27.

Misiunile diplomatice

1. Def. notiunea

Termenul „misiune diplomatică” este tratat în literatura de specialitate ca: grup constituit din
totalitatea persoanelor însărcinate cu funcţii diplomatice sau care asistă agentul diplomatic cu
îndeplinirea sarcinii; raport juridic bilateral de drept internaţional; sarcină încredinţată de statul
trimiţător agentului diplomatic; în sfârşit sensul care ne interesează – de organ al statului
trimiţător, instituţie permanentă şi distinctă de persoanele fizice care o constituie, acea instituţie
care preexista numirii agenţilor diplomatici şi continua să subziste chiar şi după ce misiunea
individuală a unuia dintre aceşti agenţi s-a încheiat.
2.Stabiliti categoriile de misiuni diplomatice si institutiilor consulare ale statelor

Misiunile diplomatice pot fi împărţite, reieşind din statutul aparte şi regimul juridic complex, în trei
mari categorii:
Misiunile diplomatice permanente sunt instituţii care asigură permanenţa relaţiilor dintre state,
ca subiecte de drept internaţional; regimul lor este stabilit prin Convenţia de la Viena din 1961. Sunt
misiuni diplomatice permanente între state: ambasadele, legaţiile, nunţiaturile, internunţiaturile
apostolice, înaltele comisariate şi înalţii reprezentanţi.
Misiunile diplomatice temporare sunt trimise de către state pentru comunicarea între ele pe una
sau mai multe probleme de interes comun. Ele pot fi trimise de ambele categorii de subiecte ale
relaţiilor internaţionale, state sau organizaţii internaţionale interguvernamentale şi statutul lor este
reglementat de Convenţia asupra misiunilor speciale din 1969.
Misiunile specializate constituie soluţii practice ale ambelor subiecte de drept internaţional pentru
rezolvarea unor sarcini speciale, specifice sau pentru îndeplinirea unei anumite misiuni. O
denumire identificativă a esenţei lor ar fi misiuni temporare care durează în timp.
Art.1 al Conventiei consulare de la Viena prevede la litera a clasa/rangul oficiilor consulare,
respectiv consulatul general, consulatul, viceconsulatul si agentia consulara. Corespunzator acestora
avemclasa/rangul functionarilor consulari: consul general, consul, viceconsul si agent consular.
???????????

3.Evaluati functiile miniunii diplomatice permanente.

 reprezentarea statului acreditant pe langa statul acreditar;

 ocrotirea intereselor statului acreditant, ale cetatenilor sai si persoanelor juridice avand
nationalitatea sa in statul acreditar, in limitele admise de dreptul
international;

 poarta tratative cu statul acreditar;

 se informeaza prin toate mijloacele licite de conditiile si evenimentele din statul acreditar si raporteaza despre
ele statului sau;

 promoveaza relatiile de prietenie si de cooperare intre cele doua state.

Misiunea diplomatica pe teritoriul statului de resedinta se bucura de imunitati si privilegii, dar are si obligatii
si anume:

 respectarea suveranitatii si a legilor statului acreditar;

 neamestecul in treburile interne ale statului.

28. Institutiile consulare

1. Def. notiunea

2. Clasificati functiile consulare si jurisdictia acestora in spatiu.

3. Formulati specificul fiecarei functii consulare in parte.

29. Imunitati si privilegii diplomatice

1. Def not.
Notiune si natura. Statutul juridic special acordat misiunilor diplomatice si personalului lor pe teritoriul statului acreditar in vederea
indeplinirii functiilor lor se numeste imunitate diplomatica. Statutul se aplica atat misiunilor, cat si personalului lor si
presupune: inviolabilitati;→ imunitati → privilegii.

Din carte : Tratamentul pe care, în baza dreptului international , statele sînt obligate să-l acorde organelor diplomatice straine acreditate
in aceste state, sau prin această expresie este desemnat întregul complex de garanții de care se bucură o misiune diplomatică și
personalul acesteia din partea statului acreditar.

2. Clasificati si stabiliti subiectii beneficiari de imunitate si privilegii diplomatice.

Convenţia de la Viena cu privire la relaţii diplomatice din 1961 determină categoriile de persoane care
beneficiază de privilegiile și imunităţile diplomatice personale.

Agenții diplomatici, cu excepţia celor care sint cetăţeni sau rezidenţi ai statului acreditar, se bucură de toate
privilegiile și imunităţile.

Membrii familiei agentului diplamatic se bucură, in principiu, de aceleaşi privilegii şi imunităti, dacă ei fac
menaj în comun şi nu sînt cetăteni ai statului acreditar.

Membrii personalului administrativ şi tchnic se bucură de inviolabilitatea persoanei şi a locuintei, de

imunitatea de jurisdictie functională, sînt scutiti de obligatia de a plăti asigurări sociale, impozite şi taxe şi se
bucură de exceptarea de la prestatii personale.

Membrii personalului de scrviciu se bucură de imunitatea de jurisdictie funcţională, ei sint scutiti de

impozite pe veniturile salariale şi de plata asigurărilor sociale.

Oamenii de serviciu particular sint scutiti de impoztte şi taxe pe veniturile salariale.

Evaluati continutul juridic al imunitatii si privilegiilor diplomatice.

Privilegiile diplomatice sînt înlesniri sau avantaje juridice acordate de către statul acreditar misiunii diplomatice sau personalului acesteia.
Misiunea diplomatică se bucură de următoarele privilegii

a) scutirea de impozite şi taxe (art. 23);

b) scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial (art. 36);

c) scutirea de orice impozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de misiune privind actele oficiale (art. 28). Agenţii diplomatici se
bucură de următoarele privilegii

a) scutirea de impozite şi taxe (art. 34);

b) scutirea de prestaţii personale (art. 35);

c) scutirea de plata asigurărilor sociale (art. 33);

d) scutirea de taxe şi control vamal (art. 36).

Imunitatile diplomatice sînt o excepție care se aduce principiul general, potrivit căruia orice persoană este supusă jurisdicției locale.
Conform Convenției de la Viena, principalele imunitîți sînt: a) imunitatea de jurisdicție penală, civilă și administrativă. B) imunitatea de a
depune mărturii. (art.21,p.2)

30. Imunitati privilegii si libertati consulare

1. Def. not.

Imunitățile și privilegiile consulare sînt acele drepturi, înlesniri și facilități acordate unui ost consular și
membrilor acestuia de către statul de reședință în scopul asigurării îndeplinirii eficiente a funcționării lor.

2. Clasificati si stabiliti subiectii de aceste imunitati

Convenția de la Viena cu privire la relațiile consulare din 1963 determina beneficiarii privilegiilor și
imunităților consulare.

Postul consular – principalul beneficiar

Șeful de post consular

Funcționarii consulari / angajații consulari ; membrii

3.Evaluati continutul juridic al imunitatilor si privilegiilor consulare

Imunitătile consulare sint acele drepturi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de către statul
de reşedinţă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaţi de la jurisdicția locală. Imunitatea acordată posturilor
consulare poartă character funcțional, şi este de drept procesual.

a) Imunitatea de jurisdicție penală. Spre deosehire de diplomati, care heneficiază de imunitatea de

jurisdictie penală absolută a statului acreditar, funcţionarii consulari şi angajatii consulari se bucură doar de
intunitatea de jurisdiclie penală funclională şi nu pot fi chemaţi in fata autorităţilor judiciare şi
administrative ale statului de reședinţă pentru actele săvirsite in exercitarea funcțiilor (art. 43);

h) imunitatea de jurisdicţie civilă. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari se hucură de imunitatea de

jurisdiciie civilă funcțională, care este chiar mai mică decit cea acordată personalului administrativ şi tehnic
al misiunilor diplomatice (art. 43);

c) Imunitatea de jurisdictie adminisimtivă

d) Imunitatea de depuncre a mărturici. Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari beneficiază de imunitate

funcțională de depunere a mărturiei, care se bazează pe faptul că, deşi ei pot fi chemați să depună mărturie
in cursul procedurilor judiciare sau administrative din statul de reşedintă, ei nu sint obligati să depună
mărturie asupra faptelor carc au legătură cu exercitarea funcțiilor şi nu sint ohligati să prezinte documentele
oficiale. (art. 44);

Privilegiile consulare sînt înlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reședințăunui post consular
sau personalului acestuia și constau în posibilitatea juridică de a se bucura de anumite beneficii și de a primi
anumite onoruri. În categoria de privilegii se încadrează scutirea de taxe și impozite, scutirea de taxe
vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali si de valiza
consulară.

31.Functiile misiunii diplomatice

1.Def. not de misiune diplom

Termenul „misiune diplomatică” este tratat în literatura de specialitate ca: grup constituit din
totalitatea persoanelor însărcinate cu funcţii diplomatice sau care asistă agentul diplomatic cu
îndeplinirea sarcinii; raport juridic bilateral de drept internaţional; sarcină încredinţată de statul
trimiţător agentului diplomatic; în sfârşit sensul care ne interesează – de organ al statului
trimiţător, instituţie permanentă şi distinctă de persoanele fizice care o constituie, acea instituţie
care preexista numirii agenţilor diplomatici şi continua să subziste chiar şi după ce misiunea
individuală a unuia dintre aceşti agenţi s-a încheiat.
2.Analizati structura unei misiuni diplomatice

3.Evaluati functiile misiunii diplomatice

 reprezentarea statului acreditant pe langa statul acreditar;

 ocrotirea intereselor statului acreditant, ale cetatenilor sai si persoanelor juridice avand
nationalitatea sa in statul acreditar, in limitele admise de dreptul
international;

 poarta tratative cu statul acreditar;

 se informeaza prin toate mijloacele licite de conditiile si evenimentele din statul acreditar si raporteaza despre
ele statului sau;

 promoveaza relatiile de prietenie si de cooperare intre cele doua state.

Misiunea diplomatica pe teritoriul statului de resedinta se bucura de imunitati si privilegii, dar are si obligatii
si anume:

 respectarea suveranitatii si a legilor statului acreditar;

 neamestecul in treburile interne ale statului.

32. Canalele international

1.Def. not.

Canalele sunt căi de comunicație maritime și internațională care leagă doua mări libere, ele mai sunt numite
canale interoceanice.

2. Analizati regimele de navigatie prin canalele international

Asupra canalului nu se aplică automat norma cutumiară de libertate a comunicărilor internaţionale.

Internaţionalizarea lui depinde numai de consimţămantul statului pe teritoriul căruia a fost construit,
care trebuie exprimat printr-o convenţie specială, incheiată cu alte state interesate. De aceea
regimul juridic de navigaţie prin canalele internaţionale nu este reglementat de Convenţia asupra
dreptului mării din 1982.
In prezent, se bucură de statutul juridic de canal internaţional, fiind reglementate prin
convenţii speciale, trei canale internaţionale: de Suez, Panama şi Kiel.
Canalul de Suez, Prin conventia de la Constantinopol din 29 octombrie 1888, sunt proclamate 3 principii cu
privire la regimul de navigație prin canal: egalitatea de tratament al tuturor navelor, libertatea de acces in
canal și neutralizarea canalului.

3.Evaluati regimul juridic a canalelor Suiez si Panama

Canalul SUEZ permite trecerea în ambele direcții a navelor între Europa și Asia, fără să mai fie
necesară înconjurarea Africii pe la vest. Înainte de deschiderea canalului în 1869, bunurile erau
uneori transportate între Marea Mediterană și Marea Roșie pe pământ.
De la deschidere, canalul Panama a avut un succes enorm, și este în continuare un element
indispensabil al navigației internaționale. Prin tratat, este reglementat regimul de navigatie prin
canal, prin care statul panamez se oblige să respecte libertatea de trecere în orice timp .
33. Teritoriul dip

1.Def,not

Teritoriul de stat reprezintă spaţiul geografic în limitele căruia un stat îşi exercită suveranitatea sa
deplină şi exclusive şi este alcătuit din suprafeţe terestre, acvatice şi marine, din solul, subsolul şi spatild
aerian.

2.Clasificati teritoriul cu regim special

3. Formulati modalitatile legale de teritoriu in dip

Teritoriul din punctul de vedere al regimului juridic, se imparte in trei categorii:

a)teeit eeiel statelor care se aIlă sub suveonitatea lor;

b) teritorii cu regim international nesupuse suveranităţii statelor;

c) teritorii cu regimuri juridice comhinate.

Teritoriul de stat reprezintă una din premisele materiale naturale de existenţă a statului ca subiect principal
al dreptului internaţinnal. Regimul juridic al teritoriului de stat este reglementat prin legislaţia naţională a
fiecărui stat, in temeiuil suveranităţii sale, cu luarea in considerare si a prevederilor dreptului international.
Teritoriile cu regimuri internationale nesupuse suveranităţii statelor includ: zona internaţională a spatiilor
submarine, spaţiul cosmic şi corpurile ceresti, marea liberă şi Antarctica. Regimul juridic al acestor spaţii
este reglementat de principii si norme de drept internaţional. La Baza acestui regim stă conceptul de res
communis omnium, ceea ce inseamnă patrimoniu comun al intregii omeniri. Aceste spatii sunt deschise
folosirii de către toate statele şi popoarele, in conditii de egalitate şi numai in scopuri paşnice.

Teritoriile cu regimuri juridice combinate sunt acele spatii asupra cărora acţionează in acelaşi timp normele
dreptului internaţional şi normele dreptului intern. Aceste teritorii cuprind: a) zona contiguă; h) zona
economică exclusivă; c) platoul continental.

34. Platoul continental

1.Def not.

Platoul coniinental reprezintă, din punct de vedere geologic, prelungirea naturală a ţărmului care coboară in
pantă uşoară sub apele mării până la marginea continentală, unde adâncimea este de 150-200 m, dincolo de
care incepe panta continentală şi marile adăncimi. Din punct de vedere juridic, platoul continental
reprezintă fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul acestuia, dincolo de limita exterioară a mării teritoriale, in
larg, pănă la o distantă, de regulă, de 200 de mile, măsurate de la linia de bază de la care se măsoară lăţimea
mării teritoriale.

2. Analizati istoricul codificarii institutiei platoului cont.

Convenția asupra platoului continental, încheiată la Geneva la 29 aprilie 1958

Estimati dr. statului riveran ca drepturi exclusive in exploatarea si exploararea platoului continental
Potrivit art.2 al Conventiei, Statul riveran exercită drepturi suverane asupra platoului continental în
scopul exploatării acestuia și exploatării resurselor sale naturale.
Drepturile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol sînt exclusive în sensul că dacă Statul
riveran nu explorează platoul continental sau nu exploatează resursele sale naturale nimeni nu
poate să întreprindă astfel de activități și nici să revendice drepturi asupra platoului continental
fără consimțămîntul expres al Statului riveran.
Drepturile Statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupația efectivă sau fictivă
precum și de orice declarație expresă.
Art.4 : Statul riveran nu poate împiedica punerea sau întreținerea de cabluri sau de conducte
petroliere submarine pe platoul continental, excepție făcînd dreptul său de a lua măsuri raționale
pentru explorarea platoului continental și exploatarea resurselor sale naturale. ….. dreptul Statului
riveran de a exploata subsolul prin săparea de tunele, oricare ar fi înălțimea apelor de deasupra
subsolului.
35. Strimtori internat.

1.Def not. De strimtori internat. ca cale maritima

Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaţională este

definită ca o porţiune de mare stransă intre două spaţii terestre care pune in comunicare două
alte mări. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu sunt luate in consideraţie de dreptul
internaţional decat dacă ele „servesc navigaţiei internaţionale. Astfel articolul 37 din Convenţia
din 1982 fixează două criterii cumulative pe care se fundamentează definiţia:
1. stramtoarea pune in comunicare o zonă maritimă unde navigaţia este liberă – mare liberă
sau zona economică exclusivă şi o altă zonă avand acelaşi caracter,
2. stramtoarea trebuie să servească navigaţiei internaţionale. ; o cale naturala.

2. Analizati dr. de trecere prin strimatori internat.

convenţia stabileşte două moduri distincte de trecere prin stramtorile

internaţionale:
1. dreptul de trecere in tranzit şi
2. pasajul inofensiv.
Prin trecere în tranzit se inţelege exercitarea libertăţii de navigaţie şi de survol numai in
scopul unui tranzit continuu şi rapid prin stramtoare, intre o parte a mării libere sau o zonă
economică exclusivă şi o altă parte a mării libere sau zonă economică exclusivă. Dreptul de trecere
in tranzit este recunoscut navelor şi aeronavelor tuturor statelor fără piedici, cu restricţia că acest
drept nu se extinde asupra stramtorilor formate intre teritoriul continental al unui stat şi o insulă
aparţinand acestui stat, dacă există de-a lungul insulei o rută prin marea liberă sau o zonă
economică exclusivă de comoditate comparabilă. In acest caz, cerinţa continuităţii şi a rapidităţii
tranzitului, totuşi, nu interzice trecerea prin stramtoare pentru a ajunge la teritoriul unui stat riveran,
a-l părăsi sau a ieşi de acolo, sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul acestui stat.
Pasajul inofensiv se aplică stramtorilor folosite pentru navigaţia internaţională, dar care leagă
marea teritorială a unui stat şi o parte a mării libere sau o zonă economică exclusivă a altui stat sau
care sunt formate intre teritoriul continental al unui stat şi o insulă aparţinand acestui stat, dacă
există de-a lungul insulei o rută prin marea liberă sau o zonă economică exclusivă de comoditate
comparabilă. Exercitarea dreptului de trecere inofensivă prin aceste stramtori nu poate fi
suspendată.

3. Formulati regimul juridic de strimtooarea Marii Negre.

Prima reglementare internatională cu privire la regimul de navigatie in Marea Neagră şi implicit prin
stramtori datează odată cu Tratatul de pace de la Kuciuk-Kanardji din 1774, incheiat intre Rusia şi Turcia,
cand Rusia devine co-riverană la Marea Neagră. Prin acest tratat, Turcia recunoaşte pasajul liher al navelor
comerciale ruseşti. Ulterior, prin Tratatul de la Adrianopol din 1829, această libertate se extinde asupra
tuturor navelor comerciale indiferent de pavilion, care gradual se extinde şi asupra navelor militare ruseşti
prin Tratatul ruso-turc de la Unkiar-Skelessi din 1833, ca apoi să fie interzisă pentru toate navele militare, cu
excepţia celor turceşti, prin Tra-tatul multilateral de la Londra din 1871. După primul război mondial,
regimul juridic de navigaţie prin strămtori a fost reglementat prin Tratatul de la Lausanne din 1923,
dispoz.itiile căruia au fost revizuite şi inlocuite prin Con-venţia de la Montreux din 20 iulie 1936. Aceasta din
urmă este in vigoare şi in prezent. Cu ocazia Conferinţei de la Postdam din august 1946, URSS a cerut, fără
succes, revizuirea acestui tratat. Convenţia de la Montreux recunoaşte de principiu lihertatea de navigaţie şi
trecere prin strămtori, dar o conditionează pentru anumite situaţii: timp de pace , de război, ziua sau
noaptea, nave comerciale sau de război, nave ale statelor riverane la Marea Neagră sau ne-riverane.

36. Fluvii international

1. Def. not

Fluviile internationale, cursuri de apa care separa sau traverseaza teritoriile mai multor state si care sunt
navigabile pana la varsarea lor in mare.

2.Clasificati fluviile internat. conform regimului juridic

- Clasificare:

- Fluvii succesive care traverseaza teritoriul mai multor state; de exemplu: Dunarea pentru Germania,
Austria, Ungaria, Serbia si Muntene-gru, Romania.

- Fluvii contigue care separa teritoriile a doua state; de exemplu: Dunarea intre Slovacia si Ungaria, Serbia si
Romania, Bulgaria si Romania; Rinul intre Germania, Elvetia si Franta.

3.Formulati regimul juridic si navigatie prin Dunare.

- Evolutia regimului juridic al Dunarii

- Tratatul de pace de la Paris (1856), care a incheiat razboiul ruso-turc, stabileste regimul juridic general
privind navigatia pe Dunare, care prevedea navigatia libera pentru toate statele riverane si neriverane si
impartirea fluviului in doua sectoare: Dunarea fluviala si Dunarea maritima.

- Pentru Dunarea maritima a fost creata Comisia Europeana a Dunarii din care faceau parte: Anglia, Franta,
Prusia, Sardinia, Austria, Turcia, Rusia. Din comisie nu faceau parte Principatele Romane.
- Conferinta de pace de la Paris (2 august 1920 - 23 iulie 1921) reflecta noul raport de forte intre statele
europene la sfarsitul primului razboi mondial. Se adopta Conventia Dunarii care instituie un regim
international pe toata portiunea navigabila a Dunarii, de la Ulm pana la varsarea in mare.