Studiu de caz

A. DATE DESPRE SUBIECT

I. Date biografice:

 Data și locul nașterii: 14.06.2004 în Palestrina, Roma, Italia

 Componența familiei: În total sunt 4 membri. Părinții, subiectul de sex
feminin și o soră în vârstă de 20 de ani. Înaintea surorii mari, a mai fost
un frate, care a murit la 5 luni de viață.
 Date demografice ale părinților: Mama – 39 de ani, a terminat 8 clase,
obținând în fiecare an media 10, fiind cea mai bună din clasă, însă din
motive financiare, nu a putut continua studiile. Aceasta a trăit într-un
mediu agresiv, în care tatăl vitreg voia să o omoare pe mama sa (tatăl
său natural s-a sinucis când aceasta era în pântecele mamei), de
asemenea mama subiectului era bătută și trimisă la muncă de la o vârstă
fragedă. După terminarea celor 8 clase, s-a angajat în Bacău la o
croitorie, a crescut printre oameni intelectuali, fiind luată sub tutela unui
medic generalist. La vârsta de 23 de ani a plecat în Italia.
Tatăl - 47 de ani, acesta era agresat fizic ori de câte ori voia să meargă la
școală, fiind obligat de către părinții săi să muncească pământul și să
aibă grijă de animale, astfel în clasa a VI-a a întrerupt studiile. A lucrat ca
electrician și constructor în Italia până când a avut un accident de muncă.
În prezent, părinții s-au întors în România și s-au stabilit într-un sat din
comuna Bacău. Mama lucrează ca vânzătoare iar tatăl nu munceste.

II. Date medicale

 Evoluția în timpul sarcinii: În timpul sarcinii, toate analizele au fost bune,

sarcina aflându-se la fiecare control în parametri normali. Mamei i-a fost
foarte rău, cu cât înainta sarcina, cu atât se simțea mai rău.
 Nașterea: Mama a născut prin cezariană, întrucât se afla la a 4 a operație
abdominală. Noul-născut a primit scorul Apgar 8, întrucât nu a avut
 respirația și reflexe. Au incubat-o pe fetița imediat, urmând ca mama să
se recupereze. În cea de-a doua zi, bebelușul încă nu avea niciun reflez,
nu mișca, nu deschidea ochii și nu plângea, mama nu o putea alăpta.
După câteva zile în care nimic nu s-a schimbat, a fost transferată de
urgență la cel mai mare spital din Roma, unde i s-au pus următoarele
diagnostice: agenezie de corp calos și hipotonie generalizată. După alte
două săptămâni, într-o dimineață în care mama o schimba pe cea mică,
aceasta a deschis ochii și a început să plângă.
 Evoluția și dezvoltarea în primii ani de viață: Din cauza ageneziei de corp
calos, cea mică a fost încadrată ca având un handicap grav, având atât
dizabilități motorii cât și senzitive. În comparație cu copiii de vârsta ei,
fetița făcea totul întârziat. A vorbit târziu și a mers târziu – 1 an și 11 luni.
 Bolile din timpul copilăriei: Subiectul nu a avut nicio boală a copilăriei
 Starea actuală de sănătate: La vârsta de 5 ani, a început un tratament
medicamentos prescris de către un medic neuropsihiatru, acest tratament
avea la bază un sirop care o seda pe fetiță, astfel, în timpul tratamentului
dormea ore întregi. Paralel făcea și ședințe de psihoterapie pentru că
dezvoltase pe parcurs și ADHD. Activitiate cerebrală îî era monitorizată în
continuu. După doi ani, medicul neuropsihiatru a fost închis pe 10 pentru
administrarea ilegală a acelui sirop, care avea prea multe efecte
secundare. În momentul acela a încetat și ședințele de psihoterapie. Pe
parcurs a demonstrat că deține un organism fragil. În prezent, la vârsta
de 13 ani a leșinat în timp ce mânca. Mama speriată, a dus-o la
neurologul surorii sale (menționez că sora mai mare a avut două paralizii
provocate de stres), rezultatele examenului neurologic au fost bune,
astfel mamă a mers cu fetiță și la o consultație cardiologică, unde
rezultatele au fost bune. Problema a fost lipsa de calciu provenită dintr-o
aleminentație necorespunzătoare pentru vârsta acesteia.

III. Date psihologice:

 Nivelul de dezvoltare a proceselor psihice: Din cauza ageneziei de corp
calos, dezvoltarea proceselor psihice se realizează cu întârziere.
Subiectul este în căutarea identității, însă trăind într-un mediu cu mama
care stă minimum 14 ore la magazin, tătăl este respingător iar sora ei,
fiind la facultate, este foarte confuză. Cu toate întârzierile sale, prezintă
maturitate în gândurile și în vorbele sale, de multe ori prea matură pentru
vârsta pe care o are.
 Coeficientul de inteligență: Testul psihologic a demonstrat că are
inteligență normală vârstei sale. Pe parcurs a demonstrat că posedă o
inteligență creativă crescută, de când era mică petrecând ore întregi
alături de sora sa care cânta la pian.
 Sistemul aptitudinal: Creativitatea o descrie, camera sa fiind umplută de
creații proprii și de tablouri pictate, însă trăind în mediu rural și-a dat
 seama că ceea ce face ea, creația, e pentru copii mici iar ea a crescut și
nu mai are timp de așa ceva.
 Manifestări comportamentale: Prezintă tulburări de comportament, se
enervează ușor, plânge ușor, țipă și comentează mereu părinților
 Imaginea de sine: Are o imagine de sine scăzuta iar asta se datorează
pentru că începând de la vârsta de 6 ani, bunicii, matușile și celelalte
rude de grad I/II îi repetau, neînțelegând problema pe care o are, „Uite,
nu poți să fii ca sora ta, ea o sa ajungă mare în viața iar tu o să fii o
țărancă care va avea grijă de pământ și animale”. În prezent, eu fiind sora
acestei fetițe, mă ocup de cât mai multe exerciții pentru a înțelege cât de
minunată este!
 Comunicarea și relaționarea cu familia: Este foarte introvertită, singura
persoană cu care comunică, fiind sora ei, în rest petrece timpul ori închisă
în cameră, ori cu cățelul ei.
 Comunicarea și relaționarea cu partenerii de aceeași vârstă: La vârsta de
10-12 ani a avut probleme în relaționarea cu colegii de clasă. Era
marginalizată și era singura fară prieteni.
 Interese și aspirații: Scopul ei este să ia notă mare la Evaluarea
Națională, pentru a se putea muta cu sora ei. Își dorește să urmeze o
facultate de pedagogie ca mai apoi să fie profesoară de muzică.

IV. Date pedagogice:

 Ruta școlară: Neuropsihiatrul a sfatuit-o pe mamă să o dea pe micuță la o
școală specială. Mama acesteia a refuzat, argumentând că fiica ei
copiază ce vede în jur, că ori copil, și dacă ea va fi într-o școală în care
copiii au probleme psihice grave, evident ca va prelua din
comportamentul acestora, în timp ce dacă va fi într-o școală normală, va
fi un copil normal. A fost o decizie înțeleaptă, întru cât acum fata este
foarte normală, are mici devieri de comportament, însă se comportă ca
un copil normal.
 Stil de învățare: Știe că trebuie să își facă temele singură. Învața cu
televizorul aprins, însă nu suportă gălăgia creeată de alții, spre exemplu
vorbitul tare, muzica la maximum. Este nesigură, la fiecare temă, apelând
la sora ei. Memoria sa nu are o capacitate excelentă când vine vorba de
materia școlară, iar din punctul meu de vedere, cred că toate acestea
sunt din cauza comportamentelor cadrelor didactice din mediul rural,
neștiind cum să se comporte cu astfel de copii. La prima vedere pare un
copil ca toți ceilalți, de aceea unii profesori nu aplică metode potrivite ei.
 Discipline preferate: Muzica este disciplina ei preferata, solfegiază cărți
de pian de-ale surorii zilnic. Apoi desenul, unde poate creea iar doamna
profeșoară nu o consideră imatură pentru asta.
 Rezultate școlare: Nu este cel mai bun copil, dar nici cel mai slab.
Raportându-ne la note, gravitează în jurul notei 7.
  Activități extrașcolare: La vârsta de 9-12, după încheierea orelor, mergea
la centrul After School, unde pentru o perioadă, 9-10 ani, a făcut și
kinetoterapie, însă anul acesta spune că are prea multe teme pentru a
mai putea merge la acel centru.
B. CONDIȚIA SUBIECTULUI LA MOMENTUL PREZENT
I. Particularități de vârstă ale subiectului: Subiectul în prezent are 13 ani
II. Modul de manifestare a subiectului în activitatea cotidiană: Este foarte important
modul în care o rogi să te ajute sau să facă ceva, dacă îi spui pe un ton ridicat,
nu mai răspunde și se închide în ea.

C. IDENTIFICAREA NEVOILOR SUBIECTULUI

I. Nevoi ale subiectului în cauză: Nevoie de mai multă înțelegere, nevoie de
încurajare, nevoie de afecțiune
II. Modalități de a răspunde acestor nevoi specifice prin activități educative: Mama
subiectului ar trebui să nu neglijeze copilul pentru locul său de muncă, întrucât
neglijența părinților duce la impulsivitatea copiilor