VIRUSOLOGIE GENERALĂ

MICROBIOLOGIE = Ramura biologiei ce studiază anatomia (formă, structură) și fiziologia

microbilor.

Microbii = Organisme foarte mici, dimensiunea lor fiind exprimată în microni.

* 1 micron = 1000 mm

* 1 milimicron = 1 000 000 000 mm

Clasificare microbi!

- PATOGENI – produc îmbolnăviri

- NEPATOGENI (SAPROFIȚI) – nu produc boala decât ocazional

Rol pozitiv al microbilor!

- FLORA INTESTINALĂ cu rol în sinteza vitaminelor din grupul B.

Ramurile microbiologiei!

- VIRUSOLOGIA – studiază virusurile

- BACTERIOLOGIA – studiază bacteriile
- MICOLOGIA – studiază ciupercile parazite
- PARAZITOLOGIA – studiază paraziții microscopici

BACTERII

- Microorganisme monocelulare vii, care au în codul genetic, atât acid ribonucleic (ARN),
cât și acid dezoxiribonucleic (ADN).
- Sunt acoperite de un perete celular constituit din polizaharide, proteine și lipide.
- Sunt mai mari de cel puțin 100 de ori decât un virus obișnuit.

VIRUSURI

- Agent patogen, alcătuit dintr-o parte centrală numită genom viral (ADN sau ARN) și o
teacă protectoare de natură proteică, capsida.

Page 1 of 18
 Scurt istoric al microbiologiei

- Știință relativ tânără, apărută în strânsă legătură cu dezvoltarea științelor naturii – fizică,
chimie;
- A contribuit la dezvoltarea biologiei, în special a geneticii;
- Contribuția la fabricarea vaccinurilor și antibioticelor, care au dus la diminuarea unor
epidemii precum ciuma, holera, febra tifoidă, etc.
- Inventarea microscopului, de către olandezul Antonie Van Leeuwenhock – 1632-1732
(începuturile microbiologiei)
- LOUIS PASTEUR (1822-1895) – întemeiatorul microbiologiei. A demonstrat rolul
microorganismelor în fermentația alcoolică și lactică. A introdus în practică vaccinul
antirabic, anticărbunos (*folosit împotriva antraxului) și tehnica sterilizării prin
pasteurizare.
- ROBERT KOCH (1843-1910) – medic german, a descoperit agenții etiologici ai
tuberculozei, antraxului și holerei. A utilizat pentru prima dată medii de cultură solide.
- ILIA MECINIKOV (1845-1916) – părintele imunologiei, a demonstrat existența
fagocitelor
- VICTOR BABEȘ (1854-1926) – primul tratat de microbiologie din lume, contribuind la
studiul turbării, al leprei, TBC-ului, holerei și difteriei. A descoperit peste 50 de microbi
și a anticipat prin cercetările sale descoperirea antibioticelor.
- IOAN CANTACUZINO (1863-1934) – creatorul școlii românești de microbiologie și de
medicină experimentală. A fondat în 1921 Institutul Cantacuzino.

Virusologie generală

!!! Virusologia (inframicrobiologia) – Știința care studiază virusurile (inframicrobii) și

afecțiunile provocate de aceștia.

- Primul virus – 1982 – Ivanocski – virusul mozaicului de tutun

- Următoarele decenii: variola, rabia, polimielita, hepatita virală, gripa, HIV

Caracteristici generale ale virusurilor

- Germen extrem de mici (microorganisme), foarte puțin evoluați, cu organizare

rudimentară.
- Lipsiți de enzime proprii.
- Nu are capacitate de autoreproducere, este multiplicat de celula parazitată.

Page 2 of 18
 Particularități

- Dimensiuni foarte mici – 18-400 nm – vizibili doar cu microscopul electric

- Posedă un singur tip de acid nucleic: ADN sau ARN
- Sunt paraziți intracelulari
- Înmulțirea virusurilor – replicare
- Funcție specifică – fiecare virus provoacă o anumită boală
- Fiecare virus prezintă o structură antigenică specifică. Omul și animalele infectate cu un
virus, produc anticorpi specifici iar imunitatea dobândită este solidă și de lungă durată.
- Insensibili la antibioticile uzuale

Virion = virus = corpuscul elementar = corpuscul viral

Definiție!!

Unitatea virală, morfofuncțională, completă, intactă, infecțioasă, cu diametrul cuprins

între 18-400 nm, capabil să infecteze bacterii, plante, animale, omul.

Se găsesc extracelular:

- Înainte de a infecta celula gazdă

- După ce s-au ansamblat și au fost eliberați din celula în care s-au multiplicat.

Dimensiuni:

- 18 – 30 nm – PARVOVIRIDAE - PARVOVIRUS, PICORNAVIRIDAE

- 40 – 80 nm – ROTAVIRUS, V. RUBEOLOS, V. HEPATITEI B, V. HEPATITEI C
- 90 – 200 nm – POXVIRIDAE - V. VARIOLIC
- Peste 900 nm lungime, diametru 80 nm – FILOVIRIDAE (Ebola)

1. VIRION = Virus infecțios matur, reprezintă unitatea morfofuncțională a virusurilor

2. VIRUSUL VEGETATIV = Virion fără capsidă, multiplicat în celula gazdă
3. PROVIRUSUL = Genom viral integrat în cromozomul celulei gazdă, multiplicându-se în
sincron cu aceasta.

Page 3 of 18
 Morfologia virusurilor

1. Sferic: - V. Gripal
- V. Herpetic
- Adenovirus
- V. Polio
2. Cilindric, Bastonaș: - V. Mozaicului tutunului
- Fagi
3. Paralelipiped: - V. Variolic
- V. Vaccinia
4. Cartuș: - V. Rabic
5. Filamentos: - V. Ebola
6. Sferic cu coadă: - Bacteriofag

Page 4 of 18
Structura virusurilor:

1. GENOM VIRAL
2. CAPSIDĂ
3. ÎNVELIȘ VIRAL

Genomul viral

- Alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic viral: RIBOVIRUSURI (ARN) sau

DEZOXIRIBOVIRUSURI (ADN)
- Poartă informația necesară replicării
- Determină capacitatea infectivă a virusului

Funcțiile genomului

- Conține întreagă informație genetică necesară replicării

- Asigură infectivitatea virală
- Este capabil de autoreplicare !!!! În absența celorlalți constituienți virali.
Page 5 of 18
* Excepție: ARN viral izolat – virusuri cu genom divizat – orthomyxovirus

Capsida

- Complex de structuri proteice care îmbracă acidul nuclei viral

- Structură și compoziție sfecifice fiecărui tip viral

Tipuri de simetrie ale arhitecturii capsidale

1. Cubică – icosaedrică

2. Helicoidală

3. Binară, helicoidal-icosaedrică

Page 6 of 18
Funcțiile capsidei virale:

- Protejează genomul de acțiunea factorilor externi, de nucleazele celulare

- Asigură forma virionului
- Fixează virionii* nuzi de receptorii celulari specifici

*Virioni cărora le lipsește invelișul extern, prezintă doar genom și capsidă

- Subunitățile structurale ale capsidei sunt antigene care induc formarea și reacționează cu
anticorpii neutralizanți.

Înveliș viral

- Peplos, anvelopa
- Derivă din membranele celulei gazdă:

1. Din membrana plasmatică:

 Virusul gripal
 Virusul paragripal
 Retrovirusuri
2. Din membrana nucleară:
 Herpesvirus

Page 7 of 18
Rolul învelișului viral:

- Protejează nucleocapsida
- Intervine în inițierea ciclului infectant prin recunoașterea și atașarea virusurilor de
receptorii celulari
- Intervine în procesul de asamblare a noilor particule virale
- Intervine în activități specific virale ( hemaglutinare, hemadsorbție, hemoliză, fuziunea
membranelor celulare)

Structura învelișului extern

1. Structuri proprii virale:

- Proteina M (matrix)
- Spiculi: - Hemaglutinine
- Neuraminidaze
- Profactor de fuziune

Hemaglutinine:
- Prezente la virusurile învelite
- Formă de bastonașe prismatice cu baza triunghiulară
- Funcții:
 Recunoaște receptorii celulari, atașarea și penetrarea virusului în celulă
 Induc răspuns imun
 Rol în hemaglutinarea hematiilor

Neuraminidaze:

- Prezente la orthomyxovirus și paramyxovirus

- Sunt glicoproteine ancorate în dublu strat lipidic
- Funcții:
 Facilitează pătrunderea virusului în celula gazdă prin scindarea acidului sialic din
glicoproteinele suprafeței celulare
 Intervin în procesul de ieșire a noilor particule din celulă

Profactor de fuziune

- Poate fi situat pe învelișul viral

- Prezent la herpes virus, paramyxovirus

Page 8 of 18
 - Este glicoproteină
- Funcții:
 Fuzionarea învelișului viral cu membrana celulară favorizând penetrarea virusului
în celula gazdă
 Diseminarea infecției
 Producerea hemolizei

Alte componente asociate virionului

- Enzimele virale
 Sinteza de proteine-enzime codificate de virus este restrânsă (nr. Mic de gene din
genomul virusului)
 Sunt proteine
a) Structurale – în învelișul viral
Rol: inter-relație cu celula gazdă
b) Nestructurale – asociate nucleoplasidei
Rol: replicarea genomului viral

Page 9 of 18
 BACTERIOFAGII

- Structură:
 Cap
 Coadă

 Capul – Formă sferică, alungită, prismă hexagonală.

Are o porțiune centrală densă, formată din ADN și capsidă.

 Coada – Cilindru axial rigid, învelit într-un manșon contractil

Placă terminală cu 6 fibre cu rol de fixare pe celula gazdă (bacteria)

Page 10 of 18
 COMPOZIȚIA CHIMICĂ A VIRUSURILOR

- Elementele de bază:
 Proteine
 Glucide
 Lipide
 Acizi nucleici

- Virusuri simple:
 Proteină + Acid nucleic (virusul Polio - Proteină + ARN), (Bacteriofagi – Proteină + ADN)
- Virusuri complexe:
 Genom viral,
 Pătură proteică internă
 Pătură externă lipoproteică
(Virusul gripal)
- Proteinele virale:
 Parte componentă a capsidei
 Proteine cu rol enzimatic

Cultivarea și modul de multiplacare al viruurilor

- Pentru stabilirea diagnosticului unei viroze sunt necesare izolarea și identificarea agentului
patogen în producțiile patologice recoltate de la bolnav, cadavru. Cultivarea lor este posibilă prin
inoculare într-o gazdă receptivă:
 Animale de laborator
 Ouă embrionate
 Culturi de celule
- Multiplicarea virusurilor: Se autoreproduc folosind mecanismele celulare din interiorul celulelor
vii, de unde iau:
 Hrană
 Enzime
 Energia necesară multiplicării

Multiplicarea virusurilor – REPLICARE

- Etape:

Page 11 of 18
 Adsorbția – faza de adeziune și fixare la celula gazdă
 Pătrunderea virusului în celula gazdă
 Faza de eclipsă – virusul pătruns în celulă se dezintegrează în acid nucleic + proteină și
nu mai poate fi pus în evidență
 Faza de multiplicare activă – acidul nucleic separat și capsida separat se multiplică
pentru ca în final să se asambleze, formând particule virale complete
 Faza de eliberare – virusurile formate părăsesc celula treptat pe măsura formării sau se
acumulează – explozia celulei gazdă, eliberându-se, infectând alte celule

Page 12 of 18
 ACȚIUNEA AGENȚILOR FIZICI, CHIMICI ȘI BIOLOGICI

ASUPRA VIRUSURILOR

Agenți fizici – temperatura

- CĂLDURA
 Factori: tip de virus, prezența substanțelor protectoare
 18 – 25 º C
 Sensibile: virusul rujeolos, virusul gripal, etc.
 Moderat sensibile: virusul Ebola, virusul Marberg, virusul Epstein-Barr, etc
 Rezistente: virusul coxsackie, virusul variolic, etc.
 56 – 100 º C
 30 de minute: inactivarea majorității virusurilor

- Căldură umedă:
- Fierberea (100 º C)
* câteva minute – VHA, virusul rubeolic
* 30 de minute – VHB

- Autoclavarea

* 121 º C, 1 atm, 30 de minute – toate virusurile

- FRIGUL

- Conservă virusurile

 4 º C (refrigerare)
 Câteva săptămâni – enterovirusuri
 Doi ani – virusul rabic în fragment de nevrax

 -20 º C (congelare)
 Insuficientă pentru păstrarea virusurilor gripale, al virusului respirator sicițial

 -70 º C (congelare) / păstrare în azot lichid la -190 º C

 Prezervarea infecțiilor pentru ani de zile

Page 13 of 18
Agenți fizici – pH-ul

pH

- Sub 5 Deteriorizează
- Peste 9 infectivitatea

Stabile la pH extrem

- pH acid 3 – eterovirusuri
- pH alcalin 9 – virusul gripal B

Agenți fizici – Radiațiile

IONIZANTE
- Acțiune:
 Directă: pe acizi nucleici și proteine virale
 Indirectă: ionizarea mediului înconjurător – producere de compuși toxici
- Radiații electromagnetice ( X, gamma)
- Radiații corpusculare ( alfa și beta)
- Inactivează virusurile

Agenți fizici – Ultrasunetele

Vibrații peste 20 kHz/sec

- Folosite pentru:
 Eliberarea virusurilor din celule
 Obținerea unor substructuri virale
 Omogenizarea suspensiilor virale

Agenți chimici – agenți virulicizi

- Agenți oxidanți
 1 %, oxidări în proteinele virale
- Peroxid de hidrogen (H202)
 3-6 %, inactivare virus, agent antiseptizant
- Ozon
 Dezonfecția apei (foarte scump, puțin utilizat)
- Permanganat de potasiu * 1 %

Page 14 of 18
 - Aldehide
 Formaldehida (formol)
 1-8 %, atacă acizii nucleici și proteinele virale
 Agent decontaminant
 Aerosoli pentru decontaminarea aerului

- Glutaraldehida
 2 % tamponată cu bicarbonat de Na, la pH 7,5 – 8,5
 Sterilizare „la rece” : instrumentar medical delicat
 HIV, HBV
- Halogeni / Compuși halogenați
 Clorul – tratarea apei potabile
 Hipoclorit de calciu / Hipoclorit de sodiu – 10 % deteriorează acizii nucleici
virali, dezinfenctanți antivirali universali

- Cloramina
 2-5 %, 20 %

- Detergenți

Sintetici
 Afectează virusuri cu peplos
 Dezoxicolat de Na
 Dodecisulfat de Na
 Tween 80

Cationici
 Acțiune virulicidă + acțiune spumantă
 Săruri de amoniu cuaternar 20 %
 Clorură de benzolcarmin – pentru tegumente
 Mușcături de animale – 1 % inactivare virus rabic

Agenți chimici – agenți conservanți / stabilizanți

- Glicerol
 Soluție tamponată 50 %
 Conservă infectivitatea

Page 15 of 18
  Virusul Polio – 6 ani
 Virusul Herpetic – 5 ani
 Virusul rabic – 9 luni
 Virusul Urlian – 7 săptămâni

- Săruri de Mg, Na
 Soluții molare de MgCl, NaCl

Agenți biologici

- Lizozim
 În secrețiile nazale, lacrimale și salivare
 Efect virulicid – virusul gripal

- Suc gastric
 Acțiune virulicidă prin:
 pH-ul acid
 enzime proteolitice: tripsină, pepsină

- Bila
 Inactivează virusurile cu pelos

Page 16 of 18
 PATOGENEZA INFECȚIEI VIRALE

RELAȚII VIRUS - CELULA GAZDĂ

Definiții

ADERENȚĂ (atașare, adeziune) – Procesul prin care microorganismul se leagă de suprafața

celulei țintă. Constituie principalul pas în inițierea procesului infecțios.

DISEMINARE (invazie) – Procesul prin care microorganismul se răspândește de la poarta de

intrare în tot organismul.

INFECȚIE – Multiplicarea unui agent infecțios patogen în interiorul organismului, chiar dacă
este neînsoțită de manifestări clinice de boală.

MICROORGANISM NEPATOGEN – Face parte din flora normală, nu produce imbolnăvire.

MICROORGANISM PATOGEN – Microorganism care întotdeauna cauzează boală.

MICROORGANISM POTENȚIAL PATOGEN (oportunist) – Microorganism capabil să

cauzeze îmbolnăvire doar atunci când este afectat sistemul de apărare al microorganismului.

MICROORGANISM SAPROFIT – Trăiește în natură, acesta stabilindu-se rar în organism, are

importanță redusă ca foctor patogen.

PATOGENITATE – Capacitatea unui microorganism de a cauza boală prin virulență sau

toxigenitate.

PURTĂTOR ASIMPTOMATIC – Persoană care adăpostește microorganismul fără a prezenta

semne clinice de boală, poate transmite microorganismul persoanelor din jur.

Page 17 of 18
Patogeneza infecției include:

- Inițierea procesului infecțios

- Mecanismele care duc la instalarea semnelor și simptomelor bolii infecțioase

Interacțiunea microorganism – gazdă depinde de:

- Capacitatea microorganismului de a se stabili în macroorganism și de a cauza leziuni

- Mecanismele de apărare ale macroorganismului

Page 18 of 18