi aduc aminte cum i-am sftuit pe pacieni:" In via apare o situaie când ni se deschide subcontientul i
fiecare fraz a noastr, fiecare aciune a noastr devin de o mie de ori mai importante". Btrânele vrjitoare din
Karelia mi-au spus c în cele douzeci i patru de ore exist dou minute când orice cuvânt exprimat se
îndeplinete, de aceea este mai bine s-i ii gura atunci când vrei s doreti rul cuiva. Astfel, dac la copiii notri
are loc explozia sentimentelor, acestea sunt tocmai acele dou minute, dar întinse în timp. Atunci când copilul are
13-15 ani sau când se îndrgostete pentru prima dat la 16-18 ani, când copiii se cstoresc apoi trec prin
perioada de sarcin i apare pe lume un copil, în acel moment sunt solicitai imens. Pentru accentuarea
concentrrii asupra iubirii se zdruncin esena uman pân la cele mai profunde niveluri. Copiii se
conecteaz în mod intuitiv la prini. Dac printele în acest moment nu se abine, este în stare de fric i
agresiune, el, fr voia lui, duneaz copiilor i nepoilor si. Iar distrugerea planurilor lor subtile se întoarce
apoi la printe prin boal i moarte Acum noi intrm în perioada când subcontientul nostru se chide, când
gândurile noastre, sentimentele i aciunile , jn ma[ importante de zeci de ori. Dar chiar aceast perioad  cordat
are culmile sale asupra crora se concentreaz trecutul, prezentul i viitorul. i o asemenea sfer strlucitoare o
constituie sptmâna Patimilor înainte de Pati. Strlucitoare nu numai pentru c are loc cel mai intensiv salt în
planurile subtile, dar i pentru c se confer mecanismul de supravieuire în aceast perioad. Mecanismul de salvare,
adic nzuina ctre Dumnezeu care în permanen nu depinde de nimic, expus detaliat cu 2000 de ani în urm.

Azi este 23 aprilie 2003. Au mai rmas câteva zile pân la Pati. în ultimele câteva zile a fost o vreme minunat.
M uit pe fereastr la ramurile copacilor ce se leagn. Este primvar. Este mai uor s percep iubirea în aceast
perioad. Dimineaa am auzit prin fereastra deschis trilul psrilor. Trebuie s pstrm acest sentiment de iubire
cât se poate de mult i s îndeprtm tot ceea ce îl împiedic.
In univers nu exist, nu a fost i nici nu va fi niciodat motiv pentru renunarea la iubire dac nu-1 vom
inventa singuri.

O vecin mi-a povestit o istorioar interesant. De nenumrate ori, la ea în spltorie au încercat s

creasc flori, dar din cauz c atmosfera nu este cea mai bun, Pretutindeni particule de detergeni depuse
etc, florile nu
au supravieuit. Odat ea a adunat florile aproa ofilite, aruncate în groapa de gunoi de ctre
locuito • casei. Le-a îngrijit cu dragoste în spltorie i s „ marea uimire a lucrtorilor,
plantele au înflorit n aceast atmosfer. De ce florile scoase din „gunoi" au trit mai mult decât în
condiii domestice?
Voi descrie la început câteva situaii. Eu m-am uitat pe postul „Animal Planet". Acolo a fost prezentat o
cireada de bivoli dintre care unul era debil i pe care l-au atacat leii. Câteva leoaice au înconjurat animalul, s-
au aruncat asupra lui i l-au doborât. In mod mecanic eu am diagnosticat parametrii lui: programul de
autodistrugere depete de cel puin apte ori pe cel al morii. Capacitatea de a accepta situaia traumatizant era
pe minus. Nivelul mândriei de apte-opt ori mai mare decât cel critic. Se pare c atunci când iei în planurile subtile
nu are importan pe cine diagnostichezi, un om, un animal sau o plant. Ce înseamn dorina? Aceasta este un
impuls energetic care conecteaz cauza cu efectul. Aceasta este o eliminare de energie i o îngustare a timpului.
Ea este programul în care este codificat mersul evenimentelor. Fiecare fiin vie se dezvolt dup un anumit
program, adic are dorine i forme incipiente de contiin. întrucât i natura moart are un ciclu de dezvoltare în
timp cu un coeficient determinat, noi putem s judecm i natura moart. Programul de dezvoltare al universului este
codificat în sentimentul iubirii. Dac propriul program, care se afl întotdeauna în conflict cu programul principal
al i„i trece peste linia roie, are loc distrugerea
lor de suprafa de dragul salvrii celor profunde. De
" ce agresiunea subcontient fa de sentimentul de iubire
hvol a depit linia roie, el a început treptat s caute
• atia în care putea s moar. Dac el nu ar fi fost sfâiat de
1  atunci ar fi putut s-i rup piciorul, s se îmbolnveasc
te Animalul de prad simte întotdeauna jertfa care este
hrzit s moar.
Un alt exemplu. Savanii au fcut un experiment dând ciorilor o sârmuli îndoit. Adic un mijloc de munc pe
care acestea l-au folosit pentru obinerea hranei. Uneia dintre ciori i-au dat o sârmuli dreapt. Pasrea s-a îndeprtat
de ea, s-a gândit apoi a îndoit sârma i a început s dobândeasc mâncarea cu ea. Aceasta n-a însemnat doar
folosirea ci i crearea instrumentului muncii ceea ce constituie unul din principalele particulariti ale intelectului. Ce
trebuie avut ca s apar instrumentul muncii? Trebuie avut o gândire abstract. A face abstracie de prezent i s
priveti în viitor adic s-i închipui cum va lucra în viitor obiectul creat. Dac noi vom cerceta lucrurile atunci vom
vedea c toate fiinele vii pot modela viitorul.
In acelai program televizat eu am vzut cum în America de Sud petii din apele fluviale sar din ap i depun icrele
pe frunze deplante pentru a nu fi înghiite de ali peti. Acest fenomen demonstreaz de asemenea gândirea abstract.
Când pe aripile fluturilor apar desene colorate care amintesc o privire fix care sperie psrile, aceasta de
asemenea constituie modelarea situaiei viitoare. Numai c la insecte un asemenea proces dureaz sute de mii de ani, iar
la peti i animale are loc mult mai repede. Cu cât este mai mare orizontul trecutului prezentului i viitorului, cu atât mai
mult observm dezvoltarea gândirii.
De curând o femeie mi-a povestit urmtoarele: când a murit soacra ei, s-a îmbolnvit grav pisoiul, i-au cedat
rinichii Stpânii au reuit s-1 pun pe picioare.
— tii dumneavoastr, când noi ne rugm, pisoiul se
apropie de noi i ne linge mâna, mai cu seam soului. Da, de
fapt, când noi punem caseta cu expunerea dumneavoastr,
pisoiul vine la noi, se culc lâng noi i se uit la caset
împreun cu noi.
 — Faptul c v linge pe mân înseamn pur i simplu
mulumire. Când a murit soacra, soului dumneavoastr au
început s-i apar probleme serioase întrucât s-a terminat
asigurarea, - am explicat eu. - Pisoiul a luat asupra sa proble
mele, de aceea i-au cedat rinichii. Când v rugai, îi face bine
iar el v mulumete pentru asta. Cu cât este mai serioas
informaia, cu cât este mai dens, cu atât ea ptrunde la un
nivel mai profund. Acolo nu exist cuvinte, nu exist
diferenierea verbal. Iat de ce oricât de ciudat ar prea,
pisoiul primete acea informaie care are loc în timpul
expunerii i aceasta îi ajut precum unui om.
Ne întoarcem la plante. în planurile subtile noi suntem unii - omul, animalul i plantele. Mai mult decât atât, tot ceea
ce intr în contact cu omul accelereaz dezvoltarea sa i se umple de emoii umane. Chiar i obiectele naturii moarte
încep brusc - manifeste o sensibilitate activ. Oricât ni s-ar prea de iu, are ioc un proces de educaie. Planta care
este aruncat u gunoi recunoate c ea va pieri. Viaa ei se destram. în momentul destrmrii planului fizic are loc
activarea planurilor subtile, se poate spune c se purific sufletul florii. Ea a fost aruncat la gunoi pentru c mai degrab
ea s-a dezvoltat ru. Planta a avut un stpân ale crui probleme ea le-a luat asupra sa. în spltorie, dei acolo nu exist
un destin favorabil, planta nu avea un stpân anume. Deci, energetica bun este deseori mai important decât un
mediu bun. In plus, floarea simte intuitiv: se ofilete i este aruncat. i oricât ar prea de ciudat, floarea reacioneaz.
Muli au observat c la un stpân plantele se simt minunat iar la altul se ofilesc. Cine este prea gelos spre exemplu i este
ataat de via, la acesta în locuin se simt bine lianele. Omul care are o mândrie crescut este mai bine s in cactui.
Ei, cu energetica lor, diminueaz concentrarea asupra destinului favorabil. Orice fiin vie triete într-un mediu
fizic i spiritual adic într-un mediu informaional-energetic. Pentru adaptare i dezvoltare sunt importante
ambele: la un interval scurt, mai important este mediul fizic, la un interval mai mare mai important este timpul i
spiritul.
Când are loc înrutirea mediului fizic, pentru a supravie-
WJ, fiina vie activeaz mediul spiritual, adic structura sa de
am
P- Cu cât este mai ru mediul fizic, cu atât mai puin
uie s depinzi de el pentru a supravieui. Are loc trecerea
Punctului de sprijin de la structurile fizice la cele spirituale i conectarea la programul universal al Universului,
] sentimentul iubirii pentru a primi energia necesar. Energia s poate obine în detrimentul reaciilor chimice i se poate
obine din vid nemijlocit. Dac se slbete un canal, are loc activarea celuilalt canal. Planurile subtile înseamn
 viitorul nostru Activarea acestora mrete rezerva viitorului, adic vitalitatea urmailor. Dac omul va fi permanent
supraalimentat, i se vor îndeplini toate dorinele, Ia el va avea loc degradarea planurilor subtile i el nu va nate copii
sntoi. Dac noi examinm societatea occidental care a învat s nu se limiteze, atunci vedem sterilitate i semne
de degradare.
Nu demult m-am uitat la o emisiune despre China. Un ofer lucreaz 12 ore transportând pasagerii, iar partenerul de
munc, în acest timp doarme în portbagaj. Asta se întâmpl luni întregi. Imensa capacitate de munc a chinezilor este
determinat de condiiile extrem de grele de via i de suprapopulare. Cu cât lucreaz mai mult omul, cu atât mai
puin depinde de mediul fizic. în ceea ce privete munca, eu am în vedere nu atât consumul fizic, cât cel al energiei
nervoase. De aceea, cea mai bun condiie de dezvoltare are loc atunci când confortul fizic se schimb cu înfrânarea i
condiii exterioare dure. Atunci se dezvolt nu numai structurile fizice, dar i cele spirituale.
Dac vorbim despre omenire în totalitatea sa, atunci tocmai oamenii, renunând de bun voie la mediul fizic
confortabil, au devenit sihastri, filozofi, sfini, completând rezervele strategice ale omenirii, fr de care nu poate
exista supravieuire ulterioar.

P iteti s descriei ce înclcare cu ce boal este legat?

Eu am vrut întotdeauna s fac acest lucru dar ceva m-a rit mereu. Acum îneleg despre ce este vorba. Dac le
punem rftulee, ce pcat conduce la ce boal, atunci religia începe â dispar împreun cu iubirea. Omul este
întotdeauna predispus s obin un avantaj atunci când I se adreseaz lui Dumnezeu dar în acest caz, trebuie s existe o
anumit limit. Atunci când noi facem un scop din Divin, atunci acesta se transform cu timpul în uman. îns când noi
facem un scop din uman. acesta cu timpul, se transform în malefic i se destram. Omul poate s judece astfel:
„De ce s m rog dac eu sunt sntos? Când m îmbolnvesc o s aflu cu ce pcat este legat boala, atunci o s m
rog cât trebuie i o s m însntoesc". tiina nu trebuie s supun religia. Pur i simplu trebuie în permanen
nzuit ctre Dumnezeu i ctre iubire i trebuie depit în permanen dependena de fericiri lumeti. Aceasta este
principala parte component a ceea ce numim fericire adevrat. în perspectiv, acest lucru confer supravieuire,
sntate i fericire de orice gen - spiritual, sufleteasc i material.
Rugciunea este un mijloc de unire cu Dumnezeu i de percepere a iubirii. Dac o transformm în mijloc de
soluionare doar a problemelor fizice ea se pune în micare, dar acioneaz ca cel mai ru medicament. Dependena
de dorinele de suprafa se îndeprteaz iar de cele subtile i profunde se
întrete. De aceea, nu merit s legm prea strâns sufletul de corp. Muli judec astfel: „M-am rugat iar boala nu a
trecut Atunci pentru ce mai am nevoie de credin în Dumnezeu?" Dac te adresezi iubirii i lui Dumnezeu, aceasta
întotdeauna vindec dar, în primul rând, sntatea noastr strategic viitorul nostru. Câteodat aceast adresare
ajunge impetuos în prezent i atunci are loc un miracol: cele mai grave boli se vindec repede. Dar acest lucru are
loc nu cu fiecare i nu întotdeauna. De aceea este mai bine de folosit medicamente, înelegând c ele nu duc la
însntoire adevrat, dar uureaz situaia. Este adevrat, c în ultimul timp, în legtur cu accelerarea impetuoas
a tuturor proceselor, medicamentele au un efect din ce în ce mai mic, iar schimbarea spiritual este din ce în ce mai
mare. Doresc s subliniez înc o dat: bolile sunt cu miile iar cauza este una singur: insuficienta iubire de
Dumnezeu. De îndat ce încetm s nzuim ctre Divin, noi ne cufundm în uman i începem s depindem de acesta,
adic de via, desftare sexual, respiraie, mâncare, dorine i contiin. Cu cât depindem mai mult de acestea,
cu cât este mai mare agresiunea pe care o simim fa de Dumnezeu i de iubire, cu atât mai grea este îmbolnvirea. Un
om a iertat-o pe femeia iubit care 1-a prsit, dar a regretat acest lucru. Al doilea om nu a putut s ierte, a inut mult
timp suprarea. Al treilea nu numai c a rmas cu suprrile, dar a continuat in permanen s fie gelos. Al patrulea a
fost cuprins de ur- A cincilea a fost cuprins de ur i a înjurat în permanen. A aselea nu a vrut s mai triasc.
Al aptelea a încercat sa s cid Fiecare din ei va avea propria boal. Dac emoiile
res ive se transmit la urmai, mai departe de cea de-a treia

raie, a unci poate fi vorba de îmbolnviri de nelecuit.

Toate aceste boli se lecuiesc într-un singur mod: s accepi
oierderea umanului i s vezi în aceasta voina Divin, s
pstrezi Divinul în momentul distrugerii, s înelegi c nu
exist vinovai, c fr boal nu exist dezvoltare, s percepi
aceasta cu întreaga fiin, adic s vindeci sufletul.
Mai devreme sau mai târziu, corpul va ajunge sufletul.

Nu demult m-am uitat la o emisiune de televiziune: un om în vârst a fost total impotent. Au trecut
câiva ani, el a fcut cunotin cu o femeie tânr i a devenit un brbat normal. Oare atât de mult depinde
de femeie?
Haidei s examinm pe rând. S vedem de ce femeia are energetica mai puternic decât brbatul? Probabil exist un
singur rspuns: copiii. Femeia trebuie s nasc. Conceperea, formarea ftului i naterea, toate acestea necesit un
consum gigantic de energie. De aceea este pe deplin evident c natura a înzestrat femeia cu o structur exterioar firav,
cu dependen social i fizic de brbat etc, dar ei i-a dat rezerve imense de energie în planurile subtile. Pân în
secolul al XVIII-lea, biserica le-a interzis femeilor s primeasc educaie. Când emeia începe s îndeplineasc
funcii ale brbatului, atunci îi P°ate pierde rezervele sale principale. Destul de des privesc °ul când se
îmbolnvesc serios copiii dac femeile consum mult for pentru învmântul superior pentru disertaie,
pentru conducere etc. Astfel, de laTnatur, femeia are o energetic suficient de puternic. Gândul, cufundarea în
subcontient devin aciune. Cu cât femeia este mai corect educat, cu atât mai sntoi i mai fericii sunt soul i
copiii ei. Dumneavoastr probabil c ai auzit de metodele destul de rspândite de întinerire. Un om în vârst a dormit
cu fete tinere i a întinerit vizibil prin aceasta. Aici avem de-a face cu o mic nuan, dat de orientarea interioar a
energeticii femeii.
Imaginai-v urmtoarea situaie: o fat tânr se îndrgostete de un brbat în vârst. El îi spune: „Eu nu-i las
nimic dup moarte. Nou ne este bine acum i vom tri cu acest moment". în subcontientul ei iese programul: „
Cu cât va tri mai mult el, cu atât mai bine se va simi i cu atât mai bine îmi va fi mie". Iar brbatul devine sntos,
începe s întinereasc vzând cu ochii. Al doilea spune: „Eu te iubesc cu disperare i tot ceea ce am îi las ie dup
moarte prin testament". In subcontientul fetei se transmite un program: „Cu cât va tri mai mult cu atât mai
multe anse exist ca el s schimbe testamentul i eu s pierd totul". Este greu ca acest brbat s conteze pe o
via lung. Nu demult un englez a fcut urmtorul anun: „Doresc s mor în pat cu o femeie frumoas care s
mi se druiasc plin de pasiune. Ea va primi o sum frumuic". El trebuia s publice în ziare fotografia sa. Ar fi
primit atâta energie de la femei încât el ar fi dus-o înc vreo douzeci-treizeci de ani. Este adevrat c pentru
aceasta trebuia s se limiteze numai la un singur anun. T a multe popoare din lume, iar în India pân în zilele
stre a existat un obicei crunt: dac moare soul, soia este
 lis la moarte dup el. în consecin, femeia era extrem de interesat ca soul s-i continue viaa. Iar atunci
când
• ditia se menine timp de mii de ani, atunci aceasta deja intr "n sene. Energetica femeii lucreaz nu pentru
distrugere ci tru întrirea brbatului indiferent cum ar fi el. Apropo, patru femei la un singur musulman dau un
efect complicat. Când omul are câteva neveste, fiecare dintre ele se strduiete sâ fie mai atractiv decât cealalt i
îi transmite intuitiv energie, concentrându-se asupra dragostei. Transmiterea permanent de energie dezvolt
femeia i o face mai apt pentru a nate copii, iar brbatul rezolv acele sarcini pe care nu le-ar fi putut rezolva
singur. Evident c pentru aceasta a existat obiceiul de a avea haremuri mari. Visând la întâlnirea cu stpânul, femeile
au întrit energetica lor, întrindu-se în consecin energetica i bunstarea statului în întregime.
Dac brbatul cheltuie aceast energie mai mult pe el, devenind vampir, pot apare probleme aa cum s-a întâmplat
cu un conductor din Orient pe care l-au sfâiat soiile. Oricât de contient ar fi omul, în el rezid întotdeauna
principiul animalic. Dac înainte femeia depindea de brbat, atunci în launtrul ei ea a fost cointeresat de sntatea,
supravieuirea
U1
- motiv pentru care se înfrânau în permanen preteniile, Pstrând iubirea prin înjosirea umanului. Druind
dragostea
oului, femeia a druit-o i copiilor. Ura fa de so conecteaz Pr°gramul de distrugere a propriilor copii. Dac femeia
nu are un motiv pentru înfrânarea agresiunii i a preteniilor, ea se dezva s druiasc dragostea soului. Ea înceteaz
s le-0 transmit i copiilor iar mai departe urmeaz degradarea.
 In rile europene viaa i continuarea acesteia au devenit o valoare absolut. Legea apr cu strnicie în primul
rând femeia i copilul ei. în Rusia toat lumea înelege noiunea de „cstorie fictiv". în Elveia este mai mult
rspândit expresia „divor fictiv". Femeia divorat o duce mai bine din punct de vedere financiar decât cea cstorit.
Brbatul nu numai c devine pur i simplu inutil, dar chiar deranjeaz. Oare unui asemenea brbat femeia îi va drui
dragostea i se va abine de la pretenii? Pentru aceasta este nevoie de un nivel înalt de autoeducaie, care pur i simplu
nu exist în lume. De aceea, Europa se degradeaz i populaia se completeaz din musulmani cu muli copii. Eu
nu chem la distrugerea femeii. Eu încerc pur i simplu s m descurc cu ceea ce se petrece. Femeile i brbaii devin
egali în drepturi. Dar când femeia începe s se ocupe de bodybuilding, afaceri, obine o colarizare superioar,
nu mai depune efort s se autoeduce ceea ce îi trebuie mult mai mult decât brbatului i atunci pierde energia
dedicat apariiei copiilor.
Nu demult la consultaie, un om m-a provocat la £ asemenea tem curioas:
— Cu douzeci de ani în urm, când pentru prima dat am ajuns la Berlin, n-am întâlnit acolo nici un homosexual. Aces
cuvânt constituia o jignire. Acum numrul homosexuali este impetuos, iar slujbele brbailor sunt ocupate de
femei, pe ce este legat acest lucru?
Se pot presupune urmtoarele, - am rspuns eu. - Biolo-
a \c femeia este concentrat mai puternic asupra vieii i dorinelor. Acest lucru este necesar pentru a nate copii. Când

conductorul este brbat atunci viaa i dorinele devin secundare i societatea se dezvolt normal. Când femeia
conduce totul atunci la întreaga societate crete subcontient concentrarea asupra vieii i dorinelor. Toate femeile dintr-
o asemenea societate, fr s vrea, întresc concentrarea lor asupra sexualitii, dorinelor i sentimentelor. Aceasta
duce nu numai la sterilitate i apariia pe lume a copiilor bolnavi, dar devierea brusc spre sentimente formeaz înclinarea
spre homosexualitate la brbai i la copii.
— tii ceva, - m-a întrerupt el pe mine, - în Japonia, cu treizeci de ani în urm s-a introdus un experiment. Au fost
selecionate cele mai detepte femei, pline de voin i energie. Nivelul de disciplin a fost mai înalt decât la brbaii care
se ocupau de afaceri. Aceste femei au condus o firm puternic dar dup câteva luni totul s-a prbuit.
E totul în regul, - am explicat eu. - Pentru a conduce,
r
ebuie s te detaezi de dorine. Din femei pot iei buni
conductori dac ele luntric renun la funcia de a da natere
copiilor. Asta înseamn, fie s fie steril, fie s fie în vârst.
Propo, în întreaga lume au aprut acum multe femei-condu-
or
- Judecând dup toate, acesta este semnul de îmbtrânire a zaiei noastre. tii ceva, eu am încercat cumva s
iagnostichez modul în care se micoreaz interaciunea principiului masculin i feminin la om. La om acesta are loc în
felul urmtor: pân Ia cincizeci de ani exist prioritatea principiului masculin, de la cincizeci de ani pân la
aptezeci este perioada amestecat, dup aptezeci de ani este perioada prioritii principiului feminin, deci o
îmbtrânire activ i degradarea organismului. La cei care triesc mult, prioritatea principiului masculin se extinde în
timp. El poate s ajung la o sut sau mai muli ani. Cu cât dureaz mai mult, cu atât mai mult se extind în timp
perioadele de principii amestecate i feminine. Informaia nate energie. Energia nate materia. Materia se destram,
transformându-se în principiu informaional. Dup aceast schem se dezvolt orice proces în univers. Astfel se
dezvolt i orice civilizaie. S lum Grecia antic. La început a avut loc o expansiune spiritual puternic, contacte cu
India, cu filozofia acesteia i cu imensa cultur antic. Apare religia i filozofia adic principiul masculin care
confer înflorirea culturii perioadei mixte. Cultura se transform în civilizaie. Apare perioada feminin. Cultul
principiului feminin duce la decderea moralei, la homosexualitate, la degradarea civilizaiei Greciei antice. în
Pompei, stratul puternic de cultur a început s decad prin divinizarea dorinei i vieii. Aici chiar i obiectele de uz
casnic au fost transformate în erotic.
Uneori civilizaia piere ca stat. Uneori atât statul cât i poporul luate împreun. Aceasta depinde probabil de msura m
care închinarea în faa vieii i a dorinelor se duce ' orofunzimea subcontientului i atinge lumea
înconjurtoare amp|jficând tendina de dezicere de Dumnezeu i de iubire. O asemenea celul canceroas, bineîneles,
universul o distruge. Aa se întâmpl de obicei în natur. întruchiparea vieii i continuarea ei, întruchiparea
dezvoltrii i a frumuseii a devenit femeia, dar închinarea în faa principiului feminin ne oblig s uitm Divinul.
Brbatul este principiul informaional iar femeia principiul energetic. Brbatul este mai puternic strategic i mai slab
tactic. Femeia creeaz, iar brbatul conduce. Aceste dou principii i interaciunea lor permit s simim pentru ce
sunt creai oamenii, adic pentru iubire!

CUGETARE

Acest capitol eu a fi dorit s-l numesc „consultaie", dar gândurile mele au deviat i l-am numit altfel.
Dup Pati, imensa zdruncinare s-a oprit deodat. Interesant, când o s se repete din nou? Contiina continu
mecanic s enumere variantele posibile. De ce oare totui în acest an purificarea a luat o asemenea amploare? Ipoteza
este urmtoarea: acest lucru poate fi legat de rzboiul din Irak pe care America 1-a încheiat victorioas. Victoria
exterioar, judecând dup toate, s-a transformat într-o înfrângere interioar, în primul rând, ceea ce cer eu la toate
expunerile este: nu condamnai SUA. Aceast ar a fcut ceea ce trebuia fcut. Unicul mod de a iei din criz a fost
întrirea poziiil°r exteriore. înc puin i dolarul, cruia am încetat s-i tnal acordm încredere, trecând la euro,
putea s înceap o cdere care nu mai putea fi oprit. întreaga Americ este cuprins de fric i aceast tendin este
foarte periculoas. Rusia face pai serioi în înelegerea a ceea ce se petrece în lume, muli conductori de stat
analizeaz bine situaia. întregul popor analizeaz, pentru toi e interesant ce se va întâmpla de fapt în lume. Unii lideri
ai culturii, artei i politicieni justific aciunile Americii. Motivul e simplu: banii i avantajele. Reprezentanii
intelectualitii ruse, în special cei ai culturii i artei au fost întotdeauna ocupai cu cutarea sensului vieii. Acum ei sunt
ocupai cu goana dup bani. Pentru ei nu iese aa de ru. înainte, în filme i pe scene suferea, cuta i se
purifica sufletul, iar acum se încovoiaz corpul luând cele mai diferite poziii.
Astfel, America a învins. Totul a prut a fi logic, Saddam Husein într-adevr este vampir i tiran. El a înclcat într-
adevr toate legile i normele internaionale. De ce se revolt unele ri? Curios c tocmai cei care au trecut prin faza
de socialism i fascism. Tocmai ei cunosc bine în primul rând doctrina principal a socialismului i fascismului: de
dragul fericirii se poate comite orice crim. Pentru unii aceasta înseamn crearea de bunuri pentru toi oropsiii. Pentru
alii înseamn crearea de bunuri pentru un singur popor. Deci constituie interesele unui singur grup de oameni care se
pune mai presus de iubire, m°ral, viaa altor oameni.
^unt întrebat deseori de ce întreaga lume este literalmente lcsit de clanuri mafiote? De ce mafia nu poate fi stârpit? De
e ea
a paralizat mai multe state printre care i Rusia? în Orient se spune: „nu exist oameni, exist idei". Comportamentul
Americii ne amintete puternic Uniunea Sovietic din anii 1920. Schema este una i aceeai: ideologia noastr este
;ea mai bun de pe planet. Noi trebuie s o rspândim în întreaga lume. Noi trebuie s înbuim i s distrugem
opozanii. Noi salvm lumea de ru.
înainte un astfel de ru a fost Uniunea Sovietic. Dup aceea lumea islamului. Sentimentul de superioritate a unei
anumite idei sau a unui anumit popor asupra altora, mai devreme sau mai târziu duce la tragedie. Este lipsit de sens
s lupi cu legile dup care este condus universul. Legea suprem a dezvoltrii o constituie legea unitii i a luptei
contrariilor. S încercm s privim mai departe ca s vedem ce st la baza acestei legi. Noi provenim din iubire.
Nzuim ctre ea i ne întoarcem la iubire. Legea dezvoltrii universului este acumularea Divinului în toate i
întoarcerea la Dumnezeu. Iubirea este acel program suprem pe baza cruia se dezvolt universul. Din iubire se nasc
dorinele. Ele se identific i concureaz cu iubirea. Dezvoltarea universului const în faptul c dorinele, dezvoltându-
se, se umplu tot mai mult cu iubire asemuindu-se cu aceasta, se contopesc cu ea i atunci timpul dispare. Cauza i efectul
devin identice. Ciclul de dezvoltare al universului se desvârete. Pentru ca dorina s nzuiasc spre iubire i s
mreasc dimensiunea sa, ea trebuie s înceteze s se dezvolte ciclic i de aceea ea trebuie s treac periodic printr-o
perioad de destabilizare, distrugere i înjosire. Dorina se distruge, nzuiete ctre iubire, se autorestabilete p rin 
hire într-o dimensiune mai mare. Ciocnirea a dou dorine înseamn lupta contrariilor.
Existena materiei, a timpului i a spaiului presupune i conflic'- Dac eu am un corp, atunci dorinele legate de
acesta niciodat nu coincid pe deplin cu dorinele i corpul altei persoane. Conflictul înseamn o lupt permanent i
înjosirea a dou dorine contradictorii. La urma urmei, orice conflict trebuie s creasc pân la cele dou jumti
ale universului care lupt una cu cealalt. în aceast lupt învinge iubirea, adic întoarcerea la Dumnezeu.
Dezvoltarea are loc prin amplificarea conflictelor. Dimensiunea dorinelor care concureaz este din ce în ce mai
mare. Dezvoltarea impulsului iubirii este din ce în ce mai mare. Contradicia suprem a universului rezid în structura
timpului. Dorinele care merg spre viitor concureaz cu dorinele care exist în prezent. Conflictul întregului univers
se poate vedea în relaiile dintre brbat i femeie. Principiul masculin i feminin sunt legate de structura timpului.
Sentimentalismul feminin lupt cu raionamentul masculin, astfel atingând Divinul. Când una din contradicii o
învinge pe cealalt sau încearc s-o distrug, s frâneaz sau se încheie dezvoltarea. Toate civilizaiile care au existat pe
Pmânt s-au dezvoltat i au pierit fr s cunoasc 'egea principal a dezvoltrii. Energetica Pmântului este "nprit
în doi cureni ai timpului: oriental, principiul masculin, adresarea ctre viitor i occidental, principiul feminin
legat de prezent.
Pentru a intra în contact cu alte civilizaii, omenirea trebuie s devin un tot unitar, în caz contrar ea piere. Pentru a
deveni un tot unitar populaia planetei trebuie s se împart în dou lagre, adic în reprezentani ai gândirii orientale
i occidentale. Conflictele dintre state, împletindu-se, trebuie s se lrgeasc i s cuprind întreaga planet, ceea
ce observm deja în momentul de fa. Dac înainte, la întrebarea cum s ne raportm la cutare i cutare eveniment,
eu am avut dou rspunsuri: - bine sau ru, acum îns, am o alt atitudine. Evenimentul are loc, eu îl accept i încerc
s îneleg de ce a avut loc. Nu demult, pe planet existau dou blocuri antagoniste: sistemul socialist, condus de
Uniunea Sovietic i sistemul capitalist, condus de SUA. Socialismul s-a prbuit. Pentru un anumit timp a aprut o
energetic unipolar a Pmântului. Ce se întâmpl cu dorina dac aceasta nu se înfrâneaz? Ea se dezvolt impetuos,
orientându-se din ce în ce mai puin spre iubire i dezvoltare. Cu cât este mai mare concentrarea asupra dorinei i a
vieii, cu atât mai repede apar frica i depresia. Pentru a egaliza aceast stare, omul tinde spre conflict i atunci
programul de autodistrugere cade.
în Italia a fost arestat un jefuitor de bnci care avea la activ 28 de jafuri reuite. Când el a fost întrebat de ce a jefuit
fr oprire, întrucât avea bani destui, el a ridicat din umeri: „înelegei, aceasta este tratamentul meu. Cândva am
avut o depresie puternic. Vroiam s-mi pun capt zilelor prin sinucidere, dar am observat c atunci când apar
neplcerile îmi este mai uor s triesc. Am hotrât s jefuiesc o banca, gândindu-m c o s stau în
închisoare. Depresia a disprut ca luat cu mâna. A trebuit s continuu".
 Atât statul cât i individul se supun uneia i aceleiai legi a universului. America jefuiete alte ri pentru a se
izbvi de depresie. Când socialismul s-a prbuit, rolul celui de-al doilea pol 1-a luat asupra sa islamul, unde este
evident prioritatea principiului masculin asupra principiului feminin. Acesta pentru un anumit timp a
egalizat energetica Pmântului. Conform logicii, dup victoria asupra lumii islamice, principiul feminin american,
pentru dezvoltarea sa pe mai departe, trebuie s gseasc un nou oponent. Din pcate, aproape c nu a rmas pe Pmânt
principiul masculin. Toate rile orientale, China, India i Japonia, pe neobservate, au trecut la modelul
occidental de gândire cu prioritatea principiului feminin, material.
O cunotin m-a uimit cu o întrebare: „De ce principalele rezerve de petrolul ale lumii se afl în mâinile rilor
musulmane?" Eu am încercat s pun diagnosticul i am dat urmtorul rspuns: „Este o mare concentrare asupra
spiritualitii, asupra dependenei de principiul spiritual. De aici brutalitatea izbucnirii fundamentalismului. Pentru a
nivela ataamentul de spiritualitate se dau bunuri materiale". Acum ipoteza s-a schimbat întrucâtva. Pentru ca
omenirea s supravieuiasc, trebuie s existe modelul de gândire bipolar, "entru ca omul s poat medita, s se ocupe
de filozofie, s se concentreze asupra spiritualitii, el are nevoie de stabilitate i
estulare. De aceea, Dumnezeu îi ajut pe cei care acum se pot afla în opoziie în America, pe cei al cror principiu
spiritual este mai important decât cel material. Când în Rusia a început ceea ce noi în mod naiv consideram a fi
democraie, adic prioritatea deplin a banilor, nu întâmpltor s-a nscut problema Ceceniei, care a opus unitatea,
principiile i religia sa.
Destinul Rusiei este curios prin faptul c aici, în comparaie cu America, se formeaz modelul bipolar de gândire.
Principiul masculin triete în bun înelegere cu cel feminin. Rusia nu poate supravieui fr idei care s-i
uneasc pe toi. Iar în acelai timp, - fr o economie dezvoltat i principii economice. Destrmarea
Uniunii Sovietice a absolvit Rusia de responsabilitatea pentru opoziia fa de America. în Rusia a început s se
formeze o gândire bipolar fr de care nu poate s supravieuiasc nu numai ea, ci i întreaga omenire. Cele dou
contradicii care ar fi putut s distrug civilizaia în Rusia, într-o perioad apropiat trebuie s se uneasc într-o
nou calitate. Dar pân atunci lumea trebuie s se conving de faptul c un model curat occidental înseamn
sinucidere. America, în momentul de fa a rmas fr oponeni. Lumea islamic tace. Europa a urmat America
asculttor. rile orientale împrtesc modelul de gândire occidental. In sfârit, America a învins întreaga lume.
Pentru a exista în mod normal, orice ar trebuie s se asemuiasc ei i s nu intre în conflict cu ea. Dar, deseori, tocmai
momentele de înlare i sentimentul victoriei, adic unipolaritatea, poart în sine sâmburele înfrângerii. A învins
principiul feminin. în plan subtil are loc explozia concentrrii asupra vieii i dorinelor. Peste un timp trebuie s aib loc
izbucnirea programului de autodistrugere i amploarea acestuia este mult mai mare decât înainte de cutremurul din
Armenia. Eu nu tiu cum va reaciona Pmântul la un asemenea program de autodistrugere. Se va arunca în aer sau
va încerca s scape de infecia care îl distruge? înainte, eu vedeam întregul Pmânt în plan subtil: s-a luminat clar una
din zonele de nenorocire, adic acele ri unde triete populaia musulman. Eu mi-am explicat acest lucru în felul
urmtor: în cadrul islamului exist prioritatea imens a principiului masculin. Exist un program de înjosire a
femeii. Pmântul are o energetic feminin. Energetica islamului este agresiv fa de Pmânt. Iat de ce, în aceast
zon pot s apar probleme. Dup rzboiul din Irak situaia s-a schimbat. Imensele deformaii au prsit teritoriile
rilor islamice. Totul s-a concentrat îns într-o variant mult mai rea pe teritoriul SUA. Acum America, pentru a
echilibra situaia, trebuie s devin bipolar.
Haidei s examinm cum s-a petrecut acest lucru în Uniunea Sovietic. La început a acionat prioritatea
principiului feminin. Poporului i s-a promis pmânt, bunstare material, mfptuirea tuturor dorinelor. Nu a ieit
nimic. Apoi a venit Perioada comunismului militar. Iari n-a ieit nimic. Oamenii mureau cu milioanele. Ideea a
început s omoare oamenii. Din n°u un zigzag spre stânga, începe noua politic economic. O •orire impetuoas a
materialului i o nu mai puin impetuoas degradare a spiritualului. Principiul masculin trece pe primul plan. El
este din ce în ce mai agresiv i din nou, ca în perioada comunismului militar, începe distrugerea unui gigantic
numr de oameni.
Dup moartea lui Stalin, iese din nou în fa principiul feminin, încep reformele. Se dezvolt impetuos economia
i cultura. Aceast perioad este unic în sensul c s-a pstrat ideologia i în acelai timp a avut loc liberalizarea
economiei. Echilibrul principiilor feminin i masculin a dat un avânt iubirii. Ceva asemntor putea fi observat la
începutul anilor 1920. Atât atunci, cât i la începutul anilor 1960, acest lucru s-a realizat printr-un avânt puternic al
tiinei i culturii. Apoi, principiul feminin pragmatic a început ascensiunea. Hruciov a pierdut funcia, reforma se
încheie i începe stagnarea brejnevian. Principiul masculin ia vânt i atinge culmea pân la perioada apariiei lui
Andropov. Ideea iar este gata s înbue corpul. Oamenii sunt prini în cinematografe pentru a explica de ce nu se
afl la munc în timpul orelor de lucru.
Andropov nu moare întâmpltor. Prioritatea absolut a principiului masculin devine periculoas pentru întreaga
planet. Femeia este ataat de dorin, de via, ea trebuie s supravieuiasc i s adcâ pe lume copii. De aceea,
principiul masculin tânjete dup democraie. Brbatul, pentru a percepe spiritualitatea, trebuie s-i ia rmas bun de la
via i de la dorine. Dac femeia nu trebuie s rite, pentru brbat riscul i situaia mortal sunt necesare pentru
dezvoltare. Mai departe are loc activarea legic i prioritar a principiului feminin. Vine a putere Gorbaciov. încep
reformele i posibilitatea de supravieuire economic a rii. Sub presiunea perestroici începe s se distrug
ideologia, morala i cultura. Are loc un recul legic spre dreapta - puciul din 1991. Dac pucitii ar fi propus cumva o
oarecare idee nou, dac ar fi venit cu reforme ale concepiei socialiste, Rusia s-ar fi îndreptat spre dreapta. Dar
spiritul a degenerat. Ideologia socialist s-a epuizat, idei noi nu au mai existat. A avut loc un total i legic recul spre
stânga. Pentru ca democraia s existe este insuficient numai prioritatea principiului feminin. Trebuie s existe un
nivel cultural aproximativ egal al populaiei mcar i pentru faptul ca s nu fie înelai de deintorii puterii.
Democraia presupune egalitatea tuturor în faa legii, un acces larg la informaiile cu privire la ceea ce se întâmpl în
aparatul funcionresc, o opoziie fa de funcionarul public i posibilitatea schimbrii acestuia dac el înceteaz s
slujeasc poporul i începe ca o celul canceroas s lucreze numai pentru sine etc. Ceea ce cu toii au considerat a fi
democraie s-a dovedit a fi doar distrugerea structurilor de represiune i economice ale statului. Cu atât mai mult,
schimbarea orientrii politice spre modul de gândire occidental i imitarea statelor occidentale au contribuit în
permanen la formarea unei structuri similare. Oricât de ciudat ar prea, a fost necesar o perioad de haos în Rusia,
întrucât principiul de gândire masculin oriental a devenit inimaginabil de periculos. Acum Rusia se îndreapt încet
spre dreapta încercând s formeze o oarecare ideologie, care îi va putea uni pe toi în baza moralitii.
Oamenii s-au sturat de lips de principii, de minciun i hoie. Din ce în ce mai mult se aud voci care spun c este
imposibil înfptuirea democraiei în Rusia. Nu demult, în Duma de stat a fost trecut pe est o lege care interzice
naionalizarea petrolului, a gazelor adic a tuturor bogiilor naturale din toate rile unde acestea aparin poporului
i statului. 15% din populaia Rusiei dispune de 90% din toate bogiile. Un grup mic de oameni, în mod intensiv
jefuiete ara. Aceast informaie nu trebuie ascuns. în ar, în fiecare zi crete ura fa de bogai i fa de nzuina
spre mâna forte. Pe aceast und ies la suprafa liderii de orientare fascist, care conving c democraia este
duntoare i periculoas. Se cupleaz aceeai schem: trebuie unii toi în jurul unei idei, dei simple i primitive.
Trebuie înbuit principiul feminin i susinut cel masculin. Cu atât mai mult cu cât Rusia, pân în secolul al XX-lea,
s-a înclinat întotdeauna spre modelul masculin, oriental. Nu întâmpltor au fost omorâi arii reformatori, care au
încercat s introduc modelul occidental de gândire. A supravieuit numai primul deschiztor de drumuri, Petru I,
care a pus bazele începuturilor existenei modelului de gândire bipolar. Nu întâmpltor, dup Petru în Rusia au
dominat femeile. Un timp destul de îndelungat, Rusia s-a cufundat în modelul feminin de gândire. De aceea s-a frânat
aa de dur activitatea reformatorilor care au urmat.
Acum Rusia a ajuns în mod clar la situaia care a existat în anii 1920 precum i la începutul anilor 1960 ai secolului
trecut. înseamn c se poate atepta un nou impuls al nzuinei ctre ubire i o înflorire puternic a culturii i tiinei.
Experiena de trei secole anterioare a condus Rusia la înelegerea subconti-ent a adevrului simplu: o gândire curat
occidental este o sinucidere pentru Rusia la fel ca i o gândire curat oriental. Aniversarea a trei sute de ani de la
crearea Sankt Peterburgului a devenit o dat care simbolizeaz împcarea celor dou principii - masculin i feminin
care în mod armonios s-au unit în persoana marelui reformator. Deocamdat acest model este neconturat. Dar în anii
urmtori, el trebuie s devin contient. Fr aceasta Rusia pur i simplu nu va supravieui. Gândirea bipolar duce Ia o
dezvoltare impetuoas i Rusia, în câiva ani, va parcurge calea pe cale rile europene au parcurs-o în sute de ani.
America se afl deocamdat în stare unipolar. Dac nu vor apare oponeni din interior, trebuie s se activeze tot
mai puternic principiul masculin. Situaia din America, în anii imediat urmtori, va semna din ce în ce mai mult cu
perioada comunismului militar sau cu anul 1937 din Uniunea Sovietic. Triumful ideii se întrete prin lupta cu cei care
gândesc altfel. Deci. aceast autounificare a Americii nu se poate opri printr-o gândire sntoas. Este imposibil s te
lupi cu legile naturii, iar deocamdat se accentueaz programul de autodistrugere.
Eu am scris c fiecare eveniment care pornete din viitor, la lnceput are loc de nenumrate ori în plan subtil i se
manifest Pr'n detalii neeseniale. Acum câiva ani, preedintele Americii,
micul dejun a înfulecat cips-uri i aproape c s-a sufocat.
la
Czând j
jos, s-a lovit de ceva la tâmpl. Aceast energetic este legat de energetica rii. Mâncarea i sexul sunt
simbolurile dorinelor. Preedintele anterior a avut probleme cu sexul Preedintele actual - cu mâncarea.
Concentrarea asupra dorinelor conduce la programul de autodistrugere. La fel ca j preedintele Americii, dup o
perioad oarecare America poate cdea i se poate lovi la tâmpl. Plutesc gândurile despre criza civilizaiei. Ea triete
i se dezvolt dup principiul masculin. Se nate brbatul, se dezvolt; apoi, treptat, o ia în sus principiul feminin i el
moare. Femeia, pân la menopauz, se dezvolt în direcie opus. Dup anii 40-50 la ea are loc o perioad scurt de
principii amestecate. Apoi, o perioad destul de îndelungat, are loc prioritatea principiului masculin.
i totui, cum moare civilizaia? Pân în prezent, noi nu avem un mecanism de înelegere a cauzei din care au
pierit civilizaiile. Nu demult, în faa ochilor notri a pierit o întreag civilizaie - socialismul, care s-a nscut din
principiul masculin. Anii de stagnare au constituit o perioad amestecat, apoi a urmat perestroica i principiul feminin
învingtor care a însemnat pieirea civilizaiei. Acum socialismul nu mai exist. Rusia este în stare amorf. Trebuie s
se nasc principiul masculin i s se egalizeze cu cel feminin. Principiul masculin este principiul de organizare:
informaia, conducerea, voina i ordinea. Fr acestea nu este posibil dezvoltarea societii-Principiul feminin
înseamn haos. Haosul este manifestarea superioar a ordinii. Toate civilizaiile anterioare s-au nscu din haos i o
perioad de timp au existat în ordine iar apoi  scufundat din nou în haos i au disprut. în acest sens, ca si iubirea,
atât ordinea cât i haosul sunt pur i simplu identice. pentru ca civilizaia s supravieuiasc i s existe, ea trebuie sâ
poarte în sine ordinea i haosul în acelai timp. De aceea, principiul esenial al statului nu trebuie s fie ordinea, adic
modelul masculin de gândire oriental i nici haosul, adic modelul feminin de gândire occidental. Scopul filozofiei
oricrui stat trebuie s fie tot ceea ce permite existena în acelai timp a haosului i a ordinii prin trecerea
reciproc a unuia în cellalt, dezvoltarea i realizarea a ceea ce noi numim iubire i atingerea Divinului.

CONSULTAIE
Ieri am încheiat capitolul „Cugetare". Mai trebuie s modelez schema contradiciilor. Interaciunea i trecerea
uneia în alta are loc pe dou planuri. Primul plan - suprasubtil unde ele nu se deosebesc una de cealalt, de aceea
trecerea reciproc are loc fr conflict. Al doilea plan - în zone de grani. Acesta este planul exterior. Aici ciocnirea
poate duce la pieirea uneia din zonele de program. Unirea a dou zone contradictorii este posibil prin explozia imens
a energiei. A interaciona cu dumanul i a nu modela starea lui înseamn deja înfrângere. Pentru modelare trebuie s
lucrezi atât pentru tine cât i pentru el. Lupta permanent a dou microcontradicii oblig la ridicarea nivelului
energetic. Dar o mare cantitate de energie nu se poate obine fr atragerea iubirii. Dac exist ur fa de adversar
atunci este imposibil de învins. Pentru a învinge adversarul trebuie s-1 iubeti. Omul care învinge prin ur 1
consider c el a câtigat, în realitate a pierdut. Numai c el nu vede acest lucru. Chiar dac a nimicit adversarul, el va
pieri apoi singur. Astfel, pentru a învinge adversarul, el trebuie iubit. Ce înseamn victoria? Aceasta înseamn
realizarea propriilor dorine. Dac exist mai mult iubire decât cea necesar pentru victorie, atunci adversarii
îneleg c dorina lor este opus numai la exterior pe o zon minuscul; la nivelul amplu i mai profund, dorinele i
scopurile acestora sunt identice. Dorina de a-1 distruge pe adversar se schimb, se dorete dominarea lui,
impunerea voinei i convingerilor proprii. Tendina de a-1 învinge se transform în tendin de colaborare. înelepii,
atingând bazele existenei, au vzut cum împiedic dezvoltarea ura i suprarea i au comunicat acest lucru tuturor.
Acum a sosit acea perioad când trebuie eliminat tot ceea ce împiedic sentimentul iubirii. Avem prea puin energie
pentru unire, iar acest lucru se vede în situaia actual. Orientul a fost întotdeauna orientat spre viitor, iar Occidentul
spre prezent. în orice punct al Pmântului, aceste dou contradicii se împletesc creând cultura. Cu cât a fost mai
amplu principiul masculin, cu cât au fost mai profunde învturile religioase, cu atât mai mult a existat civilizaia.
Aproximativ cu 12.000 de ani în urm, în plan subtil s-a rormat principiul masculin cu un anumit bagaj pentru viitor.
Principiul masculin 1-a nscut pe cel feminin. Informaia din india s-a transformat i a trecut spre Marea
Mediteran. nncipiul feminin a început s se dezvolte vertiginos, Meraciunea principiilor masculin i feminin a
accelerat de o mie de ori dezvoltarea omenirii. Principiul feminin s-a dezvoltat impetuos formând Europa i
America. Zona de grani a constituit-o Orientul apropiat, teritoriul actualului Israel. în acest raion a avut loc
naterea gândirii noi care a unit principiile masculin i feminin, viitorul i prezentul, adic iudaismul. Astzi, cele
mai acute conflicte au loc în jurul acestei zone. Cele întâmplate vorbesc deocamdat despre un singur lucru: noi am
învat s iubim dar nu am învat s rezolvm conflictele! Dorina de a sugruma sau omorî pe cellalt deocamdat
triumf. Fiecare parte aflat în conflict îi pun întrebarea: cine este de vin i cum s-l învingem? Pentru supravieuire i
dezvoltare trebuie pus o alt întrebare: cum s învm s iubim i s-1 înelegem pe cellalt? Ce ne împiedic s
iubim? Noi repetm de muli ani proverbiala fraz ajuns la noi dintr-un film: „Fericirea exist atunci când eti
îneles!" înelegerea este unire. Unirea este iubire.
într-o zi conduceam pe o osea aglomerat i m gândeam la faptul cum unii oameni se ursc între ei,
neînelegând c ei reprezint un tot unitar. Ura fa de o alt persoan înseamn întotdeauna sinucidere, deoarece
noi suntem unici în plan subtil. în prezent, Orientul i Occidentul se pregtesc s se uneasc. Cei care au trit în
Orient într-o via anterioar acum triesc în Occident i invers. în plan subtil, un asemenea schimb a avut loc
mereu, iar la suprafa aceast trecere s-a înfptuit pe calea conflictului i a fost însoit de dram. Se pare c totul
 este simplu, dar cunoaterea s desfoar foarte lent întrucât întotdeauna avem tendina de a lovi decât de a
ierta M apropii de marele magazin universal i parchez maina.
Zâmbesc, aducându-mi aminte de problemele mele din trecut, înainte, când admiram natura, puin mai mult decât în
mod obinuit. începeau s m doar rinichii. Când am intrat în magazinele bogate i frumoase, dup douzeci de
minute, au început din nou s m doar rinichii. Deja tiam: dup douzeci de minute trebuie s plec repede. Admiraia
fa de frumusee, abunden i bogie m presau la pmânt i îmi distrugeau sntatea. înainte, în asemenea
magazine, a fi dorit s cumpr i s mnânc tot ce era acolo. Educat de puterea sovietic, eu alergam dup mrfuri care
lipseau i îmi curgea saliva dup o bucic gustoas. Apoi am învat s m uit detaat la rafturile ticsite cu mâncare. i
acum nu mai am asemenea dureri.
Cumpr tot ce am nevoie i ies din magazinul universal. La ieire se apropie de mine o femeie cu faa tras i cu o
vântaie sub ochi. „Nu avei nevoie s v duc cruciorul?" - m întreab ea politicos. Eu dau din cap: „Bine". Pân la
main sunt doi pai. Eu descarc i aez în portbagaj pachetele, scot din buzunar mruniul i îl pun în palma ei
întins. în mâna mea a rmas o moned mai mare. „O s fie cam multior", - m gândii eu i pun moneda
înapoi în buzunar. Femeia,
ezamgit, se uit la cele câteva monede mici i m întreab mirat: »Aa de puin?" i tot dezamgit pleac. în
acel
°ment o pal de vânt, îmi smulge apca din cap i o °golete pe asfalt. De obicei, în asemenea
momente reuesc s prind apca în aer. Cu o privire bleaga privesc apca din noroi. „O dat ce a czut apca,
înseamn c mândria a crescut" - m fulger o idee clar. M urc în main i pornesc încet. începe s m doar
inima i partea inferioar a stomacului. „Probabil c ea m urte", - am gândit imediat. Am examinat cum arat
tabloul în plan subtil. Se pare c ea nu este deloc suprat pe mine. în schimb la mine dispare tendina de a dori
moartea oamenilor din cauza destinului favorabil. „Mi-a prut ru de bnu, - am gândit eu, - iat cum oamenii îi
destram singuri propriul destin". Cu cât reii banii cu mai mare zgârcenie, cu atât mai puine anse sunt de a-i
pstra. Durerea continu. Merg cu maina i încerc s m rog, dar nu ajut cu nimic. Deschid geamul din mers, scot
din buzunar banul i îl arunc pe fereastr. Durerea trece imediat.
Uneori o fapt corect înseamn mult mai mult decât numeroase tehnici de dezvoltare. Continuu s conduc
maina, încercând s nu-mi las atenia sustras. Deocamdat ambiia, suprarea i frica în situaii neateptate se
manifest totui. Cum pot trata oamenii având asemenea emoii i suprri? Este timpul s schimb ceva în mod real.
în februarie, de fapt, m-am gândit c trebuie s termin cu consultaiile. Ceva eu nu pot înelege i nu pot rezolva.
Mi-am adus aminte de discuia din Israel purtat cu câiva ani în urm.
— Aici, la noi, locuiete unul dintre cei mai buni vindec
tori, - a povestit o femeie. - Iat c el a spus c va mai lecui
pân în 2004 i apoi va termina cu aceasta pentru totdeauna.
 — De ce? - m-am interesat cu curiozitate eu.
acienilor. Eu am renunat s mai tratez cu mâna. Am început s lecuiesc cu înelegerea, dar probabil i aici am atins
limita Vd c astfel nu se mai poate trata. Ce avem pentru azi? înrutirea sntii la sfâritul consultaiei i
sentimentul de alunecare în cercetri.
A mai existat o situaie: sun telefonul. „V aducei aminte de pacienta care venea deseori la dumneavoastr la
consultaie? La ea a început s se astupe artera de lâng inim, se învineete i îi amorete mâna dreapt. Medicii
sunt neputincioi. Ea se pregtete s moar". încerc s îneleg ce s-a întâmplat întrucât ea a avut un câmp bun.
Probleme mai mici cu urmaii. La consultaie i-am spus c totul este bine, iar arterele ei sunt îndesate cu sruri, iar în
plan subtil ea era pe moarte. Ce înseamn atunci întreaga mea diagnosticare i ocupaia de vindecare? Eu încerc s
diagnostichez acea femeie înc o dat: situaia neprielnic a urmailor s-a mrit în mod evident. Cauza este frica de
viitor, depresia, neîncrederea în sine. Tot ceea ce pot s fac acum este s-i transmit informaia. „Comunicai-mi
numrul ei de mobil, încerc s intru în legtur cu ea", - spun eu.
Cât de bine au început lucrurile atunci când am scris prima carte. Am avut sentimentul c pot rsturna munii. îmi
aduc aminte când a venit la mine redactorul: „Cartea dumneavoastr probabil c nu va apare. Pe copert, culorile fac
bule de aer. Tipografia refuz s lucreze la carte. în cele din urm trebuie cumprat o alt hârtie pentru copert, iar
banii pe care i-am avut s-au terminat. Exist numai o singur ans: trebuie eti în aa fe '' î nc ât s se termine cu
acest misticism". „în
informaia este destul de important, - am rspuns eu.
Oricât de ciudat ar prea, eu vd reaciile în alte lumi. Poate c
• colo exist sufletele celor mori i a oamenilor înc nens-
uti?! La ei are loc ataamentul fa de aceast informaie. Eu

m s încerc s m rog pentru a armoniza celelalte lumi cu

cartea".
Ascultând dintr-o parte ai spune c este delirul evident al unui nebun. Cartea a mers. S-a tiprit cu aceeai main,
cu aceeai culoare, pe aceeai hârtie a ieit o suprafa curat i neted. Iar pân atunci avuseser loc aproape treizeci
de încercri i nici una reuit. De diminea, aproape o or întreag a trebuit s înduplec muncitorii ca s
porneasc maina.
Da, la începutul cercetrilor, deseori s-au întâmplat minuni, iar acum viaa ofer alte surprize. Eu îneleg c se
npustete asupra mea depresia, m acoper precum un pled, paralizându-mi toate aciunile. Depresia înseamn
dependen de viitor. Ceva nu e clar la noi în viitor. La orice zdruncintur a viitorului eu m aez în genunchi i apoi
cad pe spate. Aceast tem a devenit mai complicat decât mi-am închipuit i totui ce s-a întâmplat cu pacientul? Cum a
putut s-mi scape aceast problem? E timpul s m odihnesc i s fac o baie. Aa cum este scris într-un best seller
cunoscut: „Nu m voi gândi la aceasta azi, m voi gândi mâine!" i aa cum s-a spus în tlrnpuri strvechi: „Nu te
frmânta Ivanuka, nu te gândi la
a c
' ulc-te. Dimineaa este mai îneleapt decât seara".
La probleme este mai bine s te gândeti dimineaa, când te afli în stare de delimitare de uman, iar în suflet exist
mult iubire i energie. îmi aduc aminte de ziua plecrii. La ora noua dimineaa, alupa ne duce pân la aeroport. Eu ies
la apte dimineaa pe malul oceanului azuriu. M cufund în ap i înot o jumtate de or de-a lungul recifului de
corali. Rsare soarele i în acelai timp începe s cad o ploaie mrunt. Eu înot încet, reînnodând mersul obinuit
al gândurilor. „Poate c accidentul cu ocazia tipririi crii a fost un semn? Poate c e timpul s declar o oarecare
incompeten a mea? îmi aduc aminte de Voznesenie, i atunci am avut probleme. Dar atunci puteam s trec de la
tratamentul cu mâna la viziune i înelegere. Atunci eu cltoream pentru a gsi mcar o mic speran i am gsit-o.
Unde s m duc acum? Am venit aici nu ca s primesc un semn. Pur i simplu sunt foarte obosit. Probabil c aceast
goan de 14 ani i-a fcut efectul. La urma urmei, eu am început - i se vor gsi alii care s continue".
M cufund adânc, alungând toate îndoielile. Este bine s te gândeti în ap, te gândeti cu întreaga fiin, cu întregul
subcontient. Intuiia acioneaz de zece ori mai puternic. Fricile i frmântrile se duc undeva. Eu continuu s înot
mai departe dar e timpul s m întorc. M întorc spre ocean i arunc o privire de adio, vd un imens curcubeu întins pe
întregul orizont, un curcubeu plin, clar, de la un capt la altul- Trec câteva minute, curcubeul nu se împrtie. Treptat,
alturi de acesta apare înc unul. El se extinde încet, ocupând întregu ,-izont. îmi pare ru c nu am o videocamer.
Pentru prima oar în v'a$ v^ contoP'rea a dou curcubee. O privelite uluitoare: ele ies din ocean i intr în ocean.
Timp de aproximativ zece minute ele continu s strluceasc, dup aceea dispar. M apropii înotând de coasta
pustie. E linite. Toat lumea doarme înc, pe plaj - nici un suflet. Aceast jmacTjne mi-a fost chipurile hrzit
numai mie. Peste câteva ore aud vuietul egal al turbinelor avionului. i oceanul fr margini care înc nu demult m-
a primit în braele sale, a disprut în trecut. Eu m întorc acas ca s termin cea de-a opta carte.
A trecut timpul. Cartea a ieit. A trecut prezentarea în Piter i Moscova.
Dup ce am sosit, mi s-a comunicat telefonul pacientei. Iat c eu vorbesc cu ea la telefon.
— Vi s-a comunicat c s-a înteit tema viitorului? - întreb
eu.
— Da-da, - rspunde ea. - Eu am îndeprtat frica i
îndoiala, mi s-a fcut mai bine.
— Frica permanent în faa viitorului poate s cauzeze
probleme cu inima, - spun eu. - La dumneavoastr nu demult
s-a descoperit îngustarea artelor?

Nou
 " Da, nu a fost vorba de îngustare acolo, nu vi s-a comunicat corect, nu a fost nici o depunere de sruri.
Dup Ll (|ma edin eu m-am simit minunat, dar înainte de Anul
m-am îndrgostit de un tânr. El m-a prevenit c mai are
c
' 'neva, dar eu într-un fel nu am acordat acestui lucru atenie.
Dup Anul Nou, el a adus-o i pe ea i toate speranele mele s-au prbuit deodat. Eu am încercat s accept totul, dar
nu an putut, apoi a început s m doar inima, iar acum îmi amorete mâna.
— Am îneles, - spun eu. - Când dumneavoastr v rugai în permanen, v putei însntoi grabnic, dar dac nu
v comportai corect, v putei îmbolnvi tot aa de grabnic. Dac în sufletul dumneavoastr exist fric i depresie, mai
bine v ocupai de antrenamentul autogen. Putei s v adresai lui Dumnezeu atunci când avei în suflet iubire, iar
pentru aceasta trebuie s v delimitai i s eliminai totul.
Dac noi nzuim ctre Dumnezeu, atunci ne verific puterea iubirii fa de toate celelalte. Dac noi trecem
verificarea, atunci are loc o schimbare real atât în noi, cât i în destinul nostru. Concurentul esenial al iubirii este
viitorul. Rdcinile dorinelor provin de acolo. Dumneavoastr ai avut posibilitatea s pstrai iubirea atunci când
viitorul s-a prbuit împreun cu toate planurile, toate scopurile i toate nzuinele dumneavoastr dar nu ai reuit s
o facei. Nici o nenorocire. Principalul lucru este c ai încercat s reinei iubirea. Capacitatea de a pstra
iubirea înseamn deja salvarea ei. Victoria în plan subtil. O asemenea purificare vi s-a dat dintr-un simplu motiv -
copiii. Ei sunt deja în viitorul dumneavoastr. Copiii sntoi se nasc atunci când iubirea e mai important decât
viitorul.
Iubirea este ploaia de aur. Pentru ca s poat s apar p lume copiii notri i s primeasc iubire, noi trebuie s
sim, uperioritatea iubirii asupra a tot ceea ce vedem, simim, înelegem ca i asupra a tot ceea ce nu vedem, nu
înelegem i nu simim.

La sfâritul Iui aprilie am decis s fac o nou consultaie. Poate, în decursul consultaiei, ajutând pe alii, eu voi
înelege ceva. înc înaite de sosire m-au sunat i mi-au comunicat o veste nu prea plcut.
— îl inei minte pe pacientul care trebuia s vin la
dumneavoastr la consultaie?
Mi-au comunicat numele i prenumele lui.
— Sigur, in minte, - rspund eu. - în principiu, situaia lui
nu a fost rea.
— El a fost învinuit de tentativ de omor, acum este închis
i cercetat.
— Soia lui a citit crile mele?
 — Da, desigur, ea s-a uitat i la videocasete.
— Transmitei soiei c tot ce s-a întâmplat este legat de
starea ei spiritual. Tema dorinelor a depit la ea nivelul
periculos. Nu tiu din ce motiv la ea nu au trecut preteniile
profunde fa de so. Ea nu a putut s depeasc dependena
de dorine. Aceasta este legat de viitor, de idealuri, de
sperane. O incapacitate total de a suporta prbuirea
v
»torului. Aceasta a început s treac la copii ceea ce îi
Provoac prbuirea viitorului prin întemniarea soului.
u
n proces curios are loc cu ocazia cufundrii în somn i 11 e- Când sunt pe cale s adorm, un timp oarecare, îmi
urmresc gândurile. Tabloul lumii începe s se drâme încet Dup aceea se adeverete c el nu s-a drâmat, ci pur i
sinip!u s-au schimbat legturile între evenimente i obiecte. Tabloul general lipsit de logic, stupid, triete. Principiul
masculin trece în cel feminin. Contiina se dizolv în haos. Dar, se constat c ea nu s-a drâmat, ci s-a schimbat.
Pentru meninerea funciei contiinei este necesar energia. în somn, raza cuprinderii evenimentelor se mrete
impetuos. Straturile exterioare ale contiinei se frâneaz deodat. O informaie de neîneles poate deveni periculoas.
Dar dac ne gândim în permanen la ceva, dac impulsul se pstreaz prin destindere total, atunci el continu s
existe i se realizeaz în somn.
Contiina este legat de încordarea muchilor. De fapt, noi gândim prin situaii. Privii gândurile dumneavoastr din
exterior. La baza oricrei gândiri st situaia-aciune. în mod corespunztor are loc încordarea muchilor. Dac
gândul începe s lupte cu mersul actual al evenimentului în plan profund, atunci are loc o supraîncrcare a fizicului.
O neaccep-tare interioar total a situaiei înseamn lupta cu universul. Dup aceea începe hemoragia cerebral,
infarctul, degradarea organelor i a muncii. De aceea, una din principalele reguli ale sntii este perceperea voinei
proprii, a dorinelor i gândurilor ca pe un sentiment secundar. Rugciunea „Tatl Nostru începe genial. Acceptarea
deplin a voinei Divine i supunerea acesteia însemn eliminarea frmântrilor referitoare la viitor. Eliminarea
preteniilor fa de trecut. în consecin, i contureaz armonia sufletului în relaiile fa de toate aspecte < t'rnpijlui.
Astfel, gândul este situaia. Mi se nate o dorin, încep s m gândesc cum s o realizez. O situaie închipuit se
schimb cu cealalt. Un gând îl completeaz pe cellalt. Dorina mea este un potenial între cauz i efect. Dorina
este de asemenea o situaie. Numeroasele gânduri se unesc într-o situaie, corespunztor inteniilor mele. Pentru a
atinge un oarecare scop, trebuie s construiesc mersul evenimentelor în univers. întrucât scopul final al întregului ir
de evenimente din univers este întoarcerea la cauza primar, acea ierarhie a scopului trebuie s fie format în mod
corespunztor. Dac toate scopurile i dorinele noastre se aeaz într-o orientare final spre unirea cu Dumnezeu,
atunci în cazul contradiciilor exterioare noi pstrm unitatea interioar cu întregul univers.
Noi ne înscriem în legea unitii i luptei contrariilor i ne
dezvoltm în mod armonios. Ziua energia este consumat de
ctre contiin, o mic zon controlabil care intr în
contradicie cu lumea înconjurtoare. Pentru ca aceast
contradicie s nu fie fatal, noaptea trebuie s tindem spre
unitate cu întregul univers. în acest caz, multe depind de
lucrurile la care ne concentrm înainte s adormim. Emoiile
ultimelor dou ore intr în subcontient. Dac noi toat ziua
suntem îns încordai, atunci întregul negativ ptrunde de
asemenea în somn. Conflictul exterior care ne împinge spre
e
zvoltare devine interior. Hotrârea e simpl: înainte de somn,
e
barasai-v de toate, îndeprtai toate planurile i speranele,
e
'minai problemele, renunai la plceri. Adic o destindere
u a
a muchilor i a gândirii. întâi rugciunea, dup aceea somnul. Câi ani din via au trebuit s treac pentru ca noi
sâ înelegem acest lucru! Muli ani eu am adormit gândindu-rnâ numai la cunoaterea lumii. M trezeam finalizând o
alt idee. înelegerea am atins-o, dar se pare c acum un sistem superior care exist chiar în somn nu-mi permite s
m dizolv într-un nou ocean de informaii.

Astzi am consultaii. M trezesc încet. Fixez perfectarea unor idei pe care le-am gândit în somn. Este o
hotrâre interesant i neateptat. Contiina se angajeaz încet în rotaii. îmi aduc aminte de nite întrebri
interesante care mi-au fost puse prin Internet i prin notie. Nu tiu de ce mi-am adus aminte de reformele patriarhului
Nicon. i deodat m-am gândit de ce în timpul rugciunii degetul mare, arttor i mijlociu se unesc ? Pe icoane
îns, Iisus ine altfel degetele. Degetul mare este unit cu degetul inelar, iar degetul mijlociu i arttor sunt îndreptate în
sus. De ce la catolici acest canon s-a pstrat, iar ortodocii s-au îndeprtat de el? La suprafa poate exista orice
explicaie, dar dac privim în plan subtil? De ce ortodocii poart inel de logodn pe degetul inelar de la mâna dreapt,
iar catolicii pe mâna stâng? De ce totui Hristos ine degetele tocmai aa? în general, este asemntor cu unirea
degetelor yoghinilor în timpul meditaiei. Numai degetul mic nu este strâns, ci desfcut.
Probabil c totui exist o oarecare legtur între degete  starea interioar. Cci mâinile sunt legate de gândire,
acionm totdeauna cu mâinile. Micrile lor active contiina. Eu am observat c trebuie s jumulesc ceva cu
mâna atunci când gândesc. Iat de ce clugrii numrau mtniile. Era mai uor s se concentreze asupra
nzuinelor interioare. Prin mân se scurge cel mai mare flux de energie întrucât tocmai mâna particip în primul
rând la procesul de creaie. Aceast energie intr în interaciune cu lumea înconjurtoare. Interesant, energetica se
deosebete oare la fiecare deget?
 începem cu degetul mic. Cel mai slab i cel mai mic deget. Ce a spus Lao Tze? - „Tot ce este slab i fr aprare
învinge pe cel tare i puternic". Noi ne natem slabi i fr aprare. Cel slab i cel fr aprare înving pentru c de
partea lor se afl viitorul. Iar cel puternic are puin viitor. Caracteristicile unei rezerve mari de viitor sunt lipsa de
aprare i elasticitatea. într-adevr, de ce s te aperi în prezent dac eti aprat în viitor? Lipsirea de aprare în
prezent oblig conectarea i orientarea mai intensiv asupra viitorului. A conduce prezentul prin viitor - degetul mic
este mai degrab legat de viitor. Oponentul acestuia este degetul mare, legat de trecut i de prezent. Ce
exprim celelalte trei degete? S încercm s le modelm în conformitate cu cercetrile mele. Cu cât mai
amplu este contactul cu viitorul, cu atât mai mare este potenialul dorinelor, cu atât mai mult energie se eman
pentru realizarea lor. Astfel, contactul cu viitorul nate energia, în primul rând er>ergia sexual i sentimental.
Pentru aceasta rspunde deja egetul inelar. Energia sexual se transform în toate genurile e dorine care contribuie
la adaptare. A schimba lumea, a se a etc- sunt funciile degetului mijlociu. Treptat dorina se transform în contiin
i de asta rspunde degetul arttor Contiina se transform în bunuri materiale legate de destin de bunstare etc. O
instabilitatea superioar o are degetul mic Degetul mare este mai inert i mai stabil decât toate degetele Rezult c în
mân se reflect de asemenea interaciunea a dou curente de timp. De ce în Orient, în timpul meditaiei, se strâng
degetele inelar cu cel mare. Probabil c pentru a se delimita de lumea material i sentimental i a ptrunde în
planuri subtile. Are loc amplificarea contactului cu viitorul i activizarea contiinei. Aceasta d un impuls puternic
pentru dezvoltarea spiritualitii. în cretinism, degetul mic este strâns, înseamn c în acel moment, probabil,
contactul înalt cu viitorul putea deja s intre în contradicie cu iubirea. Tot ceea ce este necesar la începutul
dezvoltrii, într-o perioad oarecare, poate fi inutil iar apoi periculos.
La început, cretinismul a unit concepiile religioase i tiinifice. Pe de o parte, Hristos a judecat raional i tiinific,
posedând o larg cunoatere tiinific i s-a autointitulat „Fiul Omului". Pe de alt parte, a perceput Divinul în
propria persoan. A demonstrat acest lucru tuturor pstrând Divinul prin distrugerea consecvent a umanului.
Orientul a trit spiritual iar Occidentul material. Hristos a rostit fraze ciudate la prima vedere. Pe de o parte, despre
imposibilitatea bogatului de a simi Divinul, detaarea de bunurile materiale a permis perceperea fericirii. Dar în
acelai timp exist fraza: „fericii cei sraci cu duhul". De când e lumea, Divinul s-a opus materialismului i s-a unit
cu spiritualitatea. Pentru oamenii acelor epoci a fost deosebit de greu s perceap opoziia njvinului i
spiritualului. De asemenea, a fost deosebit de greu s vad Divinul în uman. Dumnezeu a fost întotdeauna dincolo de
toate sau în ceruri sau a îmbrcat diferite chipuri. EI a pedepsit, a rspltit, a distrus, dar întotdeauna a fost în
afara omului, iar omul închinându-se Lui a dorit i a încercat s-i semene. Cretinismul a dat o nou înelegere
Divinului. Se pare c Dumnezeu poate s slluiasc în om i prin aceasta umanul poate s triasc i s se
dezvolte. Dumnezeu iubete i îngrijete. i prejudicierea corpului de dragul salvrii sufletului care ni s-a prut
osând i pedeaps, a început s arate ca o manifestare a grijii supreme. Pe de o parte, este cu totul uman i pe
undeva un comportament ocant care contrazice principiile spirituale adic dezvoltarea i meninerea spirituali-
tii, iar pe de alt parte o asemenea iluminare i un asemenea nivel de înelegere la care nici n-au visat cei
care i-au consacrat întreaga lor via dezvoltrii spiritualitii. Acestea au fost nite semine care acum dou mii
de anii nu au putut rsri. Adic, mai corect spus, seminele au rsrit, iar roadele pot apare numai acum. Probabil
c cea de-a doua apariie a lui Hristos va însemna de fapt înelegerea spuselor lui, a ceea ce s-a întâmplat cu El i cu
cei apropiai Lui. Dar atunci, judecând dup toate, în primele secole ale erei noastre a fost imposibil s s e menin în
contiin dou metode opuse de gândire. Acestea au dus la o imens cantitate de interpretri i au mceput
s distrug unitatea comunitilor. Probabil c de aceea Niceea în cadrul Primului sobor universal s-a hotrât
distrugerea întregii literaturi, a tuturor izvoarelor care au vorbit despre natura uman a lui Hristos. încercând
meninerea în acelai timp a logicii umane i Divine, omul a alunecat treptat spre uman. Divinul s-a degradat, iar
umanul 1-a umbrit în mod activ. Este posibil ca acest proces s fi devenit destul de amplu. Pentru salvarea
cretinismului de la degradare, au hotrât meninerea Divinului i înlturarea umanului. Logica uman a încercat înc
un timp îndelungat s urce.
Gândurile mele pentru o oarecare perioad se împrtie i eu atept s vd când se vor aduna la un loc. încerc s
m întorc la gândurile întrerupte. Ah, da, mi-am adus aminte. De ce ortodocii fac cruce cu degetul mare, arttor
i mijlociu puse la un loc. Asta de fapt constituie închiderea nu numai a aspectului material, dar înseamn c în
ortodoxie concentrarea asupra contiinei i spiritualitii este crescut. Este pe deplin logic. Atunci când cretinismul,
dup soborul din Niceea, a fost privat de dialectic, viitorul i trecutul unite în Divin într-un tot unitar au fost nevoite s
se întoarc la starea anterioar i s se despart în dou curente. Primul orientat spre viitor, adic principiul spiritual,
al doilea spre trecut, adic principiul material. Aripa oriental a cretintii pleac la Constantino-pol, iar cea
occidental rmâne la Roma. Partea dreapt a corpului este legat de viitor, de aceea ortodocii poarta verigheta
pe mâna dreapt, reprimând dorinele sexuale in cadrul cstoriei. Partea stâng este legat de prezent i trecut. de
aceea catolicii poart verigheta pe mâna stâng. Intruca rtodoxia este atras spre o spiritualitate mai mare, una
din
rincipalele probleme care pot apare este critica i condamna-
altor religii i, în mod corespunztor, mândria. Prin aceasta
robabil c se poate explica acea criz care a avut loc în
Biseric pân la revoluii, urmat de nenorocirea care s-a
întâmplat apoi cu Biserica.
Catolicismul, dimpotriv, s-a cufundat în feminin, material si principiul occidental. Acest lucru a condus la
înflorirea gândirii logice, a dezvoltat cultura material, dar prin aceasta a accentuat tema dorinei sexuale, a geloziei i
dependenei de bani. îns dac preoilor ortodoci li s-a permis s aib familie, celor catolici le este interzis acest lucru.
Concepia religioas pur i simplu nu ar fi supravieuit. Când credinciosul i-L închipuie pe Creator ca pe un
printe, prin intermediul principiului masculin, concentrarea asupra vieii, dorinelor, sexualitii se înfrâneaz la el.
Aceasta duce la o înclinare în direcia spiritualitii, dup care spiritul nzuiete spre material. Dac îns Creatorul este
perceput prin intermediul principiului feminin, atunci are loc amplificarea dezvoltrii materialului cu distrugerea
spiritualului, adic nu va fi armonie întrucât lipsete interaciunea a dou principii primordiale - masculin i feminin.
Când am examinat în plan subtil perioada apariiei
islamului, s-a format un tablou curios. Catolicismul, cu
rie
ntarea sa subcontient asupra sentimentului i bunurilor
e
nale, a început involuntar s drâme energetica întregii
Pe. Acesta a fost periculos pentru zonele de sud cu energie înalt, cu sexualitate i dorine. i atunci s-a nscut religia
care are ca prioritate principiul masculin, adic islamul. Islamul s-a nscut cu o limitare accentuat a
sexualitii sentimentalismului, ceea ce a permis în plan subtil restabilirea armoniei, întrucât ortodoxia s-a dus în
Orient iar interaciunea a dou contradicii s-a micorat.
La catolici, srbtoarea principal este Crciunul. Are loc o mai mare concentrare asupra aspectului uman, asupra
naterii însi. Aceasta mrete concentrarea asupra bazelor vieii i a dorinelor. La ortodoci principala srbtoare
este Pastele Domnului, învierea lui Hristos, adic descoperirea Divinului în uman, prioritatea Divinului asupra
umanului. Probabil c de aceea pân în zilele noastre, în Ierusalim, în timpul Patelui, în Biserica Mormântului
Domnului, se produce pogorârea focului sacru i Binecuvântat. Iar în cea catolic, în timpul Crciunului nu se petrec
miracole deosebite. Judecând mai departe, în catolicism i în ortodoxie trebuie s se coac o criz care s le împing
spre depirea principiilor material i spiritual. Despre aceasta mrturisesc în principiu scandalurile legate de preoi-
pedofili i homosexuali în Biserica Catolic, ca i problemele din bisericile ortodoxe pe care aceasta încearc s le
trac sub tcere. Aceast criz trebuie s împing concepia cretinilor spre acele adevruri pe care le-a prezentat Iisus
Hristos, i $Pre acea înelegere care va ajuta s se uneasc toate ramurile cretinismului.
atingând interesele unor fiine vii destul de îndeprtate. i mai periculoas devine perfeciunea atunci când primesc o
informaie preioas, iar grupul de oameni începe s se conecteze în plan subtil. Atunci câmpul meu începe s se
destrame vzând cu ochii. Pentru binele fcut noi pltim cu urmri mult mai grave decât pentru un ru. îmi aduc
aminte din nou de mitul despre Prometeu. Binele pentru suflet este mult mai periculos decât rul.
Nu demult am auzit urmtoarea fraz: cum ar trebui s fie energetica Las Vegas-ului dac ea este aa de teribil la
New York - inima economic a Americii! De fapt, acolo energetica este minunat. Acolo este o atmosfer de
srbtoare, bucurie i veselie iar în acelai timp te dezbrac pân la ultima aioar. Totul este fcut pentru ca omul s
se frmânte mai puin atunci când îi ia rmas bun de la bani. Minunat psihoterapie! i ce dac v-ai îmbolnvit -
zburai la Las Vegas. V însntoii dintr-odat. Nu am pierdut nimic întrucât nu m-am pregtit s câtig. îmi aduc
aminte de o discuie cu proprietarul unuia dintre cazinouri. „Cel mai periculos client pentru noi este un pensionar
bogat, - a împrtit el. - El nici nu este ataat de dorina de a câtiga, nici nu se frmânt când a pierdut".
 Gândurile se întorc iari la situaia actual. Aadar, din nou despre societatea viitorului. Ce am fcut din nou? i
îneleg-Am gsit o idee reuit. De ce eti pedepsit aa de crunt pentru
binele fcut? Poate c este bine s abandonez aceste cercetri Cauza este aceeai - dependena He viitor. Nicidecum nu
pot rezolva aceast tem. Deci, de ce Dumnezeu te pedepsete pentru binele fcut oamenilor?
S judecm logic. A salva un muribund reprezint un bine. A hrni un flmând este un bine. A salva i a hrni un
sntos i un stul oare e tot bine? E puin probabil. Acele bunuri pe care omul nu le-a câtigat dar le-a primit, pot s-
1 omoare. Mai pe scurt, dezvoltarea cu anticipaie este un pericol mai mare decât pierderile i problemele. în
principiu, cine este necuratul? Este un înger care i-a depit pe toi în dezvoltare, în aa fel încât s-a îndeprtat de
întreaga esen a Divinului i a uitat de ea. Adic, o dezvoltare în grab este diavolismul, destrmarea structurilor
subtile. Dac exist îns iubire suficient, o asemenea dezvoltare nu ucide. Concluzia este simpl:
dezvoltarea religioas moral trebuie s o depeasc pe cea tehnic. în clasele mici, copiilor trebuie s li se educe în
primul rând sufletul iar dup aceea încrcat creierul. Eu am vzut i am diagnosticat pericolul care-1 pate pe un copil
cu dezvoltare mintal prematur. Din punct de vedere emoional el nu s-a maturizat ca om i deja l-au sugrumat cu
obiceiuri tehnice i accelerarea dezvoltrii capacitii. La mine probabil c este aceeai problem. în fiecare
diminea eu la început gândesc, d'agnostichez, analizez, iar apoi m rog. Asta înseamn c în °nce gândire a mea,
chiar i cea mai corect exist o orientare nculoas. Concluzia e simpl: Dumnezeu nu pedepsete u bine. Pur i
simplu noi percepem totul superficial, S|aerm drept un bine ceea ce apoi poate ucide iubirea.
înseamn c adevratul bine constituie nu ceea ce lucreaz pentru dezvoltarea i întrirea vieii noastre, ci ceea ce
lucreaz pentru descoperirea i întrirea iubirii în suflet. Dezvoltarea constituie un bine atât timp cât urmeaz iubirii.

Noiunile de „contiin" i „moral" au degenerat în prezent i lucreaz nu pentru iubire ca o norm superioar
de unire ci pentru interesele unor grupuri. în socialism, moral a fost tot ceea ce a lucrat pentru sprijinirea acestui
sistem. Morala socialist a acionat asupra distrugerii iubirii. în fascism, moralitatea a acionat în interesul unui
grup de oameni unii dup trsturi naionale. O asemenea moralitate a permis distrugerea vieii, a iubirii în orice
dimensiuni. în America zilelor noastre moralitatea acioneaz asupra statului i reprezint ceva între morala
socialist i fascist. Interesele de corporaie care unific pe principiul banilor i bunstrii elimin iubirea care
ajut la unirea i supravieuirea tuturor. Probabil c este timpul s înlturm sloganul: „Noi credem în Dumnezeu" de
pe dolarul american.
în Rusia contemporan, unificarea la nivel teritorial a limbii i culturii ca i, printre altele, a banilor s-a dovedit a fi
complet instabil. Acum în Rusia înflorete morala de clan. Grupurile mafiote, financiare i politice posed o moral
aproximativ asemntoare cu cea fascist. Ea poate fi numit moral de trib. Adic se unesc pentru a supravieui. Iat c
de fapt este una din pârghiile ce duc la apariiei unei astfel de noiuni cum ar * moralitatea. Este adevrat c noiunea
de „contiin" nu es nierdutâ definitiv în Rusia. Este natural c aceasta nu se întâmpl la nivel de stat. Nzuina
neclar i obscur ctre Dumnezeu, nzuina ctre iubire i unitate a existat dintotdeauna la poporul nostru. Din
aceasta se poate nate ceva jmpOrtant. Este clar c în ultima vreme nivelul înelegerii problemelor a crescut brusc în
societate. în emisiunile de televiziune pot fi vzui analiti strlucii care nu bat apa în piua. ci vorbesc clar i
concret. Se dezvolt înelegerea strategic i gândirea distrus în socialism. Atunci nu era nevoie de ea. Atunci tot
viitorul a fost descris pentru totdeauna de clasicii marxism-leninismului.
în general, socialismul încetenit cu succes în Rusia, a însemnat o încercare de creare a gândirii strategice. De ce
nu au fost în Rusia filozofi puternici pân la revoluie? Probabil pentru c orice filozof ajunge inevitabil la
înelegerea noiunilor de „Divin" i „uman". i aceasta constituie impactul superior al gândirii strategice. întrucât
Biserica s-a rzbunat sever pe cei ce au gândit altfel, temându-se de concuren, judecând dup toate a fost destul de
periculos s fii filozof. Intre timp elita intelectualitii poate supravieui în condiii foarte prielnice. Probabil c
socialismul a aprut ca o opoziie fa de concepiile bisericeti, de aceea la ideologii socialismu-ll 'i a existat o
asemenea ur fa de Biseric. Biserica nu a reuit s uneasc ara. întrucât Rusia a fost o ar multinaiona-
a
i multilingv, ideile naionale nu au acionat. Nu au aprut o Widire strategic i idei ample care s uneasc ara. Iar
ideile
OC|
alismului au existat pe un teren propice.
Dac primul rzboi mondial ar fi început în momentul rspândirii socialismului, societatea ar fi putut s se uneasc
într-atât încât ideile socialismului n-ar fi prins rdcini. Dar Rusia a fost târât în rzboiul mondial când deja era
scindat în clanuri i grupuri. Bolevicii au reuit s uneasc Rusia. Dac s-a întâmplat acest lucru, înseamn c
trebuia s se întâmple. De ce era nevoie de o asemenea cantitate de sânge i mori de dragul sentimentului de unitate?
în aceasta se ascunde un oarecare paradox. Printre altele, dac amintim particularitile dezvoltrii i pieirii
civilizaiei, atunci acest paradox dispare. S ne aducem aminte de hieroglifa oriental. Universalul nate particularul.
Din întregul unitar se desprind detaliile. Orientul gândete prin noiuni de unitate i prin imagini. Occidentul prin noiuni
discrete. La început, savanii nu au putut înelege urmtorul fenomen. în cazul traumatismelor cerebrale, care au
distrus gândirea logic, un european a pierdut posibilitatea de a scrie cuvinte, iar chinezul continua linitit s
deseneze hieroglife. Orientul este mai mult orientat spre viitor. Cu cât este mai mare sentimentul unirii, cu atât mai
ampl este dimensiunea interaciunii în viitor. Orice civilizaie se dezvolt din blocul informaional, din smâna i
pachetul viitorului. Apoi religia i filozofia se transform în tiin, care începe si "gândeasc" cu noiuni materiale
separate. Se dezvolt logica, adic tiina despre interdependena diferitelor procese petrecute în timp i spaiu.
Are loc înflorirea civilizaiei Religia i filozofia devin cultur, iar cultura se transforma » civilizaie i civilizaia
piere. Dac ea piere ca structu informaional, politic i economic dar prin aceasta poporul supravieuiete,
atunci este posibil o nou conectare la viitor, formarea unei semine noi i apariia unei noi civilizaii.
 Care pot fi condiiile de apariie a noii civilizaii? Trebuie s fie în contact cu unitatea superioar care asigur un mare
bagaj de viitor, adic iubire de Dumnezeu, credin în Dumnezeu, nzuin ctre Dumnezeu, cunoaterea lui Dumnezeu,
introducerea Divinului în toate, înelegerea voinei Divine, sentimentul unitii depline cu întregul univers, contact
intensiv cu viitorul, o nou înelegere a lumii, formarea gândirii strategice, perceperea religioas i filozofic a
lumii, înflorirea culturii i dezvoltarea civilizaiei. Ceea ce are loc în lume în ultimii o sut de ani este o înelegere
intuitiv a faptului c civilizaia actual va pieri. Dei de sus se frâneaz orice descoperire tehnic prin care s se fac un
salt de neînchipuit înainte, civilizaia pierde totui treptat iubirea. Apar încercri febrile de a restabili nivelul
unitii. De aici explozia ideilor i concepiilor socialiste, fasciste, religioase, de clan i mafiote. Lumea se
îndreapt spre unitate i iubire. Procesul este destul de chinuitor dar legic i necesar.
Gândurile mele sunt sustrase de o durere în stomac. Ah, da, am uitat de tot viitorul umanitii. în informaiile pe care eu
le P°t tipri exist un oarecare pericol, dar totodat i un folos eterminat. Care este totui acel pericol? Diagnostichez.
Apare fa de viitor i fa de sine. propriei persoane. Nu reuesc nimic. Oare s m împuc?" Când explic unor
asemenea pacieni c nu trebuie s cad în depresie, c ateptarea i frica sunt cauza acestei stri, atunci i eu m simt
mai bine. Apropo, de data aceasta, în plan subtil omenirea viitorului arat straniu. Din ea se desprinde înc un grup
mic. Interesant, ce fel de oameni sunt acetia? Cum s ghicim, de ce sunt ei diferii de viitorul omenirii? Trebuie s
vedem de ce sunt ei legai. Dup caracterul legturilor determinm funciile lor i dup diferen i funcii determinm
prin ce se distinge acest grup de omenirea viitorului.
Diagnostichez i vd un tablou curios în plan subtil. Acest grup de oameni este legat de Venus în viitor. Se pare c
peste aproximativ 600 de ani începe colonizarea „vecinei noastre". Iar peste 1000 de ani începe asimilarea stabil.
Deci civilizaia noastr va da o nou civilizaie venusian. Nu este exclus ca în acelai fel civilizaia marian, care a
pierit, s se fi transferat pe Pmânt. Astzi, o asemenea civilizaie care piere i renate este Rusia. Dar noi ne
apropiem de acel moment, când pentru salvarea omenirii nu ne trebuie o filozofie naional, care la urma urmei este
ucigtoare. Este nevoie de un nivel mult mai înalt. Apropo, ideea socialist de unitate a tuturor oamenilor de pe Pmânt
i-a jucat rolul su pozitiv i poporul rus, care în general este privat de obiceiul de a gândi în mod îngust, naional,
este gata s creeze i s accepte o asemenea gândire. Rusia se afl într-o situaie interesant. Pe de o parte, exist un
nivel intelectual i cultural deosebit de înalt, pe de alt parte o economie în stare critic. Aa cum a spus Lenin: „Cu
cât este mai ru, cu atât este mai bine". Astzi, pentru a supravieui, Rusia trebuie s dezvolte activ tehnologii noi.
i cu cât recunosc mai clar savanii i politicienii c resursele naturale se epuizeaz, cu atât mai mari sunt ansele de
refacere radical în toate domeniile.
Pentru prima dat în istoria omenirii noi am devenit un tot unitar pe întreaga planet. Noi putem pieri mâine sau
renate, în situaii critice omului i se deschid posibiliti superioare. Probabil c ele se vor deschide acum pentru
întreaga omenire. De fapt, principala posibilitate superioar, care se deschide pentru fiecare este dobândirea acelei
stri care se poate numi iubirea Divin din inima fiecruia dintre noi.
 într-o mic încpere s-au adunat pacienii. Intru i încep s prezint o lecie scurt.
înainte de a primi, la început omul pierde. Cu cât trebuie s primeasc mai mult, cu atât mai severe sunt
încercrile anterioare. Dac la om capacitatea de a accepta orice boal este mare prin pstrarea iubirii, atunci
aceste încercri au loc numai în plan subtil, fr s se dubleze în plan exterior. îns dac posibilitatea de a pstra iubire
nu este mare, atunci încep neplcerile, boala, etc. Acum se apropie spre noi viitorul luminos. Nivelul capacitilor i a
posibilitilor omenirii în viitorii zece ani va crete inimaginabil. Orice dezvoltare are loc forat într-o msur mai
mic sau mai mare. v-and crete mai mult avântul fericirii, omului îi rmân dou eui: fle nzuina contient ctre
Dumnezeu i iubire, fie pierderea parial sau total a ceea ce el nu merit. Dac fundaia casei este calculat
pentru cinci etaje iar conductorul antierului a construit zece etaje i îl începe pe al unsprezecelea, fericirea lui de
multe etaje nu va ine mult. Pentru a pi în ziua de mâine noi nu trebuie s avem agresiune fa de ea. Dac noi
trebuie s primim bani i acest lucru este însoit de fric, ur, regrete, îndoieli - obinerea banilor duce la îmbolnvire.
Frmântrile pentru viitor, frica permanent pentru ziua de mâine, gândurile macabre despre sine i despre viitor sunt
acele semne care priveaz ansele de a primi viitorul. De aceea, prin pocin eliminai în primul rând agresiunea
fa de iubirea legat de viitor. Dumneavoastr trebuie s percepei caracterul secundar a ceea ce are loc mâine sau în
viitor în comparaie cu iubirea. începei.
Trec în camera de alturi i dup un timp intr primii pacieni. O pereche cstorit. Eu îl recunosc pe brbat,
el a fost la mine la consultaie. „Tentativ de omor", - îmi aduc aminte eu.
— Spunei-mi ce s-a întâmplat cu dumneavoastr, m
adresez eu lui.
— Dup cum vedei, am fost eliberat din arest, - zâmbete
el - cu toate c eu eram pregtit s rmân în arest. Aa mi-au i
spus.
— i totui ce s-a întâmplat?
inei minte, a avut loc un atentat la viaa conductorului
regiunii. Trebuia gsit un posibil uciga. Dac nu-1 gsesc,
miliia va avea probleme. I-au adunat pe cei suspeci i un martor m-a indicat pe mine. Investigatorii mi-au
explicat c este vorba de o problem politic. "Trebuie neaprat gsit un vinovat. Astfel, tu trebuie s fii închis." Am
avut îns noroc. Eu m ocup de afaceri, am relaii, am prieteni i s-a iscat zarv. De aceea, miliia a început s aib
îndoieli.
— i ce s-a întâmplat cu martorul care v-a indicat pe
dumneavoastr? - am întrebat eu cu uimire. - A fost pus oare?
 — Nu tiu, - a rspuns el. - Dar dup aceea, dup ce m-a
indicat pe mine, eu m-am apropiat de el, i-am strâns mâna i i-
am spus: „Nu v port pic". La aceasta, cei prezeni au fcut
ochii mari. Situaia a fost atât de ridicol, dar eu am îneles c
port în mine un ghinion evident. De aceea, nu am avut pretenii
fa de nimeni. Sunt condus în carcer, iar în buzunarul meu se
afl cartea dumneavoastr. Au început s ne scotoceasc.
Paznicul gsete cartea i citete: „Lazarev. Diagnosticarea
karmei". îi face semn celuilalt paznic, artându-i cartea. „Uite-
te, - spune el, - acesta e deja al cincilea".
— Ce s-a întâmplat mai departe?
— Pi, mi-au dat drumul. Dei, la drept vorbind, eu nu am
mai prea sperat. Probabil c în mine ceva s-a schimbat.
Bine, - spun eu. - Despre logica uman existent în
statul nostru nu vom vorbi deocamdat. Când m-au sunat, eu
am diagnosticat-o pe soia dumneavoastr. în câmpul ei a
existat moartea soului sau exprimându-m mai frumos, starea
psihic interioar a ei a fost atât de dizarmonioas, încât acest
lucru s-a reflectat în mod negativ asupra vieii i sntii
so
tului ei. Care a fost cauza unei asemenea stri? Frica permanent, frmântrile, depresia, preteniile profunde
fa de brbat. De ce se putea nate o asemenea situaie? întrucât soul a asigurat stabilitatea suprem în familie. Când
dorinele femeii se înfptuiesc, când soul se strduiete s nu permit s apar nici o emoie negativ, când el se
înbu pe sine de dragul stabilitii i a lipsei conflictuale, la soie apare o gândire unipolar i atunci cea mai mic
destabilizare sau posibil neplcere duce la explozia preteniilor fa de brbat, la frmântri pentru viitor i
depresie.
Dup expresia ochilor vd c el nu m înelege pân la capt. Continuu s explic:
— Exist dou feluri de dependen de uman. Primul este agresiunea. Al doilea este servilismul. în primul caz eu îi
calc în picioare pe ceilali de dragul propriilor dorine, îl ursc pe cel care m-a înjosit, m supr pe acela care mi-a
înelat ateptrile. în al doilea caz eu m calc pe mine de dragul omului iubit sau stimat punându-m într-o
dependen interioar fa de el. Tolerez dorinele, capriciile, m strduiesc s stârnesc la el numai emoii pozitive.
tii ceva, care a fost prerea cunotinelor despre dumneavoastr? „Prea cumsecade". Timiditatea ca i grosolnia
trebuie s aib o limit. Dumneavoastr îi acordai omului mai mult grij i stabilitate decât este permis. O familie
normal presupune apariia copiilor pe lume. Pentru aceasta trebuie s existe armonie între prini.Pentru
dumneavoastr armonia o constituie stabilitatea i lipsa strii conflictuale. Deci, iat c armonia reprezint nu oprirea i
ateptarea a ceva ci dezvoltarea i nzuina spre ceva.
Dac vorbim concret, atunci este vorba de iubire fa de Dumnezeu. Dar pentru aceasta trebuie s existe lupta i
unitatea a dou contrarii, adic a principiilor masculin i feminin. Femeia întruchipeaz haosul, iar brbatul ordinea.
în plan superior haosul i ordinea constituie unul i acelai lucru. Iar pentru a se uni într-un aspect superior, au loc
procese oscilante. Haosul se schimb cu ordinea, iar ordinea se schimb cu haosul mrind alternativ concentrarea asupra
unuia dintre aspecte. Noi mrim amploarea conflictului i, ca atare, trebuie s nzuim mai puternic spre unitatea care
transform aceast lupt nu în nimicire ci în dezvoltare. Gradul înalt de unitate îl constituie iubirea de Dumnezeu. Când
unul din soi se supune luntric pe deplin celuilalt, dezvoltarea se încheie i începe îmbolnvirea omului i a familiei.
în închipuirea multora, conflictul înseamn plmuire. Conflictul înseamn acea situaie în care exist puin iubire.
Pentru muli, noiunea de „conflict" i noiunea de „iubire" sunt incompatibile. De aici apar probleme. Brbatul
este mai spiritual din natere, adic posed o gândire strategic. Ceea ce este necesar în perspectiva supravieuirii. In
acelai timp, brbatul este mai ordonat decât femeia, iar orice lucru metodic înseamn deja limitare în informaii. Aa
cum a spus un specialist: „Pentru ca sistemul s fie stabil el trebuie s fie cltinat". Femeia este de la natur mai
sensibil, dar e mai haotic. Din aceast cauz deschiderea ei pentru obinerea de informaii este mai mare decât la
brbat. Ue aici apare intuiia crescut. De aceea, atunci când apare un fenomen, prima dat teritoriul lui îl examineaz
femeia iar apoi, dând mândru din umeri, vine dup ea brbatul, organizând un teritoriu nou i conducându-1. Eu am
constatat acest lucru în leciile mele i la consultaii. La început veneau numai femei simind intuitiv importana
informaiilor. Acum, la leciile mele vin uneori mai muli brbai decât femei. în ultima vreme au aprut în sal mai
muli tineri. Dar iat c principiul de sistem masculin i principiul intuitiv feminin ca manifestare superioar înseamn
unul i acelai lucru. La fel ca i haosul care reprezint o manifestare superioar a ordinii. Iar la primele nivele
acestea lupt între ele, dezvoltând conflictul i acumulând din ce în ce mai mult iubire.
— Iertai-m, am deviat de la subiect - spun eu pacientului.
Frica interioar i depresia soiei dumneavoastr constituie
rezultatul faptului c dumneavoastr i-ai asigurat o stabilitate
superioar. Rmâne s rspundem la întrebarea de ce ai fcut
acest lucru i de ce ar fi trebuit s-o facei? Ce credei
dumneavoastr - m adresez eu tânrului. El a czut pe
gânduri. Eu îneleg c el nu rspunde la aceast întrebare, dar
odat ce el e obligat s se gândeasc asupra ei, îi va aprea
intenia de a rezolva problema mcar obligat i înseamn c
elimin energie pentru rezolvarea ei. Atunci rspunsul pe care
am s-1 dau eu se asimileaz mai repede i pentru o perioad
îndelungat.
— Deci, care poate fi cauza comportamentului
dumneavoastr? - repet eu întrebarea i tot eu rspund la ea: -
Viitorul. Dumneavoastr v frmântai pentru viitor. V este
team de el i frica v oblig s întrii prezentul dumneavoastr. Cu cât ne este mai fric de viitor, cu atât
mai puternic suntem ataai de prezent. Acolo se destram, bine, aici noi totul întrim. Cu cât întrim mai mult
prezentul, cu atât mai puternic este frica secundar în faa viitorului. Mergem mai departe. De ce apare frica fa de
viitor? Asta se întâmpl atunci când transformm viitorul în scop. Când pentru noi fericirea suprem o constituie
spiritualitatea, nobleea, idealul, viitorul atunci nou ne este fric s le pierdem. Cu cât ne concentrm mai intens
asupra viitorului, cu atât se nate în suflet o fric mai mare. Atunci noi ne agm de valorile prezentului i devenim
agresivi. Dumneavoastr ai transformat în el principiul masculin, spiritualitatea, principiile i idealurile. La început
aceasta va duce Ia explozia despotismului masculin i a agresivitii fa de femeie, a sentimentului superioritii
asupra ei iar apoi la înclinarea i ploconirea fa de principiile feminine.
V aducei aminte, în India, dac primul copil nscut era fat, ea era omorât. Privii, ce interesant s-a dezvoltat
iudaismul. Citim Vechiul Testament. Avraam a nscut pe Isac. A nscut! Ce conteaz femeia când prioritatea
imens o constituie principiului masculin, spiritualitatea, principiile i regulile. Acum omul se consider evreu. Dac el
are o mam evreic, atunci tatl deja nu mai conteaz. Femeia nate i Pentru aceasta ea nu are nevoie de brbat.
înclinarea în faa Principiului masculin duce treptat la înclinarea în faa Pnncipiului feminin. înclinarea în faa
principiului feminin Uce la decdere. Dumneavoastr ai desconsiderat stabilitatea superioar a soiei i la ea a pornit
programul de autodistrugere. De îndat ce ea a dorit copii, a fost necesar oprirea i o porie de instabilitate. Dar, odat
ce dumneavoastr constituii cauza problemei, tocmai dumneavoastr trebuia s ajungei la închisoare. Când m-au
sunat, eu am transmis ca soia dumneavoastr s se pun imediat în ordine. Schimbarea ei, capacitatea dumneavoastr
de a accepta distrugerea total a destinului, a vieii, a sntii i familiei, toate acestea au permis în ultimul moment
îndreptarea situaiei. Nu v înclinai în faa ideii adic în faa fericirii spirituale, nu v înclinai în faa copiilor i în
faa fericirii materiale.
Privii cum s-a prbuit socialismul la noi. La început a avut loc Divinizarea viitorului luminos. Dac s-ar fi pstrat
iubirea i credina în Dumnezeu, atunci teoria s-ar fi unit cu practica. Atunci principiul planificrii din socialism,
strategia concentrat în direcia educrii copiilor, dezvoltarea educaiei i culturii s-ar fi unit armonios cu principiul
feminin, cu banii, afacerile, economia i comerul. Teoria i-ar fi dictat regulile sale, iar economia i practica pe ale
sale. Lupta lor, conflictul dintre ele, ar fi dus la o nzuin mai puternic spre Dumnezeu i spre iubire i în acelai
timp, o dat cu aceasta, s-ar fi dezvoltat cunoaterea i dezvoltarea teoretic a omului i societii. Economia ar fi
devenit mai flexibil i mai puin dur. Dar întrucât cu ocazia apariiei socialismului iubirea faa de Dumnezeu a fost
schimbat cu viitorul luminos, s-a nscut modelul de gândire unipolar. Teoreticienii socialismului au permis de la
început uciderea i distrugerea altora de dragul ideii luminoase.
îmi aduc aminte cum am cumprat crile noi i foarte frumoase, operele lui Marx i Engels în dou volume. în
aceste opere a fost expus esena ideilor la înfptuirea crora îndemnau. Pe mine m-a uimit fraza lui Engels:
„Când este vorba despre interesele proletariatului, nu poate fi vorba de nici o moral i etic". Adic unitatea care
oferea iubirea a fost aruncat de dragul unitii unui grup de oameni, în cazul actual fiind vorba de clasa
proletariatului. Prejudicierea unei asemenea morale a adus roadele sale evidente. Deci, iat c dezicerea de iubire, de
Dumnezeu, prin elaborarea oricrei idei, oricrui principiu masculin duce destul de repede la transformarea în principiul
feminin, iar apoi la pieire. întreaga noastr ar s-a rugat un timp îndelungat pentru viitor, uitând de iubire.
La început s-au omorât reciproc de dragul viitorului fericit. Apoi s-au ataat de prezent, invidiind, urând i dezicându-
se de tot ce era sfânt. Apoi s-au destrmat, ajungând la limita pieirii. Noul conductor sovietic s-a ataat din nou de
ideea despre viitorul luminos. Din nou au aprut tensiuni i dominri reciproce. Dup aceea a urmat o perioad mai
lejer, în care a avut loc cderea moravurilor i cultul materialului. Aceast main de tocat carne de pe teritoriul
rii noastre a cldit treptat subcontientul nostru într-o concordan mai mare cu armonia. A devenit sinuciga i
înclinarea în faa ideii i în taa banilor. Dac iubirea rmâne în urma lor, atunci prbuirea nu se poate opri.
Din ara ateismului de mas Rusia a devenit treptat o ar cu adevrat credincioas. La început religia ajut omul s
se ridice i s fac primii pai iar apoi poate s frâneze omul care merge în direcia lui Dumnezeu. Organizaia
religioas activeaz dup legi umane. Dogme, stereotipuri, revendicri, cu cât ajut cu atât frâneaz. De aceea
Serafim Sarovski a plecat de la mnstire i s-a rugat în singurtate. Poporul rus, privat de organizaii religioase
puternice, s-a adresat izvorului primordial, Bibliei, extrgând de acolo informaii curate, netulburate. Iar acum
tocmai în Rusia are loc nzuina ctre Dumnezeu i aceasta nu este formal ca în multe din rile Occidentale i
Orientale, ci curat i sincer. înseamn c exist posibilitatea crerii unei noi gândiri. înainte, miliienii i
funcionarii au omorât oameni, înclinându-se în faa ideii, acum fac acelai lucru, înclinându-se în faa banilor. Este
interesant faptul c sunt mult mai muli la numr miliienii i funcionarii cumsecade i totui, ticloii ies întotdeauna la
suprafa. Cei cinstii sunt alungai i concediai. De ce? Explicaia este foarte simpl. Atât timp cât noi ne închinm în
faa ideii sau a banilor, trebuie s fim bolnavi i nu va exista o legtur invers care s permit oprirea funcionarului
care omoar de dragul intereselor sale întreaga ar sau unii oameni i nu se va putea îndeprta corupia iar
brutalitatea în cele mai urâte forme ale sale permanent va aprea în noi sau la copiii notri.
M opresc. Gata cu filozofia.
— Mergei, luai loc i începei s lucrai, eliminând pnn pocin agresiunea fa de iubire i Dumnezeu în toate
formele sale - atât atunci când v-au vindecat prin distrugerea viitorului, cât i atunci când ai pierdut prezentul. Dac
dumneavoastr vei percepe prioritatea Divinului asupra oricrei fericiri umane, când vei înelege c iubirea nu
numai d dar i ia, atunci dumneavoastr încetai s fii robul umanului. încercai ca în orice situaie s simii c
primul impuls trebuie s fie spre iubire. Dac tot ceea ce se petrece v conduce spre Dumnezeu, înseamn c prima
reacie asupra oricrui eveniment trebuie s fie o izbucnire a iubirii. Iubirea nu doar creeaz, dar i distruge întrucât
este imposibil dezvoltarea fr distrugere.

Eu stau i atept urmtorul pacient fr s îneleg de ce se consum o cantitate atât de imens de energie. Mai
degrab, in timpul convorbirii, are loc atât influenarea lui dar i asigurarea mea. O atitudine corect fa de lume,
concepia corect despre lume nate idei corecte care ajut la formarea unor sentimente corecte. Toate acestea formeaz
un comportament corect, care imprim în gene matrie ale comportamentului viitor.
Pentru a comprima în câteva ore tot ceea ce se petrece cu omul în timp de zece ani, este necesar o explozie a
energiei. Apropo, înainte a existat suficient. M întreb de ce nu exist ea acum? S încercm s examinm problema
altfel, s vedem numai pozitivul în ceea ce se petrece azi. încetm s ne uitm 'a trecut. Ne vom uita la viitor. Eu
am avut întotdeauna un nivel sczut de energie. Aceast lips trebuia s o compensez Pnn dezvoltarea sistemului. în
general, vindectorii vindec prin ei înii. Cu cât a fost mai periculoas pentru mine fiecare greeal, cu atât mai
intensiv trebuia s m dezvolt. Acum, energie nu exist deloc. Apropo, eu nu am numai un nivjl sczut de
energetic dar mai tratez cu dispre i tehnicile elementare de a m pune în ordine.
îndrumarea clasic dat de Hristos ctre toi vindectorii: aceste boli se vindec numai cu post i rugciune.
întrucât rdcina fericirii umane o constituie dorina, vindectorii pentru a-i trata pe alii, trebuie s rezolve
aceast problem. Postul reprezint delimitarea treptat i ampl însoit de renunarea la viaa sexual, izolarea i
deconectarea de la relaiile sociale, creând acel fond care a permis rugciunii s fie eficient. Atunci poria de iubire ca
o ap înviortoare care ud rdcinile plantelor, a înviorat sufletul bolnavului i el s-a însntoit. Gradul de
însntoire a depins de cât de puternic s-a nzuit spre iubire i credin. Credina înseamn nzuina spre dorin. Ea
d o concentrare maxim asupra iubirii i s-au întâmplat minuni. De ce Hristos nu a vindecat pe nimeni în satul lui?
întrucât la cei care-L cunoteau s-au ivit sentimente de neîncredere, îndoial, dispre, arogan. S-a creat un pol
colectiv de neacceptare, care a îngrdit posibilitatea oricruia de a se debarasa de uman i de a tinde spre iubire.
Trecem la mine. Nzuina mea de a tri o via obinuit a ajuns la capt. Ceea ce am îndurat în tineree a fost greu de
suportat, eu m-am simit un om neobinuit i pentru aceast neobinuin am avut de pltit. La urma urmei am hotrât
ferm s fiu ca toi ceilali. Am învat s m supr, s ursc, sa supravieuiesc, s mnânc pe sturate i s
înbu înaltele avânturi sufleteti. O raiune a existat în asta. în primul rând, eu m-am îndreptat nu spre iubire, ci spre
spiritualitate. i nzuina mea ctre un singur el m-a terminat destul de repede.
De fapt, pe mine m-au salvat cei cinci ani de munc pe antier, iar apoi activitatea, nici pe departe întâmpltoare,
de reparaii capitale a caselor vechi: înainte de a construi trebuia totul drâmat i scoas o cantitate imens de gunoi.
îmi aduc aminte de primul meu obiectiv de pe strada Tavriceskaia 27. Mormane de crmizi i gunoi s-au ridicat pân la
etajul patru. Cineva a aruncat capacul de la canalizare. Gaura de canalizare s-a ticsit cu crmid i murdrie. Eu
trebuia s m ocup de întreaga munc auxiliar murdar i natural c m-au trimis s cur aceast gaur. în câteva ore
eu am curat 3-4 metri i am ajuns la fund. i când am îndeprtat ultimul bulgre de murdrie care a acoperit
conducta, de acolo a ieit ceea ce exist de obicei în gurile de canalizare. Am zburat afar ca o psric, altfel
aceasta nu ar fi fost cea mai bun moarte pentru un filozof. Datorit repetatelor riscuri de a muri, antierul m-a legat de
realitatea zilelor noastre (cu atât mai mult cu cât eu am falsificat documentele i m-am bgat ca electrician).
Ataamentul fa de spiritualitate, idealuri, eluri înalte au "icetat s mai triasc azi. Omul triete numai cu viitorul,
t-ând acesta sosete, el triete cu urmtorul viitor i Ia urma Urmei nu triete deloc. întrucât el nu triete cu
prezentul, nu are energie s interacioneze cu acesta i un asemenea om devine deosebit de vulnerabil în orice
situaie ieit din comun. Exist trei tipuri de atitudini fa de via:
1) atunci când omul spune c el este fericit i lui nu-i
trebuie nimic;
2) când el e fericit, are scopuri ctre care tinde;
3) când omul triete cu un singur scop i uit despre toate
celelalte.
De obicei omul lucreaz periodic în unul din aceste regimuri. Când omul are mult energie atunci poate uni
toate cele trei regimuri, adic poate fi fericit în fiecare secund a vieii. în acelai timp, el îi poate propune un scop
i îl poate urma, bucurându-se de procesul însui i prin aceasta s consume periodic toat energia sa asupra
nzuinei ctre un scop oarecare. Printre altele, lsând o parte pentru interaciunea cu realitatea vom încerca s judecm
abstract ce este scopul? Scopul este acel ceva care nate energia dorinelor. De îndat ce îl atingem, noi fie ne
propunem scopuri noi, fie se conecteaz programul de autodistrugere.

Astfel, ce este totui fericirea? Este un scop sau calea ctre el?
De fapt nu este nici unul, nici cellalt. Fericirea const în transmiterea energiei atunci când exist un scop i deplasarea
ctre el. Emanarea energiei fr iubire nu poate avea loc, deci cu cât eliberm mai mult energie, cu atât mai mult
iubire va exista în sufletul nostru. Eu am trit numai cu scopuri - prin aceasta s-a dezvoltat gândirea strategic, dar nu
putea continua aa de mult i munca pe antier mi-a salvat astfel viaa. Al doilea aspect pozitiv: eu am devenit ca i
ceilali, cel puin în exterior. Am îneles c acest lucru e necesar. O condiie a dezvoltrii civilizaiei îl constituie
schimbul de informaii i dezvoltarea echilibrat a reprezentanilor ei. Ciorile albe sunt periculoase, se poate destrma
sistemul de înelegere. Comportamentul, gândirea i limba pentru mijlocire constituie o necesitate fr de care nu se
poate supravieui. închipuii-v c v-ai urcat într-un vagon de tren. Avei o înlime de trei metri. Alturi de
dumneavoastr merge un om cu o înlime de patruzeci de centimetri. în fa se afl unul de doi metri, cu care
comunicai prin intermediul infrasunetelor, în compartiment s-a aezat un om de un metru i jumtate care nu vorbete
deloc ci numai clipete etc, etc. Fr un numitor comun, dezvoltarea poate s se opreasc.
Iat de ce orice comportament ieit din standard, ca i gândirea, reprezint un anumit pericol i întotdeauna sunt
interzise de moral. Dar dezvoltarea i avântul nu sunt posibile fr o gândire i un comportament în afara
standardului. Morala care îi oblig pe oameni s fie asemntori a pornit nu din iubire, ci din fric. De aceea, un
om bine educat se îndoiete deseori i este înfricoat. A spune c este rea calea de mijloc tot nu este corect, ca i a
spune c este bun. Aceasta este deseori pur i simplu necesar dar uneori deranjeaz foarte mult. Noi ne-am obinuit
s pornim de la noiunile: fie este tone, fie este ru. Când te ocupi în mod serios de cunoaterea lumii, mai devreme
sau mai târziu, ajungi la o concluzie simpl. Pentru caracterizarea exact a obiectului, interpretarea unic este
imposibil. Orice obiect sau proces este caracterizat suficient numai atunci când în caracteristica lui sunt prezente dou
puncte de vedere, contradictorii. Filozofia oriental consider c nu trebuie s ajui omul când este bolnav, el
trebuie s-i plteasc karma. Filozofia occidental consider c trebuie tratat fiecare om. în concluzie: trebuie tratat
fiecare dar acest lucru trebuie fcut inteligent, adic începând cu sufletul.
Urmtoarea poziie: s faci milostenie sau nu? V reamintesc c în India nu se ofer milostenie. Aceasta
este soarta ta, trebuie s fii mulumit cu ea. La noi se face milostenie. Nu demult o femeie mi-a povestit urmtorul caz.
Când ea s-a urcat în main, a venit la ea o fat cu lacrimi în ochi, cerând pâine. „Eu i-am dat un mr. Am urcat-o în
main i am dus-o pân la mine acas dar nu i-am dat voie s intre în locuin dei a vrut acest lucru, -
povestete femeia. - I-am adus din cas copilei pâine, chiftelue, i-am dat roii i ea a plecat. Deodat am devenit
curioas, eu m-am întors s vd ce face. Mrul se rostogolea pe pmânt, alturi i pachetul cu mâncarea, iar fetia s-a
ascuns dup col, urmrindu-m. Probabil a mizat pe faptul c va primi bani sau c o s intre în locuin".
în situaii similare, unii nu fac milostenie i nici nu ajut; altul spune c Hristos a învat s ajui când eti rugat.
Astfel, omul dorete s-i pstreze iubirea de oameni. Ce s alegem, înrirea, indiferena sau tolerana i
pervertirea altora.
Concluzia este aceeai: dac omul se adreseaz pentru ajutor, el trebuie întotdeauna ajutat, dar acest ajutor trebuie s
fie profesional. în cazul de fa, femeia a procedat corect, dând mâncare i nu bani. Pur i simplu, pentru un ajutor
profesional este necesar mai mult for i deseori ne este mai simplu ca s rezolvm problema oferind bani sau
trecând pe lâng.
îmi aduc aminte c o alt pacient mi-a povestit o întâmplare a soului ei:
— El este un om deosebit de bun. înainte, noi am avut muli
bani iar cunotinele au împrumutat de la el sume mari.
închipuii-v urmtorul tablou. Vine la el un om i îl implor
s-i dea 50.000 de dolari. Soul îi spune:" Te împrumut, dar
dup aceea ai s m urti". El se milogete, se jur pe
Dumnezeu c aa ceva nu se va întâmpla. A trecut un timp iar
cunotina totui nu a înapoiat banii i într-adevr, a devenit
duman. tii ceva, nici unul din ei nu a înapoiat datoriile. Cum
trebuie procedat în asemenea cazuri? Dac refuzi, sufletul se
abrutizeaz. Dac dai îi vor lua i ultimul bnu.
— Ei, prima regul, - spun eu, - este s uitai de acei bani pe
care soul i-a împrumutat.
Femeia d din mân:
— Aici totul e în regul.
Ei, atunci cei care au împrumutat, pot fi comptimii.
Tatl unei cunotine a dat o dat sub form de împrumut unui
Prieten o mie de dolari. Fiul I-a avertizat: aceti bani mai
de
grab nu-i mai primeti înapoi, dar tatl, cu toate acestea, a
"at banii. A trecut un an i prietenul se poart ca un mitocan i se eschiveaz i datoria tot nu o înapoiaz. Fiul 1-a
sftuit pe tatl su s uite de aceti bani, ca i cum nu ar fi existat. Tatl a renunat. Dup un oarecare timp, datornicului
i-a murit copilul, o nenorocire a urmat dup alta. Dar nu trebuie s împrumui cu prea mult uurin. inei minte
expresia: nu ne duce în ispit.
— i ce e de fcut atunci - întreab femeia.
Eu ridic din umeri.
Trebuie s ajui, dar în mod profesional. Chiar dac aceasta este cel mai bun prieten i dac împrumut 50.000 de dolari,
nu are decât s ipotecheze pe numele soului dumneavoastr locuina pentru a nu se întâmpla situaii neprevzute.
Dac acest lucru nu este legat de afaceri, ci de o situaie complicat de via, se poate da împrumut fr garanii, dar
numai acea sum pe care suntei gata s-o pierdei, adic s o faci cadou prietenului. Cel mai bine este s-i druieti a
zecea parte din suma cerut. închipuii-v starea psihologic a celui care a împrumutat. Suma este mare, a primit-o
uor i este greu s o înapoieze. V amintii expresia: te împrumui de la alii pentru puin timp, iar banii ti îi
împrumui pentru totdeauna. Ca s faci un ru cuiva, s-1 jefuieti, s nu-i dai înapoi datoria, s-1 omori, la urma
urmei trebuie s întrerupi legturile interioare cu el, altfel, omorându-1, începi s te omori singur. Deci, ca s nu
înapoiezi datoria trebuie s creezi pentru tine o justificare moral, s te agi de orice fleac i s-1 înfloreti pân când
persoana care te-a împrumutat va deveni pentru tine cu totul strin, rea i nedemn. Dac informaia despre datorie s-a
rspândit larg, trebuie s afle cu toii cât de ru este cel care a fcut datoria. i zvonurile neplcute, provocatoare,
curg. i cu cât este mai mare suma împrumutat, cu atât mai murdare sunt zvonurile care se împrtie. Totui omul se
convinge întotdeauna pe sine despre ceea ce este convenabil pentru el, adic de obicei împrumut o sum mult mai
mare decât cea pe care e capabil s o înapoieze. Ins atunci când realitatea devine mult mai rea decât modelul ei se
nate frica i agresiunea. i acum închipuii-v c vine un cunoscut i cere 50.000 de dolari împrumut. Soul
dumneavoastr rspunde: „Eu nu pot s-i dau o asemenea sum, dar pot s-i druiesc cinci mii de dolari". i dac în
acest caz pornesc zvonurile i bârfele, ele vor fi numai în folosul soului dumneavoastr i este puin probabil c acel
om va veni dup bani a doua oar.
Impulsul iubirii, compasiunii i al ajutorului noi trebuie s-1 emanm întotdeauna, dar acest ajutor nu trebuie s
duneze sufletului omului. Acest lucru se întâmpl atunci când el este doar superficial i îndreptat numai spre corp.
Omenirea se va maturiza pân la o asemenea gândire când vor deveni inutile asemenea noiuni ca „numai bine" sau
„numai ru", binele i rul, „s ajui" sau „s nu ajui", „s iubeti" sau „s nu iubeti". Este timpul s furim
modelul bipolar de gândire.
Cum se întâmpl uneori? Omul spune despre soia sa: „Eu am iubit-o i am fcut totul pentru ea, iar ea m-a trdat, m-
a vândut. Cellalt nu o iubete, o jignete, îi d cu piciorul i soia nu tie ce s-i mai fac, e blând i asculttoare.
Aa c nici eu nu am s-o mai iubesc". Apoi acest om se îmbolnvete de rinichi sau începe cancerul de plmâni sau de
rect. Omul nu înelege nicicum c nu se poate renuna niciodat la dragoste c în univers nu exist motiv de
renunare la iubire. Dar pentru el dragostea i închinarea este unul i acelai lucru. i cu cât iubete mai mult, cu atât
mai mult se închin în faa vieii i a sentimentelor. Prin aceasta el o pervertete, iar ea se rzbun pentru aceasta fr s
vrea, mai precis se comport astfel încât s opreasc decderea propriului suflet.
Iubirea d natere la via, dorine, frumusee, fericire, altfel vorbind la tot ceea ce noi numim bine. Pentru ca
iubirea s existe pentru un timp îndelungat, trebuie s apar rul. Adic tot ceea ce noi numim ru, distrugerea vieii,
a senzualitii i dorinelor. Iubirea exist atunci când exist dou contrarii: dac se unesc i se dezvolt împreun,
atunci dup un timp, binele se transform în ru, iar crearea se transform în distrugere. Dac brbatul o iubete pe
femeie în permanen, iar în relaiile umane îi înfrâneaz periodic dorinele sentimentale, atunci el o ajut pe femeie
s iubeasc. Arta iubirii este imposibil fr gândirea bipolar, logica Divin trebuie s fie permanent, iar cea uman
intermitent, adic sinusoidal.
Criza serioas în care intr omenirea este legat în primul rând de incapacitatea noastr de a gândi. Atât timp cât noi
încercm s înelegem situaia dintr-un singur punct de vedere, noi suntem sortii s iubim insuficient. îmi aduc aminte
de un toast: bem pentru ca noi s nu îngenunchem niciodat în primul rând în faa srciei, în al doilea rând în faa
fericirii, în al treilea rând în faa culpabilitii i în al patrulea rând în faa femeii. în general, eu cred c dac
îngenunchezi în faa femeii, atunci pe urm îngenunchezi i în faa tuturor celorlalte. Ce înseamn s te închini în faa
femeii? Aceasta înseamn o dependen total de ea. Dependena i sperana sunt strâns legate. Când noi depindem
de speran, în suflet apare frica i condamnarea. Frica de a fi înelat roade sufletul întocmai ca un vierme. Se nate
gelozia, suprarea, depresia, ura, adic dependena emoional de femeie, ceea ce înseamn robie. Un asemenea om
poate deveni alcoolic.
Apropo, de ce se bea în Rusia în netire? Aici joac un rol colosal contactul crescut cu viitorul i dependena de dorine.
Obiceiul rusesc de a bea la necaz, duce tocmai la alcoolism. Un prieten a remarcat: dac eti într-o companie plcut
simi bucurie i unitate, i, oricât ai bea, dimineaa capul e limpede i totul merge; dac anturajul nu e prea plcut, atunci
dimineaa te scoli cu capul greu. Dar dac ai început s bei cu un sentiment neplcut, cpiezi i devii ca o fiar deja în
timp ce bei, iar despre starea de diminea nici s nu mai pomenim. Muli mor chiar în momentul mahmurelii. Spre
deosebire de iubire, alcoolul la început te rupe de uman, conferind o stare de bucurie, de sentiment de zbor i cu
aceeai putere apas de diminea asupra a tot ceea ce este uman. Pentru a rbda aceast durere trebuie s simi
iubire, trebuie s cedezi energie, s fii dispus spre emoii pozitive pentru a ajuta pe cineva, pentru a comptimi pe
cineva i pentru a uita de propria persoan. Ins dac omul încearc s înlture emoia neplcut Prin alcool, nu are
loc depirea umanului, se trântete ua, nu e*ist ieire. Apare dependena de alcool. Mai departe intervine o agresiune
din ce în ce mai accentuat fa de oameni i fa de sine, iar mai departe autodistrugerea. Rusia, în conformitate cu
energetica sa, este o ar bipolar, de aceea, pentru ea, gândirea unilateral este mai periculoas decât pentru
Occident i Orient.
Gândurile mele încep s se liniteasc treptat. A avut loc descrcarea, capul s-a odihnit, acum pot vorbi cu
urmtorul pacient.
Aceste rânduri le-am dictat fiind cufundat în trecut. Azi suntem în 10 mai, ieri ne-am distrat de minune, eu m-am
sculat de diminea i am vzut soarele strlucitor i o primvar timpurie. Trebuie neaprat fcut o plimbare. Ne-am
urcat în main i ne-am dus pe malul râului. într-adevr oraul a devenit mult mai frumos, eu observ cu uimire
cum s-a transformat, cum s-a înfrumuseat Peterburgul de ieri. Noi cltorim de-a lungul minunatei Neve, admirând
cldirile i marile piee ale oraului inundate de soare. Incet-încet ne apropiem de Academia de art. Ne oprim i
ieim în locul meu preferat, unde doi sfinci privesc oamenii care trec prin faa lor precum i Neva ce curge lin.
Cupola catedralei lui Isaac strlucete. în memoria vizual sunt amestecate cupolele catedralelor pe lâng care noi
am trecut. Te poi opri pentru cinci-zece minute i uitând tot ce este pe lume, pur i simplu contempli oraul. în timpul
micrii, frumuseea nu ptrunde în subcontient. Trebuie s te detaezi de toate scopurile i s nu-i propui nici o
sarcin. S te opreti, s priveti, uitând de tine i de toate. Simi în permanen unitatea cu ceea ce vezi i atunci
frumuseea ptrunde în suflet. Orientalul triete prin subcontient, de aceea noiunea de contemplare este pentru el
natural i obinuit.
îmi aduc aminte de un subiect distractiv. în Japonia, turitii strini alearg cu toii grmad dup ghidul japonez, iar
el povestete amnunit despre obiectivele turistice locale. Dintr-odat el tace, turitii se învârtesc în jurul lui, dup care
cel mai îndrzne îl întreab: „ De ce tcei, nu avei nimic s ne mai spunei?" Japonezul mirat d din umeri i face un
gest larg cu mâna: „Aici eu nu trebuie s spun nimic, aici trebuie s contemplai o jumtate de or Fujijama".
Eu stau lâng ap i captez senzaiile oferite de oraul minunat acoperit de soarele de mai. Atept s apar
senzaiile care umplu sufletul. Apoi ne îndreptm încet spre main, ne urcm în ea i continum cltoria. Ajungem la
catedrala mea iubit Nicolaevski. Cerul este orbitor de strlucitor i cupolele aurite formeaz un ansamblu cu canalul
care se scurge, ceea ce confer un sentiment de srbtoare. „E o zi minunat, - m gândesc eu. - Va trebui s dictez
astzi cartea". Acum eu dictez, contemplând cerul care se rcete i razele linitite ale soarelui care asfinete.
Dimineaa au fost în jur de apte grade iar acum sunt deja în jur de douzeci. De obicei eu pot s dictez numai
dimineaa dou-trei ore. Apoi capul devine de plumb, intervine un sentiment de pustietate total i îneleg c sunt
e
Puizat i este timpul s închei. Azi nu am un asemenea sentiment, probabil c am reuit s uit de mine, de
problemele mele, dar uurina i srbtoarea ce a rmas în suflet permit s fac acest lucru atunci când soarele apune.
Eu încep încet s m cufund în trecut, în acea zi în care eu am desfurat consultaii. Astfel, stau într-o încpere mic,
cu contiina pus la punct i acum trebuie s intre un pacient.
Brusc, a sunat telefonul. Aceast pacient este din America. Ea mi-a pus câteva întrebri de importan vital. în
glasul ei era ceva imperceptibil care nu mi-a plcut.
— Totul este în regul la dumneavoastr? - întreb eu.
— Da, totul e excepional, - rspunde ea.
Ciudat. în glasul ei, ca i în înfiarea exterioar se ascunde întreaga informaie despre trecutul i viitorul omului.
în mod logic trebuia s-mi explic ceea ce m-a nelinitit, dar eu nu pot. Psihologia i psihoterapia aici nu funcioneaz.
Diagnostichez câmpul ei. Tabloul este pur i simplu catastrofal. Totui, eu am urmrit-o prin diagnosticare. Dar pân
acum a fost normal.
— Ce s-a întâmplat cu dumneavoastr, - întreb eu.
— Nimic deosebit, - rspunde ea linitit.
— Bine, haidei s comparm. Nu demult s-a petrecut un
eveniment care a avut o influen catastrofal asupra strii
dumneavoastr interioare. Aceasta poate duce pe mai departe la
boli i destrmarea destinului.
— De ce poate fi legat acest lucru? - a întrebat cu precauie
ea.
— în primul rând, ceea ce vd eu este frica pentru viitorul
dumneavoastr.
— Foarte ciudat, - trage ea încet de cuvinte. - Mie de mult
nu mai îmi este deloc fric pentru viitorul meu.
 — Haidei s cutm mai departe, - propun eu. Deodat,
glasul ei se învioreaz.
— Spunei-mi, acest lucru este legat de faptul c eu am
dorit s-mi iau un al doilea serviciu? Atunci ar fi trebuit s
lucrez apte zile. Soul meu m-a fcut s m rzgândesc i eu
nu m-am mai dus la lucru. Eu încerc s creez un model i nu
pot s ascund uimirea mea involuntar.
tii ceva, se pare c noi am gsit cauza, - spun eu. -
Dou servicii deodat depesc de apte ori distrugerea mortal
a vieii i a dorinelor. Atâta timp cât femeia s-a ocupat cu
educaia copiilor, ea a pierdut treptat i pe neobservate mult
for la asigurarea i sprijinirea copilului. în ultimul timp, eu
diagnostichez deseori îmbolnviri grave la copiii ale cror
mame se cufund cu întreaga fiin în munc. Aici este vorba
pur i simplu nu de o activitate grea, ci de o supraîncrcare
evident. Acum v voi povesti o întâmplare care s-a petrecut cu
mine nu demult. Eu am plecat cu maina la magazin pentru
aprovizionare. M apropii de cas, trebuie deschis ua de la
intrarea principal, trebuie urcat în lift i deschis ua locuinei.
Am multe pachete. în mod normal, trebuiau crate în dou
trane. Dar eu m grbesc. Le iau pe toate i m îndrept ctre
u
a principal a cldirii. Cu greu, dar totui o deschid i m
strecor în lift. Aps cu capul butonul liftului i m urc la etajul
"teu. Pun gentile lâng u i o deschid. Acum, în dou reprize,
'nitit, duc pachetele i închid ua. în holul de la intrare este gunoi, murdrie i miun în permanen narcomanii.
Cldirea noastr se afl lâng metrou i e natural c se folosete pentru vânzarea drogurilor. Familiile nevoiae se
ocup cu plcere de plasarea acestora. în hol e o mizerie crunt. Acas scot coninutul din pachete. Dup
aproximativ zece minute se aude soneria de la u. Eu deschid ua îl vd pe vecinul care zâmbete cu buntate.
„Dumneavoastr ai uitat legtura de chei în u, - spune el. - O puteau fura narcomanii i aveai mult btaie de
cap". Eu mulumesc, scot cheile din butuc i m apuc s examinez situaia.
Cheia este simbolul bunstrii. De aceea nu este voie s pui cheia pe masa pe care se mnânc întrucât atunci
când mnânci, tot ce te înconjoar intr profund în subcontient i tot ceea ce este pe masa respectiv, sub form de
simboluri, ptrunde în noi. De aceea, este mai bine s ii pe mas sare, mutar, flori dar nu i zahr sau bomboane,
 nemaivorbind de chei. Deci, pierderea cheilor înseamn posibile neplceri în destin. Situaia dat se poate considera
o aluzie transparent referitoare la o posibil neplcere mai mare. De ce? O supraîncrcare nejustificat. Cauza
acesteia este lcomia. Cauza lcomiei este frica în faa viitorului, adic dependena de viitor. Când omului îi este
fric subcontient de viitor, el se ataeaz cu lcomie de prezent ca de un colac de salvare. i atunci el face totul
din lcomie. Lacomul mnânc repede i bea repede. Se grbete în permanen, ceea ce înseamn lcomie fa de
timp. începe s se zgârceasc la bani. Merge la o solicitare evident pentru a economisi timpul, ceea ce înseamn
din nou lcomie fa de timp. Chiar de s-ar ruga omul o mie de ani ca sâ-i dispar frica de viitor, e puin probabil
s aib loc schimbri.
Trebuie înlturate frmântrile pentru viitor. S încetm s ne grbim. S bem cu înghiituri mici, oprindu-ne
periodic. S mâncm linitit i cu demnitate. S-i ajutm pe alii. S nu ne par ru de banii cheltuii pe cadouri.
Atunci rugciunea începe s aib efect. Eu mi-am dat seama nu demult cât de importante sunt lucrurile mrunte.
Nu demult m-am dus la benzinrie pentru a umple rezervorul. Fata mi-a dat restul cam zece ruble. Primul gând a
fost s-i las pentru un ceai. Totui am luat banii. Am ajuns la main i am simit c în suflet ceva nu e în
regul. Altcineva ar fi putut s ia restul, dar eu, cu caracterul meu, era mai bine s-1 las. M gândeam s m întorc
i s las ceva bani - cam cincizeci de ruble. M-am întors deci la cas, am bgat mâna în buzunar i am scos o
sut de ruble. „Cam multior", - am gândit. Cutând mai departe, am gsit o bancnot de cincizeci. Am pus-
o jos i am spus: „Acetia sunt pentru bomboane" i am plecat. M-am apropiat din nou de main i am îneles
c lcomia m-a pclit totui, întrucât am început din nou s fiu zgârcit. Dac priveti cu atenie lucrurile mrunte,
poi observa cu uimire cât de puin druim. Noi suntem predispui în general s lum, iar aceasta duce la
vampirism. Apoi ne întrebm de ce nu ne iubim unii pe alii.
— Mi se pare c v-am îneles, - spune pacienta. - Dei eu am renunat la al doilea loc de munc, dorina mea
luntric de a figura familia a rmas cea veche i atitudinea incorect fa de sine a început s distrug planurile mele
subtile... Ateptai, se poate examina acum câmpul meu?
Eu m uit i iari nu pot s-mi ascund uimirea. Câmpul este excepional. Arat ca i cum a lucrat o armat
întreag de vindectori. Starea noastr spiritual e asemntoare unei maini. Exist o limit de vitez i o limit a
încrcturii. Dac noi dorim s mrim viteza, atunci stoarcem totul din motor, reuim doar s bgm maina în groap
i nu obinem nimic. Trebuie s ne schimbm starea proprie, s devenim puin altfel i asta va fi egal cu faptul c ne-
am urcat într-o alt main, cu posibiliti mai mari i cu un motor mai bun. Atunci, depunând mai puin efort, noi putem
cltori cu o vitez mai mare. Oricât l-ar invidia „Zaporoje" pe „Mercedes", o vitez mai mare nu va atinge.
Odat, o cunotin mi-a povestit un fapt curios: „ Cltoresc cu „Fordul" cu o vitez de 130 de kilometri,
ajung din urm un „Moskvici". încerc s-1 depesc, nu-mi d voie. Eu mresc viteza, el de asemenea i iat c
amândoi zburm cu o vitez de 150 kilometri la or. Deodat observ c la el, din faa mainii, iese un fum alb i nite
piese de schimb zboar în aer. Printr-un miracol l-am ocolit pentru a nu m lipi de el. M opresc, sar din main i m
 reped la „Moskvici". M uit, în capot sunt nite gurele, iar oferul st i privete buimcit în jur. Se pare c au
zburat pistoanele, au gurit capota i au zburat în toate prile".
Indiferent dac te forezi pe tine, forezi pe alii sau tehnica acest lucru nu duce la nimic bun. Pur i simplu omul e
alctuit în aa fel încât el trebuie s se dezvolte, iar munca nu trebuie s ne omoare, ci s ne dezvolte. înseamn c
supraîncrcrile nu trebuie s fie permanente i în fiecare ocupaie trebuie s gsim plcerea. Dac nu exist plcere,
orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare i duneaz sntii. Noi mai discutm câteva probleme i
femeia îi ia rmas bun. Eu chem urmtorul pacient.
Intr o femeie în vârst i îmi povestete problemele sale.
— tii ceva, de câiva ani mie îmi amoresc degetele de la
mâini. Iar acum amoreal a ajuns pân la umeri. Doctorii mi
au pus cinci diagnostice diferite. Unul, cel mai posibil este
tumoare în zona gâtului care începe s se dezvolte. Un
diagnostic exact i definitiv doctorii nu au putut pune, dei am
parcurs toate formele diagnosticrii existente astzi. Pân la
aceast situaie eu am ocupat muli ani posturi de conducere în
domeniul tehnic, dar din cauza bolii a trebuit s m transfer la
un alt serviciu.
— Dar nu v-ai gândit c boala este legat de activitatea
dumneavoastr?
Ea d din umeri.
— Nu tiu. Nu m-am prea gândit la asta. în general, nu prea
am avut greuti. Am avut o intuiie bun i am prevzut multe
lucruri.
Orice conducere, - îi explic eu, - este legat de o intuiie
superioar, de un contact superior cu viitorul. Pentru a conduce
tr
ebuie s faci prognoze, iar în acest caz nu te descurci fr
mtuiii. Deci, iat c dac omul, având o funcie de conducere, se frmânt în permanen pentru activitatea sa, adic
pentru viitor, se enerveaz, atunci când întâmpin o situaie ieit din comun, se supr pe cei care nu i se supun, el
poate s capete boli foarte serioase. Cu viitorul e periculos s glumeti. Iar activitatea de conducere este un puternic
catalizator. De aceea, cel mai bun conductor este omul care nu este ataat de viitor, adic, pe de o parte are o intuiie
foarte înalt, iar pe de alt parte posed pragmatism, individualism, i o buntate de neînvins. Un conductor
idealist, într-o perioad scurt, poate distruge întreprinderea sa precum i ara dac el e preedinte. Un asemenea
conductor, pe de o parte se rezum la jumti de msur, fiindu-i fric de reforme radicale, iar pe de alt parte se
lanseaz în proiecte negândite i nereale, care în practic se dovedesc a fi pguboase.
S trecem la dumneavoastr, - spun eu. - Degetele de la mâini sunt antene care leag viitorul cu prezentul. La
dumneavoastr amplitudinea dorinelor este crescut i ca atare, avei un contact crescut cu viitorul. Dar
dumneavoastr nu ai trecut prin purificarea prbuirii viitorului. Momentele de incertitudine, frica, depresia v-au
vizitat mult mai des decât este permis. Tot ceea ce ai reuit s transmitei copiilor i atitudinea lor incorect fa de
lume se dezvolt mai departe. Dac aceasta ar fi fost numai problema dumneavoastr, atunci dumneavoastr v-ai fi
însntoit, lsând munca. Cui i se da mult, de la acela se cere mult. Aa se pare c e scris în Biblie-Noi, primind
ceva, îl considerm normal. Dar atunci când dm de neplceri, protestm. Orice fericire trebuie s se încheie cu o
durere. Dar o sensibilitate crescut i un contact larg cu viitorul înseamn o fericire deosebit de ampl. Tot ceea ce nu
putem încheia cu o durere sufleteasc, încheiem cu cea fizic. Mergei, aezai-v i începei s lucrai asupra
propriei persoane, aducei-v aminte toate situaiile petrecute într-o perioad de aproximativ doisprezece ani.

Femeia iese i eu cad pe gânduri. Pacienta care nu demult a sunat din America mi-a pus o întrebare interesant.
— Acum în America se observ un oarecare proces straniu,
- a povestit ea. - Sub orice pretext, aici se închid întreprinderile
mici. Poporul este tot mai mult îndemnat ca s treac la
societi de stat. Toate acestea, oricât de ciudat ar prea,
amintesc de socialism. Cum se poate explica acest lucru?
Particularului îi este complicat s conduc, el va avea
întotdeauna o prere proprie. Fiecare particular trage spuza pe
turta lui. Individualismul a început s omoare America. De
aceea, pentru a se uni i a forma o gândire colectiv, America
trebuie s mreasc procentul întreprinderilor de stat. Trebuie
s gseti dumanul împotriva cruia trebuie s se uneasc toi.
Trebuie creat ideea în jurul creia se strâng toi. i faptul c
acum ,în coli se introduce uniforma pentru toi elevii,
constituie de asemenea o încercare de a reface contiina
colectiv distrus. Cu cât mai ampl i profund este ideea în
jurul creia se unesc oamenii, cu atât mai uor are loc
unificarea. întrucât în America nu exist o asemenea concepie,
0
asemenea unificare va avea loc cu o violen crescut atât fa de cetenii si i atitudinea acestora cât i fa de
alte ri i atitudinea acestora. Oamenii sunt unii de un scop. Cu cât este mai primitiv scopul, cu atât mai mare este
violena i cruzimea unirii. Judecând dup toate. America în urmtorii ani va trebui s pun acest lucru în practic.
Acum triumf principiul feminin amorf i haotic. Din acest principiu trebuie s apar principiul masculin. Dac
acest principiu nu va avea loc civilizaia va muri. Dar ca s apar puternicul principiu masculin, adic o nou
înelegere a lumii, o nou filozofie, idei noi, este important s exist mult iubire. Iar acolo unde exist iubire, acolo
este o mare emanaie de energie a binelui i a preocuprii. America este pus pe consum. înseamn c e
complicat s atepi apariia principiului masculin puternic. înseamn c în loc de un copil sntos poate fi provocat
avortul. America este un organism compact care acioneaz strlucitor dar, în energetica rii i în sufletul oamenilor
începe haosul. O situaie interesant este în Rusia. Aici haosul este mai mare decât în America, dar acesta are un
caracter economic i politic. Iar în sufletul oamenilor, dimpotriv, exist o tendin spre iubire i unitate. Exist o
destul de înalt posibilitate de manifestare a principiului masculin puternic, a unei gândiri noi, a unei filozofii noi.
Acesta este din nou un model. Timpul aeaz totul în matca sa.
îndeprtez toate gândurile i invit urmtorul pacient. Intr o femeie pe care o recunosc imediat. Ea are probleme
serioase cu nepotul. Copilul este practic imposibil de dirijat. Eu am un sentimentul de neputin total. Dar femeia
se bazeaz numai pe mine. înseamn c eu trebuie s fac o bre.
— Astfel, haidei s-o lum pe rând, - spun eu. - Copilul are o stare bun, dar urmaii si pân la a opta generaie
sunt impregnai cu agresiune fa de iubire. Exist diferite forme de agresiune. Cea mai puternic dintre acestea,
cea mai periculoas în exterior, este legat de trecut, ceea ce înseamn ur, condamnare i regret. Cea mai slab
luntric, dar periculoas pentru urmai, este agresiunea legat de prezent, adic suprarea, nemulumirea de cei
apropiai, de sine i de destin, gelozia. Cea mai profund este agresiunea care este foarte periculoas i acioneaz
imperceptibil, adic frica permanent de viitor, îndoiala i gândurile întunecate despre viitor, depresia i lipsa de
dorin de a tri. La neamul dumneavoastr are loc cea mai periculoas tendin: renunarea la iubire fa de omul
iubit, lipsa de dorin de a tri atunci când el v-a înjosit i v-a suprat. Oricât de mult v-ar fi suprat omul iubit, trebuie
s continuai s-1 iubii. Renunarea la iubire înseamn încercarea de a-1 conduce. Atunci când omul încearc s-L
dirijeze pe Dumnezeu, el va plti pentru aceasta timp îndelungat. Iar noi trebuie s fim absolut lipsii de aprare în
fa unui asemenea sentiment.
Dac vorbim de categoriile de bine sau ru, atunci rul nu înseamn distrugere, dup cum binele nu înseamn unire. Rul
înseamn dezicerea de iubire, iar binele este pstrarea acesteia atât în cazul distrugerii cât i al crerii. Pentru a nu
conduce •ubirea, a nu ne dezice de ea, a nu o discredita trebuie ca energia iubirii s fie mult mai mare decât cea
obinuit, adic sentimentul iubirii trebuie s fie un curent strlucitor care nu trebuie frânat i pe care nu trebuie s-1
dirijezi. Acest curent ne conduce pe noi. Pentru a închide programul agresiunii fa de iubire pân la ce-a de-a opta
generaie, intensitatea emanaiei iubirii i a energiei trebuie s fie cu mult superioar. V mrturisesc c la mine nu
exist aa ceva. Eu cred c biatul poate fi lecuit de acel vindector la care iubirea a încetat s fie înfrânat de ceva.
Cele mai mari posibiliti pe calea unei asemenea perfeciuni, din punctul meu de vedere, le d cretinismul. Dar în
prezent nu am auzit de un asemenea vindector. Haidei s pornim de la ceea ce avem. Copilul se comport complet
incontrolabil. Ne punem singuri întrebarea de ce? în boala i în starea lui rezid cheia problemelor dumneavoastr.
Femeile din neamul dumneavoastr nu au putut s accepte omul iubit aa cum este el. Nu au putut pstra iubirea fa
de el atunci când el s-a comportat nedemn. înseamn c trebuie s învai din experiena fiului i a nepotului.
înseamn s v rugai pentru urmai, pentru ca s ei s dirijeze iubirea i s nu se dezic de ea.
i dac nu au iubit cumva pe cineva, trebuie eliminat tot ceea ce împiedic iubirea: contiina care duce la critic i
analiz, preteniile i dorinele care provoac frica i suprarea, încetai s iubii cu frmântri i cu fric precum i cu
suprare i depresie. S nu încetai s iubii, dar încetai s mai simii fric, îndoial i depresie când v-a cuprins
sentimentul iubim-Cantitatea trece în calitate. Cu cât v vei schimba mai profund, cu atât mai mult aceast
purificare va ajunge mai corect Ia generaiile urmailor dumneavoastr.

Fata mea iubit a fost violat. La început am vrut s-l omor pe violator. Apoi am citit crile
dumneavoastr i am hotrât s nu fac acest lucru. Dar, cu toate acestea, m doare foarte tare. Cum s
procedez?

Dac s-a ivit o astfel de situaie, înseamn c toate variantele crutoare au fost epuizate. Dac violul a avut
loc, înseamn c mai departe s-a avut în vedere moartea fetei sau a copiilor ei. Cu cât primete o mai mare durere
corpul, cu atât mai mare e pericolul care s-a apropiat de suflet. Voina Divin primordial este primordial i trebuie s
o vedem în situaii traumatizante. Durerea sufleteasc pe care o încercai constituie o pârghie puternic. Aceasta poate
fi folosit pentru a v ajuta pe dumneavoastr i pe fata iubit, de dragul ei i a salvrii ei, dac aceast durere te
împinge ctre Dumnezeu. i invers, dac durerea din fiecare secund provoac ur, fric i regret poi pgubi sufletul
i multe generaii urmtoare. De multe ori noi ne omoram copiii, fr s ne gândim la aceasta. Dac noi ne schimbm
atitudinea fa de trecut, noi schimbm trecutul însui.
Acum un an eu am consultat o fat. în plan subtil avea o stare îngrozitoare. Mama ei a lucrat asupra propriei persoane
i etia a început s se schimbe rapid. Iar eu, oarecum, vzând succesele evidente, am hotrât s m întorc la trecut
pentru a restabili i a aminti tabloul primordial. Eu nu am reuit i nu am putut s obin informaia. Chiar în câmpul
trecut ea a fost deja alta, adic schimbrile profunde din prezent atrag dup sine schimbri reale în trecut i viitor,
întrucât ceea ce noi numim trecut, prezent i viitor, în plan subtil este un tot unitar. Ce simii dumneavoastr în
momentul durerii provocate omul apropiat, fie el brbat, copil sau nepot? Dac iubirea nu s-a clintit, înseamn c au
început schimbrile reale. Facei o schimbare minuscul dar real, iar apoi mrii-o. Pentru a atinge scopul, trebuie
s te confunzi cu el. Dac noi nzuim spre un scop, atunci o parte din acesta îl purtm în noi. i cu cât ne
confundm mai amplu cu scopul nostru, cu atât mai uor i fr durere ajungem la el.
Am mai vorbit un timp, apoi femeia a trecut în camera cealalt. La consultaii exist mari posibiliti de schimbare.
Contiina mea se stratific din nou. De ce totui am puin energie i îmi este greu s desfor consultaia? Poate
pentru faptul c eu trebuie s-mi îndrept energia mea ctre cri. într-adevr, dac eu a fi consultat în ritmul în care
am fcut-o înainte, atunci cea de-a opta i de-a noua carte le-a fi scris dup un an-doi. Astfel, când scriu, încep s
am probleme serioase. Apropo, de îndat ce ajung la informaii serioase, alturi, începe imediat s lumineze ca
farul moartea. Este posibil ca acesta s fi fost semnul c nu mai trebuie s m ocup de aa ceva? Dei atunci când am
început s adorm asear, deja în momentul deconectrii contiinei, mi-a venit o idee curioas. Atunci când
subcontientul tie c tu vei muri în curând, atunci când te prsesc deodat ataamentele, atunci este posibil s
primeti informaii curate. Nu degeaba se spune în Biblie c nu e voie s-L vezi pe Dumnezeu întrucât vei muri. Cum s-
L vezi? Chiar atunci când te apropii de logica Divin, uneori se întâmpl s treci prin ceva în comparaie cu care
moartea poate prea ca o etap de cercetare. în acelai timp, atunci când tu ai trecut primul, celorlali Ie este mult mai
uor i mai lipsit de pericol s perceap aceast stare. Pentru a merge spre Dumnezeu, trebuie s te confunzi cu El,
înseamn c trebuie s dispar tot ceea ce înfrâneaz iubirea. Dar Dumnezeu nu ne d numai iubire, ci prin
aceasta creeaz întreaga lume. înseamn c, cu cât noi oferim mai mult energie de iubire, de creaie, cldur i
buntate, cu atât mai mult ne confundm cu Dumnezeu. Dumnezeu distruge formele vechi de dragul apariiei celor noi.
Deci, cu cât noi suntem mai pregtii pentru transformarea proprie, pentru schimbarea destinului, cu atât mai uor este
s ne apropiem de Dumnezeu.

IUNIE 2003
înainte, starea de criz a provocat în mine emoii iremediabile. Deci, cu cât contiina analizeaz mai activ o situaie,
cu atât mai puternic e depresia. Nu degeaba se vorbete în cartea Ecleziastului: „Prea mult cunoatere sporete
mâhnirea". Acum, când noiunile de bine i ru s-au unit în concepia mea într-o unitate dialectic, rezolvarea oricrei
probleme începe la mine cu cuvântul „da" i „nu". Situaia este fr ieire? - Da. Situaia este absolut fr ieire? - Nu.
în prim faz ea nu are rezolvare. Dar dac urcm la faza urmtoare, atunci va exista rezolvare. Vorbind într-un limbaj
simplificat, o situaie fr ieire nu are rezolvare dac omul nu se schimb. îns dac atitudinea fa de lume se
restructureaz în profunzime, exist capacitatea de a-i schimba ritmul su de via, obiceiurile, destinul, atunci ieirea
din situaie devine posibil. Deseori, in situaii critice, omul face sute de încercri pentru a supravieui, dar el piere
întrucât nu a fcut principala încercare, capacitatea de a pi pe treapta urmtoare de a renuna la tot ceea ce a fost
acumulat înainte. Legea negrii negaiei nu ne permite s supravieuim în prim faz, atunci când e gata cea de-a doua.
 La mijlocul lunii iunie, treburile m-au purtat în Germania, îmi aduc aminte cum eu, plin de planuri ambiioase,
m-am ocupat cu traducerea primei mele cri în limba englez. Traductorul a avut o ambiie enorm. Calitatea
traducerii a fost puin zis slab, mie mi se pare c el a tradus cu ajutorul computerului. Onorariul 1-a luat îns cu vârf
i îndesat i cu mare plcere. Apoi mi s-a spus c traducerea este îngrozitoare. Eu, prin cunotine, am gsit un
american - profesor de filologie. Trebuia s pltesc a doua oar o sum mare dar el a garantat calitate i finisarea
manuscrisului existent. Cu toate acestea, oamenii care au citit cartea au spus c impresia care le-a creat-o este evident
mai slab decât cea produs de original.
Am comandat aproximativ 5000 de exemplare în limba englez i le-am trimis la New York. Când bagajul cu cri a
ajuns la aeroportul Kennedy s-au defectat computerele, motiv pentru care nu s-a putut obine bagajul timp de o
sptmân. Eu am îneles c o s am probleme cu cartea în America. Apropo, în ultimii ani, am început s observ c
tehnica, mai ales computerele, reacioneaz din ce în ce mai puternic la emoiile profunde ale oamenilor. Acest lucru
dovedete apariia unei situaii simple dar foarte periculoase. în ultimul timp, contiina noastr se deschide din ce în ce
mai puternic. Dac înainte gândirile, filtrându-se de nenumrate ori, au trecut prin straturi care au avut influen asupra
evenimentelor lumii înconjurtoare, atunci acum multe dintre emoii cad într-o zon intangibil, aproape în mod direct.
Gândirea i emoiile nedesvârite devin din ce în ce mai periculoase. Ca atare, toate procesele se accelereaz. Oamenii
cu o gândire incorect, deci cu gânduri i emoii agresive, într-un timp apropiat vor începe s-i schimbe foarte repede
domiciliul. Dac înainte emoia devenea situaie dup mai muli ani, acum aceasta poate avea loc într-o secund. Nu
demult trebuia s filmez o scen interesant. Eu am apucat repede o videocaset sigilat i am început s rup cu
febrilitate celofanul. Când am aezat videocaset în camera video m-a strfulgerat o team: dar dac deodat camera se
stric? Caseta s-a înepenit brusc. Atunci când eu am încercat fr grab s descurc lucrurile, ce s-a întâmplat? Am
observat dou cauze: una la camer, alta la videocaset. Videocamera, este adevrat, i-a restabilit repede funciile iar
în videocaset am îndreptat banda ieit i din curiozitate nu am aruncat-o. Dup un timp ea a revenit la normal,
iar eu fr nici o problem am înregistrat un film.
Mecanismul de cauz i efect din univers acioneaz la fel în via i în natura nevie. Structura substanei care ni se
pare neclintit constituie de fapt de asemenea o situaie, adic au loc cumulul i cauza legturilor rezultate. Vorbind mai
simplu, în acest plan, organul i funcia nu difer. De exemplu electronul constituie o particul, adic o structur i
totodat o und, adic o funcie. înseamn c influenând prin emoiile supraprofunde lumea înconjurtoare, noi
schimbm mersul evenimentelor dintre cauz i efect din jurul nostru, dar influenarea are loc nu numai asupra
evenimentului, ci i asupra construciei, structurii oricrei substane. Lumea este stabil datorit faptului c în zona
posibilitilor superioare nu au fost niciodat admii oamenii cu o concepie nedezvoltat asupra lumii. Acum, judecând
dup toate, trebuie s ne pregtim pentru mari surprize.
 Cu toate acestea, s ne întoarcem Ia carte. In America nu a avut succes. i toi banii pe care i-am investit s-au
prpdit în zadar. La urma urmei, eu am încetat s mai închiriez un birou în raionul italian al New York-ului, iar
toate crile le-am druit unui mexican care a promis s le distribuie în Los Angeles, promiând autorului faim
i sume mari de bani. Totui, biroul mi-a mâncat toi banii câtigai i mi-a pricinuit i o mare pierdere.
Aceasta a însemnat un minunat antrenament cu privire la prbuirea viitorului. Banii, faima, slava, la urma urmei, au
explodat ca un balon de spun. Acum eu îneleg c orice afacere serioas trebuie la început s treac printr-o
prbuire a viitorului. Fr aceast imunitate nu este posibil s te dezvoli. Etapa urmtoare a purificrii am trecut-o
deja în Frana. în mijlocul anilor 1990, m-a sunt la birou o femeie din Paris. Ea provenea dintr-o familie rus cunoscut
i strveche. „Eu sunt entuziasmat de cartea dumneavoastr, - a spus ea, - i am hotrât s o traduc în limba
francez. Fac acest lucru gratis. Consider pur i simplu c aceast carte trebuie s-o cunoasc francezii". Traducerea s-a
dovedit a fi minunat. Mai mult decât atât, femeia a depus un efort susinut pentru a gsi un editor. i iat
primvara lui 1999. Noi stm într-o cafenea mic din Paris. Avem o mic srbtoare - semnarea contractului referitor
la editarea primei mele cri în limba francez. Soarele strlucitor se revars asupra strzilor Parisului. Pe strzi pesc
oameni fericii. Dispoziia este minunat. Editoarea s-a dovedit a fi foarte drgu, o femeie plcut. în ciuda
faptului c ea avea 60 de ani, produce impresia c este o profesoar începtoare i timid. în timpul discuiilor se
înroete plcut. Noi discutm despre planuri de perspectiv i stabilim pentru toamn o conferin de pres, care
s ajute la promovarea crii. Editoarea are un magazin ezoteric propriu nu departe de centrul Parisului. „Ce bine c de
ezoterism, în cadrul editurii pariziene, se ocup aa o femeie spiritual", - m gândesc eu.
Cartea trebuia s apar în toamna anului 1999. i eu am contat c dup aproximativ dou luni am s zbor la Paris la
conferina de pres. Dar cartea nu a ieit toamna întrucât editoarei i-au aprut nite probleme. Editarea a fost
amânat pentru primvara anului 2000. în primvar tot nu a ieit cartea întrucât editoarea a hotrât s cerceteze ce cri
care s trateze teme similare mai exist: dac cumva cartea mea dubleaz cartea altcuiva. Fiecare a treia lun am
ateptat s ias cartea i mi-am fcut planuri grandioase. Dup aceea am aflat prerea editoarei în legtur cu cartea
mea, care a fost entuziasmat. Se pare c în lume nu exist ceva asemntor cu cercetrile mele. Cartea a fost unicat.
Dup dou luni, trebuia s apar. A trecut un an i înc unul. La începutul anului 2002, cartea a fost editat. Atunci
când prin cunotine am pus problema timid, contract complet normal i undeva se strecoar cu caractere foarte
mici o completare care schimb toate paragrafele anterioare. Dac tu nu ai un jurist bine pregtit în care s ai
încredere, îi pot aprea multe probleme. Pentru viitor te sftuiesc s tergi orice punct pe care nu-1 înelegi din
contract i s nu semnezi nici un document fr consultarea unui jurist. Nu te sftuiesc de asemenea s-i pui sperane
în jurist i s depinzi de el în totalitate. Textul contractului trebuie s fie mereu în dou limbi. Dar nu în documente
diferite, ci într-un singur document, cu o tampil i semntur comun. Toate foile trebuie s fie tampilate.
Drepturile i îndatoririle trebuie s fie stipulate clar. Drepturile tale trebuie s fie aprate la maximum. în mod
deosebit, trebuie prevzute cu atenie problemele financiare i ceea ce se refer la viitor. O fraz dezlânat poate apoi
s obin tratarea cea mai neateptat. în cazul neplii banilor, tu trebuie s ai posibilitatea s incluzi sanciuni de
amend. Acest lucru trebuie s fie indicat în contract. Astfel, pe viitor s ai o atitudine mai serioas fa de editor.
Eu am încercat s sistematizez cele întâmplate. în America, tema a fost legat de dorine legate de bani, renume i
bunstare. O asemenea zdruncinare am trecut-o uor. M-am comportat deosebit de linitit fa de pierderea banilor.
In Frana problema a fost puin altfel. Aici, dorinele au fost legate de moral i idealuri. Bine c nu am diagnosticat-o
pe editoare. Atunci eu a fi fost lipsit de posibilitatea de a-mi pune în ordine sufletul. Dependena de viitor se manifest
în dou feluri: în primul rând când calci peste alii în folosul scopurilor i dorinelor proprii. în al doilea rând, când
calci peste alii, temându-te s superi pe alii sau permii s te înjoseasc. în cazul timiditii precum i în cazul în
care conduci, trebuie s existe dou limite. Editoarea a fost o femeie aa de drgu i simpatic, încât mie mi-ar fi
fost neplcut s m cert cu ea pentru fiecare amnunt. Gândirea bipolar const în faptul c trebuie s pstrezi în
permanen iubirea i buntatea în interior, dar trebuie s fii destul de sever în exterior. Eii nu am putut s pstrez
aceste dou contradicii. Fie sever, fie bun. i cu cât mai înltoare sentimente mi-a provocat editoarea, cu atât mai
amorf am devenit eu în relaiile umane.
Este vorba de o gândire stereotip c „dac omul e bun, poi s ai încredere în el", ceea ce a acionat i de data
aceasta. îmi aduc aminte de un diafilm pentru copii pe care l-am vzut acum patruzeci de ani. A fost o dat ca
niciodat un porc-spinos care a avut o ub bogat din epi i toat lumea se minuna ce epi frumoi avea. El s-a
emoionat atât de tare, încât a început s-i druiasc tuturor drept amintire. Astfel, a rmas fr epi. Apoi a venit
crocodilul. L-a mâncat i s-a culcat satisfcut la soare mângâindu-i burta. „Ce bun a fost acest porc-spinos", a spus
în sinea sa crocodilul.
Când apare viitorul, cea mai mic agresiune poate s-1 distrug. Controlul, logica, analiza pot provoca agresiune. De
aceea, omul deseori le înltur. Se pot pstra logica i controlul când exist mult iubire în suflet. Atunci logica,
controlul i analiza înceteaz s mai fie agresive. O astfel de situaie mie mi-a artat c nu am învat s iubesc. i
dezvoltarea mea rmâne cu mult în urm fa de înelegerea lumii pe care o posed eu. De ce am hotrât s editez
cartea în Germania? Asta cu toate c a fost destul de clar c în Occident nu am avut succes. Sunt foarte puternice
stereotipurile într-o societate de consum. Nu trebuie s te schimbi, noi te vindecm singuri, numai s ne plteti.
Crile mele le poate citi acela care este gata s accepte o durere sufleteasc. Informaia lucreaz la nivelul fizic real,
obligându-1 pe cititor s simt o durere de purificare atât fizic, cât i spiritual.
De data aceasta, îns, se pare c eu am gsit o atitudine corect fa de editarea crii. Editarea ei o consider ca o
binefacere, se poate spune c din dragoste fa de editur. Nemii de origine rus au spus de nenumrate ori c
prietenii i prietenele lor, familiile lor, ar fi vrut foarte mult s citeasc în limba german cartea mea. Când dai ceva
tiind c primeti în schimb mai mult, iubirea din suflet nu se aprinde. Aa a fost i cu cartea mea în limba englez.
Am fost convins c primesc mult mai mult decât investesc. Cu cartea în limba german situaia a fost invers. în
primul rând, am cutat câiva ani un traductor. Mi-au pus în fa textul în limba german, eu l-am diagnosticat i l-am
respins. în cele din urm eu am selectat din câteva texte unul cu o stare energetic înalt i de calitate. Apoi am dat textul
spre evaluare specialitilor. S-a recunoscut c nivelul traducerii a fost deosebit de înalt. i cu cât am îneles eu mai
mult c banii substaniali dai pentru traducerea textului în german i înc mai muli bani pentru tiprirea crii se duc
pe apa sâmbetei, cu atât mai plcut m-am simit. Banii mei dispar, dar se realizeaz ajutorul pentru cel care are
nevoie. Se pare c acest lucru duce la o plcere subtil i inexplicabil, într-adevr, pentru a simi iubirea trebuie s
dai fr s te atepi la restituire.
Atât de mult mi-a plcut acest lucru, încât am decis traducerea în limba german a celei de-a cincia cri i s o
dau la tipar i la o editur oarecare. întrucât dac exist deja cartea este mult mai uor s fii de acord cu distribuirea ei.
în afar de aceasta, eu am hotrât s dau la tradus aproximativ o sut de pagini din rspunsurile mele la întrebrile
primite prin Internet. Am considerat întotdeauna c cercetrile mele i contiinciozitatea mea au fost într-o oarecare
msur o binefacere. Se pare c totui nu a fost aa. Noiunea de sacrificiu, de pierdere de bunvoie a ceva de dragul
de a ajuta pe alii se deosebesc esenial de înaltul profesionalism, îns pltit. Se pare c trebuie trit pentru plcere, dar
pentru o anumit plcere care conduce la iubire. Mecanismul de transmitere a energiei prin impulsurile de îngrijire a
iubirii, a buntii este mecanismul deschiderii unui nivel din ce în mai înalt de plcere i desftare. Atunci când
consumul începe s depeasc restituirea, calitatea plcerii i a desftrii se schimb imperceptibil. O asemenea
plcere nu duce la iubire ci la agresiune i autodistrugere.
La Berlin am consultat câiva oameni i din nou a aprut tema viitorului. Stteam jos pe covor i expuneam
lecia unui mic grup de-al meu.
— inei minte pilda despre mrul din rai? - încep eu discuia. - Ce înseamn fructele binelui i ale rului?
Aceasta înseamn conectarea logicii umane. Dac noi ieim în afara limitelor corpului atunci opoziia dintre bine i
ru dispare. Dorinele noastre sunt legate de corp, de via i de continuarea ei. Cu cât depindem mai puternic de corp i
dorine, cu atât mai puternic nzuim spre bine, ne închinm în faa lui i urâm rul. Când contiina se desprinde de
corp pe o anumit perioad i ptrunde în planurile subtile, binele i rul încep s se schimbe cu locurile i înceteaz s
mai fie absolute. Din acest motiv, filozofia a fost creat de aceia care în experienele lor mistice au ieit dincolo de
limitele corpului i dorinelor lor. Noiunile de bine i ru acioneaz numai într-un interval foarte îngust de timp. în
acest moment eu doresc s beau: dac este ap, este bine. Dac nu este ap, e ru. Dac lum un interval de un
milion de ani, existena apei într-un loc dat sau inexistena ei nu se poate defini prin noiunea de bine i ru. Logica
Divin este mai larg decât un milion de ani. întregul univers constituie o succesiune de situaii care îl apropie de
Dumnezeu. Cu cât ne poart mai departe în viitor visurile, idealurile, spiritualitatea, cu atât noi ptrundem în planuri
mai subtile. Acolo deja exist mai mult logic Divin. Dac atragem acolo noiunea de bine i ru atunci vor apare
mari probleme.
Pentru mine personal spiritualitatea, idealurile, viitorul au fost înainte sinonime cu binele. Cu ce se asociaz viitorul?
Cu dezvoltarea. Dezvoltarea este un bine, degradarea este un ru. Eu m închinam în faa acelora în care vedeam
dezvoltarea. Frumuseea, intelectul, fora au însemnat întotdeauna pentru mine un motiv de uimire. Eu am visat la
curenie i am avut o atitudine de dezgust fa de murdrie i m uitam cu emoie la oamenii frumoi i cu durere i
respingere interioar la invalizi. Numai de curând am îneles c noi ne apropiem de Dumnezeu nu numai dezvoltându-
ne dar i degradându-ne. Cine a devenit un spirit malefic? Un înger care a pus mai presus de iubire dezvoltarea, voina,
intelectul i sensibilitatea sa. Divinizarea dezvoltrii însmâneaz în multe suflete semine ale maleficului. Ce
înseamn btrâneea? Aceasta este degradarea permanent a corpului nostru, a capacitilor noastre i a
simurilor noastre. Aceast degradare ne ajut s percepem iubirea de Dumnezeu. întrucât în univers orice situaie
ne conduce spre Dumnezeu, atunci într-un interval mare de timp noiunile de dezvoltare i degradare îi pierd sensul
iniial. Dezvoltarea trece în degradare, degradarea schimb dezvoltarea i toate acestea acioneaz asupra creterii
ample a iubirii Divine. Spartanii i-au exterminat pe cei slabi din punctul lor de vedere, pe copiii nedezvoltai. Cultul
dezvoltrii, cultul corpului i al frumuseii au dus la homosexualitate, la degradare i destrmare. Orice
civilizaie atinge un punct culminant de dezvoltare, iar degradarea i pieirea ei se conecteaz atunci când
orientarea spre dezvoltare începe s lucreze în detrimentul iubirii. Civilizaia noastr de pe Pmânt se apropie de
acest punct. Schimbai-v atitudinea fa de noiuni precum dezvoltare, viitor. Acesta este pur i simplu unul din
elementele cunoaterii iubirii. în logica Divin, dezvoltarea i degradarea reprezint un proces unic de nzuin ctre
Dumnezeu. Binele i rul constituie un proces unic a unor numeroase situaii care formeaz iubirea. Acolo trecutul nu
se contrapune viitorului. Trecutul i viitorul constituie o structur unic vremelnic, ale crei pri se revars una în
cealalt i manifest tot mai puternic în sine Divinul. Dac noi dorim s atingem logica Divin, trebuie s pornim de
la noiunea de unitate a tot ce exist în univers. Treapta superioar a unitii o constituie iubirea de Dumnezeu. Cu cât
mergem mai departe în dezvoltarea noastr, cu atât mai ample sunt dorinele noastre, ale intelectului, cu atât
cuprindem o mai mare parte a lumii, o controlm i ne unim cu ea. Dar oricât de superior ar fi nivelul dezvoltrii, acea
unitate pe care ne-o confer dorinele noastre, voina i intelectul nostru, niciodat nu se compar cu unitatea pe care o
cuprinde tot ce exist i care ne confer unirea cu Dumnezeu. Numai atunci când amploarea dorinelor noastre
cuprinde tot ce exist i se compar cu iubirea Divin, noi ne întoarcem înapoi de unde am venit.
M aflu într-un orel mic pe malul Mrii Mediterane. Orelul nostru de odihn i tratament nu este aa departe de
Nissa raportat la distanele din Rusia. în Piter acum sunt plus opt grade iar aici - o canicul de treizeci i cinci de
grade. Se pot petrece câteva zile lâng mare ca s te refaci luntric. Dup ederea pe malul mrii eu intru într-un
restaurant mic pe care îl dein nite rui. Stpâna, dincolo de tejgheaua barului, aranjeaz vesela. Soarele dogorâtor
de amiaz a încins toate acoperiurile i strzile întregului ora.
Fr s m grbesc, eu beau berea din halb.
 — tii ceva, - mi se adreseaz stpâna barului, - nu demult
era s mor.
Eu întreb din ochi ce s-a întâmplat, iar ea continu:
— în ultimii trei ani am visat unul i acelai vis. Eu
cltoresc cu maina care dintr-o dat pierde direcia i se
învârte în jurul axei sale. Apoi zboar de pe traseu i se face
praf. Eu sunt pe moarte în aceast main.
— i cum s-a petrecut în realitate? - m interesez eu.
— tii, nu demult am cumprat o main. i iat c acum o
sptmân am plecat la drum i am intrat într-o curb cu 130-
140 kilometri la or. M-am speriat de viteza mare i am frânat.
Dup o fraciune de secund maina a zburat de pe traseu.
— Când apei pe ambreiaj, - spun eu, - maina îi pierde
stabilitatea, de aceea este mai bine s frânezi înainte de curb,
în cel mai ru caz când intri în curb. i s nu apei ambreiajul,
doar s frânezi puin. Mai uor este s schimbi saboii de
frânare decât s-i riti viaa.
Ea îi aprinde o igar uitându-se în strada inundat de soare. Dup o mic pauz continu:
— Am pus frân în mijlocul curbei i iat c nu a rmas
nimic din main, numai roile. Dar eu nu am avut nici cea mai ic zgârietur, m-am lovit doar puin la coate.
Interesant, ce a însemnat oare asta?
în discuie s-a amestecat o cunotin de-a noastr care a stat la o msu vecin:
— Aceasta a fost un semn de sus pentru tine, sigur. i
precis c înseamn ceva.
Femeia d din mâini:
— Nu cred în nici un semn i în nici un indiciu. - Ea se uit
la mine: - i totui ce s-a întâmplat cu mine, nu degeaba am
avut acel vis. Poi s-mi spui ceva în legtur cu aceasta?
— Tu ai citit crile mele? - o întreb eu.
Ea d din cap negativ i trage din igar.
— Atunci nu te voi obosi cu terminologia mea, dar,
judecând dup toate, acesta nu este un semn, ci ultimul
avertisment.
 Ea se uit cu interes la mine.
— Totui n-am murit, dei în vis am murit.
— Când eti pe moarte, atunci începe o nou soart. Mai
degrab prin acel vis s-a fcut o aluzie referitoare la calea ta
sau concepia despre lume, precum i la posibilele rezultate. Mi
se pare c dup acest accident tu trebuie s te schimbi în mod
serios. Altminteri viitoarea situaie i visul vor coincide.
— M-am schimbat într-adevr, - a spus ea.
îmi vine în minte o idee neateptat. Totui problemele mele i ultimul meu accident constituie de asemenea,
judecând dup toate, o chemare la schimbare. Eu simt c a sosit de mult timpul s "ies" din aceast situaie - i s
rmân într-o total singurtate luntric i exterioar. Dar la schimbarea total a destinului - ca de exemplu moartea -
omul nu se încumet deseori. Este o regul simpl: dac se întâmpl ceva cu cunotinele i apropiaii ti înseamn
c acelai lucru se poate întâmpla i cu tine.
Simt intuitiv c accidentul petrecut este un semn nu mai mic pentru mine decât pentru aceast femeie. De sus mi se
atrage atenia în mod delicat: timpul a trecut, este vremea s fii altul, încet-încet savurez berea i cu oarecare regret
privesc în jur. în principiu, modul meu de via îmi convine. îneleg c pe mine m atrage ineria, c pentru
continuarea cercetrilor mele eu trebuie s m schimb luntric i dup toate indiciile a mai rmas puin timp. Exist
diferite cauze ale bolilor. Una dintre cauze este atunci când tu vrei s-i însueti de la alii tot ce e mai valoros,
neproducând valori în mod independent. Aceasta oprete creaia, transmiterea energiei i dezvoltarea sufletului.
Asemenea oameni sunt gata s jefuiasc, s omoare i s fure. La acetia tema dorinelor, se poate spune, este
exprimat printr-un aspect maximal. Asemenea oameni i urmaii lor sunt sortii s se îmbolnveasc grav i s li se
destrame destinul. Exist boli de neacceptare a purificrii. Omul nu accept falimentul nivelului material, spiritual i
sentimental emanând fric, ur, suprare i depresie. Neacceptarea trecutului nate ur i dorina de a clca în
picioare iubirea. Neacceptarea prezentului nate suprare i dorina de a înfrâna sau opri sentimentul iubirii.
Neacceptarea viitorului nate fric, '"certitudini i încercarea de a dirija iubirea. Acesta este nivelul cel mai subtil i
cel mai periculos. în spatele nzuinei de a discreditata iubirea, de a deprecia însemntatea ei, de a o schimba cu alte
pasiuni, în spatele încercrii de a hotrî pe cine s iubim i pe cine nu trebuie s iubim, omul primete cele mai grave
îmbolnviri. Totui, Dumnezeu ne conduce prin iubire, iar când noi încercm s ne subordonm nou acest sentiment,
atunci aceast încercare de a-L dirija pe Creator înseamn principiul celulei canceroase. Al treilea tip de boal este
degradarea. în principiu, prin ce se deosebete omul de animal? Arunc o bucat de carne unui câine, el fuge pân la
carne i o mnânc. Omul face cu o asemenea bucat la fel. Dar el devine om atunci când se aeaz la o mas acoperit
cu o fa de mas i farfurii i tacâmuri aezate pe ea etc. i o mnânc fr grab. Energia animal primordial se
transform în nzuine spirituale de natur superioar. Abinerea, autolimitarea, transformarea dorinelor inferioare în
cele superioare constituie o cale natural a dezvoltrii omului. Dar dac omul se confund cu animalul,
încercând s fac totul în grab, cu lcomie i josnicie, atunci la el pot s apar îmbolnviri grave. O asemenea
autodistrugere a sufletului mutileaz energetica urmailor i acest lucru nu este permis de sus. Este interesant faptul c
atunci când distrugerea sufletului de abia începe se elibereaz o mare cantitate de energie i omul czând în
patologic, este posibil s simt un aflux de for i bucurie. Dar întrucât aceast energie nu pornete din iubire ci din
distrugere, ea nu dureaz mult.
i mai departe, pentru a supravieui, omul distruge i stoarce vlaga din sufletele urmailor si i din
viitoarea sa via. Eu am vzut asemenea oameni. Dar pe mine m-a uimit un fapt inexplicabil. Parametri sufletului
lor sunt îngrozitori, acceptarea situaiei traumatizante se afl la polul negativ profund, capacitatea de a oferi este
negativ, iar energetica este minunat. Eu nu am putut s îneleg de unde ia energie un asemenea om. Numai dup
aceea, examinând starea copiilor i a nepoilor, am îneles cu uimire c el ia energia de la copiii si actuali i viitori.
Acest consum profund poate obstruciona i deforma atât de puternic energetica sufletului, încât mecanismul de
transformare a iubirii în energie se oprete pentru un timp îndelungat. Deasupra neamului atârn un blestem. Energia
nu ajunge nici pentru un destin favorabil, nici pentru sntate i nici pentru o familie împlinit.
Mai exist un gen de boal, lipsa de dorin de a te schimba. Omului îi sunt hrzite schimbri determinate de destin
dar el nu vrea s se schimbe. La început apar semne, apoi neplceri, iar dup aceea fiecruia dup merit. Când în anii
1990 eu am început s vd structurile karmice, am început s îneleg c debuteaz o via nou. Dar am vrut s
pstrez concepia anterioar despre lume. Am început s cercetez legile Divine, visând o vil i dorind s câtig mai
muli bani. Condamnarea la moarte pronunat de doctori în ceea ce m privete, m-a obligat s-mi iau rmas bun de
la visuri i bunstare. îmi aduc aminte cum înainte cu dou luni de a mi se pune diagnosticul, cltoream la bunica mea
care locuia în Lazarevsk nu departe de Soci. „Cercetrile mele sunt unicat. Eu am vzut ceea ce nimeni i niciodat
în istorie nu a vzut. în curând voi fi un om bogat, - am gândit eu, - i voi putea cumpra o csu la mare", îns când
am îneles c voi muri, atunci am fcut trei lucruri: în primul rând, am schimbat sistemul scopurilor. Corpul a încetat
s mai însemne ceva, trebuia s-mi salvez sufletul; am îneles din Biblie c sufletul se salveaz prin iubire i am
pornit în aceast direcie. în al doilea rând, am încetat s mai visez i s atept bunuri materiale, dar trebuia s las ceva
bani pentru soie i copii. Ateptarea luntric i consumul s-au schimbat în capacitatea suprem de a drui i de a
avea grij de alii. în al treilea rând, eu însumi m-am schimbat i în perioada ce mi-a mai rmas am început viaa din
nou, schimbându-mi destinul precum i comportamentul i obiceiurile.
Când încerci s-i schimbi destinul, atunci este mai uor s te schimbi pe tine însui. Nu întâmpltor, când femeia
se cstorete, ea îi schimb numele. Destinul se schimb mai puternic i are loc mai uor o desprindere de
legturile anterioare. Nu întâmpltor, la câteva mii de oameni care s-au vindecat spontan de cancer a avut loc o
schimbare important în destinul lor. Când se schimb obiceiurile, modul de via i destinul omului atunci crete
brusc concentrarea asupra iubirii. Omul cruia îi este fric, este înrit i nu este mulumit de alii i de sine, nu poate
s-i schimbe destinul.
Iat înc un gen de boli. Bolile trecutului. Ai fcut boacne în vieile trecute, ai încrcat urmaii i destinul tu, acum,
in viaa actual, vrei sau nu vrei, trebuie s plteti pentru asta. Dac nu exist o nzuin corect i o permanent
activitate asupra propriei persoane, omul care se comport chipurile corect, este supus în permanen nenorocirilor
i bolilor. în principiu, o asemenea încrctur este uor de determinat. Dac omul se nate greu, dac mama în timpul
sarcinii a fost înjosit, dac înaintea conceperii avea mari neplceri, toate acestea vorbesc deja despre multe lucruri.
Cu cât a fost mai dureroas perioada pubertii în plan fizic i sufletesc, cu cât mai dureros a trecut prima iubire, cu
atât mai mari vor fi în mod corespunztor problemele generaiilor viitoare.
Mai exist înc un gen curios de boli - bolile viitorului. Un grup de oameni triete dup anumite canoane
încetenite, care au fost pe deplin adaptate la mediu. Dar, din viitor vine în întâmpinare o situaie nou la care nimeni
nu este adaptat. Animalele, în condiii noi, pur i simplu pier. La grupul de oameni, în primul rând pot apare
îmbolnviri serioase, apoi începe zdruncinarea structurilor sociale, iar apoi - adaptarea, înflorirea sau pieirea.
Activitatea cu ajutorul primelor straturi de informaie nou nu poate lsa anse pentru supravieuire. Atunci, împreun
cu ei interacioneaz cei mai rezisteni i armonioi oameni, ei iau primii loviturile asupra lor: unii mor, unii devin
invalizi, la alii se destram destinul i sntatea. Dar informaia prelucrat ei o transmit altora i individul supravie-
uiete prin comunicare cu ei i dobândete anse pentru salvare.
Exist i îmbolnviri legate de starea societii. Se acumuleaz un anumit potenial negativ, care trebuie s duc
la pieirea civilizaiei. i atunci când oamenii se bazeaz nu pe un cerc restrâns de rude, ci pe un numr foarte mare de
oameni, atunci iau asupra lor aceast problem: fiind bolnavi, distrugându-se, ei formeaz o concepie nou, cu
un impuls mult mai mare de iubire. Aceast concepie despre lume, înmulindu-se, salveaz civilizaia. în ultimul
timp, de nenumrate ori, am primit notie cu una i aceeai întrebare: „ De ce nici unul dintre sfini nu au trit mult
dei au avut cu toii o concepie corect despre lume i au avut un mod demn de via? Cum se manifest în acest
caz legile karmei?" Dac tratm aceast problem cu superficialitate, atunci într-adevr nu vom înelege multe.
Sfântul este în primul rând o concepie i nu un caracter. Triesc mult discipolii sfinilor, adic aceia în care concepia
corect despre lume s-a transformat într-un caracter profund. Eu am vzut oameni deosebit de armonioi, cu o
buntate luntric imens i cu posibiliti minunate. Fericirea lor, norocul lor permanent i armonia crescut a
început s acioneze în detrimentul concepiei i al comportamentului lor. Concepia denaturat despre lume le
schilodea j sufletul dar ei nu înelegeau asta întrucât aveau la baz rmiele armoniei profunde. Deci, iat c în
ultim instan, concepia despre lume este mult mai important decât caracterul. La fel i medicina care vindec
prin suflet este mult mai important decât medicina care trateaz numai corpul.
Proprietara barului mi-a întrerupt gândurile.
 — Apropo, o femeie a vrut s v întâlnii.
Eu dau negativ din cap:
— Eu nu vreau s m întâlnesc cu nimeni.
— Ba nu, ea nu vroia s pun întrebri, - explic prietena
mea. - Ea a vrut pur i simplu s-i mulumeasc. Am vorbit
cândva cu ea i mi-a povestit c acum câiva ani a avut cancer
iar doctorii au fost neputincioi. Ea a citit crile unui om i s-a
vindecat. Ea a pronunat numele tu.
— tii ceva, - spun eu, - cea mai mare mulumire este faptul
c s-a vindecat fr s comunice cu mine, doar citind crile
mele.
Asta înseamn i laud i mulumire. Acest lucru este suficient pentru mine. îmi iau rmas bun i plec. Azi
mai trebuie s merg în câteva locuri. Seara am câteva consultaii telefonice. îmi place deosebit de mult acest
lucru. înaintea consultaiei m mobilizez luntric la maximum i intru într-o anumit stare. Deja dup câteva
zile începe activitatea cu pacienii. Consultaia are loc de nenumrate ori în plan subtil înainte de evenimentul
fizic. Acelai lucru se întâmpl i cu conferinele. Dar acolo am mai puin putere pentru a m proteja. De
aceea, purificarea acelora care se afl la conferine i mai ales a copiilor i a rudelor lor, care se afl în exteriorul
slii, este extrem de dur. La copiii care în acest moment se afl acas poate apare starea de vom, diaree,
creterea brusc a temperaturii. într-adevr, în timpul ultimei consultaii m-au frmântat anumite fapte. Ele au
artat cât de periculoas este tema dependenei de viitor. Unei paciente, cu dou zile înainte de consultaie, i-a murit
papagalul. O alt femeie cltorea cu biatul într-o main. „tii, nu a putut nimeni s ne explice aa ca
dumneavoastr ce anume s-a întâmplat, - povestea femeia. -Specialitii au dat doar din umeri. Deodat, în drum, fr
nici o cauz vizibil, maina s-a oprit. Motorul s-a înfundat, farurile n-au mai funcionat. Dac acest lucru ar fi avut
loc pe o autostrad unde se gonete cu vitez, noi am fi murit".
Eu spun la toate leciile c dependena de viitor devine din ce în ce mai periculoas. i dac înainte de consultaie,
chiar pzindu-v, se întâmpl ceva cu dumneavoastr, putei s tragei nite concluzii despre seriozitatea
problemelor ce le avei.
Gândurile se întorc din nou la consultaiile telefonice. Când pacientul stabilete ora este foarte ru. în primul
rând, pot s fiu nepregtit. în al doilea rând, eu depind de pacient i este periculos pentru mine. Apoi, vrei sau nu
vrei, anumite lucruri te pot distrage i apare o imens încrcare. Bine, o s vedem seara, m gândesc eu i m
debarasez de aceste gânduri. Acum trebuie s uit de toate. Trebuie s vd soarele i marea de peruzea. Am nevoie s
m linitesc luntric pentru câtva timp. Odihna adevrat este atunci când lipsete orice scop.
O dat am reuit, nu tiu cum, s m pierd în Paris i am pornit pe ghicite. Asta a fost cea mai bun excursie.
Simurile au fost cu mult mai ascuite. Scopul înseamn dorin, iar dorina închide iubirea, atenueaz sentimentele
adevrate i profunde. De aceea, prefer s m odihnesc fr nici un scop-Fr s planific timpul. Fr s aleg
itinerariul. Fr s tiu ce am s fac peste un minut. Plcerea este mai subtil, mai profund i mai rafinat.
Imprevizibilitatea i lipsa unui scop înfrâneaz contiina. Aceasta se numete un fel de meditaie. Dar oricât de lipsit
de scop a fi hoinrit, întotdeauna exist o expectativ interioar. Sufletul întreab ce se va întâmpla dup aceast
cotitur. Iar eu îmi spun luntric, în sinea mea: dup fiecare cotitur va exista iubire. Atunci cltoria ofer o
desftare mai mare.
O sear meridional devine repede noapte. îmi place s fac o baie noaptea. Atunci când înoi în apa întunecat
apare sentimentul unei acute lipse de aprare. Cerul infinit al nopii subliniaz lipsa de importan a corpului i
întrete însemntatea sufletului i a sentimentelor. A face baie noaptea înseamn un minunat medicament de care
încerc s m folosesc de câte ori se ivete ocazia.
Trebuie s m dezic de toate luntric întrucât peste o jumtate de or va începe s sune telefonul. M aez în
fotoliu, pun alturi de mine telefonul i îmi analizez problemele. A rmas în mine grab i irascibilitate i rzbate
fulgertor atitudinea categoric fa de oameni. Poi consacra luni de zile pentru asta i s rezolvi problema pur tehnic.
Am observat c o dat cu apariia unei noi înelegeri, aceasta acioneaz mai bine decât orice tehnic. Când am început
s lucrez asupra temei dorinelor, obiceiul de a mânca repede i cu lcomie a început s dispar.
înc din copilrie mi s-a insuflat c mâncarea constituie for i sntate. Se pare c aceast orientare a stat în
subcontientul meu zeci de ani. Apoi am îneles c cea mai bun mâncare este aceea la care am renunat. Mâncarea
poate fi duntoare. înainte, senzaia de foame era chinuitoare. în subcontient aceasta era legat de frica pentru via.
Când am început s m autoconving c senzaia de foame e folositoare, c ea purific organismul de zgur,
activizeaz schimbul de substane, ea a rmas la fel, dar a încetat s mai fie chinuitoare i s-mi provoace disconfort,
ba a început chiar s-mi fac plcere. Când am început s m ocup serios de tema viitorului, dorina de a bea s-a
micorat brusc. Alcoolul distruge contactul cu viitorul, destabilizeaz dorinele supreme. Dar dei atitudinea fa de
alcool s-a schimbat, momentele de irascibilitate, fric, panic i depresie înc mai persist. Ceva nu îneleg în
totalitate.
Nu demult am observat un detaliu curios. Când cineva îmi spune: „Am pentru dumneavoastr o informaie nou" sau
„Am o noutate pentru dumneavoastr", în mine, aproape concomitent cu prima emoie, izbucnete pe
neateptate frica, înainte nu am observat deloc acest lucru. Eu am început s dau atenie acestui fapt numai atunci
când am îneles cât de duntor este sentimentul fricii. Frica i boala sunt legate de subcontientul nostru. în emoiile
fricii sunt înmagazinate subcontient dureri ale distrugerii fizice. Dac ne îndeprtm de durere, noi ne salvm
viaa. Dac ne aezm pe inele de cale ferat i vedem trenul care zboar spre noi, emoia fricii ne oblig s fugim
pentru a ne salva viaa. Dar dac vedem un tren la orizont apare o emoie similar i aceasta paralizeaz dezvoltarea
noastr. Frica este folositoare în cazul contactului nemijlocit cu pericolul, dar în faa ei ca i în faa durerii i a
sentimentului de foame nu trebuie s ne supunem.
Frica este o form primitiv de educare. Ea ne oblig s ne înfrânm dorinele, stimuleaz activitatea contiinei.
Frica este un indicator al dependenei de lumea înconjurtoare. Când noi depindem de ceva, atunci primim o
informaie. De obicei neînfricatul devine ef, iar fricosul adjunct. Neînfricaii au realizat acumularea de informaii.
Fricoii i subordonaii le-au primit i le-au stocat. Neînfricaii au fost atrai de grosolnie îmbibat cu lipsa de
spiritualitate. Ei au încetat s-i mai simt pe ceilali oameni, au uitat de interesele lor i s-au concentrat tot mai mult
asupra propriei persoane. Acest lucru a diminuat iubirea din sufletul lor. Cei fricoi i mai precaui au învins nu prin atac
direct, ci prin intrigi de culise. Dar cu cât mai mult s-au destrmat contiina i experiena lor, cu atât mai duri au
devenit ei luntric i au pierdut de asemenea iubirea. Dac îns credina în Dumnezeu a ajutat la pstrarea iubirii, frica
s-a transformat în precauie, iar precauia în înelepciune. Omul putea s lucreze concomitent asupra primirii i
realizrii.
Simind o supunere absolut fa de voina Divin omul a fost creat pentru a primi i prelucra informaiile.
Simind Divinul în sine, omul a realizat i a valorificat informaia acumulat. Cine a simit Divinul în propria
persoan, s-a concentrat mai mult asupra creaiei, bucuriei, veseliei i druirii. Cine a vzut voina Divin în jurul
su, s-a concentrat asupra abinerii, dezicerii, izolrii, înelegerii a ceea ce se Petrece. De îndat ce iubirea i
viziunea Divinului au trecut, la unii apare desfrânarea, mitocnia i tolerana excesiv fa de dorinele exterioare, iar
la ceilali a aprut frica, depresia i invidia. Cedarea i realizarea sunt un rezultat al acumulrii. Dac în supunerea
primirii informaiilor exist puin iubire, atunci i realizarea ei va fi plin de grosolnie i agresiune. Pentru a
percepe Divinul trebuie s uii de uman. întrucât eecul este legat de corp, se poate trage o concluzie simpl: atâta
timp cât exist eecul, logica Divin e de neatins. De aceea, apostolii spuneau c cel cruia îi este fric nu este ispitit
de iubire. Pentru ca maina s porneasc din loc este nevoie s o pui în viteza întâia. Dar dac ea a acumulat vitez
i nu o cuplm la viteze mai mari, atunci distrugem motorul.
Pe msura dezvoltrii omului, frica se transform în abinere, precauie i autodisciplin. Treptat, motivul
principal de comportare devine sentimentul iubirii. Nu trebuie s faci ceva ce împiedic iubirea i diminueaz
cantitatea ei în suflet. Dac în comportamentul animalului, în emoiile sale subcontiente, frica ocup 80%,
atunci la om ocup 50-60%. Pân în prezent noi nu am bnuit c orice fapt a noastr se coreleaz la început cu emoia
fricii, iar apoi cu emoia plcerii. Acest lucru este pe deplin natural, întrucât frica înfrâneaz dependena de emoii
pozitive de suprafa. Fr credin în Dumnezeu, frica e necesar. Ea disciplineaz, înfrâneaz i oblig s lucrezi
asupra primirii informaiilor, dezvolt contiina. întrucât nu exist dezvoltare fr durere, frica i dezvoltarea sunt
strâns învecinate. Dac iubirea Divin nu ajunge, refacerea organismului împreun cu dezvoltarea devine distrugere
i pieire. Frica paralizeaz, ea oprete distrugerea i dezvoltarea în acelai timp. Deci cu cât exist mai puin iubire în
suflet, cu atât mai mult trebuie s existe frica salvatoare, care limiteaz sistemele cu mai multe variante, dar o reine de
la autodistrugere. Totodat, înlturarea pur i simplu a fricii din suflet duce la pieire. De obicei iubirea vine cu
poria, iar în pauze vine frica. îns dac nzuina spre iubire i Dumnezeu este permanent, posibilitatea de
adaptare la lume crete nemsurat. Atunci îns frica înceteaz s mai fie principalul mecanism de aprare.
Irascibilitatea, frica i depresia, toate acestea constituie semne ale elasticitii sczute a structurii informaionale i
de aceea omul fricos tinde întotdeauna spre supunere i acceptare, înseamn c de luptat trebuie nu cu frica, ci cu
rigidizarea structurii informaionale. Oamenii au observat de mult c dac în suflet exist o fric permanent dar
omul, depind-o, înfrunt durerea i nu îi este fric de situaii neateptate, clete corpul prin solicitri fizice i
diferene de temperatur, atunci frica trece treptat. Deci cu cât este mai mare flexibilitatea structurii informaionale,
cu atât este mai mic frica. Cu cât suntem mai mult deschii pentru lumea înconjurtoare, suntem pregtii s primim
orice informaie, cu atât mai mare este flexibilitatea structurii noastre informaionale. Metoda i posibilitile
superioare pentru un contact cu informaiile universale trec prin acceptarea voinei Divine în tot ceea ce are loc în
lume. Voina Divin, adic întregul mecanism de cauz i efect al universului constituie o parte a ceea ce noi
numim iubire Divin. Nu întâmpltor principala rugciune a cretinismului, ca i de fapt în alte religii, începe cu
recunoaterea voinei Divine i logicii supreme în tot ceea ce se petrece. Teama constituie unul din semnele
dependenei de viitor i totodat una din principalele metode de lupt cu vechiul. Aceasta este o permanent
reamintire pentru sufletul i corpul nostru despre caracterul secundar al voinei, dorinelor, planurilor i scopurilor
noastre, în comparaie cu Voina Divin.

Privesc într-un punct fix, urmrind gândurile care se sting treptat. Exerciiul cu gândurile s-a încheiat. Se aude
primul sunet de telefon. M caut un om din Australia. El are limfom.
— Eu nu numai c am citit toate crile, dar m-am uitat i la
ultimele videocasete, - spune el. - Ai putea s-mi spunei
parametri mei?
— Capacitatea de a accepta situaiile traumatizante este
înalt la dumneavoastr, - spun eu, - druirea iubirii, grija fa
de alii i energiile sunt de asemenea spre plus. Dar în ceea ce
privete rezerva viitorului este absolut total insuficient.
Aceasta este legat de copiii dumneavoastr, mai ales de cei
mai în vârst. Schimbri reale, dup citirea crilor, sunt
vizibile, dar copiii nu i-au pus înc ordine în propria lor
persoan. Starea lor interioar provoac apariia bolii
dumneavoastr.
— Dar ce le-am transmis eu lor?
— In primul rând, ai transmis judecarea, criticarea
oamenilor. Ai fcut aprecieri bazându-v nu pe iubire, ci Pe spiritualitate, moral i idealuri. Oricât de perfecte ni s-ar
prea concepiile despre lume, ele niciodat nu vor fi exacte întrucât mai trebuie înc s se dezvolte. Atâta timp
cât noi ne dezvoltm, nu suntem desvârii, atâta timp cât nu suntem desvârii, noi ne dezvoltm. Dorina de a face
ceva s devin venic ne conduce imediat la înepenirea formelor. Numai iubirea poate fi venic întrucât ea nu are
form, ea se gsete în afara limitelor spaiului, timpului i a materiei. Trebuie s amintim de relativitatea concepiilor
noastre despre lume. Sistemul se dezvolt atâta timp cât în el exist o contradicie, întrucât aceasta înseamn tocmai
dezvoltare. Când contradicia depete 30-50%, sistemul ca atare dispare. Când contradicia dispare, sistemul piere de
asemenea, devenind din ce în ce mai agresiv înainte de decderea total. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu
i de iubire, oricât de ciudat ar prea, cu atât mai puin stabil trebuie s fie noiunea de moralitate, de idealuri, de
spiritualitate cu condiia unei concentrri tot mai mari asupra iubirii. încercarea de a-L cunoate pe Dumnezeu prin
respectarea din ce în ce mai strict a regulilor, canoanelor, deprtându-1 pe om de iubire, îl leag de spiritualitate,
idealuri i moralitate. Cu cât noi percepem lumea mai dur i mai conservator, cu atât mai puternic împrim lumea în
bine i ru. Urâm i dispreuim tot ce e murdar i ne închinm în faa a ceea ce este curat. Aprecierea
dumneavoastr sever asupra lumii slluiete în copii i nepoi, schimbai-i pe ei schimbându-v pe dumneavoastr i
va trece boala.
— Da, întotdeauna am acceptat cu greu nedreptile, - spune
brbatul.

tii ceva, dreptatea este numai o anumit schem dur a

legturilor dintre cauz i efect. în primul rând, ea lucreaz
întotdeauna pentru noi, adic este deosebit de subiectiv. în al
doilea rând, ea nu poate fi absolut. Nu demult am vorbit cu
fiica mea pe tema dreptii, a adevrului i justeii. „Eu sunt
tatl tu i tu trebuie s accepi hotrârile mele indiferent cât de
nedrepte i s-ar prea ie. înelege, - am spus eu, - un lucru
simplu. Dac tu îi vei dovedi limpede omului dreptatea i
justeea ta, el te va urî cu atât mai mult cu cât tu vei avea
dreptate. Dreptatea i justeea vor triumfa de la sine. Tu poi s-
i exprimi prerea iar dup aceea s accepi condiiile lui. Când
îns timpul va demonstra justeea ta, omul, în loc de ur, va
simi stim. Permite-i omului s se conving singur c a greit.
Experiena negativ este mult mai folositoare decât cea
pozitiv. Omul nu poate fi drept i just 100% niciodat". V
aducei aminte de parabola cunoscut despre dreptate? Un om,
timp de zece ani, a stat pe un munte i în toi aceti ani s-a
rugat i s-a adresat lui Dumnezeu având o singur rugminte -
ca lumea s fie cldit drept. „Tu doreti acest lucru cu
adevrat?" - a întrebat Dumnezeu. Iar omul care s-a rugat a
rspuns afirmativ. „Bine, - a spus Creatorul, - atunci s
începem cu tine. Timp de zece ani tu ai stat pe munte. Las
acum ca i muntele s stea pe tine". Deci, iat concepia
noastr despre dreptate este întotdeauna tainic legat de
interesele corpului i vieii noastre. De aceea, ele vor contrazice întotdeauna concepiile similare ale celuilalt
om. Noiunea de dreptate a unuia din grupurile de oameni va contraveni de asemenea intereselor i justeii celuilalt
grup.
Cu cât este mai mare concentrarea asupra iubirii i cu cât este mai slab concentrarea asupra propriului corp, cu
atât mai apropiate vor fi noiunile noastre despre dreptate. Când noi ne concentrm asupra Divinului, el se transform
în permanen în uman. Când noi ne concentrm asupra umanului, el va renate i se va transforma în malefic. Pentru
ca sistemul uman de percepere i de înelegere a lumii înconjurtoare s opreasc înepenirea i degradarea trebuie ca
pentru o anumit perioad s vedem lumea numai prin logica Divin, sprijinindu-ne numai pe iubire i
Divinitate. Atunci se creeaz o atitudine nou fa de oameni i fa de sine, izbvit de fric i agresiune.
Atunci boala care zdruncin stabilitatea noastr informaional devine inutil.
— Am îneles totul, - spune brbatul, - v mulumesc foarte
mult. Am auzit c acum i dumneavoastr avei probleme?
— Da, - spun eu. - Probleme exist i înseamn c eu m
dezvolt.
Ne urm reciproc succes i cu aceasta convorbirea se încheie.
Dup un oarecare timp, m uit la câmpul lui. A aprut o pat luminoas, care parial acoper zona pieptului i a
capului. Strlucirea e puternic. Dup un alt timp, la el intervin trei situaii de încercare, dou dintre ele au loc cu
pstrarea iubirii, a treia e puin probabil s o depeasc. Emoiile urmailor împiedic. Dar traversarea general a
situaiei reprezint circa 60%. înseamn c va depi obstacolul. Eu m opresc imediat. Examinarea viitorului nu e de
dorit, cu atât mai mult cu cât depinde de voina noastr. Muli vin la consultaie, punându-i în aceasta o mare
speran i ei greesc. Examenul, ca i competiia, înseamn tragerea unor concluzii. Uneori omul nu vede nici un
succes i nici o schimbare în timp ce lucreaz asupra propriei persoane. Dar el acumuleaz principalul - energie
pentru schimbare, care se realizeaz într-un moment corespunztor. Intenia, dac exist mult vreme, umple totul
cu energie i schimb mersul cauzei i efectului evenimentelor. Dac omul biruiete o problem sau nu depinde în mare
msur de încercrile pe care le-a fcut pân la consultaie i de starea în care se afl dup aceasta. în timpul
consultaiei se deschide subcontientul i în profunzimea lui ptrunde atitudinea format despre lume. Dac ea va
fi just, atunci va avea loc însntoirea i schimbarea destinului. Dac preteniile se pstreaz, posibilitile lui de a
ucide vor fi închise în cel mai bun caz.
Apropo, iat înc o variant care explic de ce sunt doborât pân la consultaie, în timpul ei i dup aceasta.
Profunzimea ptrunderii în structurile subcontiente este mai ampl decât pregtirea pacienilor. înseamn c
pericolul pentru ei crete, eu îi apr, iar supraîncrcarea mea crete de asemenea. Pregtirea pacienilor provine
nu numai din cunoaterea crilor i capacitatea lor de a lucra asupra propriilor persoane, ci provine din orientarea
subcontient asupra strii mele interioare. Concluzie: e timpul s m schimb i s opresc consultaia. i ce-ar fi
dac a lua telefonul mobil, a pleca la mare i de acolo, privind cerul din noapte, a da consultaii pacienilor. Emoiile
pozitive înseamn destindere. Nu demult eu aa a fi procedat, dar acum m înfrânez. Se pare c în timpul
consultaiei bucuria i emoiile pozitive nu sunt mai puin periculoase decât cele negative. Ele împiedic nzuina
spre iubire i trebuie s existe o deplin detaare. Atunci pacienii, conectându-se la mine, vor gsi calea corect.
îmi aduc aminte cum nu demult am spus unui brbat: „Problema principal pentru dumneavoastr acum este nu
îmbuntirea situaiei familiale, nu sterilitatea soiei dumneavoastr, ci problema propriei supravieuiri în perioada
urmtoare. Iar ansele dumneavoastr sunt deosebit de mici. Modelul dumneavoastr obinuit despre lume pe care
nu vrei s-1 prsii v va omorî în curând. în interior preferai mai degrab s murii decât s v luai rmas bun de
la concepia despre lume. Nu v vei putea schimba viziunea asupra lumii pân când nu v vei schimba pe
dumneavoastr îniv. Pentru a v schimba, trebuie ca pentru o anumit perioad s rupei toate legturile care v unesc
de viaa anterioar. Trebuie s v luai rmas bun de la tot ce v este scump, de la toi cei care v ofer bucurie i durere.
Atunci când am avut o situaie similar i au rmas foarte puine anse de a supravieui, eu, strat dup strat, am
eliberat tot ceea ce-mi era drag. Prima etap în care mi-am luat rmas bun nu a fost uoar dar a ocupat numai câteva
zile. Contiina a dat drumul destul de repede la toate problemele financiare i imobiliare. Mai grea a fost desprirea
de planurile, speranele i ateptrile mele. Cel mai greu a fost s m despart de copii i de cei apropiai. Dar atunci
când te gândeti la Dumnezeu i simi sprijinul pentru a iubi, într-o asemenea desprire exist un aspect creator.
De aceast lume ne leag nu numai problemele, familia dar i speranele, mâncarea, sexul, respiraia i
comunicarea. Pentru a te schimba, trebuie diminuate sau încetate i aceste funcii, nesprijinindu-te nici pe emoiile
pozitive, nici pe cele negative. Dac dumneavoastr sperai s v însntoii, înseamn c o ateptai, c ateptai
emoii pozitive. Ce se întâmpl? De la emoiile negative care v cauzeaz probleme i boli, dumneavoastr încercai
s fugii spre emoiile pozitive, adic spre însntoire i înfptuirea dorinelor. Cea mai mic întrerupere va cauza
sentimente opuse agresive, negative. Rul este rezultatul ataamentului fa de bine. Când iubirea este pentru noi
mai important i mai plcut decât orice bine, atunci i în cazul pierderii cât i al câtigului noi suntem aprai de
iubire. Pentru a simi iubirea, trebuie în primul rând s te îndeprtezi de ru i apoi s te delimitezi de bine. Pentru a
nu comite rul, trebuie s depeti în permanen dependena de bine, adic de fericirea uman.
La început, binele pentru om este ceea ce îi apr i salveaz viaa, bucata de pâine, locuina i banii. La iubire
el nu se gândete, el respir iubirea, el o triete, ea este revrsat în lumea înconjurtoare. El nu o observ ca pe o ap
vrsat în jur i ea nu intr în categoriile lui de fericire. Apoi omul se dezvolt i îi apare o cas bun, mâncarea
aleas, interaciunea cu ali oameni, care îi permit s aib multe bunuri. El înelege c intelectul, capacitatea,
comportamentul corect determin cum va fi casa lui, bucata lui de pâine i bunstarea lui ulterioar. Dar
capacitile i posibilitile omului izvorsc din moralitate, educaie corect i un mod corect de via. Omul vede
treptat c bucata lui de pâine din mân este legat de sufletul lui. Cu cât este mai armonios sufletul, cu atât mai mari
sunt ansele de a avea o bucat de pâine personal. i cu toat claritatea dobândete înelegerea. Perceperea corect a
lumii duce la educaie corect, adic la un suflet armonizat, la dezvoltarea intelectului i a capacitilor i în ultim
instan la bucata de pâine i supravieuire. Cel mai preios lucru în modelul lumii descrise este aspectul care îl
leag de viitor, adic modelul de dezvoltare ulterioar. Cum trebuie s fim noi? Ce atitudine trebuie s avem unul fa
de cellalt? Moralitatea, spiritualitatea, idealurile, speranele, poruncile religioase constituie un cod genetic de
supravieuire a omului. Cea mai esenial contribuie la tabloul i înelegerea lumii este adus de gândirea religioas,
întrucât aceast gândire contribuie la înelegerea legilor, atât a celor vzute, cât i a celor nevzute. La început se
nate sentimentul unitii cu Creatorul iar apoi adâncirea misticii, apar viziuni minunate, apoi concepii religioase
despre lume care sunt definitivate de înelegerea uman. Omul începe cunoaterea de la o bucat de pâine, aflându-
se în oceanul iubirii. Pe msur ce se dezvolt i se lrgete concepia lui despre fericire, iubirea se diminueaz din ce
în ce mai mult, dar ea continu s-i alimenteze dezvoltarea i în final apare momentul când noiunile umane
superioare: spiritualitatea, idealurile, principiile i dreptatea încep s concureze cu iubirea i s-o alunge. înainte
omul inea în mân o bucat de pâine i considera aceasta fericirea principal. Dar sufletul su tia c esenial este
iubirea. Cu cât s-a dezvoltat mai mult omul, cu atât mai mult contiina lui a avut influen asupra sufletului. Deci,
logica uman, prioritatea corpului i tot ceea ce se leag de acesta, a ptruns tot mai profund în subcontient. Cu cât
s-a orientat mai mult sufletul spre nzuine supreme legate de corp i dezvoltare, cu atât mai repede sufletul a fost
prsit de iubire. Moralitatea, dreptatea, principiile i idealurile, modelul unei lumi drepte i armonizate au devenit un
etalon al fericirii principale. Unitatea cu Dumnezeu deja s-a realizat nu prin iubire, ci au încercat s o perceap prin
spiritualitate, dreptate i moralitate. Cu cât mai stabil i logic a fost tabloul lumii înconjurtoare, cu atât a rmas în el mai
puin loc pentru iubire.
întrucât iubirea nu are form, ea distruge întotdeauna stabilitatea. în ultim instan, fericirile umane superioare care
reprezint un model i un tablou al lumii înconjurtoare, se lovesc de iubire. Victoria valorilor umane supreme
care pornesc din interesul corpului, conduce la boli i moartea corpului. Victoria iubirii Divine duce la boli i
supravieuirea corpului. Cel mai puternic suntem ataai de propriile concepii asupra lumii. Pentru subcontientul
nostru, ele constituie valoarea suprem i cele mai înalte fericiri umane. Tocmai ataamentul fa de acestea
duce la condamnare, adic neacceptarea oamenilor, a comportamentului lor, neacceptarea lumii înconjurtoare i a
ceea ce se întâmpl în ea, iar în ultim instan neacceptarea voinei Divine i a însui Creatorului ei. Pentru a supravieui
trebuie s ne cufundm din nou în iubire luându-ne rmas bun de la tot ceea ce ne este drag. Adic tot ceea ce este
legat de via, dorine i contiin.

Principalul concurent al iubirii este viitorul. Umanul se împotrivete din rsputeri, nedorind s mearg ctre iubire
fiindu-i fric de propria distrugere. i cu cât te apropii mai mult de bazele umanului, cu atât mai înverunat se
împotrivete el. Interesant, ce probleme o s am cu tema viitorului? Ceva se ateapt în mod clar. De la acest gând m
distrage sunetul telefonului. Sun un brbat din Germania.
— Eu am fost deja la consultaia dumneavoastr, - spune el.
- i am fost mulumit. Sunt pe deplin reale schimbrile din
destinul meu. Am devenit mai blând. Dar nu demult am avut
un eveniment neplcut. Un accident de main. Era cât pe-aici
s mor. Dar am lucrat asupra propriei persoane i am încercat
s m schimb. Ai putea s-mi spunei ce nu fac corect?
O singur privire asupra câmpului lui este suficient pentru a înelege ce s-a întâmplat.
— Spunei-mi numele copiilor, - îi spun eu.
El le-a enumerat, iar eu m conving de presupunerile mele.
— Dumneavoastr facei totul corect, - continuu eu. -
Numai c acest lucru nu este suficient. Iat, privii, nu demult în ziarele germane a aprut o însemnare curioas, se
numete „Fora iubirii". Situaia se prezint în felul urmtor. O blondin cu ochi de un albastru deschis s-a
îndrgostit de un bavarez oache. La scurt timp ei s-au cstorit. Deodat, culoarea ochilor blondinei a
început s se schimbe din albastru în negru. Nasul cârn s-a lungit, a devenit coroiat, exact, exact ca al soului.
Pentru medicina clasic acest fapt este un miracol inexplicabil. De fapt, are loc un proces natural, dar accelerat.
Femeia e mai puternic decât brbatul pe plan energetic, iar brbatul pe plan informaional. Femeia preia
informaia de Ia brbat, apoi o realizeaz la nivel energetic, fizic i de câmp. Cu cât este mai armonioas starea
concepiei asupra lumii a brbatului, cu atât apoi energetica femeii îl salveaz sau îl omoar. Cunoatei care
este una din condiiile eseniale ale sntii? Aceasta este educaia corect a soiei i a copiilor. Exist un toast
gruzin, care se pronun când tatl ureaz drum bun fiului care se însoar: „Dac tu îi vei bate i înjosi soia în
permanen, ea te va prsi. Dac tu ai s-o pori în palm, atunci te va înela. Dac tu ai s faci aceste lucruri
alternativ, atunci ea te va iubi i stima". Lucrul asupra cruia îi va orienta brbatul femeia pe urm îl va pierde. Dac
principalul lucru îl constituie banii, atunci în urmtoarele viei copiii i nepoii lui vor fi sraci. Dac el o va asupri
prin inteligen i capaciti, obligând-o s se închine în faa lui, copiii i nepoii vor fi oameni incapabili i
mrginii. Dac el o va face fericit printr-o activitate sexual permanent, atunci va deveni impotent. Iar urmaii lui
nu vor avea o via personal normal i vor fi inferiori pe plan sexual. Dac el îi va convinge soia c
esenial este buntatea, moralitatea i idealurile, atunci copiii lui vor fi delincveni întrucât li se va dezvolta
sntatea i destinul.
O concepie imperfect despre lume distruge sufletul, destinul i soarta. Numai dac brbatul ajut femeia
s perceap iubirea, iar acest sentiment este mai aproape de prietenie decât de sex, atunci el nu pierde nimic, ci
numai dobândete. Pentru ca un alt om s perceap iubirea este nevoie ca tu singur s învei s iubeti. Transmiterea
permanent a energiei iubirii, cldurii, grija fa de alii i ajutarea celuilalt s se schimbe, toate duc la zdruncinarea
stabilitii. îmi aduc aminte de o fraz proverbial din tineree: „Adevrata dragoste nu este pentru ceva, ci împotriva
a ceva". Când noi iubim pentru bani, pentru capaciti i corectitudine, în aceasta exist un aspect de interes i
dorine. Deci, e bine sau e ru acest lucru? Dac noi încercm s spunem da sau nu, atunci niciodat nu ne
apropiem de adevr. Bogia, înelepciunea i moralitatea sunt rezultatul iubirii acumulate în suflet. Iubirea se
transform pur i simplu în aceste noiuni. îns dac oamenii nu nzuiesc mai departe spre iubire, atunci unirea lor
mai rezist câtva timp iar apoi se destram.
La început iubirea se transform în moralitate, apoi în spiritualitate i capacitate i dup aceea în bani. Paradoxul este
c întotdeauna are loc o dezvoltare care condiioneaz. Un lucru este s te îndrgosteti de un om bogat i detept
simind c sub acestea se gsete o rezerv de iubire. Un alt lucru este s te îndrgosteti de un om srac i simplu,
vzând cum nzuiete el spre iubire i cum se topete sufletul lui. Bogaii cu trup i suflet srcesc iubirea, sracii cu
trup i suflet nzuiesc mai puternic spre iubire. Unul are azi dar pierde mâine. Altul, neavând acum, primete totul
ulterior. Perioada actual difer pur i simplu de trecut. i dac unii în trecut s-au rugat detaat i au acumulat iubire,
iar alii, primind-o, au transformat-o în putere i bani, în lux, atunci bagajul din trecut dispare iar însemntatea
acumulrii noului va crete. Hambarul nostru e gol. înseamn c fiecare va acumula i va transforma.
Eu simt cum sunt atras de filozofie i încerc s m întorc la realitate.
— Trecem la problemele dumneavoastr, - spun eu în receptor. - La dumneavoastr tema dreptii, idealurilor i
dorinelor supreme nu este închis. Ai reînnoit tabloul personal despre lume, dar de fapt el a rmas acelai.
Biatul dumneavoastr mai mare nu are posibilitatea s accepte situaia traumatizant. Acestea sunt seminele pe care
le-ai semnat în tineree. Dependena dumneavoastr de viitor este profund, de nedepit, iar la biat cu atât mai
mult. în curând la el vor începe încercrile principale ale vieii, iar în plan subtil el nu le va depi. Apare programul
de autodistrugere, o parte din care se arunc asupra dumneavoastr i se realizeaz printr-o distrugere. La început
sufer funciile destinului, spiritului, sufletului i ale corpului. Acestea sunt primele semnale. Cu cât ptrunde mai
profund distrugerea, cu atât mai mult situaia este ireversibil. în principiu, totul are un mers invers, dar pentru
aceasta trebuie s te apropii foarte mult de Dumnezeu. Astfel, pân când nu este prea târziu, începei s v ocupai de
orice variant posibil de pierdere a viitorului, atât în planul vieii i dorinelor cât i în planul moralitii, dreptii i a
speranelor.
Brbatul îmi mulumete i închide receptorul, iar mie începe s-mi vâjâie capul. E un semn ru. Oare am intrat
în rezonan i am luat asupra mea problema? Câteodat, dup consultaii, la mine au loc explozii de irascibilitate i
pretenii fa de femei. Acum îneleg de ce. Se pare c nu este închis tema idolatriei, a idealurilor i a viitorului.
Prin dragostea fa de femeie, prin sentimentele umane înalte are loc o scurgere maxim de energie în avântul
dorinelor. în consecin, este vorba de o cuprindere maxim a viitorului. Cu cât mai ampl este sensibilitatea, cu
atât mai mult suprare i durere exist din cauza prbuirii viitorului.
îmi aduc aminte de o frumoas zi de februarie. Sunt într-o mic staiune de odihn i tratament. M-am sculat de
diminea cu o dispoziie nu prea bun. M-am diagnosticat. Explozia agresiunii fa de femei. Nu am avut putere s
m rog. M-am urcat în main ca s plec s-mi rezolv nite treburi. Parbrizul mainii era aburit, acoperit de un strat mat
de umezeal rece a dimineii. Am pornit tergtoarele de parbriz. Nu am avut nici puterea nici dorina s terg
geamurile laterale. Am plecat spre centrul oraului. La o intersecie sub form de T, m-am uitat i la stânga i la
dreapta. Am apsat pe acceleraie i brusc am întors spre stânga. în acest moment a trecut pe lâng mine un
biciclist. Dac a fi luat o curb mai mare, l-a fi izbit. Drumul era vizibil chiar prin geamurile aburite. Dar nu tiu de
ce, eu nu l-am observat. Micarea i silueta biciclistului nu m fceau s m gândesc la vreun pericol. Stteam i nu
înelegeam de ce s-a întâmplat asta. Mai bine s nu m gândesc la ceea ce putea s se întâmple într-o variant mai rea.
Revenindu-mi mai mult sau mai puin, am mers câteva sute de metri. Am început s cobor pe o ulicioar spre casa la
care trebuia s ajung. Am observat un loc liber, m-am întors spre dreapta, am parcat maina i brusc am ieit din
ea. Deodat, am auzit în spatele meu un scrânet slbatic de frâne. Un autobuz imens, abia strecurându-se pe strada
îngust, a reuit s frâneze numai pentru faptul c oferul a simit c eu înclcând regulile, a putea s deschid ua
mainii fr s m uit înapoi. Chiar i aa, era cât pe-aici s m doboare cu u cu tot. Eu am zbughit-o înapoi în
main i am stat pe gânduri.
Este foarte greu s te diagnostichezi singur, întrucât exist o cointeresare. Am încercat s procedez altfel. Ce a fi
sftuit un om care s-ar afla în situaia mea? în primul rând, s închid izvorul problemei. Asta înseamn c înainte
de a te aeza în main trebuie s te aduci într-o stare corect. Când viitorul se închide, avaria este inevitabil.
Astfel, omul se trezete, are o agresiune fa de femei în planul idealurilor i, ca atare, agresiune fa de viitor.
Aceasta înseamn c dependena de dorine, voin i scopuri este crescut la el. Deci, cel mai bun mijloc de
salvare îl constituie micorarea dependenei de propriile dorine superioare, de voina proprie. Exist oare un
mecanism de depire a dependenei de voina proprie? Natural, exist de când lumea i pmântul. Aceasta
înseamn acceptarea voinei Divine. Ea este întotdeauna mai ampl decât orice nzuin a mea ctre viitor. Ne
întoarcem din nou la rugciunea „Tatl nostru", la începuturile ei: „Fac-se voia Ta..." etc. Acceptând voina
Divin, noi suntem gata s renunm la voina noastr i înseamn s eliminm rdcinile agresiunii care ne
poate
distruge viitorul.
Capul îmi vâjâie ca mai înainte, dei mecanismul de depire devine absolut clar. Unele aspecte, este
adevrat, înc
nu le îneleg.
Se aude cel de-al treilea apel. Sun o femeie, se pare din Londra, i îmi comunic problemele ei. I s-a nscut un
copil într-o stare rea. Este vorba de nervozitate, alergie, diatez. Femeia se intereseaz cum poate îndrepta toate
aceste lucruri.
— Pe lâng toate acestea, în situaia copilului dumneavoas
tr se ascund mult mai multe probleme, - spun eu.
— Ce, este ru?
— Da, foarte.
— Poate muri? - întreab femeia.
— Sunt puine anse de supravieuire, - rspund eu - pân
în prezent nu putei deloc accepta situaiile traumatizante.
Chiar dumneavoastr avei o stare foarte, foarte rea.
— Bine, - spune femeia, - atunci am s v povestesc istoria
mea. Am crescut ca un copil foarte sensibil. Am desenat bine,
am fost medaliat, am câtigat concursuri. Din copilrie am viziunea viitorului i totodat am simit în suflet o
oarecare agresiune de neîneles fa de oameni. i iat, cândva în anii 1990, am început s practic yoga. La
început posturi plus relaxare i meditaie. în primele etape am simit uurare i un flux de energie. M-am simit
minunat. Am avut probleme în relaiile cu mama. Ea are un caracter foarte puternic i face presiuni puternice
asupra tuturor. Nu e mulumit de nimic, îi critic pe toi. De asemenea, eu am fost suprat pe fratele meu.
Când am început s practic yoga, atunci în interiorul meu am început s m îndeprtez de acestea pentru ca s
nu interacionez. Am încercat primele trei etape i sentimentul de uurare i de linite nu m-au prsit. Meditaiile
au fost din ce în ce mai profunde. Nu am avut niciodat un sentiment de pericol, nu am primit nici un semnal
de prevenire. i iat c o dat eram singur în camer. Pân atunci, în timpul meditaiilor am ieit nu o dat din
corpul meu, ceea ce s-a petrecut fr probleme, atât ieirea, cât i întoarcerea. Aflându-m singur în camer, mi-
am închipuit c stau în ap, pe fundul unui bazin. Eu m dizolv în ap i în lumea înconjurtoare. Gândurile
mele, ca nite balonae de spun, s-au urcat deasupra mea i au disprut. A aprut sentimentul deplin de dizolvare
în lume, de unitate cu aceasta. Deodat a intrat în camer, pe neateptate, fratele meu. în mine a izbucnit fr s
vreau sentimentul de fric i de suprare, cu atât mai mult cu cât cu o zi în urm m certasem cu el. A urmat un
comar autentic. Sentimentele mele s-au stins, ele nu au mai existat pur i simplu. Nu mi-a rmas nici un
sentiment. Nu a rmas perceperea frumuseii lumii, nu a rmas energie, am fost în acelai timp moart i vie. Am
avut un sentiment de permanent durere sufleteasc i chinuri. Am început s m adresez doctorilor, dar am îneles c
nu m-am adresat cui trebuie. în medicina contemporan totul este strâns legat de corp. Au început nite îndelungate i
chinuitoare vizite la babe, vindectori, specialiti în extrasenzorial. I-am vizitat pe toi. Rezultatul a fost nul. De fapt
mai muli mi-au spus: „Eu vd c pe tine st cineva, dar nu pot s-1 alung". Acetia au fost zece ani de comar
neîntrerupt.
— De ce zece ani? - întreb eu. - Totui de la acel
eveniment au trecut treisprezece ani.
— Acum trei ani, am început s v citesc crile, am început
treptat s reînvii i iat c am nscut copilul. Dar simt c
problemele au rmas înc, de aceea am venit la dumneavoastr
pentru ajutor.
Haidei s judecm, - propun eu. - Una din cele mai
autentice traduceri a cuvântului „yoga" înseamn „legtur,
comuniune". Cu ce i cu cine? Se înelege, cu Creatorul. Dup
filozofia indian, toate bolile i problemele provin din
ataamentul crescut fa de lume. Izvorul ataamentului este
corpul nostru. De aceea, când noi ne înfrânm funciile
corpului, ataamentul se micoreaz. De aici provine
ascetismul, adic renunarea la mâncare, la sex i la
comunicare. Ascetismul a început cu timpul s gseasc din ce
în ce mai muli adepi. A mai trecut un timp, asceii au îneles
c mai puternic te cheam spre lume contiina decât sexul,
mâncarea i problemele legate de activitate. De aceea, s-a nscut teza: „principalul duman al omului este propria
sa contiin". La început se dezvolt tehnica renunrii interioare la ataament. Ceea ce noi numim via, memorie,
contiin constituie o informaie condensat. Noi avem un vector. Acesta poate fi îndreptat spre diferitele straturi ale
timpului. în yoga, prin diferite posturi, se înfrâneaz funciile corpului, respiraia i contiina. Relaxarea i meditaia
accelereaz acest proces. Cu cât este mai puternic renunarea la corp i contiin, cu atât mai activ vectorul
informaional se îndreapt spre viitor i spre planurile subtile. Acolo viitorul i trecutul se leag tot mai puternic.
Influenând planurile subtile, viitorul, noi putem influena prezentul i s-1 schimbm în orice aspect al su. Cu cât
mai mult ieim în plan subtil, cu atât mai mic este importana corpului i trebuinele lui i cu atât mai mare este
sentimentul de unitate cu întreaga lume. Acum aproximativ douzeci de ani am auzit o asemenea fraz: „corpul
yoghinului constituie un întreg univers". Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai ridicat este nivelul
unitii interioare. Noi ne dezvoltm crescând nivelul unitii în timpul apropierii de Dumnezeu. Dar cu cât „eul"
nostru iese mai mult în planul subtil, cu atât mai periculoas e agresiunea pe care noi o tragem acolo. Aceasta este
deja o agresiune fa de întreaga lume. De aceea, yoga o practicau oamenii care au anulat importana lumii
înconjurtoare i tot ceea ce este legat de ea. Pentru oriental, lumea înconjurtoare este o iluzie, ea nu exist.
Filozofia a întrit în el acest sentiment timp de mai multe mii de ani, de aceea, meditaia pentru un oriental nu
este periculoas. Pentru un occidental lumea înconjurtoare este o realitate i este perceput de el în mod serios. Iar
noi depindem de lucrul la care ne raportm cu seriozitate i la care ne gândim tot timpul.
Pentru a tri în plan material trebuie s uii de cel spiritual. Pentru a tri în plan spiritual trebuie s te detaezi de
cel material. Opoziiile trec una în alta, intersectându-se într-un punct, în caz contrar îns, schimbarea lor duce la
oprirea dezvoltrii. De aceea, Occidentul a trit prin material i a creat civilizaia contemporan, iar Orientul a trit
prin spiritual creând filozofia i cultura viitoare. Unirea acestor dou contradicii s-a produs cu câteva mii de ani
în urm, în zona Mrii Mediterane. i cele dou contradicii s-au unit în religia i filozofia iudaismului. Dar aceasta
este deja o alt tem.
S ne întoarcem la starea dumneavoastr. Dac v ocupai în mod serios de meditaie, atunci trebuie s împrii
propria contiin în dou zone. Problemele materiale, contiina, corpul sunt pe un teritoriu; unitatea cu întreaga
lume se afl într-o alt zon. Perceperea unitii acestor dou contradicii intervine numai prin iubire. Dac ea este
insuficient, ptrunderea lumii materiale în cea spiritual duce la catastrofe i la întreruperea materialului.
Dumneavoastr ai avut din copilrie capacitatea de previziune, înseamn c ai fost în contact cu planurile
subtile. în acelai timp, ai avut o dependen de dorine i agresiune. în cele mai înalte planuri subtile, acesta este
pur i simplu aceeai lume material, dar altfel proiectat. Deci, dac iubirea lipsete din suflet, vei depinde atât
de planul material, cât i de cel spiritual cu acea diferen c depinzând de aspectul material, dumneavoastr
vei manifesta o agresiune exterioar. Depinzând de planul subtil, vei manifesta o agresiune subtil,
imperceptibil, dar ampl. Când în timpul meditaiei ai simit un val profund i exterior al agresiunii,
dumneavoastr fie c trebuia s murii pentru a nu reprezenta un pericol pentru lume, fie s v pierdei minile, fie
trebuia s v oprii sentimentul i dorinele. Atrofierea simurilor a legat agresiunea dumneavoastr. Ai încetat s
mai interacionai i cu planurile subtile i cu planurile exterioare ale vieii cotidiene. Astfel, v-a rmas
o singur ieire, adic spre iubire, spre Dumnezeu. Dar nu ai îneles acest lucru i v-ai dus la
vindectori. De obicei toi vindectorii v arunc problemele de azi în viitorul dumneavoastr. Medicii mut
boala dintr-un organ în altul, vindectorii mut boala din corp în suflet, în destin i în viitor. Iar dumneavoastr i aa
avei o agresiune crescut fa de viitor. De aceea aruncarea în viitor nu a reuit. Simurile dumneavoastr au
început s se deschid doar atunci când ai perceput calea adevrat.
Fac o pauz, aducându-mi aminte de trecut, dup care continuu:
— Tot ceea ce-mi spunei este bine cunoscut de mine. Dar eu într-o asemenea stare am rezistat nu zece, ci
douzeci de ani. în copilrie am avut posibiliti foarte mari dar i o concepie nedesvârit despre lume la fel
de mare. De fapt eram condamnat, dar când aveam doisprezece ani, când a început pubertatea, activarea
sentimentelor, practic am fost strivit de sus. Mai mult de douzeci de ani am cutat o ieire din aceast captivitate
emoional. Am gsit ieirea dup douzeci i apte de ani, când am îneles c fr iubire de Dumnezeu nu este
posibil fericirea adevrat. Trecem la dumneavoastr. Practica yoga prezint un mare pericol. Exist mari pericole, dar
despre aceasta nimeni nu vorbete niciodat. Toi profesorii i instructorii promit sntate, linite, fericire i armonie.
în trecut profesorii vorbeau mult mai mult despre pericolele care apar din cauza unor atitudini incorecte. Lumea
pragmatic de azi a denaturat concepia noastr despre spiritualitate. Ei nu tiu i nu vorbesc despre faptul c
spiritualul este mult mai periculos decât materialul, în cazul în care avem o atitudine incorect fa de el.
Cu cât omul are un nivel mai mare de unitate cu întreaga lume, cu atât mai departe ptrunde în viitor, cu atât mai
multe taine afl i cu atât mai mult se mrete posibilitatea de a conduce lumea. Dar oricare ar fi nivelul
spiritualitii, el niciodat nu d o imagine complet despre univers. Atunci „ultimul" om dar care iubete, se
dovedete a fi mai înelept decât cel mai detept i educat. Nu este întâmpltor deci c atunci când neamurile
aristocrate au început s piar, brbaii s-au cstorit cu femei de la ar. V aduc aminte înc o dat cuvintele din
Sfânta Scriptur: „Mult tiin înmulete mâhnirea".

Stau pe gânduri. în principiu, cu aceast femeie tânr s-a întâmplat ceea ce în curând se va întâmpla cu toi, în
curând fiecare va simi ceea ce a trit ea. A sosit timpul unificrii contrariilor. Nu demult consultând un
pacient, am luat o foaie de hârtie i am desenat o moned. Iat, privii, este un cerc. Iat, în acest cerc sunt
cuprinse dou contrarii. Acesta este un model al universului. O parte este principiul feminin, cealalt -principiul
masculin. O jumtate este spiritual, cealalt -material. O parte este viitorul, cealalt - trecutul. în trecut
omul a nzuit spre spiritual i s-a dezvoltat minunat. Altul a nzuit spre material iar rezultatele au fost la fel de
remarcabile. Viitorul a trecut lin în prezent i trecut. Trecutul s-a transformat în prezent i viitor. Acum, aceste
contrarii au început s se contopeasc, iar posibilitile lor au crescut i s-au accelerat. A început un proces ciudat.
Omul nzuiete spre material i simte c sufletul lui piere. El schimb brusc direcia i nzuiete spre spiritual i
simte c se întâmpl ceva mult mai ru cu sufletul su.

Exist o singur ieire, adic spre iubire i spre Dumnezeu. Dac iubirea nu este suficient, contrariile se amestec i
are loc autodistrugerea. în cel mai bun caz, are loc oprirea dezvoltrii, ceea ce s-a întâmplat cu dumneavoastr. Fiecare
treapt a dezvoltrii este impus. Pentru a pi pe urmtoarea treapt, trebuie s devii periculos, apoi sinuciga, ceea
ce a dus la dezvoltarea armonioas de pe treapta anterioar. Se nate un anumit proces, apare o lupt imperceptibil a
contrariilor, ea devine din ce în ce mai evident. Are loc o explozie a dezvoltrii i apoi degradarea. Pe o asemenea
treapt, contrariile se omoar treptat una pe alta. Mai departe, se desfoar un proces legic de înfrânare a
dezvoltrii urmat de pieire. Cu cât este mai acut procesul degradrii, cu atât mai puternic se dezvolt nzuina spre
iubire. Acel proces adevrat de dragul cruia totul din univers triete. Dac impulsul nzuinei spre iubire este destul
de puternic, prima treapt dispare i începe urmtoarea treapt de dezvoltare, cu o dimensiune mult mai mare a
unitii i luptei contrariilor. Dimensiunea pulsaiei crete. La urma urmei, ea trebuie s cuprind întregul univers.
Atunci când impulsul spre iubire i Dumnezeu va deveni egal cu cel primordial, care a creat universul, atunci
întreaga existen se întoarce Ia cauza primordial, adic la Creator.
Un aspect interesant. Când vorbesc la consultaie, dup aceea simt o oboseal imens. Dar dup ce se termin
consultaia, eu, explicând ceva, pot vorbi ore în ir fr s simt nici o oboseal. Toat lumea se mir de acest lucru. Am
îneles ulterior: în timpul consultaiei, cuvintele mele intr direct în subcontient. înseamn c frazele trebuie s fie
exacte iar informaia curat. înainte nici nu bnuiam c într-o anumit stare cuvântul poate s intre în adâncul
existenei. i cu cât mai profund este cufundarea, cu atât mai aproape trebuie s fie cuvântul de adevr. Ce este
adevrul? Este cunoaterea care egalizeaz concepia noastr despre lume, fcând-o mult mai exact. Cunoaterea
superioar despre univers este ascuns în sentimentul iubirii. i cu cât mai amplu este acest sentiment, cu atât trebuie s
treci prin mai mult suferin pentru purificare. i omul, cu cât este mai pregtit pentru suferine mai mari, cu atât
mai mult iese în straturile subtile i ample. Pe undeva, în cea mai mare profunzime a subcontientului, noi
purtm iubirea adevrat i absolut. Acolo unde nu exist timp, unde nu exist început i sfârit, acolo esena este un
tot unitar. în interiorul nostru noi tim totul; la exterior, dezvoltându-ne i degradându-ne, bucurându-ne i pierzând,
învm s iubim.
Gândurile mi se întorc la pacient. La câteva zile dup consultaie, ea va trebui s plece cu avionul. Apoi starea
ei se va înruti brusc i îi va fi mult mai ru decât pân la consultaie. Ea va putea s traverseze aceast stare fr
fric, depresie i pretenii. Numai dup aceea începe o îmbuntire real i stabil. Ce simplu a fost înainte, - m
gândesc eu. La om are loc devierea spre material i începe boala. Omul las toate treburile, d banii i se îndreapt
spre spiritualitate i se însntoete. Altuia, din copilrie i se înfptuiete orice dorin, intuiia este crescut,
posed o clarviziune spontan. Din ce în ce mai mult este atras de spiritualitate iar apoi încep problemele cu sufletul,
cu destinul i cu corpul. El devine pragmatic, materialist, caut fericirea în bani i se însntoete. Sau vine omul s
se trateze prin acupunctura. Trebuie echilibrat energia yin i yang, spiritual i material, a trecutului i
viitorului. Cu cât este mai mare dezvoltarea ineriei iubirii vindectorului, cu atât mai bune sunt rezultatele
pacientului. Marea cale de mijloc.
Deci, multe mii de ani, tratând bolile, vindectorii au micat în general problemele dintr-un loc în cellalt. Judecând
dup toate, în prezent, atât medicamentul cât i reflexoterapia au încetat s mai acioneze. Medicina ca i orice
structur uman, se strduiete s triasc i s se dezvolte. Cu cât este mai eficient tratamentul, cu atât mai mic
trebuie s fie armata de medici. Cel mai eficient tratament îl constituie aducerea în ordine a propriului suflet. De
asemenea, o concepie corect despre lume, comportamentul corect i alimentaia. Vai, omul nu dorete s intre în
armonie cu lumea. Pentru el este mai uor s înghit medicamentul în sine, care pentru o oarecare perioad
înltur problema dar, prin aceasta, intensific dizarmonia sa cu lumea.
Afeciunea oricrui organ uman înseamn un asemenea început al dizarmoniei. S lum de exemplu articulaiile.
Când omului îi scade nivelul energetic începe depunerea srurilor i se diminueaz funciile articulaiilor, iar energia
este absorbit de dorine. Dac exist agresiune fa de iubire, datorat dorinelor, atunci cantitatea de energie nu
crete. Astfel încep problemele cu articulaiile. Azi, acest fenomen se observ nu numai la vârstnici, ci i la tineri.
Este legat de neînfrânarea sexual, pretenii fa de lume i îndopare cu alimente. Ca rezultat, energetica este
epuizat i intervine suferina fizic. Deseori organul nu este distrus i nici funciile nu sufer, dar cu toate acestea,
durerile sunt puternice. Omul se duce la medic, iar el nu descoper nimic. îns dup câiva ani, terapeutul gsete o
perturbare a funciilor, iar înc peste câiva ani, c h i r u r g u l c i o p â r  e  t e o r g a n u l c u p r o b l e m e . Cât de
mare este totui energia obinuinelor! Eu am început s mnânc de trei ori mai puin decât înainte, dar problemele
cu genunchii au persistat. Am judecat logic. Dac la cele peste o sut de kilograme ale mele mnânc mai puin
decât alii, înseamn c motivul nu const în mâncare, ci în supraîncrcare, în consultaii sau în problemele
nerezolvate. Apropo, acest lucru m-a ajutat mult s îneleg i s m schimb. Apoi am trecut la alimentaia o dat
pe zi, adic am încetat s mai mnânc cina i micul dejun. Dup aceasta nu numai c am simit o uurare,
adic o energie crescut, dar i o îmbuntire a strii articulaiilor. Am îneles un lucru simplu. Nu trebuie s te
compari aa de mult cu alii. Unuia îi este bine s mnânce numai cina, altuia s mnânce câte puin dar de trei
ori pe zi. Fiecare îi are destinul su i un regim al su de alimentaie. Acesta trebuie s corespund nzuinei
interioare. Un lucru tiu cu claritate: în nici un caz nu trebuie s te ghiftuieti, nu trebuie s te obligi s mnânci ca s-
i faci provizii. Cu atât mai mult când nu ai poft.
Primvara, când se formeaz dorine noi, în organismul omului au loc transformri puternice. i dac nu te limitezi
la mâncare, atunci i dorinele vor fi slab dezvoltate i pguboase i va fi mai puin energie. Cu cât sunt mai ample
dorinele, cu atât mai mult energie conin ele. Astfel, posturile religioase nu sunt nici pe departe fenomene
întâmpltoare. Concepia noastr insuficient despre lumea înconjurtoare poate duce la îmbolnvire. Sufletul este
de asemenea un organ ca i corpul i destinul. Iar tratamentul trebuie început tocmai cu sufletul. La fel ca i un
instrument muzical, care periodic trebuie acordat, i sufletul nostru în vâltoarea vieii de zi cu zi uit de Divin i, pe
neobservate, se îndreapt spre interesele sale. Cea mai ampl informaie se obine de ctre intestin i de structurile de
câmp legate de organele de digestie. în aceast perioad intestinul trebuie s fie gol. înainte de lecii sau de consultaii
deseori începea un clocot în stomac i aprea senzaia de ghiftuire, dei nu mâncasem nimic. De îndat ce are loc
conectarea la planurile superioare, corpul i creierul nostru trebuie s fie pregtite pentru aceasta. Dac stomacul
este plin, noua informaie nu este perceput. De aceea, nu întâmpltor, asceii, clugrii au inut post în timpul
rugciunii permanente.
Acum s ne închipuim urmtoarea situaie. Pentru sufletul omului este necesar o acordare, o conectare la Divin.
El îi pierde pofta i începe un clocot în stomac. La televizor el vede o reclam larg mediatizat de tratament i
începe s înghit tablete. Intestinele „se regleaz". Iar organismul, între timp, încearc s ias din situaie în felul su.
Se diminueaz activitatea schimbului de substane i începe acumularea srurilor în articulaii. Este necesar s se
treac la un post mai îndelungat, în acelai timp, publicitatea propune cu amabilitate un urmtor mijloc de „salvare"
pentru afeciuni ale articulaiilor. Omul le folosete i se produce o minune, durerile dispar. Dar numai pentru un timp.
Cu cât se trateaz mai mult omul, renunând s-i pun în ordine sufletul, cu atât mai greu va fi s se întoarc la
armonia lumii, iar mecanismul de renunare la uman printr-un post obinuit i înfometare poate s nu mai
funcioneze. Omul capt o boal grav i se accelereaz procesul îmbtrânirii. El va muri mai devreme de termenul
stabilit. i totul pentru c nu exist înelegerea adevrului urmtor. Procesele informaionale i energetice, la care
particip sufletul care cunoate universul, sunt tot atât de importante ca i procesele fiziologice care au loc în corp.
Noi ne-am obinuit s avem grij de corp i nu tim s ne îngrijim de sufletul nostru. Dar noiunea de suflet
cuprinde nu numai ziua de azi, ci i trecutul nostru îndeprtat i viitorul îndeprtat.
Gândurile mele devin tot mai uoare i mai haotice. La un moment dat logica gândirii dispare. îneleg c încep s
adorm. „Accept voina Divin i m supun ei", - reuesc s m gândesc în cele din urm i m cufund în incontient.

„NOUL PARAMETRU"
 Suntem în mijlocul lunii iulie anul 2002. Eu m odihnesc în Crimeea. Este o diminea minunat de var. Am fost în
trecere prin Gurzuf. Locurile de odihn îndrgite de mine sunt Karadag, Alupca, Balaklava i Gurzuf.
Se pot închiria hidrobiciclete iar atunci o baie obinuit se transform într-o întreag cltorie. Dar azi nu am
avut noroc. Conductorii rilor din Comunitatea Statelor Independente (CSI) s-au întâlnit în Crimeea la un
picnic numindu-1 summit. i pentru ca poporul s nu-i vad, au interzis ambarcaiunilor s ias pe mare. Am
pufit iritat iar apoi m-am linitit. La începutul fiecrei situaii neplcute se poate gsi o hotrâre neateptat. i
ca rezultat, totul poate s ias mai bine decât am planificat. Când pictez un tablou sau scriu o carte, la început se
acumuleaz mult timp ideile i se coace structura. Apoi, într-un oarecare moment, toat informaia explodeaz
parc i din ea e nate un tot unitar. Opera e gata. Apoi când se picteaz un tablou, la început ideea care atinge pânza
începe deodat s se schimbe. Suprafaa pânzei îi triete viaa sa i în felul su se împotrivete proiectului iniial.
începe realizarea unui proces de creaie de neprevzut. Acelai lucru se întâmpl i cu ocazia dictrii unei cri. La
început, construcia clar i cât se poate de exact începe deodat s se schimbe. Eu dictez i observ cu uimire cum
un oarecare curent interior îmi poart gândurile i cuvintele, schimbând mereu direcia. Incontientul lupt cu
contientul completându-1 i dezvoltându-1. Haosul se învioreaz i echilibreaz ordinea.
Privesc marea cu regret. Vântul s-a intensificat, începe o furtun nu foarte puternic. M gândesc c lipsa brcilor mai
prezint un avantaj. Se poate înota linitit, fr s-i fie team c d peste tine vreo barc. Pentru mine, aceasta
constituie o problem esenial când înot departe în larg. Hotrsc s înot spre Adalaram, unde ies din ap stâncile
golae. Nu îmi place s fac baie lâng mal. Sistemul de canalizare a ruginit de mult i toat mizeria se vars în ap în
imediata apropiere a plajei, unde oamenii se scald fr grij, fr s bnuiasc nimic. Odat, la aproximativ o sut
de metri de mal am pescuit diveri peti iar când am aezat o întreag grmjoar pe salteaua umflat, am simit c
de la aceasta miroase destul de puternic a canalizare. Am decis s miros fiecare exemplar i s le arunc pe cele
stricate. Mirosind o jumtate de grmjoar m-am buimcit într-un aa hal, încât i-am rsturnat înapoi în mare,
înelegând c nu merit s risc. Dar mirosul urât s-a îmbibat atât de tare în geanta cu peti, încât a trebuit s-o spl
cu grij ore întregi. In final a trebuit s-mi iau rmas bun i de la geant.
Acum s-a ivit posibilitatea s înot linitit departe de mal. M cufund în ap i m îndeprtez repede de mal. M
îndrept spre o stânc în apropierea creia se afl vila lui Cehov i apoi înot mai departe. Dup un anumit timp,
sentimentul unitii cu malul dispare, rmâi de unul singur cu marea. Pentru a simi marea, trebuie s ai cu ea o
comuniune superioar fa de comuniunea cu uscatul. Deodat se schimb ritmul contiinei. Cu totul altfel se percep
toate problemele. Lâng mal umbli neastâmprat ca un mormoloc în bancul de peti. Când te îndeprtezi în largul
mrii, gândurile devin ample, frumoase i uoare. Cacofonia din frânturile de idei cedeaz locul ideilor ample i
incontiente ale tabloului.
înot încet în direcia stâncilor singuratice. Valurile de doi metri m salt i m coboar lin. Contiina se purific. Eu
înot aducându-mi aminte de problemele mele principale. în sinea mea nu m agit. i aici, în acest zbor marin, se poate
 nate o înelegere i o decizie nou. Este timpul, se prea poate, ca s m gândesc serios la tema îmbtrânirii. Cu bolile
chipurile totul este clar. Oare se poate numi boal îmbtrânirea? Numeroi oameni, îmbtrânind, arat ca nite fiine
grav bolnave. Nici o boal nu mutileaz omul aa cum o face btrâneea. Sângele începe s curg mai încet prin
vene. Scade activitatea schimbului de substane. Deci, probabil c are loc atrofierea micilor vase capilare. Pielea
începe s se usuce sau apar pete de pigmeni. Nu prea îmi place acest proces de îmbtrânire. Dei muli arat minunat
i îi pstreaz energia chiar la o sut i o sut douzeci de ani. Btrâneea îi desfigureaz în primul rând pe cei care
nu au energie. Nu întâmpltor cei care triesc mult duc un mod de via activ. Cu cât dai mai mult, cu atât mai mult
primeti. Statistica demonstreaz fr tgad c oamenii creativi care dispun de un intelect înalt triesc mai mult i
îmbtrânesc frumos. La început, secretul vieii lungi încercau s-1 caute în mediul exterior, dar în sfârit au
îneles c principala cauz se ascunde în omul însui.
Orice organism are un program determinat. El este încifrat în destinul omului. Informaia odat încheiat,
organismul trebuie s moar. De ce întinerete omul când se îndrgostete? Pentru c apare emoia care este mai
ampl decât volumul informaional al organismului. Deci, are loc fluxul noii informaii, în consecin are loc
schimbarea i reînnoirea sistemului. Distrugerea care provoac team constituie un element necesar al dezvoltrii.
Pe undeva, în profunzime, în subcontientul nostru, nu numai c exist o situaie nou, dar i o informaie nou
legat de durere, adic de fric. Informaia nou este ceea ce este necunoscut i strin organismului. De aceea,
reacia de respingere natural st totdeauna la pând. Este ceva nou, neasimilarea informaiei este periculoas i
organismul trebuie s-o elimine. Noi ne strduim mai degrab s uitm tot ceea ce nu corespunde cadrului concepiei
noastre despre lume. De aceea, tiina contemporan a negat întotdeauna direct fenomenele neînelese de
ea, mai mult decât atât, a refuzat cu încpânare s cread în existena lor.
îmi aduc aminte de un eveniment care a avut loc nu demult. Mi-am turnat o farfurie de sup i m-am aezat la
mas. Am mâncat câteva linguri, am întins lingura s mai iau o dat, iar farfuria s-a mutat într-o parte. „Cum se
poate, am iluzii optice!" - m-am gândit eu, aducându-mi aminte de romanele mistice. întind lingura i farfuria
alunec din nou la o parte. Sunt situaii când pe suprafaa umed a mesei, din cauza tensiunii de suprafa se
mic farfuriile i cnile, dar în momentul de fa, masa e uscat. Mai demult nu a fi acordat atenie propriei mele
reacii. Dar acum am simit cu toat claritatea prima emoie. Aceasta a fost o spaim grozav. într-un moment
oarecare se distruge modelul lumii înconjurtoare. Simi o total lips de aprare, întrucât principala aprare const
în modelarea i prognozarea evenimentelor înconjurtoare. Probabil c medicamentele îi dau o uurare pentru c
urnesc din loc structura informaional, oprind procesul de stingere.
Ce înseamn stresul? Acesta este o situaie nou, neateptat i neprevzut. Totodat este o nou informaie.
Boala este un stres de neînvins. înseamn c boala este o zdruncinare informaional a organismului, nepermiându-i
s se izoleze de lumea înconjurtoare. Agresiunea interioar este cu atât mai mare, cu cât mai puternica este
capsularea organismului, adic izolarea sa de lume. Cu cât mai mult depindem noi de dorine i de via, cu atât
mai puternic ne concentrm asupra lor, cu atât mai puternic dorim s le facem venice, de neclintit, fericite i cu
atât mai mult percepem agresiunea cu ocazia distrugerii lor. înseamn c dac se elaboreaz sistemul de
permanent zdruncinare a organismului, atunci acesta rezolv problema nu numai a bolii, ci i a îmbtrânirii.
în principiu sportul, baia ruseasc, duul cu ap rece, tehnica respiraiei, postul i înfometarea, toate acestea
constituie o zdruncinare a organismului Ia nivel fizic. Medicamentele naturale, ierburile i mineralele etc.
constituie o zdruncinare informaional chimic.
Orice structur înseamn totodat o situaie. De aceea, prin intestine are loc o interaciune activ cu lumea
înconjurtoare i în acelai timp o adaptare. Medicamentul sintetizat se deosebete de îngustimea
informaional natural. Dac într-un vin bun sec exist aproximativ ase sute componente diferite care
influeneaz în mod activ structurile informaionale ale organismului, atunci într-un "Portvein" ieftin exist nu
mai mult de douzeci i acestea pot da un efect invers. Cu cât mai mult iubire este în sufletul omului, cu cât este
el mai bun, cu atât este mai mare disponibilitatea pentru orice schimbare. De aceea, un om bun la suflet triete mai
mult. Capacitatea lui de a accepta o boal este mult mai mare, sistemul Iui informaional este deschis pentru lumea
înconjurtoare.
Astfel, ajungem la prima concluzie. Schimbrile permanente exterioare i interioare constituie un zlog al
sntii i întineririi. Apropo, obiceiurile noastre pot înfrâna foarte puternic schimbrile i pot conduce la
îmbolnviri. Nu întâmpltor la cele câteva mii de persoane care s-au însntoit de cancer fr o cauz vizibil,
însntoirea a coincis cu schimbrile serioase ale destinului. Capacitatea de a fi pregtit pentru orice schimbare
înseamn un medicament. Schimbrile superioare se ating nu prin destabilizare fizic, ci energetic. Cele mai
subtile sunt schimbrile informaionale. Ele sunt legate de concepiile noastre despre lume. Cu cât voina Divin
este mai important decât voina noastr, cu atât noi devenim mai puin agresivi fa de orice schimbare i fa de
orice informaie nou. Orice religie începe ca iubire, ca nite cutri permanente de schimbare, ca o înalt
instabilitate, ca o atingere a logicii Divine. Treptat, toate acestea se transpun în limbaj uman. Apare un sistem
ordonat: cu cât sunt mai puine contradicii în cadrul acestuia, cu atât mai înalt este aspectul aplicativ. i imediat
apare frica i distrugerea sistemului. Religia începe s se ocupe de economie i politic, aprându-se i justificân-du-
se. Particularitatea religiilor mondiale const în contradiciile lor exterioare. Dar aceste contradicii, la nivelul
exterior de suprafa, oblig ptrunderea în esena profund. Contradiciile nu permit înghearea formelor i acordarea
de explicaii cu un singur îneles unui eveniment. Cu cât este mai mult omul dispus s iubeasc, cu atât el vede
mai puine contradicii în crile sfinte. i invers. O imens cantitate de secte, de învturi eretice, de
ramificaii diferite din cretinism sunt subordonate faptului c au încercat s îneleag Biblia pornind de la contiin.
Fiecare a luat un fragment apropiat înelegerii sale i mergând în aceast direcie a încercat s-L cunoasc pe
Dumnezeu, eliminând îndoiala i contradicia. Cu cât mai ortodox este curentul religios, cu atât apar mai multe
secte religioase i ramificaii ale acestora.
 M-a chinuit mult timp o problem. Care dintre botezuri sunt mai eficiente, cele din pruncie sau cele din tineree?
Unele ramuri ale cretinismului sunt convinse c botezul este bine s fie fcut numai la o vârst contient. Atunci
acest lucru rmâne în amintire i duce la un efect necesar. Dar ce s pretindem de la un prunc, el nu-i aduce
aminte de nimic i nu înelege. Totul este chipurile clar i logic din punct de vedere uman. îns botezul este
îndreptat în primul rând nu spre corp ci spre sufletul omului. Crucea este simbolul încetrii vieii, s spunem aa,
un medicament împotriva ataamentului fa de via. în cretinism, botezul este un simbol al pstrrii iubirii în
cazul pierderii a tot ce exist, inclusiv a vieii. Aceasta înseamn pstrarea Divinului în cazul distrugerii
umanului. în acest caz energetica subcontient subtil este mult mai important decât cea mental. Copilul
nu înelege nimic, dar cei care îl boteaz, îneleg i simt i acest lucru este pe deplin suficient. Cu cât trece mai
devreme copilul prin ceremonia botezului, cu atât mai uor se dezvolt în viitor. Specificul oricrei ceremonii
const în faptul c ea acioneaz în primul rând asupra subcontientului. Dac inem îns cont c
principala parte a vieii noastre are loc în subcontient, iar gândirea noastr constituie numai câteva
procente din ctivitatea subcontientului, atunci tabloul lumii devine
întrucâtva altul.
Interesant, gândesc eu. în trecut noi am fugit de durere, adic de conflictele cu mediul. Acum învm s
acceptm durerea i mediul conflictual. Dup un anumit timp existena fr conflicte i fr dureri va fi imposibil
pentru noi. i dup înc un anumit timp, noi vom crea singuri durere i conflicte în sufletul nostru, zdruncinând,
schimbând i dezvoltând structura noastr informaional.
Continuu s gândesc mai departe. Deodat, un val imens mi-a acoperit capul i m-a sustras din gândire. Pufnesc i
încerc s restabilesc mersul ideilor. Valurile reprezint într-un fel simbolul instabilitii. Dar iat ce este
interesant. De îndat ce încep s gândesc incorect, imediat un val îmi trage o palm. Eu percep marea ca pe o
fiin vie, care în plus este i foarte armonioas. Cu cât exist un haos mai mare în exterior, cu atât mai înalt
este armonia i unitatea interioar, cu cât mai puin iubire este în interior, cu atât mai mult omul încearc s rein
iubirea în exterior. Atunci lui îi este fric de distrugerea exterioar i începe dependena de ali oameni. i-
e fric s spui un cuvânt aspru, încerci s menii relaii clduroase, pentru a pstra sentimentul, eti gata s
cedezi în faa altuia. Cu cât exist mai puin iubire în interior, cu atât mai mult încerci s-o reii din exterior i cu atât
mai puternic încep din exterior s te înele i s te trdeze. Dac nu ar fi existat înelciunea i trdarea, atunci
înepenirea în continuare a formelor ar fi dus la îmbolnvire i moarte. Un om dur la exterior poate fi bun i
iubitor luntric. Dac nu i-e fric de distrugerea interioar d schimbarea destinului, atunci este mai uor s te
concentrez' asupra iubirii.
Oamenii pot fi împrii în trei categorii. Timizi, care îi pstreaz buntatea atât în interior cât i în exterior.
Ei nu realizeaz prea multe în prezent dar au perspectiv în viitor. Impertineni, crora nu Ie este fric de conflictul
exterior, îl pot rezolva i pot obine multe în prezent. Dar duritatea lor crescând Ie diminueaz iubirea din
suflet i dobândind multe în prezent, ei îi distrug viitorul. Cea de-a treia categorie este cea a oamenilor echilibrai.
Ei pstreaz în permanen iubirea în suflet i prin aceasta nu le este fric de schimbrile exterioare, sunt gata s
accepte distrugerea, dar i s acioneze dur într-un moment necesar.
 De obicei, în copilrie noi suntem timizi pentru c întreaga energie se scurge pentru asigurarea viitorului. In
tineree devenim un pic impertineni pentru c forma nu s-a contopit cu coninutul. întreaga revolt tinereasc,
nzuina ctre înlturarea autoritii i a dogmelor este un fenomen sntos care permite perceperea armoniei.
Dar dac impertinena începe s duneze iubirii, atunci protestul tineresc se transform în delincvent cu toate
consecinele ce decurg de aici. Dac un copil crete ca un impertinent, cam dur i ru este puin probabil s
aib anse s obin ceva de la via. De aceea, educaia iubirii i a buntii în fraged copilrie duce la
asigurarea unui viitor sntos pentru propriul copil.
Gândurile mi se întorc la tema îmbtrânirii. Nu demult la una din lecii mi s-a fcut cadou o carte „Despre
secretele longevitii orientale". Esena se reduce la faptul c pentru depirea îmbtrânirii este necesar meninerea
unui nivel înalt de energie în organism. Energia principal este cea sexual, înseamn c pentru întinerire trebuie s te
ocupi în permanen de exerciii energetice i s nu permii s se realizeze dorina sexual. Toate acestea coincid cu
cercetrile mele.
Fericirea uman se rezum la dorine i via. Dorinele sexuale înseamn continuarea vieii. Pentru continuarea
vieii se consum mai mult energie decât pentru susinerea i aprarea ei. Existena aprrii înseamn contiin,
intelect, capaciti. în sentimentele noastre exist mai mult energie decât în contiina noastr. Iubirea se consum
pe dorinele noastre. Aceasta înseamn c dac reinem (transformm) dorina sexual atunci aceast energie duce
la dezvoltarea contiinei, la întinerire, la întrirea vieii. în principiu, acest punct de vedere, este demult cunoscut în
Orient. în Daoism acesta provine din filozofia indian. A existat punctul de vedere conform cruia ejacularea,
respiraia dat omului într-o anumit cantitate i folosirea lor în grab duce la îmbolnvire, la îmbtrânire rapid i
moarte. în acest caz, abstinena a dat într-adevr un efect curativ.
Prin ce se deosebete omul de animal? Prin faptul c el îi înfrâneaz dorinele i transmite pachetul de energie
eliberat pentru dezvoltarea funciilor superioare. Dac noi încercm pur i simplu s înbuim dorina, atunci
aceasta înseamn autodistrugere i boal, întrucât dorina este energie, iar enerei este un potenial între efect i
cauz. înfrânând proprii ie dorine, noi pierdem energie i ne oprim. îns dac noi înfrânm dorina în numele
iubirii, atunci energia originar a dorinei duce la dezvoltarea funciilor superioare. De aceea dac tineretul este
educat în spirit moral i de abstinen, atunci potenialul su spiritual i creativ va fi ulterior destul de înalt.
De ce femeia folosete parfumul, de ce-i place s se îmbrace frumos? Pentru ca energia sexual s se transforme nu
într-o dorin trupeasc, ci în sentimente de înalt prietenie i spiritualitate, pe care este mai uor apoi s le
transforme în iubire. Eu stau pe gânduri. M nelinitesc dou probleme: în primul rând, pân în prezent nu am vzut i
nu am auzit despre longevivi care s lucreze dup aceast metod. în al doilea rând, nu prea este plcut ca energia
originar pe care o emanm s-o cheltuim numai pentru întinerirea noastr i întrirea vieii. Aceasta se poate face
numai la vârsta pensionrii. Dar ceva raional în acest sistem exist. Pentru ca sistemul informaional s triasc i s
se dezvolte, trebuie s existe un aflux de informaii noi i în frânarea periodic a funciilor principale. Dac facem
opriri, putem zbovi mult mai mult în drum. Problemele care stau în prezent în faa omenirii sunt: nivelul sczut de
via, epuizarea crescut i sindromul oboselii. Toate acestea demonstreaz lipsa de energie. Dac nu exist un aflux
nou de energie prin iubire, atunci trebuie mcar s economisim energia veche. Un medic din Israel a propus pentru
tratarea sindromului o metod chinezeasc antic. Brbatul are orgasm fr s permit spermei s ias. Aceasta duce
la întinerire i are un efect de conservare a energiei.

Atracia sexual este o funcie de continuare a vieii adic un mijloc, scopul fiind acumularea Divinului. Pentru
a simi caracterul secundar al umanului, acesta trebuie înfrânat pentru un anumit timp, trebuie s renuni la el i
atunci energia principal a vieii nu se va consuma impetuos. Cu cât este mai puternic dependena de
dorine, cu atât mai repede scade nivelul energetic. S-a observat demult c acei oameni care au obinut multe
rezultate în tiin, art, politic au avut o sexualitate superioar. Numeroi oameni, având un mare talent, au
spus c principalul obstacol în calea descoperirilor i creaiei a fost pentru ei atracia sexual neastâmprat,
pe care a fost foarte greu s o înving. Muli au ajuns la concluzia c trebuie mrit energia sexual i atunci obii
multe în via. Dar efectul obinut a fost contrar. Cu cât este mai mare concentrarea asupra sexului, cu atât mai
multe probleme se ivesc în ultim instan. Rezolvarea superficial a problemelor duce deseori la un efect
contrar. De fapt, energia iubirii se consum în primul rând prin desftare sexual. Când noi ne concentrm asupra
acesteia începem s consumm mai mult energie decât primim. Dac analizm dezlnuirea neînfrânat a
temei sexuale în pres, în cri i la televiziune, atunci izvorul cauzei sindromului de oboseal cronic devine clar
destul de repede, înseamn c problema oamenilor talentai nu const în sexualitatea crescut, ci în
faptul c nu pot într-o msur suficient s transforme energia sexual în energie de creat" Iar o parte determinat
s o transforme înapoi în energia iubiri'
Am observat o particularitate curioas. Dac nu put-^m s" înfrânm avântul dorinelor exterioare, setea, mâncarea
sexualitatea atunci sentimentele se devalorizeaz repede, în ele exist puin energie. De exemplu: dac printele
urmrete ca alimentaia copilului s fie de trei ori pe zi i dup un regim strict, atunci se nate abstinena dorinelor
exterioare în urma creia la copil se îmbuntete energetica i sntatea. O alt situaie. La cea mai mic dorin,
copilul fuge imediat acas i mnânc tot ce-i dorete, inclusiv ceva dulce, iar apoi la el încep problemele cu dinii,
cu intestinele, el devine moleit i bolnvicios. înseamn c printr-o atitudine corect fa de senzaia de foame, de
sete i a sexualitii nesatisfcute, se pot vindeca i se poate mri nivelul energetic al organismului.
îmi aduc aminte cum nu demult am decis s ieim în natur s mâncm alâc. Ne-am dus la pia hotrând s nu
cumprm carne de porc sau de vac, ci s lum pui. Iat-ne strbtând mulimea din pia i, din mers, eu
prezint o mic lecie: „Carnea care se import acum din Occident este împnat cu antibiotice i hormoni. Acestea
constituie o otrav imperceptibil, iar influena ei se întinde în timp. în Europa, spre exemplu, ca s creasc mai
repede curcanul, i se administreaz patru feluri de hormoni. Dac un vin bun i armonizat vindec, iar cel slab
calitativ duneaz, atunci carnea are un efect nu mai mic. Copanele de gin trebuie luate numai de la productorii
locali".
g târziu, - spune tovarul meu de drum. - Nu demult m-
întreinut cu oameni care se ocup cu comercializarea nuilor. Ei au trecut deja de mult la tehnologia
occidental. Introduc în gâtul puiului o eava i injecteaz mâncarea i hormonii. Acesta crete de cinci ori mai
repede. Dup 45 de zile are deja o greutate imens, maximum posibil. Iar în zilele 47-48 moare de btrânee. Deci,
trebuie numai s reueti s-1
sacrifici din timp.
— De ce moare aa de repede? - m interesez eu.
Tovarul meu de drum ridic din umeri:
— Crete repede, moare repede.
Este un fapt curios. Concluzia se poate trage de la sine. Dac noi nu am dorit cu rost i deja am primit ceea ce am
dorit, atunci dorinele degenereaz i organismul începe s îmbtrâneasc impetuos. înseamn c neînfrânarea
dorinelor, îndeosebi a celor sexuale, constituie o cale direct spre îmbolnviri i îmbtrânire. Foamea care este
o dorin nesatisfcut oblig organismul s nzuiasc spre iubire i s mreasc rezervele de energie. Sunt necesare
hotrâri noi, un comportament nou, o interaciune crescut cu lumea înconjurtoare i obinerea unei porii mai mari
de haos.

înainte nu mi-a fost clar un lucru. A aprut pe scen, s zicem, un cântre sau o cântrea. Ea a avut o via
personal dezordonat, avea necazuri i probleme grave. Nivelul creativ este foarte înalt. Apar faima, banii, familia,
îndeplinirea dorinelor iar talentul dispare. Nu exist impuls creator i nici energie. i cu cât mai neînfrânat se
comport omul, cptând renume, cu atât mai repede se stinge talentul su. Dac înainte o personalitate dotat îi
croia drumul su spre faim mult timp iar steaua lui strlucea mult timp, acum show-bussines-ul pregtete cântrei
i muzicani ca pe puii crescui peste noapte. Dup aceea toat lumea se mir cât de repede se sting, se degradeaz
talentele. Când cei talentai au cptat renume fr nici un fel de dificulti, repejor, ei au obinut faim i bani,
atunci, dup toate acestea, de regul, urmeaz alcoolul, narcoticele i pieirea.
Aproximativ de o or înot în apa clocotit a mrii. Vântul i valurile îmi creeaz un sentiment de haos. Se nate o
desftare inexplicabil. începi s respiri cu tot corpul. Informaia curge prin toate celulele. în asemenea momente
este imposibil s gândeti. Te cuprinde sentimentul de imens plcere a faptului c eti pe deplin deschis lumii
înconjurtoare. Corpul deja nu se mai orienteaz i nu depinde de contiin. El se conecteaz la ceva
incomensurabil, la ceva mai înltor. Treptat îns gândurile se aliniaz din nou în direcia obinuit.
îmi aduc aminte de cartea nu demult citit în care sunt descrise dou sisteme de sntate i de întinerire. în primul,
pe baza propriului exemplu, autorul demonstreaz c solicitarea fizic permanent i activitatea constituie condiia
absolut a longevitii. Autorul celuilalt sistem susine contrariul. Tocmai solicitrile fizice dese îl omoar pe om,
spune acesta. Toi oamenii care practic sportul ca nite maniaci o termin ru. Antrenamentul autogen, activitatea
psihologic asupra propriei persoane sunt mult mai importante. într-adevr, e curios. Unii longevivi spun un lucru, iar
alii spun contrariul. Cine are totui dreptate? tiina nu d o explicaie. Exist multe fapte care confirm atât
prima cât i cea de-a doua teorie. Astfel, avem de-a face cu dou contradicii. In fiecare dintre ele exist fr
îndoial un sâmbure de raionalitate. în ceva ele trebuie s fie unite i de perspectiv, iar în ceva trebuie s existe
un cusur, începem cu primul. Fr îndoial c o munc fizic grea îmbtrânete repede omul, mai ales dac
în aceast activitate nu se face din plcere. în acelai timp, lenea, pasivitatea
omoar de asemenea repede.
îmi aduc aminte cum nu demult am cltorit cu un taximetrist. Eu am trecut în maina lui, întrucât la
tovarul lui de munc nu a pornit „Jiguli-ul". Btrânelul s-a vitat, a mormit, a zngnit cheile i maina nu a
pornit. El s-a uita la mine cu mândrie i mi-a spus:
— i acum trecem la gaz, dac nu funcioneaz cu benzin.
Dar cu gazul de asemenea s-au iscat probleme, iar maina a
rmas pe loc.
— Nu prea am timp, - am spus eu. - Conectai la combus
tibil atomic i am plecat.
Asemenea combustibil nu s-a gsit în main. Am trecut la tovarul lui de drum i am pornit. oferul
mi-a povestit
râzând:
— Tataie a cumprat aceast main veche pentru dou mii cinci sute de dolari, dup aceea a mai vârât în ea înc
patru! Cu acetia ar fi cumprat o main normal i nu ar fi cunoscut nici o amrciune. i cu aceast roab în
fiecare zi se zbate pentru via dei are o locuin bun în centru. Eu îi spun: vinde locuina, cumpr una mai
ieftin la marginea oraului i o s trieti restul vieii fr s ai necazuri. tii ce mi-a rspuns btrânul? Mi-a spus
c dac nu o s aib serviciu, dac nu o s aib cu ce s se ocupe, el va muri. Poate c are dreptate, într-adevr, viaa nu
este interesant când ai totul, când totul e de-a gata.
Mi-am adus aminte de un caz pe care mi 1-a povestit un prieten. Când s-a cstorit, la nunt, a venit la el
bunicul miresei, 1-a btut pe umeri iar apoi 1-a apucat cu ambele mâini de umeri, la desprins de pmânt, 1-a scuturat i
1-a pus la loc. „Ei, tu îmi placi, - a spus el. - Bravo! O s fii un so bun pentru ea". în acel moment bunicul avea o
sut de ani. El locuia la ar, cretea gini i iepuri, se ocupa de gospodrie. Tinerii au hotrât s-1 ajute i l-au
mutat în ora ca s nu se extenueze prea mult la ar. Dup o jumtate de an, btrânul a orbit i dup un an a murit.
Dac energia zace în organism atunci începe boala, dup care vine moartea. Dac noi nu mergem înainte atunci
ne rostogolim înapoi.
M întorc în gând la discuia referitoare la cele dou sisteme de sntate i îneleg c amândou au dreptate. i
într-un sistem i într-altul longevitatea exist dac se transmite energie. Pur i simplu în primul sistem se acord
mai mult atenie transmiterii fizice, iar în cel de-al doilea caz, condiia principal este transmiterea energiei
nervoase. Cu cât transmitem mai mult energie, cu atât mai mult primim.
Atunci de ce noi în tineree, consumând energie, ne dezvoltm iar la btrânee o transmitere crescut de energie poate
duce la
îmbolnvire?
Cauza este simpl. în tineree exist mult iubire în suflet, iar transmiterea puternic a energiei pe fondul
emoiilor pozitive mrete volumul energetic al organismului i duce la dezvoltare. înseamn c pentru a fi
longeviv trebuie ca în tineree s învm s muncim, s transmitem la maximum energie i s avem o
activitate creatoare. Dac în tineree nu am fost activi, deosebit de spirituali, atunci la btrânee fondul energetic
sczut, cantitatea mic de iubire din suflet, în cazul unor mici supraîncrcri, pot duce la îmbolnvire. Când omul
iese la pensie i îi scade brusc nivelul transmiterii energiei sufleteti i fizice, nu este de mirare c el moare
repede. Structurile spirituale au un volum mult mai mare decât corpul fizic, de aceea consumul energiei
creatoare întinerete mai puternic decât consumul energiei fizice. Asta înseamn: cu cât mai mult transmitem
energia iubirii, cldur, grij i creaie cu atât mai sntoase sunt sufletul i corpul nostru.
Savanii americani nu o dat au adunat date statistice despre longevitate. Concluzia este simpl: pentru a tri mult
trebuie ca o dat pe zi s simi senzaia de foame, s te oboseti i s transpiri. Toate acestea au loc atunci când
noi transmitem energia sufleteasc i fizic. Mai exist o nuan; se prea poate c principalul const în toate
acestea: senzaia de foame, de oboseal i transpiraia trebuie s fie însoite de o dispoziie bun.
Mi-am amintit de o istorie ciudat pe care mi-a povestit-o o cunotin de-a mea. Ea are o prieten, o cucoan cu
toane. Are o ambiie i un egoism imense i nu are copii. i iat c nu demult aceast femeie a donat sânge. Ea i-a
descris starei ei prietenei: „Am simit c m-am schimbat dintr-odat. Senzaia a fost ca i cum a fi nscut. A aprut
în suflet o asemenea bucurie i buntate, singur nu pot s-mi explic despre ce e vorba".
I-am explicat despre ce e vorba. La prieten sensibilitatea i ca atare gelozia i preteniile fa de brbai sunt
imense. Toate acestea o ataeaz de via i îi mutileaz caracterul dac nu exist o concepie corespunztoare despre
lume i nu lucreaz în permanen asupra propriei persoane. îns pierderea sângelui, la nivelul subcontient,
înseamn pierderea vieii. Dac dai sânge cu iubire i buntate, fr fric, atunci are loc explozia iubirii odat cu
înjosirea vieii i a dorinelor. Iat de ce înainte bolile se tratau printr-o simpl lsare de sânge. Pacientul tia c
lsarea repetat de sânge vindec foarte eficient i se predispunea pentru emoii pozitive. Nu i-a fost fric i,
natural, un asemenea tratament a dat rezultate minunate.
Apropo, donarea de sânge i jertfirea propriei persoane au un mecanism similar. Noiunea de sacrificiu provine
din timpuri imemoriale. Sensul este simplu: vrei s fii în armonie cu natura, nu trage ctre tine în permanen
fericirea ci o parte înapoiaz-o i pe deasupra cea mai bun parte. Psihologii nu pot 'ntelege o tendin ciudat care a
aprut în multe ri occidentale Oamenii sntoi se duc la doctor i solicit s li se amputeze mâna sau piciorul.
i asta arat ca o slbticie, ca o patologie i anomalie. Mecanismul este de fapt acelai, închinarea în faa
stabilitii, a confortului, a dorinelor i a vieii îl împinge pe om spre acea trstur în care el simte c sufletul lui
piere. Pentru a-i salva sufletul, el merge spre lezarea dorinelor i a vieii.
Am scris despre un om care jefuia bnci pentru a îndeprta depresia. Posibilitatea de a-i pierde libertatea,
lezarea viitorului, înjosirea vieii i a dorinelor au micorat dependena de uman i au diminuat depresia. îns dac el
ar fi donat cu regularitate sânge, s-ar fi îngrijit de alii, ar fi sacrificat o parte din bani pentru binefacere, aceleai
probleme le-ar fi rezolvat fr crime. întreaga Americ se afl într-o stare de depresie. Crete numrul de
psihanaliti, psihologi i psihoterapeui. Crete de asemenea salariul acestora. Dar ei nu pot s rezolve în mod real
problema depresiei i nu numi c nu pot, dar nici nu vor, întrucât acest lucru i-ar priva de activitate. S o
uureze, da. S rezolve problema - în nici un caz.
Dar ceea ce n-a putut s fac o armat de psihologi americani, a rezolvat un mare om în vârst. Renumit artist,
la vremea sa idolul femeilor, având un corp i o musculatur minunate. Cu timpul el s-a transformat într-o epav
ramolit, apoi au început crizele de depresie iar pe urm elicopterul cu care a zburat s-a prbuit. El a avut
numeroase fracturi dar a rmas în via. Dup un anumit timp, a avut un atac cerebral.
Dup aceasta el a vrut s se sinucid. i iat, încetând s se mai ataeze de via, adresându-se lui Dumnezeu, el a
observat c a devenit mai fericit. Treptat, i-a trecut depresia. Un om talentat, chiar când e pe moarte, rmâne talentat. El
a reuit s descopere cauza depresiei, care chinuiete poporul american. Sursele depresiei constau în concentrarea
numai asupra propriei persoane, asupra dorinelor proprii i grija numai fa de sine.
Credina în Dumnezeu, ajutorul acordat altora, grija fa de cei apropiai, toate acestea la început înltur depresia,
iar apoi îl fac cu adevrat fericit indiferent de condiia sa fizic, indiferent de vârsta la care se afl. Sentimentul iubirii,
fr de care dezvoltarea este imposibil, este în permanen legat de eliminarea energiei, de druire, grij i creaie.
Dac omul nu are grij de alii este mai mult predispus spre consum decât spre druire, atunci indiferent cum ar
încerca s perceap iubirea, este prea puin probabil c va reui. Rugciunea lui va fi o simpl zguduire a aerului.
Dac omului îi este fric s ias din cadrul obinuit al existenei, dac el este prizonierul obiceiurilor sale i a
stereotipurilor vitale de care nu poate s se despart nicicum, capacitatea lui de a iubi va fi de asemenea mic.
Savanii din Occident au ajuns la concluzia c animalele de cas lecuiesc oamenii. Acest lucru se confirm prin mii
de fapte. De fapt, lecuiesc nu animalele, ci grija permanent fa de ele. Animalul, îndeosebi câinele, este ca i
copilul care rmâne întotdeauna mic i necesit o permanent mângâiere i grij. Stabilitatea crescut,
concentrarea supra propriilor dorine, atitudinea de consum fa de lume au condus în Occident la degradarea
permanent a familiei iar copilul este considerat ca un concurent care consum timp, bani i via. Atracia general
fa de animalele domestice permite într-o oarecare msur îmbuntirea strii sufleteti a multor oameni. Cu cât omul
este mai pregtit s accepte o situaie traumatizant, cu atât în momentul durerii i al pierderii el este pregtit s se
adreseze iubirii i lui Dumnezeu. Cu cât în fiecare secund omul eman iubire, cldur i energie, cu atât în
fiecare secund el se îndreapt ctre Dumnezeu. Capacitatea de a pierde este cu atât mai mare cu cât noi druim mai
des. Deci cu cât copilului i se inoculeaz altruismul, dragostea fa de munc în copilrie i nu este educat s-i fie
fric, înghesuindu-1 în cadre înguste, cu atât mai armonizat este acea societate în care vor tri copiii care s-au
maturizat.
Interesant, m gândesc eu, - la urma urmei ajungi la acea concluzie care este de mult cunoscut. Devine clar sensul
frazei: „Lenea este mama tuturor viciilor". Omul poate s nu fac nimic în exterior, dar în interior s duc o
activitate intens. Apropo, eu am observat c pentru pstrarea concentrrii mentale asupra unui anumit obiect,
trebuie s consumi mult energie. înainte consideram c lenea constituie lipsa eforturilor exterioare. Ea este la fel de
periculoas ca i lipsa de emanare a energiei. Cu cât druim mai puin, cu atât mai mult lum, cu atât mai mult
suntem dependeni de lumea înconjurtoare. i invers. Cu cât eliberm mai mult energie, cu atât mai puin suntem
dependeni de mediu i cu atât descoperim mai mult iubire în suflet i, ca atare, ne apropiem de Dumnezeu.
Am îneles acum de ce strlucete soarele. El este satisfcut cu faptul c eman energie.
Iubirea nate timpul. Timpul în adâncul Soarelui se împarte în cauz i efect, începe emanarea energiei, apare un
nou spaiu i o nou substan, adic universul se lrgete. în adâncul Pmântului are loc acelai proces. Se desfoar
emanarea energiei, se creeaz substane i spaii noi. înseamn c Pmântul nu este un obiect cosmic care se
rcete i se stinge, ci dimpotriv, este o viitoare stea. i întrucât masa Pmântului crete, raza sa se mrete i
continentele se deplaseaz. Probabil c nu orice planet poate deveni o stea, dar poate nzui ctre aceasta ca i
ctre o desftare suprem. Cu cât furnizeaz mai mult energie planeta i steaua, cu atât mai puternic se îngusteaz
în ea cauza i efectul i ea se apropie de cauza iniial. Adic au loc paralel dou procese contradictorii: pe de o parte,
lrgirea spaiului i timpului i complicarea structurii i a legturilor, iar în plan subtil are loc îngustarea timpului i
comasarea a tot ceea ce exist într-un întreg. Cu cât este mai mare intensitatea creaiei din afar, cu atât mai
puternic este unificarea cu cauza iniial în interior. Dac iubirea i nzuin ctre o unitate absolut a stelei nu
sunt suficiente, atunci ea fie se stinge, fie explodeaz.
Conform aceleiai legi triete i omul. în principiu, orice obiect din univers trebuie s se strduiasc s îndeplineasc
trei funcii: Prm iubire s fie unit cu universul, apoi cu Creatorul; nrin druirea energiei s nzuiasc spre iubire i prin
schimbarea continu s asigure emanarea energiei. Dac nu va exista o restructurare a legturilor, atunci nu va exista
nici emanarea energiei. Dac nu va exista energie, atunci se va diminua nivelul unitii i ca atare va avea loc
diminuarea iubirii i degradarea. Adic Soarele strlucete pentru a supravieui, înseamn c atunci când noi
strlucim, noi de asemenea ne asigurm supravieuirea. Când noi ne îngrijim de alii, iubim mediul înconjurtor,
emanarea unei asemenea energii va crete
rapid.
Este o ipotez curioas, m gândesc eu, este nevoie s ne aplecm mai mult asupra acesteia. Apropo, ceva
începe s se limpezeasc în legtur cu poruncile lui Iisus Hristos. înainte unele lucruri mi-au fost clare dar altele
nu mi-au fost deloc clare. Ei, dac i se cere, atunci s ajui mereu, acest lucru este clar. Dar dac cineva s-a
împrumutat de la tine i nu i-a dat înapoi, iar tu nu trebuie s ceri înapoi banii, acest lucru este deja prea de tot.
în asemenea condiii nu rezist nici un buget. Acum am început s percep ceva. Cum îmbtrânete i cum moare
Soarele, cum îmbtrânete i cum moare omul i civilizaia? Treptat, corpul omului se înepenete. Civilizaia
care îmbtrânete devine static i inert, iubirea se schimb cu regulile severe de comportament, egoismul se
accentueaz, adic se diminueaz emanaia energiei.
Acum dou mii de ani, în iudaism a început criza. Respectarea strict a poruncilor Divine i a legilor i
regulilor care decurg de aici au devenit mai importante decât iubirea. De ce s iubim, de ce s avem grij de alii,
este mult mai important s inem post, s ne rugm, s ne alimentm corect i s respectm cu strictee toate regulile
care permit perceperea unitii cu Dumnezeu. In acea criz a iudaismului s-a vzut criza întregii civilizaii umane
care a devenit inevitabil. De aceea Hristos a dat acele Porunci necesare pentru reînnoirea i supravieuirea
civilizaiei, distrugând neaprat canoanele i regulile de neclintit. El a pus accentul pe iubire i pe druire.
Prima emoie care trebuie s se detepte în noi fa de un alt om este emoia iubirii, a grijii, a cldurii sufleteti, a
sentimentului unitii sinelui cu ceilali. Ura fa de duman distruge sentimentul unitii cu el ceea ce înseamn c
priveaz sufletul de iubire i duce la îmbtrânirea i pieirea civilizaiei. Pentru o practic real i o logic uman
normal sunt cu totul absurde urmtoarele sfaturi: te-au lovit - nu te împotrivi, au luat împrumut de la tine, nu-1
cere înapoi. Acest lucru arat i azi foarte slbatic. Foarte slbatic din punct de vedere al supravieuirii corpului, al
stabilitii i justeii societii. Cu cât exist mai puin iubire în suflet, cu atât mai mult organismului îi este team de
distrugere i cu atât mai sever devine regula de comportament care împiedic distrugerea. Deci crete brusc
importana noiunii de moralitate i de dreptate. „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte". Exist din ce în ce mai multe
reguli, din ce în ce mai severe, iar iubire este din ce în ce mai puin. Cu cât aplici mai strict toate regulile, cu atât mai
mult percepi justeea i dreptatea proprie. Deci cu atât mai mult exist condamnare i agresiune fa de cei care
nu au dreptate i cu atât mai puin iubire exist în suflet. Când iubeti te strduieti s-1 ajui pe altul s se schimbe.
Când nu exist iubire, atunci ceri de la cellalt o linie corect de conduit i dispreuieti i urti atunci când el nu
poate sau nu vrea s fac acest lucru.
Gândurile mele revin la problemele de zi cu zi. Cad pe gânduri i îmi aduc aminte de schimbarea locuinei mele.
Vzând intrarea principal, m-am îngrozit. Sunt aruncate seringi goale, de jur împrejur bltoace de urin i
grmjoare de excremente în faa treptelor de la intrare. Este imposibil s intri în lift. Acolo cineva îi satisface în
permanen micile nevoi. WC-urile publice în ultimul timp au disprut în Rusia. Probabil c organele locale se
consider zeiti i nu doresc s se gândeasc la asemenea nimicuri. Dar la intrarea noastr principal este o murdrie
cras care, în general, s-a fcut din cauza narcomanilor care vin dup droguri. Dup colectivismul impus, poporul
nostru a czut în egoism i izolare. A devenit imposibil s aduni vecinii i s rezolvi împreun cu ei o problem
oarecare. Dar eu am reuit s adun câiva vecini pentru a elabora un plan comun de aciune. Au fost trei
propuneri. Prima a fcut-o un bussines-man: „Cel mai uor lucru este s facem urmtoarele: s angajm pe bani
un „frior", îi artm familia care vinde narcotice, el o s-i urmreasc pe strad i îi va bate fr explicaie. i o va
face pân când familia fie va pleca, fie va înceta s mai vând narcotice". Varianta a doua a venit din partea altui
vecin. El avea relaii bune fie cu forele speciale, fie cu funcionari superiori din miliie. El a promis c se va interesa
cum se poate rezolva problema. Varianta a treia a fost s angajm o femeie de serviciu care s curee la intrare.
Prima variant nu a avut succes. A doua variant de asemenea. Când m-am interesat de ce s-a oprit totul, vecinul mi-a
rspuns: „La început autoritile trebuie s afle cine se ocup cu vânzarea narcoticelor aici, ca s nu suferim noi în
cazul în care ei se bag în afacere". „Ei, atunci e mai bine s nu-i deranjezi pe distinii oameni", - am spus eu.
i iat c femeia s-a apucat de curenie. Au aruncat cu murdria i au fcut stricciuni ca i înainte, dar s-a curat
pe est totul i intrarea încetul cu încetul a început s arate altfel. Dup un timp femeia a plecat. S-a petrecut îns un
lucru curios. Comerul cu narcotice continu, dar intrarea a devenit curat. Nu mai exist seringi, nu mai exist toaleta
comunal. Energetica intrrii s-a schimbat. Oamenii au început s se obinuiasc s fie curat, chiar i cei care vin
întâmpltor la noi nu mai fac mizerie. înseamn c stârnindu-i omului o emoie pozitiv, strduindu-ne oarecum s-i
împodobim locuina, putem schimba pe oricine. în principiu totul e logic. Pentru orice schimbare este necesar
energie. Iar aceasta nu exist fr iubire, iar noi cerem prea des schimbri dar nu oferim iubire i grij.
înot deja de aproape o or. Pân la stâncile singuratice care se ridic triumfal deasupra mrii învolburate, a rmas
destul de puin, întregul univers constituie totalitatea ritmurilor. Ce este ritmul? O oscilaie între cauz i efect. Acesta
este interaciunea cauzei i efectului cu permanenta lor succesiune. Acesta este lupta dintre cauz i efect. La nivel
exterior, cauza se transform în efect. în plan subtil, efectul devine cauz. Trecerea lor unul în cellalt creeaz
situaia obiectului. Pe Pmânt te obinuieti cu un ritm anumit de gândire i comportare. A schimba acest ritm
interior al vieii se pare c este foarte greu, pur i simplu nu exist energie pentru aa ceva. Marea triete într-un
ritm al su. Când te dizolvi în ea, e mai uor s fii în acord cu ritmul întregului univers. Sufletul se deschide pentru
iubire. în mare eu devin altceva. Pe neobservate, noi devenim alii în mare.
 M apropii încet înot de baza stâncii. M strecor printre pietre i ies din ap. Câteva minute m deconectez de
toate i privesc marea. Apoi cobor încet, intru în apa mrii pentru a porni înapoi. Eu înot un anumit timp în stihia
care m dizolv i m îmbrieaz.
Trebuie s atept pân apare sentimentul zborului în suflet. Când apare, dup câteva secunde, mie mi se poate rezolva
o problem chinuitoare i îndelungat, neabordabil într-o stare obinuit. Noi nu putem s rezolvm problema întrucât
facem numai una sau dou încercri. Dac exist stres, este problem. Pentru rezolvarea ei se elimin un pachet de
energie. Energia s-a consumat i dac problema nu e rezolvat, ea trece în rândul celor de neînvins. Cu cât depindem
mai mult de situaii, de mediu, cu atât mai puin energie avem pentru rezolvarea problemelor. Exist un singur
secret. Orice problem este întotdeauna mai ampl decât situaiile care au creat-o. De aceea, dependena de situaii
nu permite s rezolvi problema complet. Ca s nu depinzi de situaii i totui s rezolvi problema trebuie s te
întorci la ea nu o dat, nu de dou i nu de zece ori, ci de o sut, o mie i dou sute de mii de ori. în fiecare repetare
trebuie pur i simplu cutate ci noi. La urma urmei, orice problem poate fi rezolvat.
în ultim instan, întregul univers constituie o situaie în plan subtil. înseamn c rezolvând orice problem,
noi rezolvm în acelai timp o problem în univers i depim o situaie principal. Deci, renunând s rezolvm o
problem, considerând-o nerezolvabil, noi renunm la cunoaterea întregului univers. Iat de ce, din lexiconul
meu lipsete noiunea de „sarcin nerezolvabil, problem de nedepit". Eu tiu c pot rezolva orice problem. Toate
celelalte înseamn numai detalii.
Frica înseamn oprirea energiei. Pe mine toat viaa m-au educat insuflându-mi frica. La nivelul de suprafa am fost
întotdeauna înfrânat, plpând, timid, slugarnic. Dar în ceea ce privete scopurile i dorinele înalte, îndoiala i frica au
lipsit întotdeauna. De asemenea energia mi-a curs iroaie. Noiunea de termen de prescripie i rezolvare a unor
probleme oarecare nu au existat la mine. Dac exist multe probleme, nu trebuie s renuni la ele, ci trebuie s le
comasezi. S le uneti cu unele probleme principale i s continui s le rezolvi. Capacitatea de a percepe esena
problemei înseamn posibilitatea de a o rezolva. Când încercm s-o rezolvm la suprafa, atunci ne trasm o
sarcin imposibil. Iat, s presupunem c acum la mine a aprut o problem. A început din nou un rând de mici
trdri din partea cunotinelor. încercarea de a rezolva o asemenea problem nu înseamn numai s-o iei i s-o
îndeprtezi. S examinm minuios noiunea de trdare. în primul rând te trdeaz numai ai ti, aa cum a spus
cineva, adic, cel în care ai încredere, cel de care îi legi viitorul. De un om strin nu îi legi viitorul. El poate s te
înele i s te pcleasc, dar nu poate s te trdeze. Trdarea este distrugerea la maximum a structurii viitorului.
Probabil c are loc atunci când dependena de viitor crete. înseamn c de la o problem de trdare trecem la
problema de dependen de viitor. De ce s-a întrit aceast dependen la mine? De ce mie mi se distruge viitorul?
Eu simt c acum aceast problem n-o îneleg. Atunci, bine, s încercm s o abordm dintr-o alt perspectiv. în
ultima vreme am simit o oarecare rcire din partea prietenilor, o oarecare cldur a disprut. Ciudat, întrucât
eu îi ajut nu mai puin, ci chiar mai mult, dar am început s observ o oarecare atitudine de consum fa de mine.
Ce înseamn prietenia? Este capacitatea de a te sacrifica, de a drui ceva omului iubit. Iubirea i spiritul de sacrificiu
întotdeauna merg mân în mân. Nu demult am vzut la televizor un subiect remarcabil. O pasre mascul fcând
curte unei femele îi aduce un oarecare fleac, ceva necomestibil dar frumos. Apoi îi arat cât de multe poate s fac
pentru ea, cât de mare este sentimentul de dragoste fa de ea. îns dac i-ar fi adus ceva comestibil, acest lucru ar fi
întrit dorina femelei i ar fi diminuat sentimentele ei înltoare. De aceea, se ofer un obiect necomestibil dar
frumos. Cu cât este mai mare dorina masculului de a prezenta ceva femelei, cu atât mai mult energie eman el
i înseamn c nivelul su energetic este superior. Asta înseamn c i psrile vor fi sntoase i vor avea o
capacitate de adaptare crescut fa de lume. Cu cât brbatul este mai pregtit s fac multe pentru femeia iubit, cu atât
mai puternic va fi nivelul su energetic i cu atât mai sntoi vor fi urmaii. Când un brbat îndrgostit invit o
femeie la restaurant i în loc de o mâncare bogat comand din economiile sale ceva simplu, asta înseamn: „Eu sunt
zgârcit, plpând, nu pot s druiesc; nu o s ai copii sntoi de la mine, de aceea ia-i gentua i fugi de mine cât
poi de repede". în societatea Occidental contemporan se poate observa o imagine pe deplin natural. Un tânr
îndrgostit invit o fat la restaurant, iar mâncarea i butura le pltete fiecare strict pe jumtate. Sau tânrul
îndrgostit o duce pe prietena lui cu maina la lucru. Ea îi pltete benzina, întinzând banii la sfâritul unei
cltorii fericite comune. Apoi medicii, oamenii de tiin, psihologii îi bat capul întrebându-se de ce în familiile
occidentale nu se prea nasc copii.

M întorc din nou la tema privind problemele cu prietenii. Se pare c situaia începe s se clarifice. Pentru a stabili
câi prieteni ai, trebuie s-i pui întrebarea: de dragul cui eti gata s-i sacrifici timpul, banii, sntatea i viaa în
ultim instan?
Gradul de prietenie se stabilete prin capacitatea de a te sacrifica într-un fel de dragul prietenului. Dac exist
dorina de a ajuta numai în lucruri mrunte, asta înseamn numai relaii de prietenie. Fr un sacrificiu periodic,
prietenia e greu de pstrat. De aceea, în lumea occidental prietenia practic lipsete. Pentru meninerea familiei,
trebuie de asemenea s te sacrifici, mai cu seam în favoarea femeii.
Femeia este necesar pentru apariia copiilor pe lume. Pentru asta este nevoie de o emanare a unei cantiti
imense de energie, invizibil dar necesar. i cu cât noi nu dorim s druim, s avem grij i s ne sacrificm,
cu atât mai sterile devin sufletele noastre i apoi i corpul nostru. Eu am fost gata s sacrific ceva de dragul
prietenilor. Dar pe ei i-am privat de aceast posibilitate. Iat, eu ar fi trebuit s le cer un împrumut în bani, mcar o
sum mic, s le cer un ajutor i s nu-mi fie ruine s le aduc un prejudiciu atunci când am nevoie de ceva. Eu nu
le-am permis s se sacrifice pentru mine. Eu nu i-am ajutat s emane energia din corp i din suflet. Este natural
c iubirea din suflet s-a schimbat i ei au început s-mi întoarc
spatele.
De ce femeile se îndrgostesc de oameni de care le este mil? Pentru c grija fa de cel plpând i nefericit
învioreaz în ele mecanismul grijii, a cldurii, a druirii i a iubirii. Atunci când brbatului îi este fric s se prezinte
în ochii femeii plpând i slab, când nu permite s existe mil fa de el, s fie înconjurat de cldur i atenie, atunci
dup un oarecare timp observ cu uimire c atitudinea femeii fa de el s-a rcit. Este ciudat, se gândete el, eu fac
din ce în ce mai multe pentru ea, dar ea s-a îndrgostit de un pap-lapte i vrea s m prseasc. Multor prini le este
mil de copiii lor i nu le permit s aib grij de ei, s fac ordine prin cas, s lucreze prin grdin i dup aceea se
întreab de ce nu sunt iubii de copii.
Cu cât transmiterea energiei, a cldurii i iubirii devine în copilrie un obicei, cu atât mai sntoi vor fi urmaii. Deci,
nu este suficient numai s ai grij de alii, trebuie s-i ajui s procedeze i ei la fel. Asta în primul rând. în al doilea
rând, trebuie s ajui sufletul. în acest caz, numai banii i ajutorul material pot chiar s duneze. Muli ajut numai
corpul i apoi se mir c prin aceasta omul se stric. Fiecare om trebuie s aib un impuls spre dezvoltare. Când el
este flmând, are loc o emanare de energie. Orice stres este întotdeauna însoit de o emanare crescut de energie i
aceast energie ne permite s crem, s ne schimbm i s schimbm mediul înconjurtor. Tocmai de aceea,
înfometarea vindec. Energia care este emanat elibereaz organismul de zgur, îl reconstruiete i îl întinerete.
Dac omul nu simte senzaia de foame, nu eman energie, aceasta se depoziteaz în el ducând la numeroase boli. De
aceea, trebuie s-1 hrnim pe cel flmând i s-1 obligm s flmânzeasc pe cel stul. i într-un caz i în cellalt,
aceasta va fi o manifestare de grij. Noiunea noastr de azi despre binefaceri se rezum numai la satisfacerea
superficial a dorinelor. Deseori, ajutând corpul, noi dunm sufletului. Este destul de greu de determinat cum, pe
cine i când s ajutm dac în suflet nu exist o nzuin permanent spre iubire,, înseamn c trebuie s începi
cu tine însui.
Eu continuu s înot în marea linitit, încet-încet îmi pierd problemele i pe mine însumi, m dizolv treptat în
marea pe care se revars soarele generos de sud.

CONSULTAIE
 Memoria elibereaz evenimentele din trecut. Eu triesc prin prezent. Continuu consultaia. Interesant, - m gândesc
eu, - se pare c la mine s-a mai încheiat o perioad de zece ani de activitate. în toi aceti ani eu am scris despre
ceea ce nu trebuie fcut i am cercetat toate formele agresiunii i iubirii. Astfel, s-a creat înelegerea lumii. Acum,
când totul este mai mult sau mai puin clar a început s apar o problem: „ Ce se poate face i cum s faci acest
lucru?" Adic, a sosit timpul practicii. Probabil c i consultaia se va schimba într-un fel dup aceasta. îmi aduc
aminte de o poveste sincer a unei paciente.
— tii ceva, - a spus ea, - eu m-am rugat în permanen i nu mi-a ajutat la nimic. îmi simeam sufletul ca o
piatr. Am început s iau totul în glum, s percep ca pe ceva hazliu i s transform totul în bancuri, iar sufletul mi-a
devenit mai uor. Putei s-mi explicai de ce?
_ inei minte c Biblia ne îndeamn s ne bucurm
întotdeauna i s nu cdem în depresie. Dac descriem cum arat emoia iubirii, atunci se poate prezenta ca o
bucurie care se pstreaz în momente de tristee. Când noi ne rugm, deseori, pe neobservate, tragem dup noi
emoiile neînchise ale înjosirii, fricii i suprrii. Ei, cu un asemenea bagaj, este natural c rugciunea nu va fi
eficient. Noi depindem de toate lucrurile ctre care nzuim în mod serios. De aceea umorul distruge percepia
obinuit a lumii. Acel ceva pe care noi de obicei îl condamnm, care ne deprim, de care ne este fric sau de care
ne este mil, în anecdot stârnete numai râsul. De aceea umorul este deseori mai aproape de logica Divin decât
o moral tras în mod serios. Acum, numeroi medici încep s foloseasc umorul ca medicament. Deja a devenit
arhicunoscut cazul unui bolnav de cancer fr sperane care a hotrât în cele din urm s vizioneze toate filmele
de comedie, iar dup aceasta s-a însntoit.
Distrugerea stereotipurilor obinuite înseamn schimbarea structurii noastre informaionale. în consecin, este i mai
uor s iubeti. Se poate trage concluzia: orice s-ar întâmpla, trebuie pstrat emoia pozitiv. Atunci toate bolile trec i
toate vor fi urmate de realizri. Dar, mergând numai dup emoiile pozitive, noi putem s fugim de Divin. Sexul,
mâncarea, banii, renumele constituie totui de asemenea emoii pozitive. Cu cât vom nzui mai mult ctre acestea, cu
atât mai puternic, se vor acumula probleme invizibile cu toate c la exterior se vor produce îmbuntiri.
Americanii zâmbesc tot timpul, tot timpul spun O.K., îns cu toate acestea majoritatea sufer de depresie. Aici,
probabil c joac un rol însui specificul rii: pe teritoriul Statelor Unite nu a avut loc nici un rzboi, exist un
permanent aflux de emigrani, adic ara este orientat spre consum. De aceea procesele de îmbtrânire a civilizaiei
aici au loc mult mai rapid decât în alte ri.
Emoiile de tristee i de bucurie s-au repartizat interesant i în perioada postcretin. Catolicismul a adoptat un
tip de gândire occidental. Fecioara Mana în tablouri apare pur i simplu ca o femeie pmântean fericit,
bucurându-se de faptul c a nscut un copil bun. Emoia fericirii i a bunstrii ascunde sentimentul adevrat de
iubire pe care trebuie s-1 reflecte tabloul. inei minte cele spuse de Esenin: „Celor duri li se d bucurie, celor
blânzi li se d tristee"? Cel delicat este spiritual, cu sentimente fine, adic orientat mult mai mult spre viitor decât spre
prezent. Ortodoxia a adoptat un tip de gândire oriental, în ea, dimpotriv, tristeea acoper deseori adevratul
sentiment al iubirii. în catolicism, importana omului este exagerat, iar în ortodoxie este diminuat. Acestea sunt ca
doi prini: unul se închin în faa copilului i îi permite totul, iar al doilea îl ine din scurt i nu-i permite nimic.
Iubirea permite s se îmbine aceste contradicii i nu se supune nici uneia dintre ele. Dac Dumnezeu a permis
existena ateilor probabil c acest lucru nu este întâmpltor. Orice ateu este un credincios intuitiv dac el nu se
dezice de iubire, dac d mai mult decât ia; dac accept orice schimbare a destinului. Chinezii, spre exemplu, nu
au o credin determinat. Dar o atitudine corect fa de lume la ei exist de când e lumea. Exist credincioi în
esen i credincioi în form. Cu cât se acord mai mult atenie ritualurilor i regulilor, cu atât mai repede se
degradeaz coninutul i triumf forma. De aceea Hristos a fost împotriva principiilor, mai cu seam a acelora care
preau a fi de neclintit.

Mi-a distras atenia o btaie în u. Intr un brbat cu fiica sa. îmi aduc aminte de ei. Ei au mai fost cândva la
consultaie. Nu-mi aduc îns aminte care este problema lor i i-am diagnosticat din nou.
— Din pcate, trebuie s v amrsc, - spun eu. - Fata nu
este capabil s treac nici prin cea mai mic situaie
traumatizant. Zdruncinarea fericirii sentimentale nu poate
trece ca înainte. Deocamdat nu vd rezultatele lucrului asupra
propriei persoane.
Tatl m corecteaz precaut:
— tii ceva, noi totui am lucrat luni de zile intensiv, cu
încordare, iar schimbri, dei exterioare, deja apar. Pân la
consultaie, dup dumneavoastr, ea a învat la o coal de
înapoiai mintal i nu putea s comunice cu biei. Acum ea
înva într-o coal normal i are un prieten.
M-am simit penibil. Tabloul exterior este într-adevr mai bun decât m-am ateptat. Dar dac parametrii nu
sunt prea buni, înseamn c secretul const în copii i în nepoi. Emoiile lor nu permit s aib loc situaii de stres în
ceea ce privete dragostea.
— Dumneavoastr începei acum cea mai interesant activitate, - spun eu. - Pentru a ajuta urmaii, este important
s eliminai agresiunea fa de ei, adic s eliminai agresiunea fa de viitor. Pentru aceasta trebuie depit
dependena de viitor. Dependena de prezent se manifest prin agresiunea fa de alii. Dependena fa de viitor se
manifest în primul rând prin agresiunea fa de sine. Fricile, îndoielile, depresia, speranele, irascibilitatea, toate
acestea sunt caracteristicile dependenei de viitor. Viitorul se poate înfrunta prin pstrarea iubirii de Dumnezeu pe
 fondul distrugerii viitorului i a unei emanri maxime de energie. Dac dumneavoastr ateptai ceva de la viitor,
aceasta înseamn c ai încetat s druii i începei s luai. Cu cât ateptai ceva de la viitor cu o mai mare
ardoare, cu atât mai mult încercai s stoarcei energia. Este natural c nu vei primi acest viitor. Noi primim acel
viitor care este plin de energie.
Se poate visa la viitor, dar nu trebuie s ateptm nimic de la el. Cu cât atept mai multe de la un alt om, cu atât mai
mult depind de el i cu atât mai mult m supr pe el. In principiu, omul suprcios este un vampir. Firea
suprcioas înseamn pretenii crescute fa de alte persoane, ceea ce este semnul lipsei de energie. înseamn c
în momentul oricrei neplceri din partea altor persoane este nevoie s nzuieti spre sentimentul iubirii.
Aceasta d energie pentru propria schimbare i soluionare a conflictului. îns dac ne angajm în conflict, ne
suprm pe cellalt, atunci pierdem energia i un asemenea conflict devine de nerezolvat.
Tatl cu fiica pleac i eu atept urmtorul pacient.
Dar trecutul se schimb, mi-a aprut ideea. în mod real se schimb dup consultaie. în general este pe deplin logic:
dac se schimb trecutul, atunci trebuie s se schimbe i viitorul, înainte eu întotdeauna am comparat starea prezent
a pacientului cu starea lui existent pân la consultaie i am tras concluzii. Iat c o dat am consultat o mam cu
fiica ei. La fiic a început o schimbare foarte bun. Eu am hotrât s-o examinez i s compar starea ei. Deja îi
examinasem trecutul de nenumrate ori. Dar am uitat cum arta acesta. Iat c eu, ca de obicei, m întorc în trecut i
încerc s obin informaia despre starea ei de pân la consultaie, dar brusc a început s m doar capul. Fixez
izbucnirea programului de autodistrugere în câmpul meu. Eu am diagnosticat comiând nite serioase înclcri.
Acest lucru e periculos. Trebuie s vd imediat care e cauza. Am îneles: starea ei s-a schimbat deja pân la
consultaie, iar eu, amintindu-mi tabloul obinuit, am încercat s-1 restabilesc i în felul acesta am distrus prezentul i
viitorul ei. Se pare c prin rugciune i adresare ctre Dumnezeu, nu poi s te schimbi numai pe tine însui ci, în
acelai timp, se schimb i trecutul i viitorul.
Iat de ce chiar i cei mai inveterai pctoi, adresându-se lui Dumnezeu, au obinut iertarea, adic un nou
destin. Trecutul a încetat s mai aib influen asupra lor întrucât el a devenit altul. în concepia hinduilor despre
karm asemenea lucru nu exist. Pentru tot ceea ce ai fcut, tu trebuie s lucrezi asupra propriei persoane. Nu te poi
schimba. Dac eti bogat înseamn c îi este hrzit s fii bogat, este karma ta, este casta ta. Dac eti înelept,
atunci aa ai s fii tu, copiii ti i nepoii; dac eti pctos, atunci la fel vor fi urmaii ti. Acum zece mii de ani, o
asemenea concepie asupra lucrurilor a fost justificat i a contribuit la dezvoltarea societii. Caracterul pe care 1-a
primit omul din natere de la prinii si, cu acel caracter el trebuie s existe. Cu cinci mii de ani în urm, o
asemenea concepie asupra lucrurilor a încetat s mai fie de neclintit. Cu dou mii de ani în urm, aceast concepie a
fost pus la îndoial. Iisus Hristos a distrus concepia obinuit despre destinul omului. Dar pân în prezent, tiina
oficial afirm: „Este imposibil s schimbi caracterul". Fr credin în Dumnezeu, într-adevr, nu e posibil. Dar
faptul c acest caracter se schimb, îl observ la pacienii mei.

Se aude o btaie timid în u. Intr o fat i se aeaz pe scaun. Chipul ei mi s-a prut cunoscut. încerc s-mi
aduc aminte, dar nu pot. Ea începe s zâmbeasc. în acest moment mi-a fulgerat un gând: cancer, condamnat de
medici: îndeprtarea ochilor. îmi aduc aminte cât de ru i-a fost dup consultaie. Atunci eu am refuzat s comunic
telefonic cu prinii. Numai la ea am vzut capacitatea de a se schimba.
— Acum mie îmi este bine, - spune fata zâmbind. - Dar, este adevrat, a mai rmas o mic problem.
— Asta este problema ta viitoare cu brbaii, - spun eu. -
Aceast problem nu o traversezi pân la capt. Ai cam puin
iubire deocamdat, dar chiar i viitorii copii se prezint la tine
mai bine.
Ea s-a uitat piezi la mine.
— Dar dumneavoastr ai descris cazul meu într-o carte.
— Da, - dau din cap, - l-am descris.
— Dar eu acum sunt cu totul alta. Eu nu mai sunt persoana
care am fost înainte.
— Eu am scris despre cealalt. Se poate considera c am
scris despre un om strin.
— tii ceva, la început a fost greu s m schimb iar apoi
totul a devenit din ce în ce mai uor.
— La mine s-a întâmplat acelai lucru, - spun eu. - Dar
când mi s-a spus: cancer, metastaz i nici o ans de
supravieuire, eu am îneles c acest om din mine a murit. M-
am hotrât s devin altul i am devenit.
Fata zâmbete din nou.
— tii, se pare c i eu am avut metastaze.
— Au fost sau nu au fost, nu mai este esenial. Acum la tine
lipsete viziunea voinei Divine i iubirea fa de toi. Trebuie
s gândeti i s vezi Divinul mai des decât umanul. Atunci
încetezi s te mai sprijini pe uman în esena sa i orice
schimbri ale umanului nu te vor mai distruge, ci te vor
dezvolta. Du-te i lucreaz asupra propriei persoane.
Ea pleac. Eu stau încercând s m deconectez de toate. Cât de greu este s schimbi opinia obinuit asupra
lucrurilor! Îmi amintesc cum o dat, dup lecii, m-a abordat o femeie în vârst.
— Slav lui Dumnezeu, slav lui Dumnezeu! - a exclamat
ea. - Fiul meu trebuia s moar. El a trecut printr-o operaie
grea - cranio-cerebral. Vei putea determina cauza bolii? Cum
s scap de frica de aceast situaie?
— Frica - este dependen de viitor. Dumneavoastr suntei
ataat de acesta nu numai prin fric, dar i prin critica
permanent i condamnarea celorlali. înainte s-a cutat în
permanen în oameni rul, au fost criticai i condamnai, nu-i
aa? Iar acumularea de ctre dumneavoastr a condamnrii i
criticii s-a constituit într-un program de autodistrugere i a lovit
în cap biatul.
— Desigur, desigur! se tânguiete ea. Câi oameni nu am
înjurat eu! Dar acum am devenit cu totul alta, uitai-v la mine.
— Da, vd c suntei alta. într-adevr, din ce în ce mai bine.
Dar acest lucru e numai la suprafa. Luntric, îns, mai trebuie
s lucrai asupra propriei persoane.
— Ce se întâmpl, condamnarea se mai strecoar la
suprafa?
— Exist, - spun eu zâmbind. - tii care este cel mai
îngrozitor semn de ataament fa de viitor?
Ea se uit speriat la mine:
— Care?
— Sentimentul propriei drepti. Acest sentiment îi face pe
toi vinovai. încetai s considerai c avei dreptate în toate i
atunci dispar vinovaii.
 Femeia coboar glasul i conspirativ m întreab:
_ Spunei-mi, dar de bârfit se poate?
_ Pentru dumneavoastr nu e de dorit.
_ Dar cum s trieti fr aa ceva, - se mir ea. - Noi ne
întâlnim cu prietenele i trebuie s discutm ceva!
_ Ei bine - spun eu - dac purtai o discuie despre un om
oarecare i dac dumneavoastr încercai fa de el un sentiment de iubire, dorin de a-1 ajuta, atunci analiza
comportamentului acestuia duce la generalizarea greelilor lui i la înelegerea modului în care trebuie ajutat i cum
trebuie el s se schimbe. Dac la dumneavoastr prima emoie spune: „El nu are dreptate, el nu e cumsecade", atunci
întreaga discuie ulterioar va aciona asupra acumulrii sentimentului de superioritate asupra lui i, la urma urmei, în
subcontient, la distrugerea lui. La început întrebai-v cu ce scop discutai despre acest om, pentru a-1 ajuta sau
pentru a-i aduce prejudicii, iar dup aceea începei s bârfii cât dorii. Dar acest lucru este puin probabil s-1 reuii.
Astfel, este mai bine s te abii s condamni ali oameni.
inei minte: cuvântul „convorbire" i „condamnare" aproape c nu se deosebesc. Acest lucru nu e
întâmpltor.
Privesc pe fereastra larg deschis. înainte îmi spuneam: „Eu tratez oamenii". Apoi am început s spun: „Eu îi
ajut pe oameni s se însntoeasc". Acum nu mai tratez i nu mai ajut. Eu împrtesc experiena mea referitoare
la atingerea Divinului. i oamenii care au nevoie de ideile mele, de experiena mea, vin la mine i le obin.