Distrofia Musculară Duchenne

Informații generale:
Distrofinopatiile sunt alcătuite dintr-un spectru de boli musculare cauzate de mutații ale
codului genetic, mai exact a genei DMD care are rol in codificarea distrofinei. Formele clinice
specifice distrofinopatiilor au o severitate variabila și prezintă o transmitere legată de
cromozomul X.

Manifestarea fenotipurilor ușoare este reprezentată de creșterea asimptomatică a

activității creatinkinazei serice, crampe musculare însoțite de mioglobinurie și miopatie de
cvadriceps izolată.

La polul opus se află afecțiunile musculare progresive formate din două mari categorii:
distrofia musculară Duchenne/Becker în care mușchii scheletici sunt afectați în principal, și
cardiomiopatia dilatativă asociată cu mutații DMD cu afectare cardiacă în prim plan.

Distrofia musculară Duchenne:

Distrofia musculară Duchenne este cea mai frecventă formă de distrofie musculară și se
manifestă aproape în exclusivitate la sexul masculin. Un număr mic de femei purtătoare de
mutații DMD pot dezvolta fenotip Duchenne în urma unei inactivări întâmplătoare a
cromozonului X neafectat, asocierii sindromului Turner (X0) sau a unei disomii uniparentale.
Din acest motiv femeile sunt asimptomatice, iar două treimi dintre acestea prezintă creșteri ale
activității creatinkinazei.

Manifestările clinice ale distrofiei musculare Duchenne debutează încă din prima
copilărie cu dificultăți în invățarea mișcărilor de alergare, de urcare a scărilor și de ridicare de pe
sol. Deasemenea mersul este legănat sau pe vârfuri la care se adaugă o tendință marcată de
cădere.

Progresul bolii este unul rapid, astfel încât în jurul vârstei de 12 ani copii își pierd
capacitatea de a merge devenind imobilizați în scaunul cu rotile. Reducerea performanțelor
intelectuale este înregistrată în aproximativ 30% din cazuri. După 18 ani apar complicații
cardiace și tulburări respiratorii, acestea fiind și cauzele principale de deces. Un număr mic de
pacienți reușesc sa treacă de a treia decadă de viață.
 Criteriile de indentificare ale boli sunt:
- Slăbiciunea ce debutează la nivelul membrelor inferioare;
- Hiperlordoza și mers cu baza de susținere lărgită;
- Hipertrofia mușchilor gambei;
- Evoluția progresivă în timp;
- Reducerea contractibilității musculare;
- Strabism;
- Absența disfuncțiilor sfincteriene și a stării febrile.

În anul 1986 Kunkel a indentificat gena distrofiei muscular Duchenne ca fiind localizată
la nivelul benzii Xp21 și a confirmat astfel modul de transmitere legată de cromozonul X a bolii.

Cofirmarea diagnosticului de distrofie Duchenne sau Becker se realizează prin

intermediul testelor de biologie moleculară care evidențiază mutațiile DMD. În puținele cazuri în
care testarea biologică moleculară este neclară se utilizează istoricul familiei, nivelul
creatikinazei serice, biopsia musculară și analiza distrofinei confirmă diagnosticul.

Deși aproape toate cazurile de distrofie Duchenne se transmit prin cromozonul X, într-o
treime din cazuri nu exista istoric familial, fiind vorba de mutații de novo. Mozaicismul gonadal
este responsabil de aproximativ 20% din cazurile noi de distrofie muscular Duchenne.

Riscul ca frații unei persoane afectate să dezvolte boala depinde de starea de purtator a
mamei, astfel ca exista un risc de 50% de a transmite mutația DMD la fiecare sarcină. Fii care
moștenesc vor fi întotdeauna afectați, în timp ce ficele vor fi purtătoare. Decesul la sexul
masculin adesea intervine înaintea vârstei reproductive.

Mutații:
Daca fiul cu afecţiune Duchenne reprezintă singurul membru afectat din familie trebuie
luate în considerare mai multe posibilităţi legate de statusul de purtator al mamei:

a) fiul afectat prezintă o mutaţie de novo care a rezultat din:

- o mutaţie suferită în momentul concepţiei care este prezentă astfel in toate celulele sale;
în acest caz mama nu este purtătoare şi nici un alt membru al familiei nu prezintă risc;

- o mutaţie suferită după concepţie care este astfel prezentă doar in anumite celule
(mozaicism somatic); in acest caz probabilitatea ca mama să fie purtătoare este redusă.

b) mama prezintă o mutaţie de novo; aproximativ două treimi din mamele băieţilor
afectaţi de distrofie Duchenne/Becker şi fără istoric familial sunt purtătoare de mutaţii DMD;
mecanismele prin care apar mutaţii de novo la mamă sunt urmatoarele:
 - mutaţia s-a produs în momentul concepţiei şi este prezentă astfel în toate celulele sale
(mutaţie a liniei germinale) fiind detectabilă în ADN-ul extras din leucocite;

- mutaţia a survenit după concepţie şi este astfel prezentă doar in anumite celule
(mozaicism somatic), fiind detectabilă sau nu în ADN-ul extras din leucocite;

- mutaţia este prezentă doar în celulele sale sexuale (mozaicism gonadal) şi nu este astfel
detectabilă în ADN-ul extras din leucocite; prin urmare fiecare copil al său are riscul de a
moşteni mutaţia DMD cauzatoare de boală.

c) mama a moştenit o mutaţie de la:

- mama care este purtătoare;

- mama sau tata cu mozaicism somatic;

- mama sau tata cu mozaicism gonadal.