Protectia concurentei in Romania si UE

1
 Cuprins

Cuprins.............................................................................................................................................2
1. Continutul concurentei: concept, rol, protectia concurentei economice......................................3
1.1. Concept.................................................................................................................................3
1.2. Rol.........................................................................................................................................3
1.3. Protectia concurentei economice..........................................................................................4
2. Prevederi privitoare la protectia concurentei in Romania...........................................................7
3. Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale Uniunii Europene.........................................12
4. Studiu de caz: Armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene in domeniul
concurentei.....................................................................................................................................17
4.2. Concordanta politicii de concurenta Romaniei cu cea Uniunii Europene..........................18
CONCLUZII..................................................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................21

2
 1. Continutul concurentei: concept, rol, protectia concurentei economice

1.1. Concept

Concurenta reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viata economica, dar si

pentru viata sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat si
existenta oamenilor. Este cert ca omul, de cand se naste si pana moare, va incerca sa se adapteze
mediului natural, social si economic in care traieste, ceea ce presupune ca va trebui sa cunoasca
ce inseamna competitia. In primul rand, va concura cu sine insusi, pentru a-si depasi limitele si
pentru a se situa intr-o pozitie favorabila in societate. Apoi, va trebui sa concureze cu alti
competitori, evidentiindu-si anumite abilitati, care ii vor permite situarea pe o pozitie
avantajoasa.
Daca ne referim la sfera economica, un agent economic va trebui sa se raporteze
permanent la ceilalti competitori de pe piata, jocul competitiei fiind cel care va determina locul
competitorilor in cadrul pietei. Este cert faptul ca nu hazardul va fi cel care va determina aceasta
pozitie ocupata in cadrul unei piete, ci toate resursele si competentele de care dispune un agent
economic si pe care le utilizeaza in lupta pentru castigarea unei pozitii dominante pe piata.

1.2. Rol

Functionalitatea si functionarea economiei de piata, bazate pe libera initiativa si

concurenta exclud posibilitatea planificarii centralizate, de catre o instanta „superioara” a
activitatii operatorilor economici. Intreprinzatorii isi stabilesc individual, sub imperiul propriilor
interese si al restrictiilor impuse de piata, atat obiectivele cat si modalitatile de actiune pentru
indeplinirea lor. Pe masura dezvoltarii economice, rationamentul bazat pe cerinta de „a se
consuma ceea ce se produce” este inlocuit cu altul, diametral opus, care porneste de la
necesitatea de „a se produce ceea ce se consuma”. Aceasta schimbare determina intreprinzatorii
ca in optiunile privind domeniul de plasare a capitalului si in deciziile privind cresterea si
diversificarea productiei sa se porneasca de la analiza situatiei concurentiale pe piata corelata cu
dinamica previzibilt a marimii si structurii cererii de consum. Prin urmare, fiecare agent
economic se afla intr-o competitie permanenta pentru acapararea clientelei, competitie care, prin
formele si domeniile in care se desfasoara, reprezinta tocmai esenta si formele de concretizare a
concurentei economice.1

1
Fung, Victor: FUNG, William - “Concurenta intr-o lume plată”, Editura Publică, Bucuresti, 2009
3
 Asemenea competitiei din alte sectoare de activitate (sport, invatamant, cercetare etc.) si
concurenta economica reprezinta factorul suprem de stimulare a performantei. In acest caz insa,
performanta se concretizeaza in a asigura cel mai bun mod de alocare a resurselor, optimizarea
gradului de valorificare a acestora, sporirea profitabilitatii capitalului investit, imbunatatirea
calitatii si diversificarea produselor si serviciilor, evolutia pozitiva a preturilor, satisfacerea mai
buna a cerintelor de consum.
In economia de piata, concurenta reprezinta motorul dezvoltarii economice.
De intensitatea si acuratetea acesteia depind dinamismul, gradul de viabilitate si de
sanatate ale economiei.
Afectarea negativa a concurentei are consecinte nefaste atat asupra modului de alocare si
utilizare a resurselor economice cat si asupra calitatii vietii, consumatorii avand la dispozitie mai
putine posibilitati de optiune privind diversitatea, calitatea si preturile bunurilor si serviciilor.
Punerea in valoare a virtutilor concurentei, precum si prevenirea sau atenuarea unor
posibile efecte nedorite ale acesteia impun promovarea unor politici si legislatii specifice,
cuprinzand un ansamblu unitar de principii, norme si instrumente de actiune pentru a asigura
buna functionare a pietei, asezarea acesteia pe criterii competitive si manifestarea sa ca parghie
esentiala de reglare a productiei sociale. In esenta, politica de concurenta si legislatia care o
concretizeaza au scopul:
- de a crea, dezvolta si consolida un mediu concurential normal;
- de a preveni manifestarea pe piata a unor practici anticoncurentiale, precum si sesizarea
si inlaturarea celor care nu au putut fi prevenite;
- de a preintampina crearea unor structuri in economie generatoare de posibile
manifestari anticoncurentiale.
Avand in vedere modalitatile posibile de distorsionare a concurentei pe piata, politica si
legislatia in domeniu vizeaza:
- acordurile restrictive si practicile concertate
- abuzul de pozitie dominanta
- concentrarile economice
- ajutorul de stat

1.3. Protectia concurentei economice

Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom, desi recunoaste rolul

pozitiv al concurentei si este adeptul liberei initiative, in strategiile comerciale care le
promoveaza este tentat adesea sa limiteze concurenta in domeniul sau, motivat fiind de faptul ca
4
lipsa concurentei reale pe piata pe care opereaza ii simplifica problemele cu care se poate
confrunta sau, cel putin, faciliteaza solutionarea lor. Aceasta evidentiaza necesitatea indubitabila
a existentei unui cadru normativ adecvat care, prin continut si modalitati de actiune, sa garanteze
libera initiativa a intreprinzatorilor, autonomia realta a acestora si desfasurarea nestingherita a
concurentei.
In aara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin cu normele
comunitare in domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996, cu completarile si
modificarile ulterioare, republicata in Monitorul Oficial nr. 742 din 16 august 2005, precum si
legislatia secundara emisa in aplicarea acesteia. Totodata, in Romania, ca tara membra a Uniunii
Europene, sunt intrutotul si pe deplin aplicabile si reglementarile comunitare in domeniu, intre
care mentionam doar prevederile Tratatelor de instituire si, respectiv, functionare a Uniunii
Europene, care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul Consiliului (CE) nr.
1/2003 de punere in aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. 81 si 82 din Tratat”. In
materia concurentei legislatia comunitara este prevalenta in raport cu legislatia nationala iar prin
Regulamentul mai sus mentionat, autoritatile de concurenta nationale ale statelor membre
au fost investite cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice din Tratat.
Existenta unor reglementari in domeniul concurentei, oricat de riguroase si cuprinzatoare
ar fi acestea, nu pot garanta prin sine insasi functionalitatea economiei de piata, prevenind orice
manifestare care ar putea avea drept scop sau efect impiedicarea, restrictionarea sau
distorsionarea concurentei si afectarea climatului concurential. Prin urmare, se impune cu
necesitate existenta unei institutii, a unei autoritati investite prin lege pentru a veghea la
respectarea regulilor specifice.
In Romania acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze ca
autoritate administrativa autonoma in domeniul concurentei.
Modul de organizare, obiectivele, competentele, atributiile si procedurile sale de lucru,
inclusiv masurile pe care le poate dispune si sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de
incalcarea prevederilor legislatiei in domeniul de competenta sunt precizate in Legea
concurentei nr. 21/1996, republicata (Capitolele IV – VI, art. 16-62) si legislatia secundara emisa
in aplicarea acesteia.
Consiliul Concurentei reprezinta o institutie care, prin misiunea si rolul specific, se
situeaza in randul autoritatilor nationale de prim rang, fiind chemata sa asigure buna functionare
a mecanismelor pietei. In acest scop, Consiliul Concurentei:
- vegheaza la respectarea „regulilor jocului pe piata”;
- sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal;
- promoveaza cultura concurentei;
5
 - isi consolideaza pozitia „de arbitru” fata de toti actorii mediului economic.
Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei in exercitarea rolului sau specific au o
dubla dimensiune: una preventiva si una corectiva.
Dimensiunea preventiva consta in monitorizarea pietelor si supravegherea
comportamentului agentilor economici astfel incat prin interventiile sale sa evite denaturarea in
mod semnificativ a concurentei pe piata si in implicarea activa in procesul legislativ putandu-se
opune adoptarii oricaror reglementari juridice care contin prevederi anticoncurentiale.
Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si mentinerea
unui mediu concurential eficient, atat prin inlaturarea practicilor care prejudiciaza concurenta
promovate de unii agenti economici, asociatii de agenti economici si/sau autoritati cat si prin
identificarea prevederilor din actele normative si/sau administrative care au sau pot avea efecte
negative asupra competitiei si interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor.

6
 2. Prevederi privitoare la protectia concurentei in Romania

Elementele necesare functionarii corecte a pietelor in Romania si-au gasit expresie in

prevederile legii Concurentei nr.21/1996.
Legea Concurentei reglementeaza :
- intelegerile si practicile concertate;
- abuzul de pozitie dominant;
- controlul concentrarilor economice.
Legea Concurentei prevede ca sunt interzise orice intelegeri intre agentii economici si
practici concertate care pot afecta concurenta pe piata Romaniei sau pe o parte a acesteia, in
special cele care urmaresc:
- “ fixarea concertata in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de
cumpsrare, a tarifelor a rabaturilor, a adaosurilor, precum si a oricaror alte conditii comerciale;
- limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor;
- impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul territorial,
al volumului de vanzari si achizitii ori pe alte criterii;
- aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii
echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei , un dezavantaj in pozitia concurentiala;
- conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze
stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu
au legatura cu obiectul acestor contracte;
- participarea, in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de
concurs de oferte;
- eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata
si a libertatii exercitarii concurentei de catre alti agenti economici, precum si intelegerile de a nu
cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.”2
Nu trebuie uitat faptul ca exista prevazuta in lege si posibilitatea acordarii de exceptari a
unor practici comerciale.
Legea spune ca detinerea unei pozitii dominante pe piata din Romania nu este interzisa,
ci doar abuzul de pozitie dominanta prin recurgerea la fapte anticoncurentiale.
Concentrarile economice sunt interzise, daca creaza sau intaresc o pozitie dominanta,
care prin exploatarea de o maniera abuziva conduce sau ar putea conduce la restrangerea sau
denaturarea semnificativa a concurentei.

2
Legea Concurentei nr 21/1996, capitolul II, articolul 5

7
 Concentrarile economice pot fi admise ca si in cazul pozitiei dominante, daca indeplinesc
o serie de conditii vizand cresterea eficientei economice si a competitivitatii economice.
Operatiunea de concentrare are loc atunci cand :
- doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;
- una sau mai multe persoane detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic
ori unul sau mai multi agenti economici dobandesc , direct sau indirect, controlul asupra unuia
sau mai multor agenti economici
Operatiunile de concentrare economica se apreciaza dupa urmatoarele criterii :
- necesitatea de a mentine si a dezvolta concurenta pe piata romanesca
- cota de piata detinuta de catre agentii economici in cauza, puterea lor economica si
financiara
- alternative disponibile pentru furnizori si utilizatori
- tendinta cererii si ofertei pentru bunurile si serviciile in cauza
- masura in care sunt afectate interesele beneficiarilor sau ale consumatorilor
- contributia la progresul tehnic si economic
Pentru a descuraja recurgerea la practice anticoncurentiale de catre agentii economici,
Legea Concurentei prevede anumite sanctiuni.
Constituie contraventii urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite astfel incat sa fie
considerate infractiuni:
- incalcarea de catre persoanele fizice a interdictiilor prevpzute la articolul 36 din
Legea nr 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si a
societatilor comerciale
- oferta serviciilor de catre salariul exclusiv al unui concurent ori acceptarea unei
asemenea oferte
- dezvaluirea de catre salariatul unui comerciant a unor date secrete privind activitatea
acestuia, catre un concurent
- incheierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau
executarea unor prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor
cumparatori, cu care comerciantul ar urma sa incheie contracte asemanatoare
- incheierea de contracte prin care cumparatorul ar urma sa primeasca un premiu, care
depinde exclusiv de o tragere la sorti sau de hazard
- comunicarea sau raspandirea in public de catre un comerciant , de afirmatii
mincinoase asupra unui concurrent sau marfurilor sale, afirmatii de natura sa dauneze bunului
mers al intreprinderii

8
 - comunicarea facuta confidential este socotita un act de concurenta neloiala numai cand
autorul comunicarii stia ca faptele nu corespund adevarului
- oferirea, promiterea sau acordarea de daruri sau alte avantaje salariatului unui
comerciant, sau reprezentantilor acestuia, pentru care prin purtare neloiala sa poata afla
procedeele sale industriale, pentru a cunoaste sau a folosi clientela sa , ori pentru a obtine alt
folos pentru sine ori pentru alta persoana in dauna unui concurent
- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta
clientela in cadrul functiilor detinute anterior la acel comerciant
- concedierea unor salariati sau unui comerciant, in scopul infiintarii unei societati
concurente care sa capteze clientii acelui comerciant sau angajarea salariatilor unui comerciant in
scopul dezorganizarii activitatii sale
Infractiuni de concurenta neloiala sunt :
- intrebuintarea unei firme, unei embleme, unor desemnari speciale sau a unor ambalaje
de natura a produce confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant
- producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare a unor
marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de investitii, originea si caracteristicile
marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului, in scopul de a
induce in eroare pe ceilalti comercianti si pe beneficiari
Legea Concurentei prevede sanctiuni care au ca scop descurajarea recurgerii la practicile
anticoncurentiale.
Pentru aplicarea acestei legi si tinand cont de acquis-ul comunitar in materie de
concurenta, Consiliul Concurentei a adoptat la 28 februarie 1997 un set de Regulamente si
instructiuni, aplicabile, incepand cu data de 6 martie 1997 :
- Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice
- Regulamentul pentru aplicarea prevederilor articolelor 5 si 6 din Legea Concurentei
privind practicile anticoncurentiale
- Regulamentul privind acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii de
asociere ori practici concertate de la interdictia prevazuta in articolul 5 (1) din Legea
Concurentei nr.21/1996, prin care erau stabilite categoriile de intelegeri exceptate:
• acorduri pentru distributie exclusive;
• acorduri pentru cumparare exclusive;
• acorduri de cercetare dezvoltare;
• acorduri de specializare;
• acorduri pentru transfer de tehnologie si/sau know-how;

9
 • acorduri de franciza;
• acorduri de distributie, service si piese de schimb in perioada de gratie si postgratie,
pentru autovehicule;
• acorduri indomeniul asigurarilor.
- Instructiuni cu privire la definirea pietei relevante in scopul stabilirii partii substantiale
de piata;
- Instructiuni cu privire la calcularea cifrei de afaceri in cazurile de comportament
anticoncurential prevazute la articolul 5 si 6 din Legea Concurentei si cazurile de concentrare
economica.
Prin adoptarea noului Regulament privind autorizarea concentrarilor economice (MO nr.
591 bis/ 9.08.2002), care a intrat in vigoare la data publicarii, s-a avut in vedere atat preluarea
acquis-ului in materie de concentrari cat si valorificarea experientei acumulate de Consiliul
Concurentei dupa 5 ani de control al concentrarilor economice.
Regulamentul cuprinde precizari menite sa clarifice atat obligaiile Consiliului
Concurentei cat si pe cele ale partilor implicate:
- termenul in care o operatie de concentrare economica trebuie sa fie notificata
Consiliului Concurentei, fiind precizat momentul in care incepe sa curga termenul de notificare;
- procedura care trebuie urmata pentru obtinerea permisiunii de prezentare a unei
notificari in forma simplificata;
- termenul in care Consiliul Concurentei poate solicita completarea unei notificari
incomplete;
- sunt enumerate, exemplificativ, masurile ireversibile care nu pot fi luate de catre
partile implicate intr-o operatiune de concentrare economica inainte de obtinerea autorizarii
Consiliului Concurentei.
Pentru asigurarea armonizarii complete cu acquis-ul comunitar in acest domeniu si
pentru aplicarea in Romania a unor mecanisme similare celor din UE, Consiliul Concurentei are
in vedere:
- adoptarea unor instructiuni privind remediile care se solicita in cazul autorizarii
conditionate a unor concentrari economice;
- completarea Regulamentului Consiliului Concurentei privind autorizarea
concentrarilor economice cu prevederile privind procedura simplificata de analiza a
concentrarilor economice precum si urmarirea si adaptarea la noua politica comunitara privind
autorizarea operatiei de concentrare economica.

10
 Dupa 5 ani de aplicare a “Regulamentului privind acordarea exceptarii pe categorii de
intelegeri, decizii ori practice concertate, de la interdictia prevazuta la articolul 5 aliniatul 1 din
Legea Concurentei nr.21/1996” s-a simtit nevoia unei imbunatatiri a claritatii si transparentei
reglementarilor cu privire la aplicabilitatea articolului 5 din Legea Concurentei.
Astfel s-a impus adoptarea de catre Consiliul Concurentei a unor noi reglementari:

Legislatia romaneasca Acquis-ul comunitar preluat

Regulamentul de aplicare a Regulamentul Comisiei (CE) nr.2790/1999 din 22
art.5 aliniatul 2 din Legea decembrie 1999 privind aplicarea art.81 (3) din
Concurentei nr.21/1996 in Tratat in cazul restrictiilor verticale si practicilor
cazul intelegerilor verticale concertate, OJ L 336, 29.12.1999

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1215/1999 din

10 iunie 1999 care amendeaza Regulamentul
Consiliului nr. 19/65/CEE din 2.03.1965, OJ L
148 , 15.06.1999

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1216/1999 din

10 iunie 1999 care amendeaza Regulamentul
nr.17/1962 primul regulament pentru
implementarea articolelor 81 si 82 din Tratatul de
la Amsterdam,OJ L 148, 15.06.1999
Instructiuni privind aplicarea Instructiunile comunitare privind intelegerile
art.5 dinLegea Concurentei verticale, OJ C 291/01, 13.10.2000
nr. 21/1996 in cazul
restrictiilor verticale
Regulamentul privind Regulamentul Comisiei (CE) nr. 2658/2000 din 29
exceptarea acordurilor de nov. 2000 privind aplicarea acordului 81,
specializare incheiate intre paragraful 3 din Tratat categoriilor de acorduri de
firme concurente de la specializare OJ L 304, 5.12.2000
interdictia prevazuta la art.5
(1) din Legea Concurentei
Regulamentul privind Regulamnentul Comisiei (CE) nr. 2659/2000 din
exceptarea acordurilor de 29.11.2000 privind aplicarea art.81, paragraful 3
cercetare-dezvoltare de la din Tratat categoriilor de acorduri de cercetare-
interdictia prevazuta la art.5 dezvoltare, OJ L304 , 5.12.2000
11
 (1) din Lege
Instructiuni privind aplicarea Instructiuni comunitare privind aplicarea art.81
art.5 din Legea Concurentei din Tratatul CE acordurilor de cooperare pe
acordurilor de cooperare pe orizontala, OJ C 3/02 , 6.01.2001
orizontala

Prin amendarea pana la 1 ianuarie 2004, a Legii Concurentei nr. 21/1996 se asigura :
- abrogarea cerintei notificarii pentru intelegerile, deciziile si practicile concertate care
se incadreaza intr-o categorie exceptata;
- alinierea pragurilor si a criteriilor pentru notificarea concentrarilor economice la
practica comunitara ;
- modificarea sistemului de sanctiuni de la unul in sume fixe la unul procentual ;
- diminuarea posibilitatii Consiliului Concurentei de a actiona discretionar in domeniul
concentrarilor economice prin eliminarea prevederilor privind interventia dupa realizarea unei
operatiuni de concentrare economica in conditiile art.51 (3) din Legea Concurentei;
- cadrul necesar pentru continuarea procesului de armonizare legislative prin preluarea
completa a prevederilor comunitare in materie de concentrari economice , prin formularea unei
politici similare cu cea a UE fata de intreprinderile care distorsioneaza grav concurenta si prin
elaborarea legislatiei secundare sectoriale.

3. Prevederi in domeniul protectiei concurentei ale Uniunii Europene

12
 Ratiuni care justifica o politica a concurentei la nivelul UE. Acestea pot fi sintetizate
astfel:
- Economia UE este, indubitabil, o economie de piata, iar concurenta este o componenta
a pietei;
- Economia Europeana se construieste avand o Piata Interna, unica, cu cele patru
libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor."In cadrul Pietei Interne,
competitia este un mijloc de a realiza o dezvoltare economica armonioasa si echilibrata,
sustenabila, neinflationista, respectand mediul , cu un grad ridicat de convergenta a
performantelor economice, un grad ridicat de ocupare a fortei de munca si a protectiei sociale, cu
ridicarea standardului de viata, cu coeziune economica si sociala" (TEC Art.2)
- In conditiile economice actuale, concurenta nu se mai limiteaza la spatiul national sau
chiar regional, ci devine concurenta la nivel global
Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele:
- Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii resurselor in
functie de cele mai avantajoase conditii;
- Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii (SMEs), care contribuie la mentinerea unui
mediu competitive;
- Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;
- Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;
- Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata concurentei in
plan global.
Se poate spune ca UE practica o politica mixta a concurentei, in care se au in vedere
ambele obiective: protejarea consumatorilor si a firmelor mici, dar si favorizarea dezvoltarii
firmelor in context global.Comisia Comunitatii Europene, prin Directia Generala pentru
Concurenta (DG IV), are atributii in privinta aplicarii legislatiei in urmatoarele domenii:
I)Comportamentul intreprinderilor; II).Interventiile statului.
I. Comportamentul firmelor se refera la:
A) incheierea unor intelegeri secrete anticoncurentiale (anti-collusion) (Art. 81 si 82 ale
Tratatului asupra Comunitatii Europene; Art. 65 al Tratatului asupra CECO).
Sunt interzise, conform art. 81 (ex. Art. 85), toate intelegerile - pe orizontala sau/si
verticala intre intreprinderi, cartelurile si practicile care au ca obiect sau efect ocolirea,
restrictionarea sau distorsionarea concurentei in cadrul Pietei Comune, respectiv, in prezent, al
Pietei Interne, si care pot afecta comertul intre statele membre. Asemenea intelegeri sau practici
pot imbraca urmatoarele forme:

13
 - fixarea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare sau a oricaror
altor conditii de comercializare (discount si conditii de creditare);
- intelegeri de impartire a pietelor;
- atitudine discriminatorie fata de anumiti clienti aflati in concurenta cu altii, ceea ce
provoaca celor discriminati un dezavantaj competitiv;
- boicotul colectiv, adica intelegere intre firme pentru a restrictiona intrarea unor
potentiali concurenti sau a forta iesirea de pe piata a unor competitori;
- impunerea in contracte a unor obligatii suplimentare, si anume, de a cumpara si alte
produse, o data cu produsul care face obiectul contractului (asa-numitele "contracte legate").
Aceasta se intampla mai ales atunci cand cererea de un anumit produs este acoperita de un singur
ofertant (cazul unor produse de marca).
Exceptii pot fi admise doar atunci cand se dovedeste, dupa o examinare caz cu caz, ca
respectiva cooperare are efecte pozitive pentru productie sau comercializare si pentru
consumatori
B) Abuzul de pozitie dominanta pe piata (care permite un comportament abuziv: practici
comerciale anticoncurentiale).
Abuzul de pozitie dominanta poate lua forme precum:
- promovarea de catre firma a unor politici care ameninta intrarea in domeniu a unor noi
competitori sau dezvoltarea producatorilor existenti;
- conditii diferite, discriminatorii, aplicate diferitilor parteneri comerciali la tranzactii
similare; impunerea directa sau indirecta de preturi de cumparare sau a altor practici comerciale
incorecte;
- in absenta concurentei, firma poate restrictiona productia sau ajusta preturile
produselor sale, in detrimentul consumatorilor;
- limitarea productiei, a pietelor, a dezvoltarii tehnice, prejudiciind astfel, consumatorii;
- refuzul de a vinde marfuri unui anumit client;
- modificarea structurii competitive a unei piete prin achizitionarea de firme.
C) Fuziunile si achizitiile care duc la monopoluri:
Art.82 (ex.86) a Tratatului de la Roma se refera la fuziuni ca metoda care permite
intarirea pozitiei dominante a unei firme. Piata Interna a produs o reorganizare industriala, in
conditiile unei noi dimensiuni a pietei, in special in domeniile de varf. Doua laturi ale
fenomenului concentrarii s-au avut in vedere:
1. Concentrarea devine o conditie a sporirii competitivitatii industriei, facand posibila
finantarea cercetarii si inovarii.

14
 2. In conditiile EC, concentrarea este impulsionata si de nevoia sporirii competitivitatii
externe, in fata concurentei firmelor, de mari dimensiuni, in special americane si japoneze.
Important: se impunea reglementarea controlului comunitar asupra unui asemenea
fenomen prin definirea noilor dimensiuni ale firmelor; controlul asupra dimensiunii firmelor
rezultate din fuziuni sau achizitii. In iunie 1997, reglementarea 4064/1990 privind fuziunile si
achizitiile a fost revizuita (pusa in aplicare in martie 1998). Pe baza acestei celei mai recente
revizuiri, se considera ca o fuziune intra sub controlul Comisiei daca cifra sa de afaceri are
anumite dimensiuni.
In general, legislatia privind concurenta care trateaza intelegerile, abuzul de pozitie
dominanta si concentrarile economice, urmeaza, asa cum s-a apreciat si in ultimul Raport de
evaluare asupra progreselor inregistrate de Romania, linia legislatiei Comunitatii: art.81 si 82 din
Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se
reflecta in Legea concurentei;Regulamentele CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul
concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor
economice adoptat de Consiliul Concurentei. Au fost de asemenea adoptate in acelasi spirit,
Regulamentul privind exceptarea pe categorii de intelegeri, decizii ori practici concertate;
Regulamentul de organizare, functionare si procedura al Consiliului Concurentei; Instructiuni cu
privire la calculul cifrei de afaceri si Instructiuni pentru definirea pietei.
Contextul dinamic al evolutiei economiei romanesti obliga la o permanenta evaluare a
necesitatii de adaptare a prevederilor acestor acte normative – de ex. Inflatia sau deprecierea
monedei nationale necesita reevaluarea pragurilor de minimis in cazul notificarii concentrarilor
economice si in cazul exceptarilor de la prevederile legii. Pe de alta parte este necesara
transpunerea in legislatia romaneasca a noilor reglementari comunitare in domeniu.
D) Cazul intreprinderilor publice3
Domeniul utilitatilor - apa, energie (gaz, electricitate), transport feroviar, comunicatiile –
traditional au apartinut statului sau, altfel spus, intreprinderilor publice, avand practic monopolul
respectivelor domenii. Asemenea intreprinderi publice au necesitat masive subventionari din
partea statului, modul lor de administrare si functionare ducand la ineficienta.
- Nevoia deschiderii lor catre concurenta. In acest sens, au fost aplicate masuri de
spargere a monopolurilor de stat, in primul prin dezintegrare verticala, prin separarea gestionarii
infrastructurii de serviciile posibil de prestat apeland la respectiva infrastructura (similar
separarii care s-a facut intre gestionarea aeroporturilor si serviciile prestate de diverse agentii,
nationale sau straine), privatizarea, armonizarea standardelor in domeniu.

3
Gavrilă, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea concurentei in UE”, Editura
Economică, Bucuresti, 2008
15
 - Primul domeniu al utilitatilor publice care s-a deschis concurentei si care a avansat cel
mai mult pe acest drum este cel al telecomunicatiilor. Progresul tehnologic a dus la aparitia unor
modalitati alternative de telecomunicatii (telex, telefonie mobila, posta electronica etc.) si la
dezvoltarea intr-un ritm incredibil a productiei si pietei echipamentelor aferente.
- Piata energiei era mai putin accesibila concurentei nu numai datorita monopolului
caracteristic acesteia, ci si aspectelor tehnice, infrastructura nefacand posibila furnizarea decat a
unui anumit tip de servicii.
- Treptat, politica comunitara s-a apropiat de liberalizarea piesei energiei prin masuri
precum transparenta pretului pentru gaz si electricitate catre utilizatorii industriali si cei casnici;
stabilirea de reguli comune pentru piata interna in domeniul electricitatii, si reguli comune pentru
piata interna in domeniului gazelor naturale. Prin aceasta, piata respectivelor utilitati se
liberalizeaza gradual.
E) Concurenta in domeniul achizitiilor publice
Achizitiile publice se refera la o piata de bunuri, servicii, lucrari pentru care utilizatorii-
institutii ale statului (sanatate, invatamant, institutii administrative centrale si locale, politie,
armata) sau intreprinderi publice, inclusiv cele din domeniul utilitatilor (transport,
telecomunicatii, apa, energie), incheie contracte publice cu furnizori - firme private sau publice,
nationale sau straine, plata facandu-se din fonduri nationale (bani publici, de la buget central sau
local) si/sau din fonduri straine, respectiv comunitare.
- Dimensiunea mare a pietei achizitiilor publice.
- Dominanta era filozofia protectiei furnizorilor nationali si excluderea concurentei.
- Deschiderea pietei cerea crearea conditiilor de concurenta pentru acordarea
nediscriminatorie a contractelor publice si pentru o cheltuire rationala a banilor publici.
- Initial- preferinta acordata producatorilor europeni (continutul in produse de origine
europeana sa fie de cel putin 50% sau, daca nu, pentru a castiga contractul, pretul ofertei sa fie cu
cel putin 3% mai mic fata de cel mai scazut pret de oferta din EC).
- Directivele comunitare au stabilit atribuirea contractelor in domeniul achizitiilor
publice exclusiv prin licitatii si pe baza unei anumite proceduri cu urmatoarele etape:
1. Anuntarea licitatiei in Supplement of the Official Journal si in versiunea electronica a
acesteia - Tenders Electronic Daily.Se arata: obiectul licitatiei; caietul de sarcini; conditii de
indeplinit de catre ofertanti; termenul de depunere a ofertelor. Se extind licitatile in forma
electronica
2. Desfasurarea licitatiei, in functie de forma acesteia: deschisa sau inchisa.

16
 4. Studiu de caz: Armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene in domeniul
concurentei

4.1. Procesul de armonizare a legislatiei si practicii in domeniul concurentei

In acest sens, prioritatile pe termen scurt sunt:

- intarirea capacitatii administrative a autoritatilor din domeniul concurentei si al
controlului ajutorului de stat pentru asigurarea unui mediu concurential capabil sa faca fata
fortelor pietei interne unice;
- pregatirea intensiva a personalului de specialitate;
- completarea cadrului legislativ si asigurarea unei aplicari efective legislatiei si a
politicilor in domeniul concurentei si ajutorului de stat;
- completarea cadrului legislativ in domeniul concurentei, prin adoptarea Regulamentului
privind aplicarea regulilor de concurenta in domeniul transporturilor, Regulamentului privind
acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor ori practici concertate de la
interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pentru transportul
maritim, Regulamentului privind acordarea exceptarii pe categorii de intelegeri, decizii ale
asociatiilor ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea
concurentei nr. 21/1996 pentru transportul aerian, Regulamentului privind acordarea exceptarii
pe categorii de intelegeri, decizii ale asociatiilor ori practici oncertate de la interdictia prevazuta
la art.5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 pentru sectorul telecomunicatiilor;
- continuarea procesului de armonizare legislativa in domeniul ajutoarelor de stat prin
adoptarea urmatoarelor regulamente: Regulament privind ajutorul de stat acordat societatilor
comerciale din zonele urbane defavorizate, Regulament privind ajutoarele de stat acordate sub
forma de garantii, Regulament privind acordarea ajutorului de stat pentru ocuparea fortei de
munca, Regulament privind Cadrul multisectorial referitor la ajutorul de stat regional pentru
proiecte mari de investitii.
- cresterea gradului de constientizare a publicului, a comunitatii oamenilor de afaceri, a
institutiilor publice cu privire la importanta aplicarii politicii concurentei si ajutorului de stat si
cu privire la rezultatele acestei aplicari prin promovarea actiunilor autoritatilor de concurenta
prin mass-media, editarea unor publicatii/reviste de specialitate, elaborarea si publicarea de
rapoarte de activitate ale institutiilor de concurenta.
Prioritatile pe termen mediu sunt:4

4
Iordache, I., “Noile orientări ale politicii în domeniul ajutorului de stat în tările Uniunii Europene”, Conjunctura
Economiei Mondiale, Anuarul IEM, 2002
17
 - evaluarea eficientei activitatii autoritatilor de concurenta, a structurii interne a acestora
si urmarirea permanenta a promovarii de actiuni in directia imbunatatirii capacitatii
administrative a Consiliului Concurentei si Oficiului Concurentei;
- asigurarea cu personal specializat conform organigramelor aprobate ale celor doua
institutii;
- continuarea completarii si modificarii cadrului legislativ in vederea aplicarii corecte si
efective a politicilor in domeniul concurentei si ajutorului de stat;
- evaluarea oportunitatii modificarii si completarii Legii concurentei nr. 21/1996 si a
Legii privind ajutorul de stat nr. 143/1999;
- elaborarea anuala a inventarului ajutoarelor de stat si a raportului privind ajutoarele de
stat acordate in Romania, precum si analiza schemelor existente de ajutor de stat si alinierea
celor incompatibile cu acquis-ul comunitar.

4.2. Concordanta politicii de concurenta Romaniei cu cea Uniunii Europene

In timpul negocierilor de aderare, capitolul de concurenta a fost unul dintre cele mai
dificile, in mare parte datorita impactului major al adoptarii imediate a regulilor comunitare din
domeniul ajutorului de stat asupra economiei romanesti. 5
Particularitatea acestui capitol a constat in faptul ca finalizarea negocierilor a depins nu
numai de existenţa unui cadru legislativ armonizat cu acquis-ul si de crearea institutiilor necesare
implementarii acestuia, ci si de dovedirea aplicarii corecte a legislatiei armonizate in domeniul
antitrust si al ajutorului de stat. Cu alte cuvinte, pentru a putea incheia negocierile la acest
capitol, Romania a trebuit sa demonstreze ca aplica acquis-ul comunitar inca din acel moment si
nu doar de la data aderarii, aşa cum este cazul celorlalte capitole. Aplicarea imediata si in
intregime a acquis-ului a fost impusa de necesitatea adaptarii companiilor romanesti, cu mult
inainte de data aderarii, pentru ca acestea sa faca fata presiunilor concurentiale ale Pietei Interne.
De asemenea, era imperativ ca Romania sa nu mai continue sa acorde ajutoare de stat, altele
decat cele permise de regulile europene, pentru a mentine pe piata agenti economici sau sectoare
care nu erau viabile.

5
Mosneanu, T., ”Concurenta: abordări teoretice si practice”, Editura Economică, Bucuresti, 2000
18
 CONCLUZII

Reforma politicii de concurenta in Romania a presupus practic transferul decizional catre

Comisia Europeana, institutia care are competente exclusive in ceea ce priveste politica de
concurenta in Uniunea Europeana. Astfel, incepand cu data aderarii Romaniei la UE, atribuţiile
de autorizare in domeniul ajutorului de stat au trecut de la Consiliul Concurentei la Comisia
Europeana.
Deşi metodologiile aplicate sunt adesea criticate, monitorizarea rapoartelor şi a
clasamentelor internaţionale are menirea de a contura o imagine mai clara asupra poziţiei
Romaniei in sistemul economic global in funcţie de eficienţa implementarii politicii
concurenţiale şi a efectelor generate asupra performanţelor mediului de afaceri. Obstacolele in
realizarea unor astfel de comparaţii nu sunt puţine: conţinutul eterogen al politicilor
concurenţiale, mecanismele diferite de implementare, tipul practicilor anticoncurenţiale
reglementate, listele de excepţii particulare etc. Cu atat mai grea se dovedeşte evaluarea
eficienţei combaterii practicilor anticoncurenţiale, strans dependenta de experienţa legiferarii, de
realitaţile economice şi politice ale fiecarui stat in parte.
Studiile de caz surprind cu mai multa acurateţe eficienţa implementarii legii concurenţei.
Insa diversitatea lor face imposibila o apreciere exhaustiva şi plauzibila a normalitaţii şi
corectitudinii mediului concurenţial. Astfel, instituţiile internaţionale creeaza un sistem de
indicatori agregaţi de percepţie, pornind de la chestionare adresate mediului de afaceri şi
specialiştilor, şi de la ponderarea lor cu nivele de incredere specifice. Ele permit, in final,
efectuarea comparaţiilor pe un grup vast de ţari.
Intuitiv, pare rezonabila concluzia ca, cu cat nivelul perceput al corupţiei este mai mare,
cu atat eficienţa implementarii legislaţiei concurenţei este mai scazuta. Insa unele analize
evidenţiaza contrariul.
O posibila explicaţie consta, aşadar, in ideea ca legislaţia concurenţei este subsumata
intereselor specifice ale unor grupuri, politicieni sau intreprinderi, şi nu funcţioneaza ca un
mecanism real de promovare a concurenţei pe o piaţa. Cert este ca legislaţia concurenţei nu
constituie un remediu impotriva corupţiei, aşa cum sugereaza uneori literatura de specialitate, ci
reforma juridica şi, in cazul nostru, buna funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate. Riscul
cel mai mare ramane ca legislaţia concurenţei sa fie captata de anumite grupuri de interese, in
opoziţie cu principiul fundamental al apararii concurenţei şi nu al concurenţilor.

19
 Concurenţii sunt agenţii economici cu care intra in competiţie orice intreprindere, intrucat
in economia de piaţa este indispensabila infruntarea pentru obţinerea unor condiţii avantajoase
de producere şi desfacere a bunurilor şi serviciilor, cu ţelul atingerii unor performanţe deosebite.
Concurenţa e factorul determinant, esenţial in succesul sau eşecul firmelor.
Concurenţa reprezinta un fenomen deosebit de important pentru viaţa economica, dar şi
pentru viaţa sociala, deoarece ea reprezinta factorul motor care motiveaza, atat afacerile, cat şi
existeţa oamenilor. Este cert ca omul, de cand se naşte şi pana moare, va incerca, sa se adapteze
mediului natural, social şi economic in care traieşte, ceea ce presupune ca va trebui sa cunoasca
competiţia. In primul rand va concura cu sine insuşi, pentru a-şi depaşi limitele şi pentru a se
situa intr-o poziţie favorabila in societate.
Apoi va trebui sa concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilitaţi, care ii
vor permite situarea pe o poziţie avantajoasa. Daca ne referim la sfera economica, un agent
economic va trebui sa se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţa, jocul competiţiei
fiind cel care va determina locul competitorilor in cadrul pieţei.
Concurenţa bancara din Romania ignora clientul. Adevarata concurenţa in domeniul
bancar ar trebui sa aduca mai multe in peisajul bancar romanesc, din perspectiva clientului
autohton.
Astfel:
 dobanzile şi comisioanele la credite ar trebui sa fie mai reduse;
 relaţia banca – client nu trebuie sa fie una de captivitate pentru acesta din urma, ci
una de fidelizare a lui;
 deservirea clienţilor trebuie sa fie prompta şi mai centrata pe client;
 contractele la credite ar trebui sa inceteze a mai fi criptice şi pline de capcane
pentru clienţi;
 produsele şi serviciile bancare trebuiesc diversificate şi imbunataţite;
 personalul bancar mai bine selectat şi instruit.
Concurenţa este o lupta dura, in care invinge intotdeauna cel mai bun.

20
 BIBLIOGRAFIE

1. Eduard Ionescu (coordonator), Alina Rotaru, Cristian Oprea, Alina Picu, Preţuri şi
Concurenţa – Editura Fundaţiei Romania de Maine, Bucureşti 2010;
2. Fung, Victor: FUNG, William - “Concurenta intr-o lume plata”, Editura Publica,
Bucuretti, 2009;
3. Gavrila, I., “Competitivitate si mediu concurential: Promovarea si protejarea
concurentei in UE”, Editura Economica, Bucuresti, 2008;
4. Ionescu, E. Haiduc, L., Preda, B., “Preturi si concurenta”, Editura Fundatiei
"Romania de Maine", Bucuresti, 2002.
5. Iordache, I., “Noile orientari ale politicii in domeniul ajutorului de stat in tarile
Uniunii Europene”, Conjunctura Economiei Mondiale, Anuarul IEM, 2002;
6. Legea concurenţei nr. 21/1996;
7. Mosneanu, T., ”Concurenta: abordari teoretice si practice”, Editura Economica,
Bucuresti, 2000;
8. Prisecaru, P., „Politici comune ale Uniunii Europene”, Editura Economica, Bucuresti,
2004;
9. www.euractiv.ro
10. www.consiliulconcurentei.ro
11. www.europa.eu

21