SPEAK TRUTH TO POWER

Curaj fãrã frontiere

KERRY KENNEDY
Fotografii de EDDIE ADAMS
SPEAK
TRUTH
TO POWER
CURAJ
FÃRÃ
FRONTIERE
Un proiect al:

În colaborare cu:

MINISTERUL
EDUCAȚIEI,
CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI
S P O RT U L U I

Realizat cu sprijinul:
Cu p rin s

DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10

KERRY KENNEDY, EDDIE ADAMS, NAN RICHARDSON, ARIEL DORFMAN . .14
GLOSAR DE TERMENI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
CE SUNT DREPTURILE OMULUI? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
SCURTÃ ISTORIE A DREPTURILOR OMULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .20
ELIE WIESEL / TOLERANÞA ªI DREPTURILE MINORITÃÞILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . .24
HELEN PREJEAN / PEDEAPSA CU MOARTEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .28
KA HSAW WA / RESPONSABILITATEA CORPORATISTÃ MULTINAÞIONALÃ . . . . . . . . .32
WANGARI MAATHAI / DREPTURILE FEMEILOR ªI MEDIUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .36
JULIANA DOGBADZI / SCLAVIA SEXUALÃ ªI TRAFICUL DE PERSOANE . . . . . . . . . . .40
VAN JONES / BRUTALITATEA POLIÞIEI ÎN EUROPA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44
PATRIA JIMÉNEZ / DREPTURILE HOMOSEXUALILOR, LESBIENELOR,
BISEXUALILOR ªI TRANSSEXUALILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .48
NATAŠA KANDIĆ / DREPTURILE OMULUI ÎN TIMP DE RÃZBOI:
PURIFICAREA ETNICÃ ªI GENOCIDUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52

KAILASH SATYARTHI / DREPTURILE COPIILOR ªI MUNCA ACESTORA . . . . . . . . . . .56

FAUZIYA KASSINDJA / MUTILAREA GENITALÃ A FEMEII ªI IMIGRAREA . . . . . . . . . . .60
BALTASAR GARZÓN / JURISDICÞIA UNIVERSALÃ, PACEA ªI RECONCILIEREA . . . . . .64
MARINA PISKLAKOVA / VIOLENÞA DOMESTICÃ ªI VIOLENÞA
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .68
ÎMPOTRIVA FEMEILOR

GÁBOR GOMBOS / DREPTURILE CELOR CU INFIRMITÃÞI MINTALE . . . . . . . . . . . . .72

ABUBACAR SULTAN / COPIII-SOLDAÞI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .76
CURAJ FÃRÃ FRONTIERE.
VOCI DE DINCOLO DE ÎNTUNERIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .81
SURSE SUPLIMENTARE DE INFORMAÞII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .93
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .94

5
„Puþini au mãreþia sã influenþeze istoria, dar fiecare dintre noi poate încerca sã

schimbe mãcar o parte din evenimente, care la sfârºit sã însumeze istoria acelei

generaþii… Din nenumãrate acte de curaj ºi credinþã se formeazã istoria omeni-

rii. De fiecare datã când un om se bate pentru idealurile lui sau acþioneazã pen-

tru a dezvolta idealurile unui grup sau luptã împotriva nedreptãþii, el trimite o

fãrâmã de speranþã ºi, intersectându-se între ele, din milioane de centre de ener-

gie ºi curaj, aceste fãrâme pot forma un curent întreg, care poate doborî cele mai

puternice forme de rezistenþã ºi opresiune.“

— ROBERT F. KENNEDY
1 Elie Wiesel — România / Statele Unite
2 Helen Prejean — Statele Unite
3 Ka Hsaw Wa — Birmania (Myanmar)
4 Wangari Maathai — Kenya
5 Juliana Dogbadzi — Ghana
6 Van Jones — Statele Unite
7 Patria Jiménez — Mexic
8 Nataša Kandić — Serbia
9 Kailash Satyarthi — India
10 Fauziya Kassindja — Togo / Statele Unite
11 Baltasar Garzón — Spania
12 Marina Pisklakova — Rusia
13 Gábor Gombos — Ungaria
14 Abubacar Sultan — Mozambic

1 2 6 10

7
 12

11 13

9 3

10
4
5

14
 DREPTURILE OMULUI
ÎN ROMÂNIA
Secolul XX a lãsat în istoria României urmele unor pogromuri,
atrocitãþi, abuzuri, dar ºi ale multor câºtiguri ºi regrese în lupta pen-
tru drepturile omului. Ascensiunea la putere a comuniºtilor susþinuþi
de cãtre URSS dupã sfârºitul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi
ridicarea Cortinei de Fier au prins România în „centura de sigu-
ranþã“ a statelor care orbitau în jurul URSS. România s-a aflat sub un
regim comunist represiv pânã în 1989. Sute de mii de cetãþeni au
fost arestaþi ºi întemniþaþi ºi alte mii au fost uciºi din motive politice.
Schimbãrile de regim din Europa de Est care au urmat cãderii
Zidului Berlinului s-au manifestat în România prin proteste stradale
violente, ce au dus la arestarea liderului comunist Nicolae
Ceauºescu ºi a soþiei lui, Elena, ºi la un proces în urma cãruia cei doi
au fost executaþi, la 25 decembrie 1989. Aceastã oglindã tulburã-
toare a procesului de eliberare din alte þãri ale blocului estic a pre-
vestit, într-un fel, dificultãþile ce aveau sã urmeze.
Noul guvern al României a acþionat relativ rapid pentru a începe
tranziþia spre o economie de piaþã ºi un climat politic deschis. Noua
Constituþie, adoptatã în 1991, includea prevederi privitoare la drep-
turile omului, declarând cã „demnitatea omului, drepturile ºi liber-
tãþile cetãþenilor, libera dezvoltare a personalitãþii umane, dreptatea
ºi pluralismul politic reprezintã valori supreme“. Printre obstacolele
importante în calea promovãrii valorilor democratice ºi a dreptu-
rilor omului la începutul anilor ’90 se numãrã tulburãrile civile,
escaladarea conflictelor interetnice dintre români ºi maghiari în
Transilvania ºi agresiunile împotriva romilor. În ciuda unui început
dificil, România a fãcut paºi importanþi în domeniul protecþiei drep-
turilor omului ºi în îndeplinirea criteriilor politice necesare aderãrii
la NATO ºi la Uniunea Europeanã. În 2004, România a fost admisã
în NATO, iar pe 1 ianuarie 2007, a intrat în UE.
În ciuda progreselor, au mai rãmas numeroase provocãri. Mai exact,
România trebuie sã-ºi îmbunãtãþeascã punerea în practicã a legislaþiei
privind drepturile omului în cinci domenii importante: discriminarea
minoritãþilor, traficul de persoane, abuzurile poliþiei, drepturile
femeilor ºi cele ale copiilor. Pe lângã acestea, corupþia rãmâne un
motiv important de îngrijorare, dat fiind cã afecteazã de multe ori
drepturile fundamentale ale omului. Situaþia persoanelor în vârstã
trezeºte de multe ori compasiune ºi se întâmplã rar sã se ia mãsurile
potrivite.
10
Cea mai vizibilã formã de DISCRIMINARE A MINORITÃÞILOR
din societatea româneascã se manifestã sub forma rasismului îndrep-
tat împotriva romilor: atitudine anti-þigani. Populaþia romã din
România a fost estimatã ca fiind în numãr de 730 174, potrivit guver-
nului român, în 20051, ceea ce înseamnã cam 3,3% din populaþia
þãrii. Estimãri credibile ale sociologilor indicã cifra de 1,5 milioane de
romi2 sau 6,8% din populaþie. Dar sporadic apar discursuri, articole
ºi emisiuni cu caracter rasist. Mulþi formatori de opinie, având influ-
enþã asupra opiniei publice, inclusiv politicieni ºi jurnaliºti, continuã
sã nu parã conºtienþi sau preocupaþi de consecinþele cultivãrii de
cãtre ei a xenofobiei ºi a instigãrii la urã etnicã. Unele reprezentãri
publice ale populaþiei rome continuã sã îi arate nu numai drept niºte
paria, ci ºi ca inamicul ameninþãtor din interior.
Aceastã urã nu îºi are originile numai în România. De curând, unele
crime violente foarte mediatizate din Italia ºi Ungaria, care implicau
romi, au provocat în þãrile respective o intensificare a discursurilor
pline de urã ºi a violenþelor anti-români, în special anti-romi. Aceastã
violenþã s-a reflectat în ostilitatea crescutã, în România, împotriva
romilor. O bunã parte din societatea româneascã acceptã ºi chiar
promoveazã dihotomia români vs. romi. Acest proces este un prim
pas pe teren alunecos spre promovarea violenþei motivate etnic.
Acest gen de violenþã a erupt destul de des la începutul anilor ’90,
dar cel mai recent incident de acest tip, care a avut ca rezultat
incendierea în grup a unor case ale romilor, dateazã din iunie 2009.
Pe stadioanele româneºti, în timpul meciurilor de fotbal, încã se mai
pot auzi îndemnuri la uciderea romilor. Violenþa manifestã nu
reprezintã decât o faþã a problemei: existã cazuri de segregare în
domeniul locuinþelor, al sãnãtãþii ºi al educaþiei, precum ºi cazuri de
excludere socialã, în ciuda eforturilor oficialitãþilor de a îmbunãtãþi
situaþia.
Deºi se aflã în vigoare o legislaþie antisemitism, antirasism ºi
antixenofobie, iar în 2005 a fost fondat un Consiliu Naþional pentru
Combaterea Discriminãrii cu scopul de a monitoriza aplicarea aces-
tei legislaþii, încã mai sunt semnalate atitudini discriminatorii. Astfel,
cândva semnificativã numeric, populaþia evreiascã din România este
extrem de redusã acum. Cu toate acestea, atitudinile antisemite per-
sistã, un exemplu fiind vandalizarea din ultimii ani a unor cimitire
evreieºti. Rolul jucat de regimul mareºalului Antonescu în exter-
minarea evreilor români ºi a romilor în timpul celui de-Al Doilea
Rãzboi Mondial este încã ignorat de o parte a populaþiei, în ciuda
gestului tranºant al Preºedinþiei române, care a cerut scuze public
pentru crimele împotriva celor douã grupuri.
Se manifestã în continuare neglijarea ºi asistenþa inadecvatã a persoa-
nelor cu dizabilitãþi mintale, parþial din cauza lipsei de resurse ºi de
personal calificat, dar ºi din cauza stigmatizãrii sociale, care rãmâne
puternicã în societatea româneascã.
Articolul 200 din Codul Penal care incrimina practicile homosexuale
a fost abrogat în anul 2002. Cu toate acestea, discriminarea socialã
împotriva homosexualilor încã se manifestã. Iar un sondaj recent
raporta cã 92% din populaþie ºi cele mai importante biserici ºi
grupuri religioase se opun homosexualitãþii.
Constituþia românã garanteazã libertatea religioasã, dar grupurile
evanghelice s-au plâns în legãturã cu tentativele Bisericii oficiale de a
le îngrãdi activitãþile de prozelitism. Problema restituirii proprie-
tãþilor ºi lãcaºurilor de cult aparþinând Bisericii Greco-Catolice,
confiscate în perioada comunistã, rãmâne nerezolvatã. ª i, deºi nu a
fost niciodatã interzisã predarea teoriei darwiniste în licee, totuºi
experþii în drepturi civile continuã sã fie preocupaþi de ponderea
educaþiei religioase în ºcolile de stat.
TRAFICUL DE PERSOANE este o chestiune care stârneºte din ce în
ce mai multã îngrijorare, dat fiind cã România continuã sã reprezinte
atât o sursã semnificativã de persoane traficate, cât ºi o þarã de tran-
zit pentru traficanþi. Traficul uman are ca þintã, preponderent, femei
tinere ºi fete din zone rurale sãrace, folosite pentru prostituþie ºi
exploatare sexualã în Europa de Vest ºi în Turcia. A crescut numãrul
de copii traficaþi pentru a fi obligaþi sã cerºeascã. În decembrie 2005,
a fost înfiinþatã Agenþia Naþionalã împotriva Traficului de Persoane, ce
are drept scop evaluarea ºi prevenirea traficului, aducerea în faþa
justiþiei ºi pedepsirea traficanþilor, precum ºi protecþia ºi reintegrarea
socialã a victimelor. Observatorii internaþionali subliniazã necesitatea
unor eforturi concertate pentru pedepsirea traficanþilor ºi pentru
dezvoltarea unui sistem naþional de identificare a victimelor ºi de asis-
tenþã a acestora. Protecþia ºi reintegrarea socialã a victimelor conti-
nuã sã reprezinte o provocare, din cauza stigmatului ataºat acestora
de cãtre societate. În mass-media au apãrut cazuri în care victimele
erau cele acuzate, ºi nu cumpãrãtorii serviciilor sexuale.
DREPTURILE FEMEILOR — motive de îngrijorare în România rãmân
inegalitatea între sexe ºi violenþa domesticã împotriva femeilor.
Constituþia garanteazã drepturi egale pentru femei, dar discrimi-
narea se manifestã încã. La ora actualã, numai 12% dintre
parlamentari sunt femei. Din 72 de locuri de muncã la cel mai înalt
nivel guvernamental, doar 9 sunt ocupate de femei3. Violenþa
împotriva femeii este un lucru comun: statistici oficiale ale Agenþiei
Naþionale pentru Protecþia Familiei raporteazã cã una din trei femei
suferã abuzuri fizice sau verbale în familie. Punerea sub acuzare pen-
tru abuz marital este rar întâlnitã, pentru cã victimele refuzã sã
depunã mãrturie, multe neavând alt loc unde sã meargã, cu excepþia
domiciliului propriu. Acuzarea pentru viol este la fel de dificilã, pen-
tru cã necesitã un martor ºi un certificat medical. Agenþia Naþionalã
pentru Egalitatea de ªanse între Femei ºi Bãrbaþi, fondatã în aprilie
2005, având propriul avocat al poporului, propune programe ºi legi,
monitorizeazã aplicarea legii în domeniu ºi ia mãsuri cu privire la
problemele economice cu care se confruntã femeile, în special în
zonele rurale. Misiunea acestei agenþii este sã asigure resursele
necesare pregãtirii femeilor pentru meserii calificate ºi sã încurajeze
progresul economic, dar bugetul care îi e alocat este limitat.
DREPTURILE COPIILOR — între 1986 ºi 1989, 10 000 de copii
români au fost infectaþi cu HIV prin transfuzii contaminate conþinând
sânge netestat, în orfelinatele de stat ºi în spitale. 7 200 dintre aceºti
copii au supravieþuit pânã în ziua de astãzi (cel mai mare numãr de
copii infectaþi cu HIV din Europa), sunt adulþi acum, dar continuã sã
îndure stigmatizarea publicã îndreptatã împotriva tuturor celor bolnavi
de HIV/SIDA, în ciuda campaniilor de informare publicã. Un fenomen
îngrijorãtor recent este faptul cã aproximativ 300 000 de copii sunt
lãsaþi în grija fraþilor mai mari, a rudelor mai în vârstã sau chiar a
vecinilor, în vreme ce pãrinþii sunt plecaþi sã munceascã în strãinãtate
luni ori chiar ani la rând. O preocupare o reprezintã ºi numãrul inadec-
vat de centre de detenþie pentru minori ºi numãrul mare de minori
deþinuþi în puºcãrii pentru adulþi, ca urmare a acestui fapt.
Guvernul administreazã toate programele de sãnãtate publicã ºi edu-
caþie pentru copii, în ciuda resurselor insuficiente, iar ONG-urile ºi
organizaþiile internaþionale îi sprijinã eforturile. Numãrul copiilor din
instituþiile de stat s-a redus de la peste 100 000, în urmã cu zece ani,
la 33 000, ca urmare a eforturilor guvernului de a închide marile
orfelinate, unde condiþiile de viaþã erau inacceptabile în ceea ce
priveºte igiena, îngrijirea medicalã, hrana ºi asistenþa generalã.
Majoritatea sunt acum îngrijiþi de asistenþi maternali ºi în case orga-
nizate dupã modelul unei familii. Guvernul a luat, de asemenea,
mãsuri de prevenire a adopþiilor internaþionale necontrolate, pre-
cum cele din anii ’90.
În ceea ce priveºte ABUZURILE POLIÞIEI, în mass-media apar spo-
radic ºtiri ºi reportaje despre agresiunile exercitate de anumiþi membri
ai forþelor de ordine, asupra unor persoane presupuse a fi vinovate.
Guvernul a fãcut eforturi pentru a îmbunãtãþi situaþia. Cu sprijinul
unor agenþii strãine instituite pentru respectarea legii, guvernul oferã
seminare de pregãtire pentru poliþie, pe teme ca drepturile omului
ºi modul în care trebuie trataþi suspecþii. Forþele poliþieneºti includ
din ce în ce mai multe cadre de sex feminin sau aparþinând
minoritãþilor naþionale. (De exemplu, în 2008 erau 176 de ofiþeri
romi.) În ultimii doi ani, a fost implementat un program menit sã
îmbunãtãþeascã relaþiile ºi sã promoveze cooperarea dintre poliþie ºi
minoritãþile naþionale. De asemenea, poliþia a apelat la mediatori
romi pentru a facilita comunicarea dintre populaþia romã ºi autoritãþi
ºi pentru a asista autoritãþile în situaþii de crizã.
11
 CORUPÞIA rãmâne o problemã gravã. În 2008, România s-a aflat pe
locul 69 din 180 de þãri incluse în Indicele de Percepþie a Corupþiei
calculat de Transparency International, fiind din acest punct de
vedere penultima þarã din U.E. La 22 iulie 2009, Comisia Europeanã
a declarat cã România „continuã sã se afle sub aºteptãri în ceea ce
priveºte o guvernare bunã“ ºi cã este nevoie sã „se facã mai multe
eforturi pentru a lupta cu corupþia de la nivel înalt“. Comisia a con-
siderat cã reformele din România „încã nu sunt consolidate“.
Corupþia din cadrul poliþiei rãmâne, de asemenea, o preocupare
majorã, privitã de multe ori ca unul dintre motivele lipsei de respect
a românilor faþã de autoritãþi. Populaþia românã a exprimat o
nemulþumire generalã vizavi de extinderea corupþiei la toate
nivelurile din administraþiile locale ºi din sistemul sanitar de stat.

În ceea ce priveºte drepturile omului, România a îmbrãþiºat modelul

european, nimeni nu poate nega asta. A aprobat ºi a ratificat toate
legile ºi convenþiile internaþionale legate de drepturile omului ºi de
chestiunile corelate cu acestea. În ultimii 20 de ani, aspectul respec-
tãrii drepturilor omului s-a îmbunãtãþit în mod impresionant pentru
majoritatea românilor. Totuºi, de multe ori paºii finali sunt cei mai
dificili. Este momentul ca respectul pentru drepturile omului sã se
extindã pânã la fiecare cetãþean. Succesul în aceastã întreprindere va
depinde de evoluþia schimbãrilor implementate la nivelul atitudinilor
ºi politicilor naþionale, precum ºi la nivelul forþelor cu impact social.

1 O hartã socialã a comunitãþilor de romi, Banca Mondialã,

Bucureºti, iunie 2005
2 Politici publice pentru romi. Evoluþii ºi perspective, Mariea

Ionescu, Sorin Cace, Editura Expert, Bucureºti, 2006

3 Potrivit Agenþiei Naþionale pentru Egalitatea de ªanse între Femei

ºi Bãrbaþi, iunie 2009 Din Children of Ceausescu de Kent Chau (Umbrage, 2001)

12
Spune adevãrul puterii. Apãrãtori ai drepturilor omului care trans-
formã lumea conþine interviuri cu peste 50 de apãrãtori ai drep-
turilor omului din toatã lumea, însoþite de portrete realizate de un
câºtigãtor al Premiului Pulitzer, fotograful Eddie Adams. Autoarea
Kerry Kennedy a intervievat numeroºi eroi, aleºi din peste patruzeci
de þãri de pe cinci continente. În fiecare interviu, Kennedy exami-
neazã calitatea curajului bãrbaþilor ºi femeilor care îºi pun cel mai
puternic amprenta asupra comunitãþilor sau þãrilor în care trãiesc.
Sunt oameni care au fãcut dificila alegere de a se confrunta cu cele
mai mari probleme din lume la ora actualã — de la libertatea de
exprimare la drepturile femeilor, de la problemele mediului încon-
jurãtor la abolirea sclaviei. Portretele celor paisprezece apãrãtori ai
drepturilor omului prezentate în aceastã broºurã educaþionalã sunt
extrase din cartea Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing,
Bucureºti, 2009). Poveºtile lor sunt doar exemple de oameni care
pot fi întâlniþi în orice comunitate: oameni care doresc sã se ridice în
picioare, sã vorbeascã ºi sã schimbe ceva. Mai multe poveºti fasci-
nante ºi informaþii se pot gãsi în carte sau online, la adresele:
www.speaktruthtopower.org,
www.RFKCenter.org sau
www.RFKEurope.org.
(Pentru a comanda cartea, vizitaþi site-ul www.curteaveche.ro.)

13

Kerry Kennedy
Kerry Kennedy, © Marselha Gonçalves Margerin
KERRY KENNEDY are trei fiice, Cara, Mariah ºi Michaela. Este autoarea
bestsellerului Being Catholic Now, Prominent Americans talk about
Change in the Church and the Quest for meaning. ªi-a dedicat viaþa
apãrãrii dreptului la justiþie egalã, susþinerii ºi protecþiei drepturilor
fundamentale, ca ºi prezervãrii principiului statului de drept. A înfiin-
þat Robert F. Kennedy Center for Justice and Human Rights în 1988
ºi s-a ocupat de diverse probleme legate de drepturile omului, pre-
cum drepturile copiilor, munca acestora, dispariþiile, drepturile
populaþiilor indigene asupra pãmântului, independenþa judecã-
toreascã, libertatea de exprimare, violenþele etnice, impunitatea ºi
mediul înconjurãtor. S-a ocupat în mod special de drepturile
femeilor, demascând injustiþiile ºi educând publicul cu privire la
problemele femeilor, în special crimele de onoare, sclavia sexualã,
violenþa domesticã, discriminarea la locul de muncã, agresiunile
sexuale, maltratarea prizonierilor ºi multe altele. A condus peste
40 de delegaþii înfiinþate pentru drepturi ale omului pe tot globul.
Într-o vreme în care idealismul este la pãmânt, iar cinismul faþã de
serviciile publice este în creºtere, viaþa ei ºi conferinþele susþinute
reprezintã dovezi ale angajamentului sãu faþã de valorile de bazã ale
drepturilor omului.
14
Într-o lume care se plânge de lipsa eroilor, de prea multe ori dispera-
rea ºi cinismul sunt percepute drept dovezi ale dispariþiei curajului
moral. Aceastã percepþie este greºitã. Oameni curajoºi, cu inimã
mare, devotaþi unor þeluri nobile, care au fãcut multe sacrificii per-
sonale, trãiesc printre noi în fiecare þarã a globului. Mi-am petrecut
ultimii doi ani cãlãtorind prin lume pentru a intervieva cincizeci ºi una
de persoane din aproape patruzeci de þãri de pe cinci continente,
unele dintre ele fiind incluse în aceste pagini ºi în piesa semnatã de
Ariel Dorfman. E vorba de oameni ale cãror vieþi sunt pline de
extraordinare acte de curaj. I-am ascultat vorbind despre calitatea ºi
natura curajului, ºi în poveºtile lor am gãsit speranþa si inspiraþia
necesare, o viziune asupra unei lumi mai bune.
Pentru mulþi dintre aceºti eroi, felul cum a fost perceputã
încãlcarea drepturilor omului a þinut foarte mult de experienþa lor
personalã: ameninþãri cu moartea, întemniþarea ºi, în unele cazuri,
vãtãmarea corporalã. Însã, cu siguranþã, aceastã carte nu este o com-
pilaþie de poveºti cu victime. Mai curând curajul, prin afirmarea posi-
bilitãþii de schimbare, este ceea ce îi defineºte, atât priviþi individual,
cât ºi laolaltã. Fiecare mi-a vorbit cu o elocvenþã captivantã despre
cauzele cãrora ºi-a devotat viaþa ºi pentru care este în stare sã se sa-
crifice — de la libertatea de exprimare la respectarea legilor statului
de drept, de la problemele mediului înconjurãtor la abolirea sclaviei,
de la accesul la capital la dreptul la un proces echitabil, de la drep-
turile femeilor pânã la libertatea religioasã. Ca niºte Martin Luther
King ai þãrilor lor, aceºti lideri au în comun un numãr impresionant de
realizãri ºi o profundã capacitate de a determina schimbarea.
Vocile apãrãtorilor drepturilor omului ridicã întrebãri fundamen-
tale: cum se face cã persoanele ameninþate cu închisoarea, tortura
sau moartea îºi mai continuã activitatea, când ºansele de reuºitã sunt
atât de mici, iar consecinþele asupra vieþilor lor pot fi atât de grave?
Cum au ajuns sã se implice? Ce îi determinã sã meargã mai departe?
De unde îºi extrag puterea ºi inspiraþia? Cum pot trece peste fricã?
ªi cum mãsoarã ei succesul? Din rãspunsurile lor rezultã un portret
înduioºãtor ºi dãtãtor de putere al deciziei personale ºi al hotãrârii în
faþa nedreptãþii. Aceste întrebãri fundamentale sunt de interes per-
sonal pentru mine. Ca mamã a trei fete, am vrut sã înþeleg dacã
existã paºi pe care îi pot face pentru a-mi încuraja copiii sã dobân-
deascã trãsãturi asemãnãtoare sau dacã curajul moral este ceva cu
care unii se nasc, în timp ce noi ceilalþi (cu mai puþinã sensibilitate)
suntem lãsaþi sã ne descurcãm cumva. ªi, dacã suntem capabili de
mai puþin, atunci am scãpat? Pãcãtoºi condamnaþi pe viaþã, mai are
vreun sens sã încercãm sã devenim sfinþi?
Numeroºi apãrãtori ai drepturilor omului îºi amintesc momen-
te sau incidente apãrute timpuriu în viaþa lor, care le-au trezit
conºtiinþa socialã pentru totdeauna. Unii au povestit despre confrun-
tãri puternice cu nedreptatea încã din copilãrie, cum ar fi, de exem-
plu, Patria Jiménez, care vorbeºte despre intoleranþa din familia ei
faþã de homosexuali ºi despre propria experienþã cu prejudecãþile ca
lesbianã. Mulþi apãrãtori sunt membri ai unor grupuri supuse repre-
siunii permanente ºi au ajuns sã înþeleagã în mod natural problemele
ºi dorinþa de a învinge nedreptãþile, precum Juliana Dogbadzi. Alþii au
vãzut nedreptatea în comunitãþi din care nu fãceau parte ºi le-au pre-
luat cauza. Iar alþii, care se bucurau de confortul de a face parte din
elita þãrilor lor, au riscat ostracizarea — ºi chiar mai rãu — pentru a
repara rãul fãcut de semenii lor, precum în cazul notabil al lui Kailash
Satyarthi. În ciuda puterilor copleºitoare aliniate împotriva lor, aceºti
bãrbaþi ºi femei, priviþi ca un întreg, sunt optimiºti. În interviul meu
cu Arhiepiscopul Tutu, el a subliniat aceastã atitudine, spunând:
„Avem un Dumnezeu care nu spune: «Ha!... Te-am prins!» Nu.
Dumnezeu spune: «Ridicã-te!» Dumnezeu ne pune pe picioare ºi
spune: «Încearcã din nou!»“ Probabil cã aceastã atitudine ar trebui
clasificatã mai puþin ca fiind optimistã ºi mai mult ca fiind plinã de
speranþã. Deosebit de pragmatici ºi realiºti în legãturã cu posibilele
schimbãri, foarte conºtienþi de provocãrile ce îi aºteaptã, ei continuã
totuºi sã-ºi împingã bolovanii la deal. Oscar Arias Sánchez, un activist
câºtigãtor al Premiului Nobel pentru Pace, subliniazã cã: „Într-o lume
în care are loc o luptã atât de dramaticã între viaþã ºi moarte, decizi-
ile pe care le luãm despre cum sã ne organizãm vieþile, despre ce fel
de oameni vrem sã fim au consecinþe importante. În acest context,
trebuie sã te afli de partea vieþii... Luptãm pentru dreptate, ºi nu
pentru victorii importante, ci din simplul motiv cã fie ºi numai anga-
jarea în luptã meritã efortul.“
Aceste voci sunt, mai mult ca orice, un apel la acþiune, foarte
necesarã deoarece încãlcãrile drepturilor omului se întâmplã adesea
la adãpostul nopþii, în locuri retrase ºi întunecate. Pentru mulþi din-
tre cei care suferã, izolarea este inamicul numãrul unu, iar
dezvãluirea atrocitãþilor e singura lor speranþã. Trebuie sã aducem în
centrul atenþiei internaþionale aceste infracþiuni ºi sã extindem nu-
mãrul acelora care ºtiu ºi cãrora le pasã de persoanele portretizate
aici. Numai o astfel de acþiune poate pune capãt unei dispariþii, poate
amâna actele de torturã ºi poate chiar, într-o zi, sã salveze o viaþã.
Cartea include, pe lângã fiecare poveste, liste de contacte ale apãrã-
torilor ºi organizaþiilor lor, în speranþa cã tu, cititorule, vei face ceva,
vei trimite o donaþie, vei avea nevoie de mai multe informaþii, vei
vrea sã te implici. Cu cât sunt mai multe voci care protesteazã, cu
atât mai multe ºanse de izbândã vor avea.
Am crescut în tradiþia creºtinã, unde ne-am pictat profeþii pe
tavane ºi am sigilat sfinþii în sticlã pictatã. Ei au fost supraoameni, de
neatins, ceea ce ne-a eliberat de povara de a fi la înãlþimea lor. Dar
ºi aici, pe pãmânt, trãiesc astfel de oameni ºi nenumãraþi alþi apãrã-
tori ai drepturilor omului, oameni care respirã printre noi.
Fermitatea lor, curajul ºi angajarea în confruntarea cu pericole
copleºitoare îl îndeamnã pe fiecare dintre noi sã preia ºtafeta, pentru
o societate mai bunã. Astãzi suntem binecuvântaþi cu prezenþa aces-
tor oameni. Ei sunt profesori care ne aratã nu cum sã fim sfinþi, ci
cum sã fim întru totul umani.
Kerry Kennedy
Eddie Adams
EDDIE ADAMS (1933-2004), câºtigãtor al
Premiului Pulitzer ºi beneficiar a peste
cinci sute de titluri internaþionale, naþionale
ºi locale. Adams s-a implicat în domeniile
jurnalismului, afacerilor, editorialelor,
modei, spectacolelor ºi fotografiei publi-
citare. Cea mai notabilã misiune a avut-o în
Vietnam, unde a însoþit trupele americane ºi
vietnameze în peste 150 de acþiuni. Acolo,
în 1968, Adams a fãcut faimoasa fotografie a
generalului vietnamez Nguyen Ngoc Loan
executând cu un glonþ în cap un locotenent
al Vietcongului, fotografie cu care a câºtigat Premiul Pulitzer în 1969.
Adams a colaborat cu Associated Press ºi cu revista Time ºi a fost timp
de douãzeci de ani corespondent special al revistei Parade. Câþiva ani mai
târziu, Adams a trecut printr-una dintre cele mai dificile, dar mai pline de
satisfacþii misiuni ale vieþii lui: a fost primul care a surprins imagini cu
„oamenii bãrcilor“ pãrãsind Vietnamul. În timp ce se afla pe o barcã de
pescuit lungã de nouã metri, împreunã cu alþi cincizeci de oameni, Adams
a înfãþiºat plecarea din þara dezbinatã. Fotografiile au fost fãcute publice
ºi au determinat un rãspuns fãrã precedent din partea Statelor Unite,
inclusiv a Departamentului de Stat ºi a Preºedintelui Jimmy Carter. În
câteva luni, Carter ºi-a dat acceptul pentru ca 179 000 de „oameni ai bãr-
cilor“ sã intre în Statele Unite. Adams a afirmat: „Fotografiile mele au
comunicat cãtre Congres ºi Preºedinte, în mod direct ºi eficient, urgenþa
situaþiei. Au fost dovezi cã acele evenimente chiar s-au întâmplat —
fotografiile mele au salvat vieþi.“ Pentru mai multe detalii asupra activitãþii
lui Adams, accesaþi adresa www.eddieadamsworkshop.com.
Nan Richardson
NAN RICHARDSON, cofondatoare împreunã cu
Kerry Kennedy a proiectului Speak Truth to
Power, a cãrui coordonatoare a fost din 2000.
A lucrat timp de douãzeci de ani ca scriitor,
editor ºi curator, publicând peste douã sute
de cãrþi ºi colaborând cu muzee ºi publicaþii
din Statele Unite ºi Europa, între care
Aperture, Random House, Simon & Schuster,
HarperCollins, Muzeul de Artã Americanã
Whitney, The Renaissance Society, Muzeul
Orsay ºi Muzeul Victoria ºi Albert. A fost
curatoarea a peste 30 de expoziþii, în galerii
ºi muzee. În 1991 a fondat Umbrage Editions, www.umbragebooks.com,
editurã specializatã în cãrþi ilustrate de prestigiu, ce abordeazã probleme
social-politice. Ca parte a misiunii sale culturale, editura creeazã, prezintã
ºi administreazã 12 expoziþii ºi trei website-uri. Nan Richardson este
autoare sau coautoare a aproape 20 de cãrþi, printre care The White T,
Pandemic: Facing AIDS, Wild Love, Wild Babies, Drag Diaries ºi multe altele.
Pentru cartea de faþã, împreunã cu Kerry Kennedy a produs un documen-
tar la PBS ºi cinci filme de scurtmetraj la Court TV, piesa de teatru Voci de
dincolo de întuneric (cu sute de spectacole susþinute de amatori ºi profe-
sioniºti în nouã þãri ºi în ºapte limbi, pânã în prezent), a organizat patru
expoziþii internaþionale pe patru continente ºi a colaborat cu numeroase
publicaþii.
15
 Ariel Dorfman

Ariel Dorfman, ©1998 Janes Silk

ARIEL DORFMAN este considerat drept una dintre cele mai importante
voci ale literaturii secolului XX, oferind un exemplu de scriere inter-
culturalã cu mult înainte ca acest curent sã se manifeste. Scrierile lui
îi reflectã adesea identitatea de exilat ºi outsider.
Nãscut în Argentina în 1942, Dorfman a fãcut ºcoala primarã la
New York ºi apoi a trãit în Chile, stat a cãrui cetãþenie a ºi dobândit-o.
A urmat cursurile Universitãþii Berkeley, California, între 1968 ºi 1969,
pe 2004, pentru scrieri de cãlãtorie.
apoi s-a întors în Chile. Obligat sã pãrãseascã þara în 1973, dupã lovi-
A câºtigat mai multe premii internaþionale, printre care douã Premii
tura de stat a lui Augusto Pinochet ºi moartea preºedintelui Salvador
Kennedy Center Theater. În 1996, împreunã cu fiul sãu Rodrigo, a
Allende, pentru care lucra în acea perioadã, a trãit ulterior la Paris,
primit un premiu pentru cea mai bunã dramã de televiziune în Marea
Amsterdam ºi Washington, D.C. În prezent locuieºte în Durham, N.C.,
Britanie, pentru Prisoners in Time. Dupã cartea sa de poeme, Last
ºi conduce catedra Walter Hines Page la Universitatea Duke. Dorfman
Waltz in Santiago, a fost fãcut un film de ficþiune de o jumãtate de
descrie excepþional aceastã viaþã de exilat ºi bicultural în volumul sãu de
orã, Deadline, în care apar vocile unor celebritãþi — Emma
memorii Heading South, Looking North, apreciat de Elie Wiesel,
Thompson, Bono, Harold Pinter ºi alþii.
Nadine Gordimer, Thomas Keneally ºi alþii. Dupã acesta a fost fãcut un
În 2008, Dorfman a primit, din partea North American Congress on
film documentar, A Promise to the Dead: The Exile Journey of Ariel
Latin America (NACLA), Premiul Latin America Peace and Justice,
Dorfman, ce a câºtigat mai multe premii în cadrul festivalurilor de film
pentru eforturile sale de promovare a pãcii ºi justiþiei pe subconti-
ºi care s-a aflat pe lista nominalizãrilor la premiile Oscar în 2008.
nentele americane. Între cele mai recente lucrãri ale sale se aflã
Dupã ce a scris cunoscuta sa criticã la adresa imperialismului cultu-
libretul versiunii pentru operã a piesei Death and the Maiden, ce a
ral nord-american, How to Read Donald Duck (1975), Dorfman a
avut premiera la Mälmo, Suedia, în 2008. A scris, de asemenea, un
creat un impresionant volum de opere, traduse în peste patruzeci
nou roman, Americanos: Los Pasos de Murieta, publicat în Argentina
de limbi ºi puse în scenã în mai mult de 100 de þãri. Pe lângã poezii,
ºi în Chile în primãvara anului 2009.
eseuri ºi nuvele — Hard Rain (1990), distins cu Premiul
În toamna anului 2009, piesa sa de teatru Purgatorio a avut premiera
Sudamericana; Widows (1983); The Last Song of Manuel Sendero
spaniolã la Teatro Español din Madrid, Spania, cu Viggo Mortensen ºi
(1987); Mascara (1988); Konfidenz (1995); The Nanny and the
Ariadna Gil în rolurile principale.
Iceberg (1999) ºi Blake’s Therapy (2001) —, a mai scris ºi: piese de
Dorfman scrie, de asemenea, cu regularitate pentru unele dintre
teatru, printre care Death and the Maiden (1991), ce a primit
cele mai importante ziare ºi reviste din întreaga lume.
Premiul Olivier pentru cea mai bunã piesã de teatru ºi a avut mii de
reprezentaþii în întreaga lume, Widows, Purgatorio, The Other Side
ºi Picasso’s Closet; prozã scurtã, printre care My House Is on Fire Nu a fost uºor pentru aceste voci sã se facã auzite. În primul rând,
(1990) ºi Gringos, care a primit Premiul O. Henry pentru cea mai au trebuit sã treacã peste fricã. Întotdeauna existã fricã înaintea unei
bunã prozã scurtã în 2007; nonficþiune, printre care The Empire’s cãlãtorii, frica ºi sora ei cea rea, violenþa, la începutul fiecãrei cãlãtorii
Old Clothes: What the Lone Ranger, Babar, and Other Innocent spre curaj.
Heroes Do to Our Minds (1996) ºi Desert Memories: Journeys Corpurile care adãpostesc aceste voci fie au suferit aceastã vio-
through the Chilean North, distins cu Premiul Lowell Thomas Silver lenþã personal, fie au fost martore la cum a afectat ea un alt om, un

CRONOLOGIA DREPTURILOR OMULUI

Circa 2100 î.Hr. Circa 570 î.Hr. 1215 1628

Pe teritoriul de azi al Irakului,
Codul lui Hammurabi, primul cod
juridic scris, promitea solemn „sã
facã astfel încât dreptatea sã dom-
neascã în regat, rãul ºi violenþa sã
fie distruse, sã educe þara ºi sã pro-
moveze binele poporului“.
Regele Cirus cel Mare al Persiei Regele John al Angliei semneazã În Anglia, Petiþia Dreptului
(actualul Iran) emite, pentru locuito- Magna Carta. garanteazã inviolabilitatea
rii regatului sãu, decretul prin care persoanei.
erau recunoscute drepturile la liber-
tate, securitate, liberã circulaþie,
dreptul la o proprietate personalã ºi
unele drepturi economice ºi sociale.

16
grup sau o naþiune. Unii ºi-au vãzut tatãl, fiul sau soþia rãpiþi în
mijlocul nopþii. Alþii au vãzut copii transformaþi în rãzboinici ºi obligaþi
sã ucidã de la o vârstã fragedã. Alþii au vãzut studenþi bãtuþi, femei
mutilate, comunitãþi reduse la tãcere ºi masacrate, muncitori împuº-
caþi pentru cã cereau o platã decentã. Fiecare dintre ei a vãzut ceva
inadmisibil: un om ucis din cauza culorii pielii sau a opiniilor lui,
oameni aruncaþi în camere lipsite de aer ºi executaþi cu sânge rece,
soldaþi întorcând armele împotriva propriului popor, femei urâte din
cauza preferinþelor sexuale. Au vãzut pãmânturile furate de la deþinã-
torii lor de drept, pãduri devastate, limbi interzise. Au vãzut cãrþi
interzise, prieteni supuºi torturilor, copii transformaþi în sclavi. Au
vãzut avocaþi închiºi ºi exilaþi pentru cã au apãrat victimele.
Dar deodatã ceva s-a întâmplat. Ceva extraordinar ºi aproape
miraculos. Au gãsit o modalitate sã vorbeascã, ºi vocile bãrbaþilor ºi
ale femeilor care au ajuns acum la noi au decis cã nu pot sã stea fãrã
sã facã nimic, cã nu-ºi pot pãta viaþa nespunând nimic. Au înþeles cã,
dacã au fost martori la aceste orori comise asupra lor sau a altora ºi
nu vor face nimic, vor deveni, într-un fel, complici.
Odatã ce au început sã vorbeascã, au descoperit cã frica înce-
pea cu încetul sã le disparã. Nu violenþa. Violenþa a sporit în momen-
tul în care au vorbit rãspicat ºi de cele mai multe ori au suferit pe
propria piele, pentru prima datã sau din nou, ceea ce suferiserã deja
alþii. Dar când au vorbit ºi au descoperit cã sunt ºi alte voci pe ace-
laºi drum, lângã ei sau mai departe, au început sã îºi controleze frica,
în loc sã o lase sã îi domine.
Iar apoi au apãrut dificultãþi ºi mai greu de suportat. Nu ghea-
ta soldatului sau minciunile guvernelor, ci ceaþa indiferenþei. Au tre-
buit sã îndure nenumãrate nopþi când pãrea cã nimãnui nu-i pasã,
când se simþeau înconjuraþi de întunericul apatiei, când vocile lor
pãreau sã nu primeascã ecoul sau rãspunsul dorit. Au trebuit sã
înfrunte demonul din mintea lor ºi pe cel din lumea de afarã, ambii
repetând acelaºi mesaj: cã nu are niciun rost, mai bine sã închidã
ochii ºi sã îºi astupe urechile ºi sã creadã cã aceste crime împotriva
umanitãþii ºi împotriva libertãþii nu au loc.
Dar ei au perseverat — încã odatã, e un mister cum de au
reuºit, cum de au gãsit puterea ºi umorul ºi încãpãþânarea sã conti-
nue — au continuat pentru cã, dacã s-ar fi complãcut în nepãsare, ar
fi fost ca ºi cum ar fi murit, ar fi fost mai bine sã nu se fi nãscut deloc.
ªi uneori aceste voci au reuºit, alteori, nu. Dar au ºtiut întot-
deauna cã realizarea lor cea mai mare a fost simpla lor existenþã, fap-
tul cã nu au tãcut, astfel ca oamenii din apropierea lor sau din alte
pãrþi sã nu poatã spune cã ei n-au ºtiut ce se întâmplã. Cã în timpuri
când unii dintre semeni îºi fãceau cele mai sinistre orori unii altora,
alþii declarau, unul câte unul, cã specia noastrã este altceva, ar trebui
sã fie altceva, ar putea sã fie altceva.
Luaþi aminte: lumea poate fi schimbatã, lumea în care trãim nu
trebuie sã fie aºa.
ªi vocile lor au continuat sã existe ºi au reuºit sã se facã ascul-
tate, iar una dintre persoanele care au auzit, care au venit sã asculte,
sã înregistreze ºi sã þinã minte a fost Kerry Kennedy. Pentru ca aces-
te voci sã depãºeascã graniþele þinutului ºi ale comunitãþii lor, pentru
ca aceste voci sã-i inspire ºi pe alþii, pentru ca aceste voci sã treacã
mai departe de la unul la altul, ele au fost reunite într-o carte.
Apoi Kerry mi-a trimis mie acele voci pe care le-a adunat. Nu a
fost uºor pentru ele sã mã gãseascã.
M-am pregãtit toatã viaþa pentru aceastã ºansã de a deveni pun-
tea lor de afirmare. Încã de când eram copil am fost miºcat de nedrep-
tãþile din jurul meu, ca adolescent mi-am dat seama cã ororile existau
în forme mult mai grave departe de orizontul meu imediat ºi dupã
aceea, ca tânãr, a fost rândul meu sã vãd cum dictatura punea stãpânire
pe þara mea, Chile, sã-mi vãd prietenii persecutaþi ºi omorâþi în timp ce
eu eram cruþat. Atunci a venit rândul meu sã plec în exil ºi sã pribegesc
prin lume ºi am gãsit aceleaºi nedreptãþi oglindite parcã din þarã în þarã;
atunci a venit rândul meu sã încerc sã gãsesc cuvintelele care sã
exploreze suferinþa umanã ºi complexitatea ºi mai mare din enigmele
rãului. De atunci, am aºteptat ocazia sã îmi pot pune arta la dispoziþia
acelora care mi-au oferit afecþiune în perioadele mele dificile.
Am fost suficient de norocos ca acele voci sã ajungã la mine aºa
cum primeºti o binecuvântare în întuneric, iar eu sã le dau o formã
dramaticã, sã caut acel loc de unde acele voci sã mai vorbeascã o
datã, ºi încã o datã ºi încã o datã, atât timp cât existã oameni, bãtrâni
ºi tineri, profesori ºi studenþi, spectatori ºi actori, care vor sã asculte
ºi sã înþeleagã ºi sã-ºi arate solidaritatea. A fost o ºansã de a fi colabo-
ratorul vremelnic al vieþii lor uneori trecãtoare ºi întotdeauna
admirabile, o ºansã de a-i ajuta sã supravieþuiascã. Mi-a luat o viaþã
întreagã sã gãsesc o voce a mea care sã însoþeascã aceste voci.
Aºa cã, vedeþi, nu a fost uºor ca aceste voci sã ajungã la voi. ªi
totuºi, acum ele vã aparþin. Aveþi grijã de ele, ºtiind cât de mult au
cãlãtorit, prin câte au trecut ca sã ajungã atât de departe. Puneþi-le în
luminã, discutaþi-le, studiaþi-le problemele ºi implicaþiile, aflaþi de ce
s-au rãzvrãtit ºi ce mai e de fãcut.
Luaþi aceste voci cu voi acasã, plimbaþi-le prin lume. Aceastã
lume are nevoie de schimbare.
Luaþi aminte: lumea nu trebuie sã rãmânã pentru totdeauna aºa
cum este azi.
Ariel Dorfman

1648 1679 1689 1776

Tratatul de la Westphalia, un prim
tratat internaþional, stabileºte
egalitatea în drepturi între catolici
ºi protestanþi.
În Anglia, actul Habeas Corpus
garanteazã fiecãrui deþinut dreptul
la un proces corect într-un anumit
interval de timp.
Declaraþia Drepturilor din Anglia
stabileºte supremaþia Parlamentului
asupra Regelui ºi consfinþeºte
dreptul la liberã exprimare, dreptul
la cauþiune, eradicarea torturii, ale-
geri libere ºi dreptul la un proces.
Declaraþia de Independenþã a
Statelor Unite ale Americii pro-
clamã independenþa Americii de
Nord faþã de Imperiul Britanic.

17
 GLOSAR DE TERMENI
ADVOCACY: Un proces constând în acþiuni publice destinate sã
transforme interesele cetãþeneºti sau populare în drepturi; un pro-
ces destinat sã influenþeze deciziile privind problemele sociale ºi
politice, la nivel naþional ºi internaþional; acþiuni menite sã atragã
atenþia unei comunitãþi asupra unui subiect ºi sã direcþioneze legisla-
torii spre gãsirea unei soluþii.
AUTODETERMINARE: Determinarea de cãtre un popor de pe un
anumit teritoriu a viitorului sãu politic, liber de constrângerile unor
puteri din afara regiunii.
AZIL: Orice loc care oferã protecþie sau siguranþã.
CRIME DE RÃZBOI: Încãlcãri ale legilor rãzboiului — sau ale legii
umanitare internaþionale — care implicã responsabilitatea penalã
individualã. Aceste crime includ omorurile intenþionate, tortura ºi
tratamentele inumane.
EDUCAÞIE ÎN DOMENIUL DREPTURILOR OMULUI:
Diseminarea informaþiei menite sã construiascã o culturã universalã
a drepturilor omului, prin comunicarea cunoºtinþelor ºi abilitãþilor ºi
modelarea atitudinilor înspre: consolidarea respectului pentru
drepturile omului ºi libertãþile fundamentale; dezvoltarea completã a
personalitãþii umane ºi a demnitãþii sale; promovarea înþelegerii,
respectului, egalitãþii între sexe, prieteniei între toate naþiunile,
popoarele indigene ºi grupurile rasiale, naþionale, etnice, religioase ºi
lingvistice; recunoaºterea dreptului tuturor persoanelor de a parti-
cipa efectiv la viaþa unei societãþi libere; progresul activitãþilor
Naþiunilor Unite pentru Menþinerea Pãcii.
EXPULZARE: Atunci când o persoanã este retrimisã forþat în þara
natalã, unde viaþa i-ar putea fi pusã în pericol; numitã ºi repatriere
forþatã.
GENOCID: Asasinarea sistematicã a oamenilor, din cauza rasei ori
a etniei.
INDIVIZIBIL: Se referã la egala importanþã a fiecãrei legi a drep-
turilor omului. Unei persoane nu i se poate refuza un drept deoarece
cineva decide cã este „mai puþin important“ sau „neesenþial“.
I.N.S.: Acronim pentru Serviciul de Naturalizare ºi Imigrare — de-
partamentul din guvernul SUA responsabil cu problemele de imigrare.
INTERDEPENDENT: Se referã la legãturile complementare dintre
drepturile omului. De exemplu, capacitatea de participare în guvern
este afectatã direct de dreptul la exprimare, dreptul la educaþie ºi
chiar de dreptul la obþinerea celor necesare vieþii.
ORGANIZAÞII NEGUVERNAMENTALE (ONG-uri): Organizaþii
formate de oameni din afara guvernului. ONG-urile monitorizeazã
procedurile organizaþiilor din domeniul drepturilor omului (precum
Comisia ONU pentru Drepturile Omului) ºi sunt „câinii de pazã“ ai
drepturilor omului incluse în mandatul lor. Unele sunt mari ºi inter-
naþionale; altele pot fi mici ºi locale. ONG-urile joacã un rol impor-
tant în influenþarea politicilor ONU, ºi multe dintre ele au un statut
oficial consultativ la ONU.
ORIENTARE SEXUALÃ: Folosit pentru a denumi direcþiile atracþiei
sau conduitei emoþionale. Aceasta poate fi orientatã cãtre oamenii
de sex opus (orientare heterosexualã), cãtre oameni de ambele sexe
(orientare bisexualã) sau cãtre oameni de acelaºi sex (orientare
homosexualã).
POPOARE INDIGENE: Popoare formate din locuitori originari sau
naturali ai unei þãri. Nativii americani, de exemplu, sunt poporul indi-
gen al Statelor Unite.
REFUGIAT: O persoanã care fuge într-o þarã sau la o putere strãinã
pentru a scãpa de pericol ori de persecuþie.
TRANSSEXUAL: Se referã la acei oameni care simt o identificare
psihologicã cu sexul biologic opus, ce poate fi profundã ºi copleºi-
toare, conducându-i pe unii spre soluþia „schimbãrii sexului“ prin
metode medicale. Este o chestiune privitã de obicei ca þinând de
identitatea de gen a unei persoane.
TRATAT: O înþelegere formalã între state, care defineºte ºi modi-
ficã îndatoririle ºi obligaþiile reciproce. Sinonim cu convenþia sau
acordul.
VIOLENÞÃ DE GEN: Violenþa comisã împotriva femeilor; vio-
lenþele comise în special asupra femeilor, cum ar fi violul, violenþa
sexualã, circumcizia femininã, arderea vãduvelor etc.; violenþa
împotriva femeilor ce nu respectã normele restrictive din anumite
societãþi. Declaraþia de la Viena a recunoscut în mod special violenþa
de gen drept o chestiune ce þine de drepturile omului.

1789 1791 1864 1878

Declaraþia Drepturilor Omului ºi
Cetãþeanului (Franþa) este procla-
matã dupã rãsturnarea monarhiei
franceze de cãtre propriul popor.
Declaraþia Americanã a Drepturilor,
Constituþia ºi Primele Zece
Amendamente proclamã, laolaltã,
drepturile fundamentale civile ºi
politice ale cetãþenilor, libertatea
de exprimare ºi statul de drept.
Convenþia pentru Ameliorarea Condiþiilor Este semnat Tratatul
Rãniþilor de pe Câmpurile de Luptã (Prima de la Berlin, ce
Convenþie de la Geneva), un tratat internaþio- protejeazã drepturile
nal al Comitetului Internaþional al Crucii Roºii, minoritãþilor religioase
garanteazã protecþia rãniþilor în rãzboi ºi a ºi etnice din Balcani.
bolnavilor ºi oferã imunitate cadrelor medicale
ºi Crucii Roºii în timp de rãzboi.

18
CE SUNT DREPTURILE OMULUI? VERSIUNE PRESCURTATÃ A DECLARAÞIEI
UNIVERSALE A DREPTURILOR OMULUI
Drepturile omului sunt drepturi pe care o persoanã le are prin
simplul fapt cã este o fiinþã umanã. Drepturile omului sunt Articolul 1 Egalitatea în drepturi
deþinute de toate persoanele în mod egal, universal ºi pentru Articolul 2 Interzicerea discriminãrii
totdeauna. Sunt inalienabile: nu poþi pierde aceste drepturi, aºa Articolul 3 Dreptul la viaþã, libertate ºi siguranþã personalã
cum nu poþi înceta sã fii om. Sunt indivizibile: nu þi se poate refuza
Articolul 4 Interzicerea sclaviei
un drept pentru cã „este mai puþin important“ sau pentru cã „nu
este esenþial“. Sunt interdependente: toate drepturile omului fac Articolul 5 Interzicerea torturii ºi a tratamentelor degradante
parte dintr-un întreg complementar. De exemplu, capacitatea de Articolul 6 Dreptul la personalitate juridicã
a guverna este afectatã direct de dreptul la exprimare, dreptul la Articolul 7 Dreptul la egalitate în faþa legii
educaþie ºi chiar de dreptul la obþinerea celor necesare vieþii.
Articolul 8 Dreptul la proces în faþa unei instanþe juridice
Altã definiþie: drepturile omului înseamnã standardele de
bazã, fãrã de care oamenii nu pot trãi cu demnitate. A încãlca
competente
drepturile unui om înseamnã a trata acea persoanã ca ºi cum nu Articolul 9 Interzicerea arestãrii abuzive ºi a exilãrii
ar fi o fiinþã umanã. A apãra drepturile omului înseamnã sã ceri sã Articolul 10 Dreptul la un proces public echitabil
fie respectatã demnitatea umanã a tuturor oamenilor. Pentru a Articolul 11 Dreptul de a fi considerat nevinovat pânã la proba
revendica aceste drepturi, fiecare trebuie sã accepte, de aseme-
contrarie
nea, obligaþia de a nu încãlca drepturile altora ºi de a-i sprijini pe
cei ale cãror drepturi sunt încãlcate sau negate. Articolul 12 Interzicerea imixtiunii în viaþa personalã, familie,
Drepturile omului oferã inspiraþie ºi sunt practice. domiciliu sau corespondenþã
Principiile drepturilor omului susþin o viziune a unei lumi libere, Articolul 13 Dreptul la libera circulaþie în þarã ºi în afara þãrii
corecte ºi paºnice ºi stabilesc standarde minime pentru modul în Articolul 14 Dreptul la azil în alte þãri în caz de persecuþie
care persoanele ºi instituþiile ar trebui sã trateze oamenii.
Articolul 15 Dreptul la cetãþenie ºi libertatea de a o schimba
Drepturile omului împuternicesc, de asemenea, oamenii cu un
cadru de acþiune atunci când aceste standarde minime nu sunt Articolul 16 Dreptul de a te cãsãtori ºi de a-þi întemeia o familie
întrunite, deoarece oamenii beneficiazã în continuare de aceste Articolul 17 Dreptul la proprietate
drepturi, chiar dacã legile celor aflaþi la putere nu le recunosc sau Articolul 18 Libertatea de conºtiinþã ºi religie
nu le respectã.
Articolul 19 Libertatea de opinie ºi de informare
Ne exersãm drepturile de fiecare datã când ne rugãm con-
form credinþei noastre sau când alegem sã nu avem nicio cre- Articolul 20 Libertatea de întrunire ºi de asociere paºnicã
dinþã; când dezbatem ºi criticãm acte ale guvernului; când ne alã- Articolul 21 Dreptul de a lua parte la conducerea treburilor
turãm unui sindicat; când cãlãtorim în alte pãrþi ale þãrii sau peste publice ale þãrii ºi la alegeri libere
hotare. Deºi de obicei considerãm aceste acþiuni fireºti, oameni Articolul 22 Dreptul la securitate socialã
atât de la noi din þarã, cât ºi din alte þãri nu se bucurã de toate
Articolul 23 Dreptul la libera alegere a muncii ºi la asociere sin-
aceste libertãþi în egalã mãsurã. Încãlcãri ale drepturilor omului au
dicalã
loc atunci când un pãrinte îºi abuzeazã copilul, când o familie nu
are casã, când o ºcoalã nu oferã o educaþie adecvatã, atunci când Articolul 24 Dreptul la odihnã ºi recreere
femeile sunt plãtite mai puþin ca bãrbaþii sau când o persoanã furã Articolul 25 Dreptul la un nivel de trai adecvat
de la alta. Drepturile omului sunt o problemã de fiecare zi. Articolul 26 Dreptul la învãþãturã
Articolul 27 Dreptul de a participa în mod liber la viaþa cultu-
ralã a comunitãþii
1899-1907 1919 Articolul 28 Dreptul la o orânduire socialã în acord cu prezen-
tul document
Sunt încheiate Convenþiile de la Tratatul de la Versailles pune bazele Articolul 29 Dreptul la îndeplinirea datoriilor faþã de comunita-
Haga, ce stabilesc legi umanitare Ligii Naþiunilor ºi Organizaþiei
te, în scopul dezvoltãrii libere ºi depline a persona-
internaþionale pentru tratamentul Internaþionale a Muncii, cu scopul
aplicat civililor, prizonierilor de de a îmbunãtãþi condiþiile de muncã litãþii
rãzboi ºi rãniþilor. ºi de a promova dreptatea socialã. Articolul 30 Interzicerea interferenþei statului sau a altor per -
soa ne în exercitarea drepturilor ºi libertãþilor
enunþate în prezenta declaraþie

19
 SCURTÃ ISTORIE A DREPTURILOR OMULUI
Credinþa conform cãreia fiecare, în virtutea umanitãþii sale, este
îndreptãþit la anumite drepturi e relativ nouã. Rãdãcinile sale se regã-
sesc totuºi în tradiþiile ºi documentele timpurii ale multor culturi. A
fost nevoie de schimbãrile aduse de cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial,
pentru a propulsa drepturile omului pe scena ºi în conºtiinþa globalã.
De-a lungul istoriei, oamenii au dobândit atât drepturi, cât ºi respon-
sabilitãþi datoritã apartenenþei lor la un grup — familie, naþiune,
religie, clasã socialã, comunitate sau stat. Majoritatea societãþilor au
avut tradiþii similare „legii de aur“, potrivit cãreia „ce þie nu-þi place,
altuia nu face“. Vedele hinduse, Codul Babilonian al lui Hammurabi,
Biblia, Coranul ºi Analectele lui Confucius sunt cinci dintre cele mai
vechi izvoare scrise cu privire la îndatoririle oamenilor, dar ºi cu
privire la drepturile ºi responsabilitãþile acestora. De asemenea,
codurile aztece de conduitã ºi justiþie, ca ºi Constituþia Irochezã au
fost izvoare americane care au existat cu mult înaintea secolului
al XVIII-lea. De fapt, toate societãþile, fie prin tradiþia scrisã, fie prin
cea oralã, au creat sisteme de justiþie ºi de proprietate, ca ºi cãi de a
asigura sãnãtatea ºi bunãstarea membrilor lor.
PRECURSORI AI DOCUMENTELOR DIN SECOLUL XX
PRIVITOARE LA DREPTURILE OMULUI
Documentele care atestã drepturile individuale, precum Magna
Carta (1215), Declaraþia Drepturilor din Anglia (1689), Declaraþia
francezã a Drepturilor Omului ºi Cetãþeanului (1789), Constituþia
Statelor Unite ºi Declaraþia Americanã a Drepturilor (1791), stau la
baza multora dintre documentele privitoare la drepturile omului din
zilele noastre. Totuºi, multe dintre aceste documente, atunci când au
fost iniþial transformate în politici, excludeau femeile, oamenii de
culoare, precum ºi membrii unor anumite grupuri sociale, religioase,
economice sau politice. În schimb, oamenii asupriþi din toate
colþurile lumii s-au bazat pe principiile pe care aceste documente le
exprimã pentru a sprijini revoluþiile prin care s-a afirmat dreptul la
autodeterminare.
Legea contemporanã internaþionalã a drepturilor omului ºi
Organizaþia Naþiunilor Unite au antecedente istorice importante.
Eforturile depuse în secolul al XIX-lea pentru interzicerea comerþului
cu sclavi ºi pentru limitarea ororilor rãzboiului sunt exemplele princi-
pale. În 1919, mai multe state au înfiinþat Organizaþia Internaþionalã a
Muncii (OIM), pentru a superviza tratatele care îi protejau pe munci-
tori ºi respectarea drepturilor acestora, incluzând sãnãtatea ºi sigu-
ranþa lor. Îngrijorarea faþã de protecþia anumitor grupuri minoritare a
fost pentru prima datã adusã în discuþie de Liga Naþiunilor la sfârºitul
Primului Rãzboi Mondial. În orice caz, aceastã organizaþie internaþio-
nalã pentru pace ºi cooperare, creatã de aliaþii europeni victorioºi, nu
ºi-a atins niciodatã scopurile. Liga a eºuat din cauza refuzului Statelor
Unite de a participa, dar ºi din cauza eºecului sãu de a preveni invazia
japonezã din China ºi Manchuria (1931) ºi atacul Italiei împotriva
Etiopiei (1935). Liga Naþiunilor ºi-a încetat existenþa odatã cu
începutul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial (1939).
CREAREA NAÞIUNILOR UNITE
Ideea de drepturi ale omului s-a manifestat cu mai multã putere dupã
cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial. Exterminarea de cãtre naziºtii ger-
mani a peste ºase milioane de evrei, cât ºi a þiganilor, homosexualilor
ºi a persoanelor cu dizabilitãþi a îngrozit lumea. La Nürnberg ºi Tokio
au avut loc, dupã cel de-Al Doilea Rãzboi Mondial, numeroase pro-
cese în urma cãrora oficiali din þãrile învinse au fost pedepsiþi pentru
comiterea de crime de rãzboi, „crime împotriva pãcii“ ºi „crime
împotriva umanitãþii“.
Guvernele s-au angajat atunci sã punã bazele Organizaþiei Naþiunilor
Unite (ONU), având ca scop principal menþinea pãcii internaþionale
ºi prevenirea conflictelor. În acest fel, oamenii au vrut sã se asigure
cã niciodatã nimãnui nu-i va mai fi refuzat, în mod nejustificat, drep-
tul la viaþã, libertate, hranã, adãpost sau naþionalitate. Esenþa acestor
principii de drept a fost iniþial cuprinsã în Discursul asupra Stãrii
Naþiunii rostit de preºedintele american Franklin Delano Roosevelt,
în 1941, când acesta a vorbit despre o lume bazatã pe patru libertãþi
fundamentale: libertatea de exprimare, libertatea de credinþã, drep-
tul la un trai decent ºi dreptul la siguranþã. Din întreaga lume veneau
apeluri pentru crearea unor standarde de drepturi ale omului care sã
protejeze cetãþenii de abuzurile propriilor guverne, astfel trase la
rãspundere pentru tratamentele aplicate celor care trãiesc înãuntrul
frontierelor acestora. Aceste voci au jucat un rol esenþial în elabo-
rarea Cartei Naþiunilor Unite în 1945 — documentul iniþial al
Organizaþiei Naþiunilor Unite, prin care erau stabilite scopurile,
funcþiile ºi responsabilitãþile acesteia.

1941 1942 1945-1948 1961

Aliaþii proclamã ca obiective „cele
patru libertãþi“: libertatea de
exprimare, libertatea de credinþã,
dreptul la un trai decent ºi dreptul
la siguranþã. Aliaþii au repetat acest
angajament în Carta Atlanticului
din 1941.
Comisia pentru Crime de Rãzboi a
Naþiunilor Unite stabileºte pentru
crimele de rãzboi procese, ce vor
avea loc la Nürnberg ºi la Tokio,
dupã Al Doilea Rãzboi Mondial.
Carta ONU stabileºte scopurile, Un avocat britanic înfiinþeazã
funcþiile ºi responsabilitãþile organizaþia Amnesty International.
Organizaþiei Naþiunilor Unite.
ONU adoptã Declaraþia Universalã
a Drepturilor Omului.

20
DECLARAÞIA UNIVERSALÃ A DREPTURILOR
OMULUI
Statele membre ale Naþiunilor Unite s-au angajat sã încurajeze
respectarea drepturilor tuturor oamenilor. Pentru îndeplinirea aces-
tui scop, Naþiunile Unite au înfiinþat o Comisie pentru Drepturile
Omului, a cãrei sarcinã era sã redacteze un document care sã regle-
menteze drepturile ºi libertãþile fundamentale proclamate în Cartã.
Comisia, condusã de Eleanor Roosevelt, a reuºit sã capteze atenþia
întregii lumi. La 10 decembrie 1948, Declaraþia Universalã a
Drepturilor Omului a fost adoptatã de cincizeci ºi ºase de membri ai
Naþiunilor Unite. Votul a fost favorabil, deºi opt þãri au ales sã se
abþinã de la vot.
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, denumitã ºi Magna
Carta Internaþionalã, a extins revoluþia din domeniul dreptului inter-
naþional introdusã de Carta Naþiunilor Unite. Felul în care un guvern
îºi trateazã propriii cetãþeni devenise acum o problemã de interes Eleanor Roosevelt, New York, 1949
internaþional, nu doar o chestiune internã. Aceasta susþinea cã toate
drepturile sunt interdependente ºi indivizibile. Preambulul documen- caþie, sãnãtate ºi adãpost. Ambele convenþii susþin extinderea drep-
tului specificã în mod clar acest lucru: turilor asupra tuturor persoanelor ºi interzic discriminarea.
„Recunoaºterea demnitãþii inerente tuturor membrilor familiei Pânã în anul 2000, peste 130 de þãri ratificaserã aceste convenþii.
umane ºi a drepturilor lor egale ºi inalienabile constituie fundamen- Statele Unite au ratificat totuºi doar CIDCP, având chiar ºi în privinþa
tul libertãþii, dreptãþii ºi pãcii în lume.“ acesteia multe reþineri.
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului a avut o influenþã enor-
mã. Principiile sale au fost încorporate în constituþiile celor mai DOCUMENTELE ULTERIOARE PRIVIND
multe dintre cele peste 185 de þãri membre ale Naþiunilor Unite. DREPTURILE OMULUI
Deºi o declaraþie nu este un document cu efecte obligatorii, Pe lângã convenþiile Legii Internaþionale a Drepturilor Omului,
Declaraþia Universalã a dobândit statut de lege internaþionalã, Naþiunile Unite au adoptat peste douãzeci de tratate principale, în
datoritã faptului cã oamenii o privesc ca pe „un standard comun de continuarea elaborãrii drepturilor omului. Acestea includ convenþii
realizat pentru toþi oamenii ºi toate naþiunile“. menite sã previnã ºi sã interzicã abuzuri specifice, precum tortura ºi
genocidul, ºi sã protejeze în special categoriile vulnerabile, precum
CONVENÞIILE PRIVIND DREPTURILE OMULUI refugiaþii (Convenþia privind Statutul Refugiaþilor, 1950), femeile
Având ca scop stabilirea unor mecanisme de aplicare a Declaraþiei (Convenþia privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
Universale, Comisia pentru Drepturile Omului a Naþiunilor Unite a Împotriva Femeilor, 1979) ºi copiii (Convenþia cu privire la Drepturile
început în 1966 redactarea a douã tratate: Convenþia Internaþionalã cu Copilului, 1989). Pânã în prezent, Statele Unite au ratificat doar
privire la Drepturile Civile ºi Politice (CIDCP), împreunã cu Proto- câteva dintre aceste convenþii:
colul sãu facultativ, ºi Convenþia Internaþionalã cu privire la Drepturile
Economice, Sociale ºi Culturale (CIDESC). Împreunã cu Declaraþia • Convenþia Internaþionalã privind Eliminarea Tuturor Formelor de
Universalã, acestea sunt în general reunite sub denumirea de Legea Discriminare Rasialã
Internaþionalã a Drepturilor Omului. CIDCP se concentreazã mai mult • Convenþia pentru Prevenirea ºi Reprimarea Genocidului
pe probleme precum dreptul la viaþã, libertatea de exprimare, religie • Convenþia privind Drepturile Politice ale Femeilor
ºi vot. CIDESC se concentreazã pe problemele legate de hranã, edu- • Convenþia din 1926 privind Sclavia

1966 1979 1984 1989

ONU ratificã acum Convenþia Inter-
naþionalã privind Drepturile Civile ºi
Politice ºi Convenþia Internaþionalã
privind Drepturile Economice,
Sociale ºi Culturale. Împreunã cu
Declaraþia Universalã a Drepturilor
Omului, acestea completeazã Carta
Internaþionalã a Drepturilor Omului.
La ONU se desfãºoarã Convenþia
Internaþionalã privind Eliminarea
Tuturor Formelor de Discriminare
Împotriva Femeilor.
ONU instituie Convenþia La ONU se semneazã Convenþia
Internaþionalã împotriva Torturii ºi a
Internaþionalã cu privire la
Altor Pedepse ºi Tratamente Crude,
Drepturile Copilului.
Inumane sau Degradante.

21
 Semnarea Cartei Naþiunilor Unite, San Francisco, SUA, 1945

• Convenþia împotriva Torturii ºi Altor Pedepse ºi Tratamente
Crude, Inumane sau Degradante
În Europa, în cele douã Americi ºi în Africa, alte documente regionale
pentru protecþia ºi promovarea drepturilor omului au extins Legea
Internaþionalã a Drepturilor Omului. De exemplu, statele africane ºi-au
elaborat propria Cartã a Drepturilor Omului ºi Popoarelor (1981), în
timp ce statele musulmane au elaborat Declaraþia de la Cairo asupra
Drepturilor Omului în Islam (1990). Schimbãrile dramatice din
Europa de Est, Africa ºi America Latinã, începând cu 1989, au
demonstrat o puternicã creºtere a dorinþei de respectare a drep-
turilor omului. Miºcãri populare în China, Coreea ºi alte state asia-
tice dezvãluie un angajament similar faþã de aceste principii.
ROLUL ORGANIZAÞIILOR NEGUVERNAMENTALE
La nivel global, campionii drepturilor omului s-au dovedit a fi, de cele
mai multe ori, cetãþenii, ºi nu oficialii guvernamentali. În particular,
organizaþiile neguvernamentale (ONG-uri) au jucat un rol important
în atragerea atenþiei comunitãþii internaþionale asupra problemelor
drepturilor omului. De exemplu, activitãþile ONG-urilor care au par-
ticipat la cea de-A Patra Conferinþã Mondialã a Femeilor, ce a avut
loc la Beijing, China, au atras o atenþie fãrã precedent asupra unor
grave încãlcãri ale drepturilor femeilor. ONG-uri precum Amnesty
International, Societatea Anti-Sclavie, Comisia Internaþionalã a
Juriºtilor, Grupul Internaþional de Lucru asupra Afacerilor Indigene,
Human Rights Watch, Centrul Robert F. Kennedy pentru Justiþie ºi
Drepturile Omului ºi Human Rights First monitorizeazã acþiunile
guvernelor ºi fac presiuni asupra lor pentru a acþiona în conformitate
cu principiile drepturilor omului.
Oficialii guvernamentali care înþeleg natura ºi complexitatea drep-
turilor omului pot, de asemenea, determina schimbãri semnificative
în favoarea libertãþii. Mulþi preºedinþi americani, precum Abraham
Lincoln, Franklin Roosevelt, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson,
Jimmy Carter ºi Bill Clinton, au militat pentru drepturile omului. În
alte þãri, lideri precum Nelson Mandela ºi Václav Havel au determi-
nat schimbãri mari în numele drepturilor omului.
EVOLUÞIA LEGII DREPTURILOR OMULUI
Începând cu 1948, Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului a stat
la baza a încã douãzeci de convenþii majore referitoare la drepturile
omului. Multe convenþii de acest gen au intrat în vigoare; altele sunt
încã încurs de ratificare, în timp ce la altele, precum o convenþie
asupra drepturilor popoarelor indigene sau o alta asupra drepturilor
la mediu, se lucreazã încã. Pe mãsurã ce nevoile anumitor grupuri de
oameni sunt recunoscute ºi definite, dar ºi pe mãsurã ce eveni-
mentele din lume aratã cã existã o nevoie de conºtientizare ºi de
acþiune cu privire la unele probleme specifice ale drepturilor omului,
legislaþia internaþionalã a drepturilor omului evolueazã în perma-

1995 1998 2001

Are loc la Beijing, China, A Patra Conferinþã
Mondialã a Femeilor. Participanþii acceptã un
plan pe cinci ani pentru promovarea libertãþii
sociale, economice ºi politice a femeilor,
îmbunãtãþirea sãnãtãþii lor, dezvoltarea educaþiei
ºi promovarea drepturilor matrimoniale ºi
sexuale.
Statutul de la Roma, semnat de 120 de þãri în
1998 ºi intrat în vigoare la 1 iulie 2002, pune
bazele Curþii Penale Internaþionale (CPI). CPI
are jurisdicþie asupra celor mai grave crime ce
privesc comunitatea internaþionalã, cum ar fi
genocidul, crimele împotriva umanitãþii ºi
crimele de rãzboi.
Se desfãºoarã Conferinþa Mondialã împotriva
Rasismului. Reprezentanþii þãrilor membre ONU
s-au întâlnit la Durban, Africa de Sud, pentru a
discuta despre problema minoritãþilor ºi a
drepturilor populaþiilor indigene, traficul de fiinþe
umane, migraþia ºi discriminarea. Declaraþia de la
Durban a schiþat un plan de acþiune pentru a pune
în aplicare obiectivele conferinþei.

22
 Robert F. Kennedy, fotografie de Warren K. Leffler, prin bunãvoinþa Library of Congress, Washington (SUA)
ROBERT FRANCIS KENNEDY s-a nãscut la 20 noiembrie 1925, în Brookline, Massachusetts, fiind
al ºaptelea copil al familiei lui Rose ºi Joseph P. Kennedy; a obþinut o diplomã în studii politice
ºi administrative la Universitatea Harvard, 1948; a fost licenþiat în drept al Universitãþii
Virginia, 1951. În 1952 debuteazã în politicã, fiind managerul de campanie al fratelui sãu, John.
În 1960, a fost managerul campaniei prezidenþiale a lui John Kennedy. Dupã alegerea acestuia,
a fost numit Consilier pentru Justiþie, calitate în care a lansat o campanie de succes împotriva
crimei organizate ºi s-a dedicat apãrãrii drepturilor afroamericanilor, dreptului la vot, dreptu-
lui la o educaþie egalã, dreptului de a folosi bunurile publice. A colaborat cu preºedintele
Kennedy la elaborarea Legii Drepturilor Civile.
În 1964 ajunge senator de New York, calitate în care a iniþiat o serie de proiecte locale, printre
care se numãrã unele de asistenþã ºi ajutor pentru copiii dezavantajaþi, pentru elevii cu dizabi-
litãþi, precum ºi înfiinþarea Bedford-Stuyvesant Restoration Corporation pentru îmbunãtãþirea
condiþiilor de viaþã ºi a oportunitãþilor de angajare în zonele sãrace din Brooklyn. Dupã 32 de
ani, acest program rãmâne un model pentru orice comunitate din SUA.
De asemenea, s-a dedicat activitãþii în domeniul drepturilor omului peste graniþe. Pe 18 mar-
tie 1968, Robert Kennedy ºi-a anunþat candidatura pentru a primi nominalizarea Partidului
Democrat în cursa prezidenþialã. A fost împuºcat pe 5 iunie 1968, la scurt timp dupã ce îºi
anunþase victoria în alegerile decisive din acest stat. A murit în dimineaþa zilei de 6 iunie 1968,
la vârsta de 42 de ani.

nenþã, ca rãspuns. Scopul final este protejarea ºi promovarea drep- omului. Înfiinþarea unor ONG-uri precum Amnesty International a
turilor fundamentale ale fiecãrei persoane, de oriunde ar fi. Deºi în propulsat problemele ce þin de drepturile omului în conºtiinþa uni-
lumea întreagã s-au fãcut multe progrese în acest sens, realitatea versalã. Miºcarea modernã a drepturilor omului a dus la schimbãri
tulburãtoare este cã oamenii care au omorât, torturat ºi violat în sociale majore: miºcarea drepturilor pentru femei a reuºit sã obþinã
mod sistematic sau la o scarã masivã încã se pot sustrage pedepsei. mai multã egalitate în raport cu bãrbaþii, precum dreptul de a vota.
Odatã cu intrarea în noul mileniu, a venit timpul sã transmitem un Miºcarea americanã pentru Drepturi Civile a fãcut ca minoritãþi
mesaj clar tuturor celor care cred cã sunt mai presus de lege — rasiale îndelung oprimate sã cearã drepturi egale. Þãri din întreaga
încãlcarea drepturilor omului nu va fi toleratã. Lumea are nevoie de lume ºi-au dobândit independenþa faþã de puterile coloniale. Dar mai
o curte internaþionalã permanentã care sã fie dreaptã, justã ºi efi- este încã mult de fãcut.
cientã, pentru a-i putea aduce în faþa legii pe cei care încalcã drep- A sosit timpul sã respectãm drepturile omului. Declaraþia Universalã
turile omului. Dupã ani de pregãtire intensã, guvernele s-au întâlnit a Drepturilor Omului este un apel la libertate ºi justiþie pentru toate
în 1998 la Roma, Italia, pentru a adopta statutul care stabileºte în - popoarele lumii. În fiecare zi, guverne care încalcã drepturile pro-
fiinþarea unei Curþi Penale Internaþionale permanente (CPI). CPI a priilor cetãþeni sunt chemate ºi trase la rãspundere. În fiecare zi,
fost oficial instituitã dupã ratificarea Statutului de la Roma al Curþii oameni din întreaga lume se mobilizeazã ºi înfruntã nedreptatea ºi
Penale Internaþionale, de cãtre ºaizeci de þãri. Scopul acestei instituþii tratamentele inumane. Precum picãturile de apã care cad succesiv în
a fost ca ea sã funcþioneze ca tribunal juridic permanent, având o acelaºi loc, ei slãbesc forþele opresiunii ºi aduc lumea mai aproape de
jurisdicþie globalã, pentru a-i judeca pe cei care s-au fãcut vinovaþi de îndeplinirea principiilor exprimate în Declaraþia Universalã a
cele mai odioase crime din lume — genocid, alte crime împotriva Drepturilor Omului.
umanitãþii ºi crime grave de rãzboi.

MIªCAREA MODERNÃ A DREPTURILOR OMULUI

Adoptarea Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului în 1948 este Sursa: Adaptare dupã David Shiman, Teaching Human Rights (Center for Teaching
consideratã drept începutul miºcãrii moderne pentru drepturile International Relations Publications, University of Denver, Denver, 1993).

2003 2007 2008 2009

La Curtea Internaþionalã de Justiþie Ellen Johnson-Sirleaf, din Liberia, Se aniverseazã ºaizeci de ani de la Curtea Penalã Internaþionalã îl pune
începe primul proces referitor la este aleasã prima femeie preºedinte semnarea Declaraþiei Universale a sub acuzare pe Omar Hassan
crimele de rãzboi din de pe continentul african. Drepturilor Omului. Al-Bashir, preºedintele Sudanului,
fosta Iugoslavie. pentru atrocitãþile comise în Darfur.

23
 Elie Wiesel
România / Statele Unite
„Ce-mi doresc, ce-am sperat toatã viaþa este ca
trecutul meu sã nu devinã viitorul copiilor voºtri.“
ELIE WIESEL a crescut într-o restrânsã comunitate evreiascã din
Sighet, Transilvania. Când avea 15 ani, familia i-a fost urcatã în tren
ºi deportatã de autoritãþile maghiare hortyste în lagãrul morþii de la
Auschwitz. Mama ºi sora mai micã au murit la Auschwitz, douã
surori mai mari au supravieþuit. Wiesel ºi tatãl sãu au fost trans-
portaþi la Buchenwald. Acolo a pierit ºi tatãl sãu. În autobiografia sa,
Wiesel scrie: „Nu voi uita niciodatã acea noapte, prima noapte în
lagãr, care mi-a transformat viaþa într-o lungã noapte, blestematã de
ºapte ori ºi de ºapte ori pecetluitã. ªi niciodatã nu voi uita feþele
copiilor ale cãror corpuri s-au transformat în rotocoale de fum sub
cerul albastru ºi senin. Nu voi uita niciodatã acele flãcãri care mi-au
consumat destinul pentru totdeauna. Nu voi uita niciodatã acea
liniºte nocturnã care m-a privat pe veºnicie de dorinþa de a trãi. Nu
voi uita niciodatã aceste lucruri, chiar dacã voi fi condamnat sã trã-
iesc la fel de mult ca Dumnezeu însuºi. Niciodatã.“ Wiesel ºi-a dedi-
cat viaþa scopului de a nu lãsa lumea sã uite atrocitãþile naziste, în
speranþa cã ele nu se vor mai repeta. Dupã rãzboi, Wiesel a devenit
jurnalist la Paris, rupând tãcerea în privinþa experienþelor lui din tim-
pul Holocaustului odatã cu publicarea cãrþii Noaptea, în 1958.
Tradusã în douãzeci ºi cinci de limbi, cu milioane de exemplare
tipãrite în întreaga lume, Noaptea este o relatare zguduitoare despre
lagãrele naziste ale morþii. Wiesel a scris peste patruzeci de cãrþi ºi a
câºtigat numeroase premii pentru activitatea literarã ºi cea de apãrã-
tor al drepturilor omului. A fost preºedintele Comisiei Prezidenþiale
a Holocaustului ºi preºedinte fondator al Consiliului American pen-
tru Pãstrarea Memoriei Holocaustului. În 1986, a câºtigat Premiul
Nobel pentru Pace. Wiesel predã la Universitatea din Boston ºi cãlã-
toreºte în întreaga lume ca fervent apãrãtor al drepturilor omului ºi
ca promotor al discuþiilor pe probleme de eticã.
24
Elie Wiesel, © 2000 Eddie Adams
Când te gândeºti la ceilalþi, îþi dai seama cã trebuie fãcut ceva. Dacã
mã gândeam numai la mine, probabil cã nu aº fi fãcut prea multe. Dar
ce aº mai putea pãþi pe lângã ceea ce am pãþit deja? Mã gândesc la
copiii de astãzi, care au nevoie de vocile noastre, probabil ºi de
prezenþa noastrã ºi de tot ajutorul nostru, sau cel puþin de emoþiile
noastre. Mã gândesc la minoritãþi etnice, religioase, cu probleme de
sãnãtate, victime ale SIDA sau Alzheimer. Nu mai ai dreptul sã spui:
„De vreme ce nu pot face nimic, atunci la ce bun?“ Camus spunea
într-unul dintre eseurile sale un lucru minunat: cã ar trebui sã ni-l
imaginãm pe Sisif fericit. Bine, eu nu cred cã Sisif a fost fericit, dar
nici alþii nu sunt. ªi pentru cã ceilalþi sunt nefericiþi, nu am dreptul sã
nu încerc sã le diminuez tristeþea.
KK: De unde vi se trage speranþa?
Dr. Wiesel: E foarte simplu. Numai o altã persoanã poate sã-mi dea
speranþã, pentru cã numai o altã persoanã poate sã mi-o ºi ia. Nu e
Dumnezeu. E o persoanã, o fiinþã umanã. În cele din urmã, relaþiile
noastre cu cei din jur ne afecteazã destinul ºi, cu siguranþã, propria
atitudine moralã ºi soarta (numeºte-o iubire, prietenie, convingere)
se leagã de ceilalþi. Indiferent ce înseamnã relaþia mea cu ceilalþi, ea
nu este o relaþie cu Dumnezeu. Toate legile, moralitatea, se referã la
relaþiile dintre oameni.
KK: Aþi scris cã aþi fost inspirat de curajul evreilor de a-ºi pãstra
credinþa, chiar ºi atunci când s-au confruntat cu rãul, fiind complet
neputincioºi în faþa lui.
Dr. Wiesel: Pentru mine, neputincioºii sunt cei mai importanþi, cei
slabi ºi mici. De aceea, în fiecare carte, în fiecare roman pe care l-am
scris existã întotdeauna un copil, un bãtrân, un nebun. Pentru cã sunt
atât de neglijaþi de guvern ºi de societate. Aºa cã le-am dat un adãpost.
În copilãrie, îmi petreceam dupã-amiezile cu niºte scriitori bãtrâni, care
scriau în idiº ºi pe care nu-i citea nimeni, pentru cã erau marginalizaþi,
ºi-mi doream sã le dau sentimentul cã existã cineva care îi citeºte.
KK: E important sã-i ajuþi pe cei marginalizaþi?
Dr. Wiesel: Da, pe aceia care simt cã nimic nu mai conteazã, cã sunt
uitaþi. Iar în ceea ce-i priveºte pe prizonieri, nimic nu este mai rãu decât
sã creadã cã au fost uitaþi. De obicei, aceia care-i chinuiesc, torþionarii,
se folosesc de acest argument pentru a-i face sã colaboreze, spunându-le
cã nimãnui nu îi pasã de ei. Nimãnui. De aceea, la o conferinþã de la
Washington, dupã ce a avut loc un furt de obiecte de artã ºi bani, am
întrebat: „De ce aºa de târziu? De ce atâta grabã acum? Uitãm cã
majoritatea victimelor nu sunt bogate. Vorbim numai de averile ºi
galeriile celor bogaþi. Dar cum rãmâne cu sãrãcia sãracilor? Câteodatã,
atunci când vorbesc, oamenii ascultã, dar nu aud. Le datorãm ceva
celor care rãmân dupã noi. Sãrbãtorim tinereþea, puterea — e suficient
sã vezi reclamele de la televizor, cu fete frumoase, bãrbaþi tineri ºi sãnã-
toºi, ca sã înþelegi cã e vorba de un fel de respingere a celor care nu
sunt tineri, sãnãtoºi, bogaþi. De aceea, simt cã le datorez ceva. De
aceea ºi scriu. Despre asta scriu. Am scris peste patruzeci de cãrþi, dar
foarte puþine despre rãzboi. De ce? Pentru cã eu învãþ ºi vreau sã
împãrtãºesc acea învãþãturã. Am o mare pasiune pentru învãþat ºi pre-
dat. Multe dintre cãrþile mele sunt despre învãþãturã — din Biblie, pro-
feþi, misticism.
KK: Cum devin oamenii nemiloºi, puteþi sã ne vorbiþi despre urã?
Dr. Wiesel: Cel puþin, noi ne aflãm în situaþia în care înþelegem con-
secinþele. Cei care urãsc nu înþeleg cã, urând un grup, de fapt urãsc
toate grupurile. Ura este contagioasã, e ca un cancer. Trece de la o
celulã la alta, de la o rãdãcinã la alta, de la o persoanã la alta. Dacã nu
este opritã, poate invada întreaga þarã, întreaga lume. Cel care urãºte

DESPRE SUBIECT:
TOLERANÞA ªI DREPTURILE MINORITÃÞILOR
În ciuda existenþei unei puternice legislaþii antidiscriminatorii ºi a politicilor care încurajeazã incluziunea romilor, realitatea aratã cã discri-
minarea existã în România, ca peste tot. Existã cazuri de discriminare în domeniile educaþiei, sãnãtãþii, locuinþelor ºi accesului la justiþie ºi
servicii, femeile ºi copiii romi fiind în mod special vulnerabili. Segregarea apare sporadic ºi în educaþie, mai ales în cazul copiilor romi cu o
situaþie familialã precarã.
Existã o profundã îngrijorare privind continuarea tratamentului discriminatoriu ºi a excluziunii romilor, ca ºi în privinþa escaladãrii inciden-
telor motivate de urã ºi a retoricii rasiste, atât în România, cât ºi în þãrile vecine, precum Ungaria.
În vremuri de crizã economicã, anumite comunitãþi precum cea romã împreunã cu imigranþii ºi alte grupuri vulnerabile devin uºor þapi ispãºi-
tori pentru extremiºti. Liderii politici trebuie sã condamne în mod public ºi neechivoc toate formele de violenþã ce-i au drept þintã pe romi
ºi sã evite incitarea la tensiuni etnice în declaraþii, în timp ce jurnaliºtii trebuie sã respecte principiile etice de relatare în articolele lor sau în
programele de radio ºi televiziune.
Sursa: Naþiunile Unite

SURSE DE INFORMAÞII:
Centrul de Resurse pentru Comunitãþile de Romi
ELIE WIESEL www.romacenter.ro
The Elie Wiesel Foundation for Humanity Fundaþie independentã, activã din 2000, cu misiunea de a contribui la ame-
555 Madison Avenue, 20th Floor, New York, NY 10022 liorarea condiþiilor de viaþã pentru comunitãþile de romi din România.
Fax: 212-490-6006 Str, Þebei nr. 21, Cluj-Napoca, România, cod poºtal 400305
www.eliewieselfoundation.org Tel.: + 40 264 420 474 / Fax: + 40 264 420 470

ACCES LA EDUCAÞIE PENTRU GRUPURI DEZAVANTAJATE
www.totilascoala.ro / www.totilascoala.wordpress.com
Proiect în cadrul unui program desfãºurat de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii
ºi Inovãrii în 2001-2009, sub sloganul: „În ºcoalã nu e loc pentru discrimi-
nare. Cunoaºte-mã, înainte sã mã judeci!“ Obiectivul campaniei: pro-
movarea educaþiei în rândurile pãrinþilor, copiilor, profesorilor, ale opiniei
publice ºi formatorilor de opinie, în vederea eliminãrii segregãrii ºi margina-
lizãrii în ºcoli ºi pentru susþinerea toleranþei ºi a multiculturalismului. Cam-
pania vizeazã în special copiii romi ºi pe cei cu dizabilitãþi.
CENTROPA
www.centropa.org
Primul proiect de istorie oralã ce combinã fotografii vechi de familie cu
poveºti ce le completeazã. Centropa a intervievat peste 1 350 de bãtrâni
evrei ce trãiesc în Europa Centralã ºi de Est, în fosta Uniune Sovieticã ºi în
comunitãþile sefardice din Grecia, Turcia ºi din Balcani. Cu o bazã de date de
25 000 de imagini digitalizate, Centropa aduce la viaþã istoria evreilor.
THE HOLOCAUST CENTRE (CENTRUL PENTRU HOLOCAUST) —
MAREA BRITANIE
www.holocaustcentre.net
Centrul pentru Holocaust asigurã facilitãþi pentru explorarea istoriei ºi impli-
caþiilor Holocaustului. Acestea includ Muzeul Memorial, Cãlãtoria, Grãdinile
Memoriale, Librãria ºi Cafeneaua. Existã seminare ºi facilitãþi de cercetare
pentru studenþi, profesori, elevi ºi specialiºti.
ASOCIAÞIA ROMÂNÃ DE DEZBATERI, ORATORIE ª I RETORICÃ
ARDOR are ca misiune susþinerea educaþiei prin intermediul dezbaterilor,
promovând dialogul argumentat ºi gândirea criticã. Asociaþia încurajeazã
tinerii sã practice debate-ul, atât ca exerciþiu de comunicare ºi exprimare în
public, cât ºi ca formulã de identificare de soluþii la chestiuni aflate în dez-
batere în spaþiul public.
ªos. Iancului 10, Bl. 114 B, Sc. B, ap. 50, interfon 050, Bucureºti, România
office.ardor@gmail.com
www.ardor-deb.ro

25
 nu înþelege cã, de fapt, distrugându-i pe alþii, se distruge pe sine însuºi.
Dezvãluind finalitatea, arãþi urâþenia. Nu e nicio glorie sã ucizi oameni
sau sã-i înjoseºti. Nu existã glorie în persecuþie. Asta este lecþia cea mai
importantã.
KK: Aceeaºi lecþie, repetatã mereu. Are vreun rost?
Dr. Wiesel: Bineînþeles cã are un rost. ªtiu cã nu reuºesc sã-i conving
pe oameni sã se schimbe, dar cu toate astea continuu s-o fac. Sã-þi spun
o poveste: odatã, un om drept s-a decis sã salveze umanitatea. Aºa cã
a ales un oraº, cel mai pãcãtos dintre toate. Hai sã spunem cã era
Sodoma. Aºa cã a studiat. A învãþat arta de a emoþiona, de a le schim-
ba oamenilor mintea ºi inima. S-a dus apoi la un bãrbat ºi la o femeie ºi
le-a spus: „Nu uitaþi cã nu e bine sã ucideþi, e o greºealã.“ La început,
oamenii s-au adunat în jurul lui. Era foarte ciudat, ca la circ. S-au adunat
ºi au ascultat. ªi el a tot vorbit. Au trecut zile. Au trecut sãptãmâni. ªi
ei nu au mai ascultat. Dupã mulþi ani, un copil l-a oprit ºi i-a spus: „Ce
faci aici? Nu vezi cã nu te ascultã nimeni? De ce continui sã strigi aºa?
De ce?“ ªi atunci omul i-a rãspuns: „O sã-þi spun de ce. La început, am
fost convins cã dacã strigam destul de tare, ei aveau sã se schimbe.
Acum însã ºtiu cã ei nu se vor schimba. Dar dacã strig ºi mai tare acum,
asta e din cauza faptului cã nu vreau ca ei sã mã schimbe pe mine.“
KK: Este posibil sã ai curajul sã produci o schimbare în viaþa altor
oameni dacã n-ai suferit tu însuþi?
R EGINA ELENA A R OMÂNIEI
Majestatea Sa regina-mamã Elena a României s-a nãscut la Atena,
Grecia, pe 2 mai 1896, ºi a murit la Lausanne, Elveþia, pe 28 noiem-
brie 1982. A fost fiica regelui Constantin I al Greciei ºi a reginei
Sofia, nãscutã principesã a Prusiei. În 1921, Elena s-a cãsãtorit cu
Carol al II-lea al României ºi, în acelaºi an, a devenit mama regelui
Mihai al României.
În 1993, instituþia Yad Vashem din Israel i-a conferit post-mortem
titlul ºi medalia „Drept între Popoare“, pentru eforturile umanitare
generoase ºi necondiþionate pe care regina le-a fãcut în timpul celui
de-Al Doilea Rãzboi Mondial, în scopul de a-i apãra de holocaust pe
evreii din regat.
Între anii 1941 ºi 1944, regina Elena a fãcut repetate apeluri umani-
tare la oficialitãþile din România, Germania ºi Vatican, pentru a
împiedica crimele antisemite ºi dominaþia nazistã. În timp, regina a
influenþat formarea unui grup de opoziþie. Alãturi de Majestatea Sa,
împotriva holocaustului au luat poziþie: patriarhul Nicodim
Munteanu al României, mitropolitul Nicolae Bãlan al Ardealului,
nunþiul apostolic Andreea Cassulo, reprezentantul diplomatic elve-
þian René de Weck, academicianul Alexandru ªafran (rabinul-ºef al
României), Nicolae Lupu (ºeful partidului þãrãnist), Iuliu Maniu,
Dinu Brãtianu, Ion Mihalache, Eugen Lovinescu, Ion Pillat, Vasile
Voiculescu ºi alte personalitãþi publice influente ale epocii.
În 1941, regina Elena ºi regele Mihai au mers în audienþã la papa
Pius al XII-lea, pentru a-i solicita intervenþia în favoarea evreilor
români din Transnistria. Iar prin medicii sãi personali, regina a men-
þinut tot timpul contactul cu liderii evreilor. În cele din urmã, a obþi-
nut acordul puterii, pentru a trimite ajutoare celor care fuseserã
deja deportaþi în Transnistria.
În 1942, regina Elena l-a determinat pe regele Mihai sã intervinã pe
26
Dr. Wiesel: Bineînþeles, studiind suferinþa altora. Dacã o persoanã
suferã, nu-i poþi reduce suferinþa, dar poþi realiza un lucru, ºi anume ca
acea suferinþã sã devinã o sursã pentru natura umanã.
KK: Ce înseamnã pentru dumneavoastrã curajul?
Dr. Wiesel: Curajul depinde de modul în care-l defineºti. În inima mea,
rãmân un refugiat. Mi-e fricã de poliþie. Dacã mã întâlnesc cu ea, mã
opresc ºi mã retrag. O las pe soþia mea sã se descurce. Mi-e fricã de
uniforme. Generalii mã înfioarã. Nu a fost curajos din partea mea sã-i
spun lui Ronald Reagan sã nu se ducã la Bitburg, a fost însã firesc. Pentru
mine, profeþii au fost curajoºi, pentru cã nu aveau electorat, nu-i pro-
teja nimeni.
KK: Nu exista cineva mai puternic care avea grijã de ei?
Dr. Wiesel: Dovedeºte-o. Existã vreo carte de identitate pe care sã
scrie: „Eu, Dumnezeul universului, te-am numit în funcþie?“ Numai pro-
fetul spune: „Dumnezeu m-a trimis.“ Cu toate acestea, prin personali-
tatea ºi cuvintele lui, vorbeºte în numele lui Dumnezeu. Asta înseamnã
sã ai curajul sã spui adevãrul. Puterea poate fi a unui preºedinte sau a
unui rege. Puterea poate fi distructivã pentru individ. Iar puterea tre-
buie sã fie un lucru pe care-l abordezi curajos, ãsta este adevãrul.
Problema este cum îl gãseºti?... Ce-mi doresc, ce-am sperat toatã viaþa
este ca trecutul meu sã nu devinã viitorul copiilor voºtri.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
lângã mareºalul Ion Antonescu, astfel încât acesta sã amâne (pentru
totdeauna!) prima deportare masivã, care viza, conform recensã-
mântului, aproape 300.000 de evrei. Planul german urmãrea depor-
tarea tuturor evreilor români rãmaºi în viaþã, care urmau sã fie duºi
în lagãrul de exterminare de la Belzec, Polonia, dupã care trebuiau
gazaþi ºi arºi într-un ritm de 2000 pe zi. Mareºalul a acceptat cere-
rea de anulare a deportãrilor, urmãrind sã evite un conflict deschis
cu Casa Regalã, de care avea nevoie pentru a-ºi pãstra imaginea de
conducãtor legitim.
În 1943, regina Elena a sprijinit acþiunile de repatriere a zeci de mii
de deportaþi ºi a câtorva mii de orfani evrei din Transnistria, în ciuda
faptului cã se afla într-un conflict tot mai acut cu mareºalul, care
avea faþã de casa regalã o atitudine suspicioasã ºi ostilã. De la un
moment dat, reginei nu i s-a mai permis sã intre în contact cu
reprezentanþii strãini, fãrã informarea prealabilã a lui Antonescu.
Totuºi, Majestatea Sa nu s-a lãsat intimidatã de ameninþãri, deºi
principesa Irina (sora sa) fusese arestatã de nemþi în Italia ºi apoi
sechestratã în Germania, iar principesa Mafalda (veriºoara sa ºi nora
regelui Italiei) avea sã moarã în lagãrul de la Buchenwald. Mai mult,
o reþea de informatori naziºti îi urmãrea fiecare acþiune ºi se zvonea
cã însuºi Hitler îi sugerase lui Antonescu ideea de a o suprima fizic
pe reginã. Ulterior, regina a aflat cã urma sã fie dusã în Germania,
în scopul de a servi ca garant pentru comportarea regelui Mihai,
care ar fi trebuit astfel sã sprijine regimul pronazist antonescian.
Pânã la actul de la 23 august 1944, pregãtit de regele Mihai împo-
triva regimului Antonescu — iniþiativã prin care România trecea de
partea Aliaþilor —, poziþia Casei Regale a fost mereu nesigurã. Dar
regina Elena a declanºat ºi susþinut, cu toate forþele sale, o perma-
nentã opoziþie la nivel naþional faþã de persecutarea, deportarea ºi
asasinarea evreilor români.
IM PLICA ÞI- V Ã!
TEM E DE DIS CUÞIE ªI A CTIV ITÃÞI
PROBLEME DE DISCUTAT
• Holocaustul a însemnat exterminarea sistematicã a evreilor germani ºi a
inamicilor celui de-Al Treilea Reich, condus de Adolf Hitler, ºi a lãsat în urmã
efectele cruzimilor naziste, persecuþiei ºi tragediei. Informaþi-vã despre
Holocaust, în special despre situaþia politicã din Germania în acea perioadã,
sporirea persecuþiilor, cine era la putere, dar ºi ce a determinat lumea sã
reacþioneze în cele din urmã. Care sunt cele mai importante lecþii ale aces-
tuia în ce priveºte toleranþa ºi protecþia drepturilor minoritãþilor? Despre
care dintre aceste lecþii vorbeºte Elie Wiesel în Noaptea? În ce mãsurã sunt
importante, în prezent, aceste lecþii pentru viaþa voastrã zilnicã?
• Gândiþi-vã la felul în care oamenii sunt clasificaþi ca aparþinând unor
minoritãþi sau ca parte a unei majoritãþi. Daþi exemple de câteva situaþii
sociale care determinã situarea unei persoane într-o categorie sau alta. Cine
sau ce determinã, în general, aºa ceva? Care sunt caracteristicile generale ale
unei minoritãþi sau ale unei majoritãþi?
• Martorii care pãstreazã tãcerea permit intoleranþei ºi violenþei sã se
rãspândeascã în comunitãþile din întreaga lume, chiar dacã doar un mic pro-
cent al acestor comunitãþi ia parte în mod activ la comiterea crimelor. Ce
poate reuºi o voce activã? Gândiþi-vã la situaþiile din istorie, dar ºi la cele per-
sonale, când ridicarea vocii împotriva violenþei a pus capãt înrãutãþirii situ-
aþiei. Care dintre calitãþile voastre credeþi cã pot fi folosite în modul cel
mai eficient: aþi putea fi scriitor, artist, orator etc.?
• Intimidarea este o formã de violenþã în creºtere, ca ºi de marginalizare ºi
zdrobire a opoziþiei. Ce rol au intimidãrile în crearea unor medii discrimi-
natorii ºi de unde îºi extrag puterea? Ce forme de intimidare existã? Cum pot
ceilalþi oameni sã punã capãt în mod eficient ºi sigur intimidãrii?
• În ce mod se rãspândesc rasismul ºi discriminarea? În ce fel poate discursul
necenzurat sã deschidã uºa atât pentru gãsirea unor soluþii, cât ºi pentru alte
probleme? Sugeraþi mai multe moduri prin care tehnologii precum Inter-
netul permit rãspândirea unor prejudecãþi.
• Caracteristic pentru România: Conform anumitor politologi ºi istorici occi-
dentali, în timpul Holocaustului, masacrul brutal al evreilor români a fost mai
mare decât în orice altã þarã, cu excepþia Germaniei înseºi, alte minoritãþi
fiind de asemenea persecutate. Examinaþi soarta românilor persecutaþi în
comparaþie cu victimele germane ale lui Hitler. În ce fel s-au asemãnat situ-
aþiile politice ºi metodele de persecuþie? Oraºul vostru natal a avut un rol
istoric semnificativ?
La nivel personal
• Amintiþi-vã momentul când aþi fost marginalizaþi din cauza statutului vostru de
minoritari ºi consemnaþi-l în scris, incluzând ºi rãspunsul vostru emoþional ºi fizic.
• Amintiþi-vã sã acþionaþi zilnic pentru a pune capãt intoleranþei. Vorbiþi-le
cu blândeþe, dar ferm celor ca voi, dacã observaþi un limbaj sau practici
discriminatorii.
• Aflaþi în ce mod poate afecta discriminarea vieþile minoritãþilor, în cazul unor
situaþii precum scãderea calitãþii serviciilor medicale, insuficienþa locurilor de
muncã sau ºansele scãzute la educaþie.
• Aflaþi care sunt drepturile voastre legale ºi cum sã verificaþi dacã acestea sunt
respectate. Faptul cã veþi fi conºtienþi de aceste drepturi vã va da posibi-
litatea sã acþionaþi în cazul în care vã vor fi ameninþate ºi sã militaþi pentru
politici mai favorabile.
• Caracteristic pentru România: Informaþi-vã despre istoria localã pentru a afla
cum a fost implicatã regiunea voastrã în Holocaust. Puteþi da numele unor eroi
locali sau gãsi informaþii despre cei ale cãror realizãri rãmân necunoscute?
La nivel local
• Faceþi apel la conºtiinþa comunitãþii cu privire la problema unei minoritãþi
propunând un articol pe aceastã temã unui ziar local.
• Ocupaþi-vã de organizarea unei vizionãri publice de filme despre problemele
minoritãþilor, care sã dezvãluie intoleranþa.
• Colaboraþi cu comunitatea voastrã pentru a organiza un workshop în cadrul
cãruia grupurile minoritare defavorizate din zonã sã fie ajutate sã dobân-
deascã o calificare profesionalã sau cunoºtinþe de planificare financiarã.
• Luaþi atitudine împotriva prejudecãþilor aruncate asupra minoritãþilor,
punându-vã ideile pe hârtie ºi trimiþând o scrisoare agenþiei locale de ºtiri.
• Redactaþi un angajament de practicare a toleranþei ºi de oprire a discriminãrii
ºi adunaþi semnãturi pentru acesta din cadrul comunitãþii voastre.
• Dacã în zona voastrã existã discriminare împotriva unei comunitãþi
minoritare, gãsiþi modalitãþi de a îndemna la schimbare folosindu-vã calitatea
de consumator, alegãtor sau de simplã voce care pledeazã pentru un trata-
ment egal. (Vezi, pentru o sugestie similarã, secþiunea LHBT.)
• Caracteristic pentru România: Pe 9 octombrie — Ziua Naþionalã a Holo-
caustului —, aprindeþi în comunitatea voastrã lumânãri pentru a-i comemora
pe cei care au murit ºi pe cei care ºi-au dat viaþa pentru a-i salva pe alþii.
• Caracteristic pentru America: Organizaþi împreunã cu prietenii sau cu mem-
brii comunitãþii o vizitã la cel mai apropiat Muzeu al Holocaustului din statul
vostru sau la Muzeul Holocaustului din Statele Unite.
La nivel naþional
• Examinaþi cu atenþie cele mai cunoscute canale media naþionale pentru a
vedea dacã existã comentarii rasiste sau discriminatorii. Mai sunt încã admise
atitudinile rasiste ºi prejudecãþile? Se îmbunãtãþeºte cumva situaþia — ºi
unde?
• Contactaþi-vã legiuitorii ºi liderii politici ºi îndemnaþi-i sã denunþe politicile
discriminatorii ale guvernului ºi ale agenþiilor sale, inclusiv ale canalelor media
controlate de guvern, cele din programele ºcolare, din forþele de poliþie etc.
• Examinând în special canalele media naþionale ºi instituþiile de guvernare,
aflaþi care grupuri au un cuvânt de spus în politicile naþionale ºi care grupuri
au nevoie de mai mulþi susþinãtori ai drepturilor lor.
• Comparaþi mãsurile luate în þara voastrã în lupta pentru a pune capãt into-
leranþei cu mãsurile luate în alte þãri; cum se comparã legile þãrii voastre cu
cele ale comunitãþii internaþionale? Ce ar trebui îmbunãtãþit? Spuneþi-le ofi-
cialilor aleºi ce credeþi despre soluþionarea discriminãrii.
• Discutaþi cu cei mai importanþi lideri din domeniul drepturilor omului pen-
tru a afla cum se poate lupta împotriva celor mai presante probleme de
intoleranþã din þara voastrã.
La nivel global
• Folosiþi sursele online precum learn.org pentru a vedea ce fac elevii din
lumea întreagã pentru a pune capãt intoleranþei ºi pentru a vã alãtura sau a
crea un proiect educaþional.
• Priviþi intoleranþa dintr-o perspectivã internaþionalã, studiind eforturile din
prezent ale minoritãþilor din lumea întreagã ºi comparându-le cu cele cu
care se confruntã þara voastrã.
• Studiaþi evoluþiile din politica internaþionalã pentru a vedea care politici sunt
cele mai eficiente pentru stoparea intoleranþei de cãtre liderii naþionali.
27
 Helen Prejean
Statele Unite
„Pedeapsa cu moartea nu e un subiect secundar,
care se referã la ceea ce e de fãcut cu câþiva
criminali care au comis crime odioase.
Ea personificã cele mai adânci trei rãni din
societatea noastrã, pe care trebuie sã încercãm
sã le vindecãm. Prima ranã este rasismul...
A doua ranã este agresarea sãracilor...
A treia ranã este înclinaþia noastrã de a rezolva
problemele sociale prin violenþã.“
Louisiana, 1977. Fraþii Patrick ºi Eddie Sonnier au recunoscut cã i-au
tâlhãrit pe David LeBlanc, de 17 ani, ºi pe Loretta Bourque, de 18 ani,
într-o searã de toamnã, dar fiecare a dat vina pe celãlalt pentru
uciderea acestora ºi pentru violarea lui Bourque. Eddie a fost con-
damnat pe viaþã, iar Patrick la moarte prin electrocutare. În vara
anului 1982, SORA HELEN PREJEAN s-a mutat în zona de case pentru
familii cu venituri mici din St. Thomas, unul dintre cele mai violente
cartiere din New Orleans, când un prieten i-a cerut sã devinã cores-
pondenta lui Pat Sonnier. Considerând aceastã propunere o exten-
sie a activitãþii sale religioase, Prejean a fost de acord ºi a început sã
se informeze despre viaþa celor condamnaþi la moarte. Ea i-a fost
alãturi lui Sonnier în urmãtorii doi ani, pânã în ziua în care a fost ras
în cap, legat fedeleº de un scaun ºi executat. Ca urmare, Helen
Prejean ºi-a început activitatea susþinutã de abolire a pedepsei cu
moartea. Ea ºi-a povestit amintirile în bestsellerul Culoarul morþii.
Aceastã carte a devenit apoi un film de succes (pentru care Susan
Sarandon a câºtigat un Oscar în 1995, interpretând rolul lui Helen
Prejean), iar publicitatea fãcutã cãrþii ºi filmului a ajutat la lansarea
campaniei lui Prejean la nivel mondial pentru abolirea pedepsei capi-
tale. Statele Unite reprezintã singura þarã occidentalã care mai aplicã
pedeapsa cu moartea: aproape patru sute de oameni îºi aºteaptã în
momentul de faþã execuþia. În acelaºi timp, Helen Prejean a creat
SUR VIVE, o organizaþie cu care lucreazã îndeaproape, pentru
susþinerea ºi recunoaºterea nevoilor familiilor victimelor care au
suferit din pricina delictelor violente.
28
Helen Prejean, © 2000 Eddie Adams
Pedeapsa cu moartea legalizeazã tortura ºi crima împotriva cetã-
þenilor noºtri, imitând violenþa criminalilor pentru a pedepsi. Am
ajuns la aceastã concluzie dupã ce am fost martorã pentru prima datã
la o execuþie. Când am ieºit din acea camerã de execuþie a lui Patrick,
eram golitã pe dinãuntru. Eºti fie paralizat de aºa ceva, fie îþi sunt gal-
vanizate energiile. ªi când spun galvanizate, mã refer la principiul
învierii, la transcenderea morþii ºi la rezistenþa în faþa rãului. Cum spu-
nea Gandhi, trebuie sã demaºti rãul ºi sã-i reziºti. În acea zi s-a nãscut
misiunea mea. Patrick murise, dar nu aveam de ales. Era un lucru pe
care trebuia sã-l fac pentru cã ºtiam cã eram cel mai important mar-
tor ºi cã-i voi face pe oameni sã înþeleagã. Aºa cã timp de cincispre-
zece ani am fãcut eforturi sã împiedic pedeapsa cu moartea.
Pedeapsa cu moartea nu e un subiect secundar, care se referã
la ceea ce e de fãcut cu câþiva criminali care au comis crime odioase.
Ea personificã cele mai adânci trei rãni din societatea noastrã, pe
care trebuie sã încercãm sã le vindecãm. Prima ranã este rasismul,
pentru cã sistemul judiciar este marcat profund de rasism —
începând cu victima ºi cu cei cãrora le pasã de ea. Când albii sunt
uciºi, asta este întotdeauna cea mai groaznicã crimã comisã în aceastã
þarã. Aºa încât 85% dintre cei care au primit pedeapsa cu moartea
au fost condamnaþi pentru cã au ucis albi. Un studiu recent, realizat
în Pennsylvania, aratã cã rasismul se manifestã ºi prin pedepsele dis-
proporþionate aplicate oamenilor de culoare care comit aceleaºi
crime ca albii.
A doua ranã este agresarea sãracilor. Nu e o întâmplare cã
3 600 de oameni condamnaþi la moarte în aceastã þarã sunt sãraci.
Nu au resursele necesare pentru a obþine o echipã de avocaþi, ca în
cazul lui Johnny Cochran. Nu e niciodatã un joc cinstit. Se presupune
cã în sistemul nostru partea adversã e reprezentatã de procurori, iar
de partea ta se aflã apãrarea. Juraþii vor asculta ambele pãrþi ºi vor
lua o decizie. Dar toate resursele sunt de obicei de partea procuro-
rilor, iar când intervine apãrarea, foarte rar se întâmplã sã câºtige.
Noi considerãm cã oamenii sãraci sunt rãsplãtiþi dupã sãrãcia lor. În
Europa existã mai mult sprijin social. Dacã delictele încep sã prolife-
reze, atunci apare întrebarea: „Cu ce greºim noi ca societate?“ Ei se
uitã la substanþã, la material. În America, spunem: „Mãrul ãsta e stri-
cat, aduceþi alt coº, aruncaþi merele stricate.“
DES PR E S UBIECT:
PEDEA PS A CU M OA R TEA
În fiecare an, în Statele Unite sunt condamnaþi la moarte în jur de 250 de oameni, dintre care 35 sunt execu-
taþi. În 1967, Curtea Supremã a Statelor Unite a suspendat pedeapsa cu moartea în timpul dezbaterii asupra
constituþionalitãþii acesteia. Pedeapsa cu moartea este cea mai crudã formã de pedeapsã impusã în SUA în
prezent. Între 1972 ºi 1976, pedeapsa capitalã a fost declaratã neconstituþionalã de cãtre Curtea Supremã
deoarece a fost consideratã crudã ºi extremã. În 1976, Curtea a decis cã, în anumite cazuri, pedeapsa cu
moartea este legitimã, iar acum este aplicatã în aproape toate statele, cu excepþia a treisprezece dintre ele ºi
a Districtului Columbia.
Cei care susþin aplicarea pedepsei cu moartea cred cã, deºi închisorile sunt menite sã reeduce criminalii, în
unele cazuri — când vina este sigurã, iar acuzatul are un trecut marcat de un comportament violent — soci-
etatea are dreptul sã cearã pedeapsa capitalã. Cu toate acestea, folosirea acestei forme de pedeapsã încalcã
dreptul fundamental al unui individ, dreptul la viaþã. Este irevocabilã ºi se îmtâmplã sã fie aplicatã ºi unor nevi-
novaþi. În plus, deºi la fiecare 3,5 zile are loc o execuþie (media actualã a execuþiilor în SUA), crimele violente
continuã, dovedind cã pedeapsa cu moartea nu reprezintã o soluþie de intimidare. Este oare pedeapsa cu
moartea doar încã o formã de rãzbunare într-o societate deja afectatã de violenþã? 88% dintre execuþiile con-
damnaþilor la moarte au loc în cinci þãri: China, Iran, Pakistan, Arabia Sauditã ºi SUA. Pânã în ianuarie 2009,
peste douã treimi din þãrile lumii aboliserã pedeapsa cu moartea. Acest numãr este în creºtere constantã.
© 1996 Jane Evelyn Atwood,
Too Much Time: Women in Prison
Surse: Speakout.com ºi Amnesty International (Phaidon/Umbrage, 2000)

lupta împotriva pedepsei cu moartea, care doresc sã-ºi coordoneze acti-

SURSE DE INFORMAÞII:
vitãþile la nivel internaþional.
SISTER HELEN PREJEAN ABOLITION UK
3009 Grand Rte., St. John #6 http://www.abolitionuk.org/
New Orleans LA 70119 USA Abolition UK este o organizaþie ce are drept scop consolidarea dimensiunii
T: 504-948-6557 / F: 504-948-6558 internaþionale a luptei împotriva pedepsei capitale prin eforturi concentrate
E-mail: hprejean@dpdiscourse.org
strict pe subiectul abolirii pedepsei capitale. Site în limba englezã.
AMERICAN CIVIL LIBERTIES UNION LIFESPARK
www.aclu.org/capital/index.html http://www.lifespark.org/
Pagina de surse bibliografice a ACLU pe subiectul pedepsei cu moartea
Lifespark este o asociaþie elveþianã care organizeazã relaþionarea prin
include link-uri cãtre numeroase rapoarte ºi informaþii cu privire la pedeap-
scrisori a condamnaþilor la moarte din Statele Unite. Site disponibil în limbile
sa capitalã.
englezã, francezã ºi germanã.
ENSEMBLE CONTRE LE PEINE DU MORT
INTERNATIONAL HELSINKI FEDERATION FOR HUMAN RIGHTS
http://www.abolition.fr/ecpm/index.php
http://www.ihf-hr.org/welcome.php
AMNESTY INTERNATIONAL DEATH PENALTY SITE Organizaþie internaþionalã, neguvernamentalã, care încearcã sã promoveze
http://www.amnesty.org/en/death-penalty punerea în acord a prevederilor referitoare la drepturile omului din Actul
Site al Amnesty International destinat abolirii pedepsei cu moartea. Final de la Helsinki ºi din documentele subsecvente cu obligaþiile legale inter-
CAMPAIGN TO END THE DEATH PENALTY: naþionale asumate în cadrul Consiliului Europei (CE) ºi al ONU ºi cu normele
www.nodeathpenalty.org Încurajeazã implicarea în ºi conºtientizarea privitoare la drepturile omului promovate de Uniunea Europeanã (UE). Site
luptei împotriva pedepsei cu moartea. în limba englezã.

NO ALLA PENA DI MORTE: CAMPAGNA INTERNAZIONALE
http://www.santegidio.org/it/pdm/index.html
Sponsorizatã de comunitatea din Sant’Egidio, campania reprezintã un efort
internaþional de a eradica pedeapsa cu moartea în întreaga lume.
WORLD COALITION AGAINST THE DEATH PENALTY
www.worldcoalition.org
Înfiinþatã la Roma în mai 2002, coaliþia reuneºte asociaþii juridice, uniuni,
guverne locale, organizaþii neguvernamentale ºi alte persoane implicate în
COALITION FOR TRUTH AND JUSTICE
http://cftj.org/
CFTJ este o oganizaþie nonprofit belgianã înfiinþatã pentru a le acorda sprijin
condamnaþilor la moarte. Site în limbile francezã ºi englezã.
THE EUROPEAN UNION DEATH PENALTY EXTERNAL POLICY HUB
http://ec.europa.eu/external_relations/human_rights/adp/index.htm
Paginã în limba englezã despre eforturile diplomatice ale Uniunii Europene
pentru abolirea pedepsei cu moartea.

29
 A treia ranã este înclinaþia noastrã de a rezolva problemele
sociale prin violenþã. Facem acest lucru de multã vreme. Þara noas-
trã a fost clãditã pe violenþã: violenþã împotriva sclavilor, împotriva
indienilor americani, violenþa nãscutã din faptul cã nu le permitem
tuturor sã-ºi exprime voinþa — de pildã, femeile, care multã vreme
nu au avut dreptul sã voteze.
De aceea, nu consider cã execuþiile reprezintã un subiect
secundar; ci unul central pentru substanþa din care e fãcutã þara
noastrã, un act de profundã disperare. Nu ºtim ce altceva sã facem
ºi de aceea imitãm îngrozitorul comportament al criminalilor.
Ucidem oamenii care ucid oameni, pentru cã noi credem cã: „Tu nu
ai dreptul la viaþã. Tu nu eºti o fiinþã umanã ca noi toþi ceilalþi, de
aceea ne putem dispensa de tine.“ E o atitudine periculoasã, dis-
trugãtoare. Duce la moartea cetãþenilor noºtri în alte feluri.
Pedeapsa cu moartea este foarte explicitã. Supunem oamenii care
sunt în viaþã unui proces de torturã ºi apoi îi ucidem.
Curtea Supremã de Justiþie a Statelor Unite a susþinut cã exe-
cuþiile nu acþioneazã împotriva demnitãþii umane. Amnesty
International defineºte tortura ca fiind un atac fizic ºi mental extrem
asupra unei persoane lipsite de apãrare. Atunci, haideþi sã ne gândim
la un scenariu în care cineva îºi închide victima în casã ºi îi spune: „Te
voi executa, te voi împuºca în cap marþi la ora nouã seara.“ Iar când
se face ora ºapte se rãzgândeºte: „Nu în seara asta, poate în alta.“ ªi
duce victima înapoi ºi mai aºteaptã, apoi scoate victima din nou ºi cu
pistolul la ceafã îi spune: „Nu în seara asta.“ La asta se mai adaugã
faptul cã familia victimei e martorã la tot ce se întâmplã. Aceasta este
practica torturii, aceasta este pedeapsa cu moartea.
Curajul pentru mine este foarte asemãnãtor cu integritatea.
Înseamnã sã faci ceea ce trebuie. Înseamnã sã acþionezi. Sã ieºi ºi sã
faci ceva. Nu numesc curaj faptul de a însoþi pe cineva la execuþie. E
doar un act de iubire. Deºi poate cã ei sunt curajoºi atunci când merg
la moarte, pãstrându-ºi demnitatea. Dar pentru mine curajul vine
mai mult din încercarea de a schimba sistemul american ºi din
dragostea ºi speranþa cã oamenii pot schimba lucrurile. Curajul e
hotãrârea de a continua, chiar dacã asta înseamnã cã vei fi ameninþat.
De exemplu, când am demonstrat în Louisiana, am primit telefoane
de ameninþare: „Liberalã cu inima însângeratã, iubitoare de crimi-
nali“ sau „O sã fac o donaþie unei grupãri numai în monede de 25 de
cenþi, care sã fie topite ºi transformate în gloanþe.“ Se opreau maºini,
ne arãtau degetul mijlociu ºi þipau la noi. Pentru cã violenþa atrage
violenþã. Ideea din spatele execuþiei este de fapt condusã de precep-
tul „Învaþã-l minte!“
Visul meu este ca drepturile omului sã prevaleze în noul mile-
niu. Cu cât ne vom dezvolta simþul apartenenþei la comunitate, cu
atât ni se va întãri ºi respectul faþã de cei din jur, demnitatea, ºi vom
învãþa sã construim o societate. Bunãtatea se întoarce întotdeauna la
mine ºi mã inspirã, îmi dã energie. Atunci când a fost ucis, Iisus a
spus: „Iartã-i, Doamne, cã nu ºtiu ce fac!“ Eu cred cã lipsa conºtiinþei
ºi a cunoaºterii ne face atât de insensibili faþã de ceilalþi, ºi de aceea
ne ºi comportãm ca atare. Dacã îi determinãm pe oameni sã conºti-
entizeze, atunci vor reacþiona. Aceasta este misiunea noastrã.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

EROU LOCAL:
DILOBAR KHUDOBERGANOVA
Viaþa lui Dilobar Khudoberganova s-a schimbat în mod radical în
dimineaþa de februarie a anului 1999 când peste 20 de soldaþi au
apãrut ºi au încercuit casa fratelui sãu Iskandar, acuzându-l de tero-
rism ºi cã ar fi încercat sã rãstoarne regimul constituþional din
Uzbekistan. În perioada urmãtoare, fratele ºi tatãl lui Dilobar au fost
închiºi ºi torturaþi, împreunã cu alþi membri ai familiei care au primit
grave ameninþãri. Ambii pãrinþi ai lui Dilobar au ajuns în spital, iar ea
a fost exmatriculatã din universitate. În urmãtorii doi ani, Dilobar
ºi-a dedicat viaþa pentru a-ºi salva fratele ce fusese condamnat la
închisoare pe viaþã în 2002. În ciuda hãrþuirii permanente din partea
autoritãþilor, Dilobar lucreazã ca voluntar în cadrul organizaþiei
Mame Împotriva Pedepsei cu Moartea ºi a Torturii, ajutând familiile
care se aflã în aceeaºi situaþie ca ºi ea. Îi consiliazã pe pãrinþii deþi-
nuþilor, îi ajutã sã scrie scrisori ºi sã facã recursuri pentru rezolvarea
cazurilor lor, iar prin munca pe care o depune le readuce speranþa.
În 2008, Uzbekistanul a votat abolirea pedepsei cu moartea. Este a
134-a þarã care a fãcut acest lucru.

30
IM PLICA ÞI- V Ã!
TEM E DE DIS CUÞIE ªI A CTIV ITÃÞI
Este esenþial sã stabiliþi, pe cât posibil, de ce informaþii dispuneþi în
legãturã cu orice subiect de care sunteþi interesaþi. Folosind resurse-
le disponibile (de la biblioteca localã sau cea online), aflaþi dacã urmã-
toarele afirmaþii despre pedeapsa cu moartea sunt false sau adevãrate.
În timpul cercetãrii, s-ar putea sã aparã ºi alte întrebãri; notaþi-le ºi
discutaþi-le data viitoare.
Fals sau adevãrat?
• Toate democraþiile vestice, cu excepþia SUA, au abolit pedeapsa
cu moartea.
• Pedeapsa cu moartea pune capãt crimelor.
• Costurile pedepsei capitale sunt mai mici decât cele ale închisorii
pe viaþã.
• Biblia ºi Coranul sunt de acord cu pedeapsa capitalã.
• Pedeapsa cu moartea este rasistã.
• Oameni nevinovaþi sunt executaþi.
Odatã ce aþi stabilit dacã afirmaþiile de mai sus sunt adevãrate sau
false, structuraþi douã coloane pe o tablã sau pe o foaie de hârtie:
una pentru opiniile favorabile pedepsei cu moartea ºi una pentru cele
contrare pedepsei cu moartea. Care sunt argumentele în cazul
fiecãrei opinii? Dupã prezentarea argumentelor, discutaþi:
• Este pedeapsa cu moartea „crudã ºi extremã“? De ce da ºi de ce
nu?
• Este doar o pedeapsã? Dacã da, ce pãrere aveþi despre exe-
cutarea celor nevinovaþi?
PUTEREA CUVÂNTULUI: REDACTAÞI SCRISORI
ÎN FAVOAREA DREPTURILOR OMULUI
Redactarea de scrisori poate fi o modalitate foarte eficientã de a
conºtientiza publicul cu privire la un subiect sau de a cere luarea de
mãsuri cu privire la o anumitã problemã. În trecut, campaniile de
scrisori au dus la eliberarea prizonierilor de conºtiinþã ºi i-au convins
pe legiuitori sã-ºi schimbe voturile.
Alegeþi o þarã care aplicã pedeapsa cu moartea (poate chiar a voas-
trã?). Cãutaþi-i pe reprezentanþii acesteia, precum ambasadorul ei,
ºeful statului, ministrul justiþiei, ºi cereþi-le sã dispunã suspendarea
sau sã aboleascã definitiv aceastã practicã. Iatã mai jos câteva sfaturi,
menite sã vã ajute sã aflaþi cui ºi cum sã scrieþi o scrisoare eficientã.
1. Aflaþi CUI trebuie sã-i scrieþi ºi puneþi-vã urmãtoarele întrebãri:
• Este vorba de o problemã localã, naþionalã sau internaþionalã?
• Este o problemã care ar trebui sã fie mai bine cunoscutã?
• O scrisoare cãtre editorul unui ziar ar putea avea acest efect?
• Este o problemã ce necesitã implicarea instituþiilor de stat?
• Este o problemã pentru soluþionarea cãreia e necesarã o nouã
legislaþie? Care sunt legiuitorii implicaþi?
Fiecare þarã decide dacã adoptã sau renunþã la pedeapsa capitalã.
Cine sunt reprezentanþii voºtri locali? Cum au votat pe acest subiect
în trecut? Aflaþi cine sunt ºi cum au votat, folosind resursele online
sau de la bibliotecã, sunând la linia telefonicã pentru informaþii
guvernamentale locale sau regionale, contactând una dintre diferitele
organizaþii din comunitatea voastrã care monitorizeazã activitatea
guvernului.
2. Decideþi CE vreþi sã scrieþi:
• Identificaþi-vã. Dacã sunteþi elev, precizaþi vârsta ºi în ce clasã sun-
teþi. Dacã scrieþi în numele întregii clase, precizaþi numele ºcolii.
• Descrieþi problema ºi poziþia voastrã faþã de aceasta, cât mai amã-
nunþit cu putinþã.
• Arãtaþi la ce drepturi anume vã referiþi. Identificaþi articolele rele-
vante din legea acelei þãri cu privire la drepturile omului ºi din
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
• Arãtaþi cine beneficiazã ºi cine are de suferit, direct sau indirect,
ca rezultat al acestei încãlcãri.
• Dacã cereþi un rãspuns, specificaþi foarte clar ce doriþi. Dacã
sunteþi de pãrere cã ar trebui fãcut ceva, daþi câteva motive ca
argument. Dacã credeþi cã ar trebui fãcut ceva, veniþi cu câteva
exemple.
• Sã fiþi întotdeauna politicoºi; scrieþi frumos ºi îngrijit.
Ar trebui sã mai aveþi în vedere:
• Informaþia pe care o deþineþi este corectã? Sã nu acuzaþi niciodatã
pe cineva de ceva fãrã a avea dovezi.
• Dacã scrieþi cãtre o publicaþie, verificaþi orice fel de reguli care ar
putea exista acolo. Aceste reguli pot fi gãsite, de obicei, în sec-
þiunea „Scrisori cãtre editor“; de asemenea, puteþi tele-
fona/scrie un e-mail publicaþiei respective pentru a cere
îndrumãri exacte.
• Pãstraþi o copie a scrisorii.
• Încurajaþi-i ºi pe alþii sã redacteze scrisori sau organizaþi o cam-
panie de scrisori! Cu cât se aud mai multe voci, cu atât va fi mai
eficientã scrisoarea voastrã. Puteþi începe chiar o campanie online
pentru a aduna un volum maxim de scrisori.
31
 Ka Hsaw Wa
Birmania (Myanmar)
„M-am gândit: «Ce fac eu? Nu obþin nimic pentru
mine ºi nici nu pare cã alin suferinþa sãtenilor.
În acelaºi timp nu pot sã renunþ. Dacã renunþ,
cine se va mai ocupa de toate astea?»“
KA HSAW WA este fondatorul Organizaþiei Internaþionale pentru
Drepturile Pãmântului (Earth Rights International), o organizaþie
neguvernamentalã care a intentat proces unei corporaþii americane
pentru torturile comise de agenþii ei, creând astfel un precedent. În
plângerea fãcutã, agenþii guvernului din Birmania angajaþi de Unocal,
o companie petrolierã cu sediul central în Statele Unite, erau acuzaþi
cã, pentru a asigura transportarea, securizarea ºi infrastructura con-
ductei lor de petrol, au extorcat bani, au torturat, au violat, au supus
la muncã forþatã ºi au comis crime împotriva populaþiei indigene. Ka
Hsaw Wa este printre primii care au aflat de crimele comise de
armatã. A petrecut ani de zile parcurgând mii de kilometri prin
pãdurile din Birmania, intervievând martori ºi înregistrând con -
fesi unile victimelor abuzurilor. A învãþat sute de oameni cum sã
investigheze, sã documenteze ºi sã dezvãluie încãlcãrile drepturilor
omului. Ca lider al studenþilor, în 1980, Ka Hsaw a organizat demon-
straþii pro-democraþie în Rangoon. A fost prins ºi torturat de agenþii
armatei birmaneze, aflate la putere din 1962 (ºi reintitulate
CIOLS — Consiliul Instaurãrii Ordinii ºi Legii Statului), la sfârºitul
anului 1988. Când poliþia a deschis focul asupra demonstranþilor care
manifestau paºnic, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Ka Hsaw
i-a murit acestuia în braþe. Ka Hsaw a plecat în exil, pe la graniþa
cu Thailanda. Ca sã-ºi protejeze familia, ºi-a luat alt nume, Ka Hsaw
Wa, care înseamnã „elefantul alb“. Documentarea meticuloasã a lui
Ka Hsaw Wa despre sistemul muncii forþate ºi al abuzurilor
furnizeazã informaþiile pe care se bazeazã luãrile de poziþie ale
Amnesty International, Human Rights Watch ºi ale altor organizaþii
internaþionale. Filmul Total Denial, care a ºi fost premiat
(www.totaldenialfilm.com.), îi relateazã povestea. Ka Hsaw Wa îºi
continuã activitatea în junglele din Birmania, asumându-ºi un mare risc.
32
Ka Hsaw Wa, © 2000 Eddie Adams
Fac asta de unsprezece ani. În majoritatea timpului coordonez
munca de teren, adun informaþii, conduc misiuni de identificare a
incidentelor ºi îmi învãþ oamenii sã facã aceleaºi lucruri, în special în
zona în care se aflã conducta de petrol a companiei americane
Unocal. În momentul de faþã, avem un proces în aºteptare împotriva
companiei. Esenþa cazului este faptul cã aceastã companie comite
abuzuri împotriva drepturilor omului pentru a-ºi mãri profitul.
Intervievãm cetãþeni birmanezi în legãturã cu cazurile de vio-
lare a drepturilor omului de cãtre guvernul militar. Auzim de tor-
turi, muncã forþatã, violuri ºi crime. Câteodatã, strâng informaþii în
afara Birmaniei, la graniþa cu Thailanda, iar altã datã în taberele de
refugiaþi.
Sãtenii care ne susþin iau legãtura cu noi în secret sau codificat.
Folosim radiouri ºi GPS-uri pentru a gãsi drumul prin junglã. E foarte
periculos. Existã multe baze militare. Câteodatã, soldaþii trec prin
faþa noastrã, atât de aproape cã-i putem atinge. Trebuie sã fim foarte
atenþi. Am fost împuºcat de douã ori.
Au loc multe încãlcãri ale drepturilor omului în legãturã directã
cu conducta de petrol Unocal. Cele mai comune sunt munca forþatã
ºi cãratul bagajelor. Soldaþii îi obligã pe sãteni sã le care muniþia,
proviziile ºi mâncarea. Hamalii nu sunt plãtiþi pentru munca lor ºi
câteodatã încearcã sã scape ºi sã raporteze autoritãþilor aceste ilega-
litãþi. Dacã sunt prinºi sunt torturaþi, aruncaþi în puºcãrie sau uciºi de
membrii CIOLS.
DES PR E S UBIECT:
R ES PONS A BILITA TEA COR POR A TIS TÃ M ULTINA ÞIONA LÃ
Toate companiile au o responsabilitate directã de a respecta drepturile umane în operaþiunile pe care le efectueazã. Iar comunitatea de afa-
ceri are o responsabilitate ºi mai mare — moralã ºi legalã — de a-ºi folosi influenþa pentru a promova respectarea drepturilor omului.
Companiile multinaþionale au responsabilitatea de a nu contribui la încãlcarea acestor drepturi, ci de a ridica glasul pentru stoparea încãlcãrii
drepturilor omului, în þãrile în care desfãºoarã operaþiuni. Companiile mari, de regulã, încearcã sã influenþeze taxele guvernamentale, politi-
cile comerciale, legislaþia muncii ºi normele de mediu. Tãcerea puternicelor interese de afaceri în faþa nedreptãþii nu înseamnã neutralitate.
În ultimii zece ani, din ce în ce mai multe corporaþii au abordat în mod direct probleme legate de drepturile omului. Producãtorii de
încãlþãminte ºi îmbrãcãminte au fost primii care au rãspuns, în parte deoarece marketingul produselor lor depindea mult de imaginea cor-
poraþiei. O reputaþie de exploatator dãuna acelei imagini. Dar miºcarea a depãºit acum cu mult etapa tricourilor ºi a pantofilor. Executarea
în 1995 a nigerianului Ken Saro Wiwa, activist democratic ºi de mediu, a înteþit protestele cauzate de activitatea Royal Dutch Shell ºi a altor
companii petroliere în delta fluviului Niger. În acea vreme, Shell ºi-a fãcut publicã politica de protecþie a drepturilor omului. Dar ce înseam-
nã în realitate acea politicã rãmâne de vãzut.
Deºi corporaþiile nu sunt considerate instituþii responsabile de drepturile omului, totuºi, sectorul corporatist are un rol critic în dezvoltarea
respectului general faþã de drepturile omului. Iar o reputaþie bunã în aceastã privinþã e oportunã în afaceri.
Sursa: Arvind Ganesan (Human Rights Watch) ºi Amnesty International

ratistã responsabilã, în scopul de a rãspunde provocãrilor globalizãrii ºi a

SURSE DE INFORMAÞII:
crea o economie mondialã mai puternicã.
KA HSAW WA
EarthRights International EUROPEAN COALITION FOR CORPORATE JUSTICE
1612 K St. NW www.corporatejustice.org Fiind o iniþiativã a ºaisprezece organizaþii
Ap. 401 europene, aceasta este interesatã în principal de promovarea responsabi-
Washington DC 20006 USA litãþii corporatiste, care ar putea duce la crearea unei lumi mai stabile.
www.earthrights.org Instituþia lucreazã îndeaproape cu guvernele, în efortul de a stabili standarde
internaþionale ºi principii în privinþa drepturilor omului, dar ºi standarde eco-
LINK-UL PENTRU AFACERI AL AMNESTY INTERNATIONAL nomice, de muncã ºi de mediu pentru comportamentul corporatist.
www.amnesty-usa.org/group/business
THE NEW INTERNATIONALIST
BUSINESS AND HUMAN RIGHTS RESOURCE CENTER www.newint.org Este o editurã independentã nonprofit, focalizatã pe
www.business-humanrights.org importante probleme globale, precum drepturile omului, foametea, mediul
Acoperã peste 3 000 de companii din peste 160 de þãri. Se actualizeazã la înconjurãtor ºi justiþia socialã. Organizaþia publicã ºi o revistã lunarã, cu ace-
fiecare orã, cu ºtiri ºi reportaje din întreaga lume despre impactul (pozitiv laºi titlu.
sau negativ) al respectãrii drepturilor omului în diferite companii.
CORPORATE EUROPE OBSERVATORY
BUSINESS AND HUMAN RIGHTS www.corporateeurope.org Instituþia reuneºte un grup de cercetare
www.hrw.org/en/category/topic/business nonprofit, preocupat de studierea ameninþãrilor împotriva democraþiei, a
Informaþii despre campaniile Human Rights Watch referitoare la afaceri ºi la justiþiei sociale ºi a mediului, acestea fiind cauzate de puterea economicã ºi
drepturile omului. Include comentarii ºi rapoarte recente.
politicã a corporaþiilor ºi de grupurile lor de interese.

GLOBAL REPORTING INITIATIVE

Activists Beyond Borders: Advocacy Networks in International
www.globalreporting.org În viziunea acestei instituþii, raportarea per-
Politics
formanþelor economice, sociale ºi de mediu ar trebui sã devinã o rutinã,
Margaret Keck ºi Kathryn Sikkink, Cornell University Press, New York, 1998
comparabilã cu raportarea financiarã.
Aceasta este o carte ce a fost premiatã pentru felul în care examineazã
THE TRANSNATIONAL INSTITUTE activismul transnaþional ºi reþelele formate în scopul de a influenþa politicile
www.tni.org Având sediul în Olanda, aceasta este prima organizaþie care globale.
creeazã o uniune mondialã a specialiºtilor preocupaþi de analiza criticã a
problemelor globale de azi ºi de mâine.

UNITED NATIONS GLOBAL COMPACT

www.unglobalcompact.org Iniþiativã internaþionalã creatã de secretarul
general al ONU, aceastã instituþie cautã sã promoveze colegialitatea corpo-

33
 În ultimii patru sau cinci ani, am auzit de douãsprezece pânã la
cincisprezece femei violate de cãtre soldaþii CIOLS care pãzeau con-
ducta de petrol. Douã dintre aceste victime sunt martori în procesul
intentat de noi. Toatã regiunea este împânzitã de soldaþi ºi aceste
femei au fost violate în timp ce se îndreptau din satul lor cãtre o
fermã din apropiere.
Ca rãspuns la aceste abuzuri, am organizat în 1988 un grup de
studenþi care sã protesteze împotriva CIOLS ºi sã manifeste pentru
democraþie. Deºi locuiam în Rangoon, fiecare student din grupul
meu a organizat la rândul lui o demonstraþie în oraºul sãu. În cele din
urmã, au avut loc manifestaþii de protest în toatã Birmania, cu scopul
de a educa oamenii sã protesteze ºi sã reziste împotriva trupelor
CIOLS. În timpul unei demonstraþii din Rangoon, doi dintre prietenii
mei au fost uciºi. Unul a murit chiar lângã mine; altul a fost împuºcat
prin gurã ºi maxilar. L-am dus la spital, dar ca sã scap, a trebuit sã-l
abandonez.
Nu am vrut sã-mi pãrãsesc pãrinþii în vârstã ºi Birmania, aºa cã
am decis sã plec într-o zonã din afara oraºului Rangoon. Pe atunci,
stãteam în junglã ºi eram martorul vieþii oribile a sãtenilor.
Dimineaþa, sãtenii luau sape ºi coºuri ºi erau obligaþi sã construiascã
diverse lucruri pentru militari. Am mers prin junglã, împreunã cu un
student ºi un sãtean, timp de cinci zile, pânã în regiunea Karen. Pe
drumul nostru am vãzut atrocitãþi înfiorãtoare care mi-au schimbat
complet viaþa. Cum nimeni nu lua interviuri la acea vreme, am decis
s-o fac eu. Am vorbit cu toatã lumea.
La început nu aveam nici hârtie, nici mãcar un pix cu care sã
scriu. M-am dus la centrul de rezistenþã al Uniunii Naþionale din
Karen (UNK) ºi mi s-au dat papucii ca oricãrui alt student. Uniunea
mi-a spus cã astfel de incidente se întâmplã tot timpul ºi cã nimãnui
nu-i pasã. Mi-au spus sã nu-mi bat capul, ci sã iau o armã ºi sã lupt
împotriva soldaþilor. Nu ºtiam cum sã fac ceea ce-mi doream fãrã
ajutor ºi sprijin. M-am tot dus la UNK ºi i-am rugat sã-mi cumpere
un reportofon, hârtie ºi pix cu care sã scriu ºi sã transmit informaþii
celor interesaþi. Mi-au spus sã nu mã mai prostesc.
EROU LOCAL:
Jerem y Wood ru m
Jeremy Woodrum, în vârstã de 21 de ani, a efectuat muncã de teren
pentru EarthRights International, o organizaþie neguvernamentalã
din Bangkok, Tailanda, fiind susþinut printr-o bursã Patrick Stewart
Human Rights. El a sprijinit proiectele educaþionale ºi de instruire
pentru birmanezi ale instituþiei EarthRights International ºi a con-
tribuit cu un capitol la noul lor manual, focalizându-se asupra moni-
torizãrii drepturilor omului ºi a tehnicilor de apãrare a acestora. În
calitate de student al instituþiei American University din Washington
D.C., Jeremy a demonstrat un devotament puternic faþã de activis-
mul din campus, în special în ceea ce priveºte Birmania ºi conexiunea
dintre mediu ºi drepturile omului.
34
Am decis sã continuu sã iau mãrturii. Tot ce puteam face era sã
merg cu oamenii ºi sã memorez poveºtile lor cât mai bine posibil.
Locuiam în mijlocul junglei, aºa cã m-am hotãrât sã merg în oraº
sã-mi cumpãr hârtie ºi ceva de scris. Am scris mesaje, dar nu m-a
ascultat nimeni, nimãnui nu i-a pãsat. Atunci m-am gândit: „Ce fac
eu?“ Eram atât de frustrat.
La începutul lui 1992 am întâlnit un bãrbat pe nume Kevin
Heppner. Era canadian, ºi împreunã am început sã adunãm materiale
legate de drepturile omului. Am tradus mãrturiile în englezã, le-am
tipãrit ºi le-am trimis tuturor celor care puteau fi interesaþi. Kevin a
trimis informaþiile mai întâi grupãrilor pentru drepturile omului, ca
Amnesty International, pentru cã eu nu aveam acte sã pot trece în
Thailanda. Am fost arestat de patru sau cinci ori în Thailanda pentru
cã mã aflam acolo ilegal. M-au bãgat la închisoare ºapte zile ºi m-au
eliberat. Era extrem de dificil. La început, nu aveam resurse finan-
ciare. În cele din urmã, am întâlnit o franþuzoaicã. Ea ne-a dat bani
de hârtie ºi pentru poºtã. Eram atât de fericiþi cã, în sfârºit, puteam
face ceva.
În 1994, unul dintre prietenii mei a murit ºi am vrut sã renunþ.
Am hotãrât sã fac ceva pentru mine. Aveam nevoie de bani ca sã le
dau oamenilor. „Dacã renunþ, m-am gândit, cine se va mai ocupa de
toate astea?“ Suferinþa nu se va sfârºi niciodatã. Deºi mi-a fost greu
sã iau aceastã decizie, am hotãrât sã nu mã opresc ºi sã lucrez pen-
tru oameni. Am îndurat sãrãcia, trãind în junglã, cu foarte puþinã
mâncare.
Nu ºtiu dacã curajul vine din putere sau din durere. Îmi
amintesc cã, odatã, am ascultat o mãrturie ºi am început sã tremur
din tot corpul. Era cel mai oribil lucru pe care îl auzisem vreodatã.
Astfel de istorii îmi provoacã repulsie, dar, în acelaºi timp, îmi dau
curaj. Suferinþa prin care am trecut eu e nimic în comparaþie cu a lor.
Nevoile acestor oameni sunt mult mai mari decât ale mele.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
„Unii ar putea sã creadã cã sloganuri ca «Birmania
Liberã» sau «Tibetul Liber» sunt cauze iluzorii, pe
care le promoveazã doar cei de stânga sau hipioþii.
Acest gen de opinie s-a dovedit a fi greºit în ochii
mei, dupã ce un birmanez de 28 de ani pe care eu
îl cunoºteam a fost torturat sever ºi aruncat în
închisoare (unde se aflã ºi acum, fiind condamnat
la 58 de ani), doar pentru cã a organizat o adunare
a consiliului elevilor de liceu. Când am aflat cã a
fost arestat, am conºtientizat cã puteam alege fie
sã-l ajut pe el ºi cauza lui cum puteam, fie sã nu
fac nimic. Apoi mi-am amintit cuvintele lui Elie
Wiesel: «Reversul bunãtãþii este indiferenþa.»“
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
RECUNOAªTEREA RESPONSABILITÃÞII CORPO-
RATISTE
Corporaþiile încep sã admitã relaþia dintre profitabilitate ºi respon-
sabilitatea corporatistã faþã de mediu, comunitãþi locale ºi drepturile
omului. La începutul anilor 1990, de exemplu, compania Coca-Cola
ºi-a retras investiþiile din multe companii active în sudul Africii, care
aveau afinitãþi faþã de partidele politice susþinãtoare ale politicii de
apartheid. Acest lucru s-a întâmplat nu doar din cauza protestelor ºi
a presiunilor exercitate de activiºtii locali, ci ºi a campaniilor inter-
naþionale de presã îndreptate împotriva Coca-Cola ºi acþionarilor sãi.
Dictatura militarã din Birmania a reuºit totuºi — cu ajutorul corpo-
raþiei internaþionale Daewoo — sã îºi finanþeze regimul represiv.
Compania construieºte conducta de gas Shwe, un proiect imens, de
la care se sperã cã va aduce gaze naturale din largul mãrii, prin
Birmania, în China ºi în India. Guvernul militar birmanez a fost acuzat
de nenumãrate ori pentru implicarea forþatã a localnicilor în munca
la proiectele de infrastructurã ºi pentru hãrþuirea severã ºi relocarea
masivã de persoane (în mare parte membri ai minoritãþilor etnice
Karen sau Shan).
CE PUTEÞI FACE: TRECEÞI LA ACÞIUNE
Folosind ceea ce aþi învãþat despre scrierea de scrisori, contactaþi
Daewoo. Transmiteþi-i companiei preocuparea dumneavoastrã faþã
de operaþiunile sale din Birmania ºi îngrijorarea faþã de relaþia aces-
teia cu un regim militar cunoscut pentru încãlcarea drepturilor omu-
lui. Rugaþi-i pe cei de la Daewoo sã îºi foloseascã influenþa în
Birmania pentru a denunþa în mod ferm folosirea muncii forþate ºi
pentru a ruga guvernul local sã opreascã aceste practici ºi sã
REDACTAÞI SCRISORI
Prin scrisori, puteþi face apel la acele corporaþii implicate în conjunc-
turi cu impact actual ºi potenþial asupra drepturilor omului ºi mediu-
lui înconjurãtor, pentru a le determina:
• Sã susþinã Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului; sã con-
ceapã reglementãri clare în privinþa drepturilor omului, în confor-
mitate cu standardele internaþionale, ºi sã creeze mecanisme de
monitorizare ºi raportare a acestor reglementãri la standarde. Iar
raportãrile ar trebui sã fie verificabile extern.
• Sã asigure susþinerea mediului înconjurãtor, prin investiþiile corpo-
raþiei ori prin proiecte, controlând, inducând ºi potenþând
impactul acestora asupra mediului, încã din faza de concepþie, în
concordanþã cu standardele internaþionale.
• Sã respecte interesele, drepturile, ºi obiceiurile comunitãþilor
afectate din regiunile în care corporaþia opereazã, prin strânsa
legãturã cu liderii legitimi ai acestora ºi prin consultarea lor în
privinþa concepþiei, planului, construcþiei, realizãrii ºi finalizãrii
tuturor proiectelor.
• Sã respecte standardele internaþionale în privinþa normelor pro-
prii de securitate, aplicate prin intermediul companiilor private
sau a forþelor guvernului gazdã, atunci când asigurã paza faci-
litãþilor companiei sau când rãspund la demonstraþii comunitare.
• Sã foloseascã influenþa considerabilã a corporaþiei, pentru a încli-
na balanþa înspre protejarea mediului periclitat ºi sprijinirea drep-
turilor omului.
Sursa: Amnesty Internaþional

elibereze toþi prizonierii implicaþi. În momentul de faþã, Daewoo nu

are nicio politicã publicã faþã de drepturile omului. Puteþi scrie pe
adresa:

Young-Won Kang, CEO

DAEWOO INTERNATIONAL
541, 5-Ga, Namdaemunno, Chung-gu
C.P Box 2810, Seoul, Korea

Michael Grimaldi, CEO

news@gmability.com
GM Stockholder Services
Mail Code 482-C38-B71
General Motors Corporation
300 Renaisance Center
P.O. Box 300
Detroit, MI 48265-3000

35
 Wangari Maathai
Kenya
„Trebuie sã treci la acþiune. Trebuie sã te
informezi. Eºti îndreptãþit sã întrebi,
eºti îndreptãþit sã afli. Ai toate drepturile sã
controlezi direcþia vieþii tale.“
WANGARI MAATHAI, cea mai înfocatã susþinãtoare a drepturilor femeii
ºi a mediului înconjurãtor din Kenya, a fondat Miºcarea Greenbelt de
Ziua Pãmântului, în 1977, încurajând fermierii (dintre care 70% sunt
femei) sã creeze terasamente împãdurite pentru a preveni eroziunea
solului, pentru a avea umbrã ºi o sursã de cherestea ºi de lemne de
foc. A distribuit rãsaduri femeilor din zonele rurale ºi a creat un sis-
tem de stimulare a celor care au reuºit sã planteze cât mai multe
rãsaduri. Pânã în prezent, aceastã organizaþie a plantat peste cinci-
sprezece milioane de copaci ºi a produs venituri pentru optzeci de
milioane de oameni numai în Kenya, ea extinzându-ºi eforturile în
peste treizeci de þãri africane, Statele Unite ºi Haiti. Maathai a obþi-
nut Premiul Africa pentru efortul ei de prevenire a foametei ºi i s-a
acordat titlul de cetãþean de onoare de cãtre guvernul kenyan ºi
presa oficialã. Câþiva ani mai târziu, când Maathai l-a denunþat pe
preºedintele Daniel Arap Moi pentru propunerea de a ridica un
zgârie-nori de ºaizeci ºi douã de etaje în mijlocul celui mai mare parc
din Nairobi (împodobit deja cu statuia cât patru etaje a preºedintelui
Moi), oficialitãþile au avertizat-o sã-ºi atenueze criticile. Când ºi-a
fãcut cunoscutã publicului campania, a fost vizitatã de forþele de
securitate. Iar când a refuzat sã tacã, a fost supusã unei campanii de
hãrþuire ºi ameninþãri, poliþia a arestat-o ºi interogat-o, fãrã a fi în
prealabil acuzatã. În cele din urmã, Moi a fost nevoit sã renunþe la
proiect datoritã presiunii pe care Maathai a reuºit sã o genereze.
Wangari Maathai îºi continuã activitatea de protejare a mediului ºi
lupta pentru drepturile femeii ºi reforme democratice. În 2004 a
primit Premiul Nobel pentru Pace, ca recunoaºtere a eforturilor
sale.
36
Wangari Maathai, © 2000 Eddie Adams
Miºcarea Greenbelt din Kenya a început în 1977, atunci când feme-
ile din centrele rurale ºi urbane, reflectând asupra necesitãþii de a se
organiza în forumuri, au vorbit despre degradarea mediului. Nu
aveau lemne de foc. Le trebuiau fructe pentru a-ºi trata copiii de
malnutriþie, aveau nevoie de apã curatã de bãut, dar pesticidele ºi
erbicidele folosite de fermieri pentru recoltele lor bãnoase poluaserã
apele.
Femeile povesteau cum, cu ani în urmã, nu erau nevoite sã
piardã atât de mult timp cu adunatul lemnelor de foc pentru cã
locuiau lângã pãdure. De asemenea, pe vremuri, produsele erau
nepoluate. Acum, prepararea mâncãrii presupune mai puþin efort,
dar le afecteazã sãnãtatea. Femeile spun cã familiile lor sunt mult mai
slãbite, cã nu mai au rezistenþã la boli, iar trupurile le sunt istovite din
cauza degradãrii mediului.
Consiliul Naþional al Femeilor, o organizaþie neguvernamentalã,
a rãspuns îngrijorãrii lor încurajându-le sã planteze copaci. La
început, a fost greu, pentru cã femeile nu simþeau cã deþin
pregãtirea, tehnologia ºi capitalul necesare ca sã se poatã ocupa de
aºa ceva. Dar le-am demonstrat în scurt timp cã nu este nevoie de
toate acestea pentru a planta copaci. Plantarea copacilor le-a îmbãr-
bãtat pe aceste femei, nefiind vorba de o activitate complicatã, ci de
una pe care o puteau face ºi cãreia îi puteau vedea uºor rezultatele.
Ca urmare a acþiunii lor, viaþa li se putea îmbunãtãþi.
Când i-am povestit unui silvicultor cã vrem sã plantãm cinci-
sprezece milioane de copaci, a râs ºi ne-a spus cã putem sã luãm de
DES PR E S UBIECT:
DR EPTUR ILE FEM EILOR ªI M EDIUL
În ultimii ani, mai multe þãri au adoptat constituþii sau au actualizat legislaþii prin care se desfiinþa discriminarea pe bazã de sex. Astãzi, e
destul de rãspândit dreptul femeilor de a vota. Însã acest drept fundamental încã nu e pus în practicã, pentru milioane de femei din întrea-
ga lume. La sfârºitul secolului XX, femeile constituiau douã treimi din populaþia analfabetã a lumii, ajunsã la un miliard. Ele continuã sã poarte
o povarã dublã — aceea de a munci ºi aceea de a îngriji copii, totuºi posedând mai puþin ºi câºtigând mai puþin decât bãrbaþii — ºi sunt siste-
matic excluse din cercurile de decizie publicã, inclusiv în ceea ce priveºte deciziile referitoare la propriul corp.
În 1995, s-a desfãºurat la Beijing A Patra Conferinþã Mondialã a Femeilor, care a subliniat rolul central al drepturilor omului în raport cu lupta
femeilor pentru drepturile lor. În urma acelei conferinþe, au existat douã realizãri importante: adoptarea în 1998 a unui tratat prin care se
instituia Curtea Penalã Internaþionalã (CPI) ºi adoptarea Protocolului Facultativ al Convenþiei Internaþionale privind Eliminarea Tuturor
Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor. Ambele realizãri ar trebui sã faciliteze accesul femeilor la justiþie. La conferinþã, au fost dezbã-
tute ºi teme legate de drepturile femeilor, printre care: sãrãcia, educaþia, violenþa, mediul ºi conflictele armate.
Mediul este un subiect de îngrijorare pentru toþi oamenii, desigur, dar existã ºi o niºã specialã, denumitã „ecofeminism“. Women’s
Environment and Defense Organization afirmã: „Femeile sunt, de obicei, cele mai sensibile la schimbãrile de mediu, deoarece sunt în con-
tact permanent cu casa lor ºi cu pãmântul; ele se aflã în prima linie. Supravieþuirea femeilor ºi a familiilor lor este strâns legatã de sãnãtatea
pãmântului, a pãdurilor, a mediului acvatic ºi a altor resurse naturale. Existã dovezi puternice cã pagubele irevocabile aduse mediului ne
afecteazã în diferitele etape ale ciclului de viaþã, în special în cea de fetus ºi în copilãrie.“ Creºterea rolului femeilor în acþiunile legate de
mediu, mai ales în þãrile agrare, are o importanþã vitalã.
Sursa: Amnesty International

Lucrare de referinþã, care subliniazã trecerea de la culturile feministe la sis-

SURSE DE INFORMAÞII: temele de gândire raþionale/ierarhice dominate de bãrbaþi.
WANGARI MAATHAI
Feminist Political Ecology: Global Issues and Local Experience
Greenbelt Movement Headquarters
Rocheleau, Thomas-Slayter ºi Wangari, Routledge Press, Londra, 1996
Hughes Building, 1st Floor
Lucrarea exploreazã relaþionãrile dintre ecologie, economie ºi politicã, în
Muindi Mbingu Street, Kenyatta Avenue Wing
comunitãþi foarte diverse — de la culegãtorii de cauciuc din pãdurile tropi-
P.O. Box 67545-00200
cale braziliene ºi pânã la grupurile de activiºti care luptã împotriva rasismu-
Nairobi, Kenya
lui în New York.
254 (0) 20 2211842
gbm@greenbeltmovement.org
Staying alive: Women, Ecology and Development in India
www.greenbeltmovement.org
Vandana Shiva, Kali for Women, New Delhi, 1988
Autoarea prezintã legãtura dintre consecinþele colonialismului, opresiunea
WOMEN’S ENVIRONMENT AND DEVELOPMENT ORGANIZATION femeilor ºi distrugerea mediului.
www.wedo.org Cea mai importantã organizaþie mondialã de politici
publice pentru femei. ASOCIAÞIA APCAPBC
www.salvativamaveche.ro
WOMEN’S ENVIRONMENTAL NETWORK svv@salvativamaveche.ro
www.wen.org.uk Grupare ecofeministã cu sediul la Londra, axatã pe Strada Mihai Eminescu, nr. 124, sc A, ap.2, Bucureºti, România
problemele de mediu ºi de sãnãtate, privite din prespectiva femeilor. Asociaþia are ca scop promovarea diversitãþii naturale ºi culturale în zone de
interes turistic precum 2 Mai–Vama Veche, prin protejarea specificului pei-
EVE ONLINE sagistic ºi bio-socio-cultural local.
http://eve.enviroweb.org Instituþia este dedicatã promovãrii tuturor
aspectelor ecofeministe.

WOMEN IN EUROPE FOR A COMMON FUTURE

www.wecf.org Organizaþie care sprijinã femeile în eforturile lor de a
îmbunãtãþi politicile de mediu, cu scopul de a crea un acord între diferitele
perspective referitoare la mediu, sãnãtate ºi economie.

The Death of Nature: Women, Ecology and Scientific Revolution

Carolyn Merchant, Harper & Row, San Francisco, 1980

37
 la el câþi puieþi vrem, fiind convins cã nu vom putem planta atâþia. În
foarte scurt timp, ºi-a retras oferta, pentru cã noi colectam de la el
mai mulþi copaci decât putea sã ne dea gratuit, cãci noi nu aveam
bani. Atunci am decis sã producem propriul nostru puiet. Ne duceam
ºi strângeam doar seminþele copacilor ºi ne întorceam ºi le plantam
ca pe oricare altã sãmânþã. Am plantat peste douãzeci de milioane de
copaci numai în Kenya.
Am început astfel de programe în peste douãzeci de þãri.
Preocuparea de bazã este gãsirea modalitãþilor prin care sã-i putem
mobiliza pe oamenii obiºnuiþi sã facã ceva pentru mediul înconjurã-
tor. Este în primul rând un program educaþional ºi, implicit, unul
civic, prin activitãþile noastre de plantare ºi strategia de încurajare ce
le dã oamenilor sentimentul cã-ºi pot lua destinul în mâini, cã pot
scãpa de fricã ºi cã-ºi pot susþine drepturile, ale lor ºi ale mediului
înconjurãtor.
Strategia pe care o folosim se numeºte „sindromul autobuzului
greºit“, o analogie simplã care-i face pe oameni sã înþeleagã mai bine
despre ce este vorba. Ei vin la noi cu diverse probleme: nu au ce
mânca, le este foame, apa e murdarã, infrastructura e distrusã, nu au
apã pentru animale, nu-ºi pot trimite copiii la ºcoalã. Cel mai mare
numãr de probleme pe care l-am înregistrat la o adunare de o sutã
de persoane a fost de o sutã cincizeci. Credeau cã noi le vom rezol-
va problemele. Eu doar le consemnez, dar nu fac nimic în privinþa lor.
Le notez pentru a le da oamenilor un sentiment de uºurare ºi pentru
a crea un forum unde ei sã-ºi exprime doleanþele.
Dupã ce facem o listã cu problemele lor, îi întrebãm: „De unde
credeþi cã vin toate astea?“ Mulþi dau vina pe guvern, guvernator,
preºedinte sau miniºtri. Vina e a puterii. Oamenii nu considerã cã ei
ar putea contribui la rezolvarea acestor probleme. Aºa cã noi folosim
simbolul autobuzului (pentru cã este cel mai obiºnuit mijloc de trans-
port din þarã). Dacã te urci în autobuzul greºit, ajungi la o destinaþie
greºitã. Poþi fi foarte flãmând pentru cã nu ai bani. Poþi sã fii salvat de
persoana pe care þi-ai propus sã o vizitezi, dar poþi fi ºi arestat de
poliþie dacã stai pe stradã ºi dai impresia cã te-ai rãtãcit! Poþi fi jefuit,
EROU LOCAL:
JULIA „BUTTERFLY“ HILL
Protejarea mediului poate lua multe ºi variate forme. Din 1997 pânã
în 1999, activista pe probleme de mediu Julia Hill, supranumitã
„Fluturele“, a trãit într-un copac sequoia foarte bãtrân, înalt de peste
60 de metri, localizat într-o pãdure aflatã la 370 de kilometri nord
de San Francisco.
Împreunã cu câþiva colegi, Julia a ocupat vechiul copac gigant, cunos-
cut sub numele de „Luna“, pentru a împiedica astfel tãierea acestu-
ia ºi a copacilor din jur. Ea nu a pus piciorul pe pãmânt pânã când
proprietarul terenului — The Pacific Lumber Company — nu a fost
de acord sã salveze zona respectivã, în schimbul coborârii ei din
copac ºi a sumei de 50 000 de dolari — destinaþi cercetãrii ºtiinþifice
universitare. Deºi mass-media internaþionalã a promovat-o ºi pe ea
alãturi de copacul Luna, Julia a declarat cã nu a vrut altceva decât sã
accentueze importanþa tuturor formelor de viaþã, puterea iubirii ºi
felul în care oamenii pot (ºi este necesar) sã facã diferenþa.
38
orice þi se poate întâmpla! Dupã care îi întrebãm: „Ce v-ar putea
determina sã urcaþi în autobuzul greºit? Cum e posibil sã te duci în
staþie ºi, în loc sã te urci în autobuzul corect, sã iei alt autobuz?“ Asta
este una dintre cele mai comune experienþe. Rãspunsul obiºnuit este
cã nu pot sã scrie ºi sã citeascã ºi, de fricã, se suie în alt autobuz. De
asemenea, dacã eºti arogant ºi crezi cã le ºtii pe toate, dacã nu ai
mintea limpede sau nu te concentrezi, poþi face greºeala de a te urca
în alt autobuz. Sunt multe motive.
Trebuie sã treci la acþiune. Trebuie sã te informezi. Eºti îndrep-
tãþit sã întrebi, eºti îndreptãþit sã afli. Sã cobori din autobuz înseam-
nã sã-þi conduci singur viaþa.
Când începi o astfel de activitate, o faci cu inima deschisã ºi din
compasiune. Iatã un citat din manifestul nostru: „Obiectivul principal
al organizaþiei este sã ridice nivelul de conºtiinþã al oamenilor pentru
a face ceea ce este bine pentru mediul înconjurãtor, odatã ce inimi-
le lor au fost sensibilizate ºi mintea lor convinsã cã a face bine este
singurul lucru logic.“
Evidenþa lucrului bine fãcut îþi dã curaj, îndepãrteazã frica, te
ajutã sã te concentrezi ºi te provoacã sã întrebi. Sunt atâtea lucruri
pe care nu le ºtii ºi pe care trebuie sã le cunoºti. Acum ai coborât din
autobuz ºi te îndrepþi în direcþia corectã. Se va observa cã te miºti cu
pasiune, convingere ºi perseverenþã. Eºti foarte concentrat. Adesea,
reprezinþi un pericol, fie pentru cei care se aflã în autobuzul greºit,
fie pentru cei care conduc autobuzul, pentru cã tu ºtii cã acesta duce
oamenii într-o direcþie greºitã ºi atunci le ceri sã nu-ºi urmeze con-
ducãtorii. În final, te simþi suficient de liber ºi puternic sã le spui: „Te
îndrepþi într-o direcþie greºitã, ºi liderul tãu la fel.“
Cred cã cea mai bunã definiþie a curajului este absenþa fricii. Nu
trebuie sã te gândeºti la pericolul care te paºte. Mintea trebuie sã-þi
fie golitã de orice noþiune referitoare la pericol. Asta te ajutã sã
mergi mai departe ºi sã te comporþi ca un om curajos. Dar curajul se
datoreazã ºi faptului cã tu nu simþi frica pe care o resimt ei.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
Julia „Butterfly“ Hill, într-un copac sequoia denumit „Luna“, fotografie de Stuart
Franklin/Magnum, copyright ©1999
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
În interviul dat de Wangari Maathai, ea vorbeºte despre cum sã eviþi
„sã te urci în autobuzul greºit“ ºi cum sã corectezi lucrurile, odatã ce
þi-ai dat seama cã mergi în direcþia greºitã. Câteodatã, problemele
despre care citim ni se par copleºitoare sau petrecute undeva mult
prea departe de noi, ca sã ne mai propunem sã facem ceva. Dar este
important sã vã daþi seama cã ºi acþiunile întreprinse la nivel local pot
sã aibã efecte globale. Pe mãsurã ce începeþi sã conºtientizaþi pro-
blemele ºi sã vã procupaþi de drepturile omului, este important sã
înþelegeþi ce puteþi face, astfel încât schimbarea doritã sã se
petreacã; sau cum sã faceþi pentru ca ceea ce se întâmplã sã influ-
enþeze drepturile omului într-o manierã pozitivã. Este nevoie de
cercetare ºi planificare, pentru a înþelege cum trebuie sã procedaþi
ca sã faceþi ceva semnificativ.
1. Împãrþiþi-vã în grupuri mici. Începeþi prin a identifica problemele
locale sau globale care vã îngrijoreazã (de exemplu, lipsa de adãpost,
foametea, abuzurile faþã de copii, câmpurile minate sau violenþa
împotriva femeilor). Listaþi-le, dupã care încercaþi sã definiþi pro-
blemele în termeni specifici drepturilor omului (de exemplu, lipsa de
adãpost ºi foametea implicã Declaraþia Universalã a Drepturilor
Omului, art. 25 — care garanteazã dreptul la un standard de viaþã
adecvat).
2. Alegeþi trei sau patru probleme legate de drepturile omului asupra
cãrora doriþi sã vã concentraþi. Aprofundaþi acele probleme.
3. Puneþi pe hârtie întrebãrile pe care le aveþi, alãturi de cele care
urmeazã:
a) Care este problema din punctul vostru de vedere? Încercaþi sã o
definiþi cu propriile cuvinte.
b) Cum se manifestã problema pe plan local? Dar naþional? Global?
c) Ce drepturi specifice sunt afectate? Identificaþi articolele conexe
din constituþia þãrii voastre ºi pe cele din Declaraþia Universalã a
Drepturilor Omului.
d) Cine este responsabil pentru sãvârºirea ºi perpetuarea acelei
încãlcãri a legii?
e) Cine beneficiazã direct ºi indirect de rezultatul acelei violãri a
drepturilor?
f) Cine suferã direct ºi indirect, ca rezultat al acelei infracþiuni?
g) Existã ºi alþi indivizi sau alte grupuri care se intereseazã de
respectiva problemã?
h) Ce anume se face — local, naþional ºi global — pentru rezolvarea
acelei probleme?
i) În sarcina cui cade responsabilitatea pentru rezolvarea proble-
mei?
j) Ce ar putea sã facã cei implicaþi, în comunitãþile lor sau într-un
context mai larg?
4. Strângeþi cât mai multe dovezi cu putinþã despre problema în
cauzã. Clarificaþi diferenþa dintre opinie ºi fapt.
5. Analizaþi comunitatea în care trãiþi, pentru a determina dimensiu-
nile problemei la nivel local, dar ºi mãsurile pe care le iau organizaþi-
ile guvernamentale ºi neguvernamentale în acest sens.
6. Strângeþi aceleaºi tipuri de date, dar la nivel global, folosind
diferite resurse, printre care bibliotecile ºi Internetul.
7. Comentaþi ceea ce aþi gãsit, în cadrul grupului vostru; decideþi
apoi ce probleme ale drepturilor omului aþi vrea sã adoptaþi ca
proiecte de acþiune. Tot grupul poate lucra pe o singurã problemã
sau mai multe grupuri mici pot lucra pe proiecte separate.
8. Pe toatã durata proiectului sau în restul anului ºcolar, concepeþi ºi
implementaþi un plan de acþiune în vederea rezolvãrii acelor pro-
bleme ale drepturilor omului, prin activitãþi de informare a ºcolii ºi
comunitãþii, în care sã includeþi: postere, piese de teatru, întruniri,
televiziuni cu acces public, articole de ziar, demonstraþii ºi campanii
de scrisori. Strângerea de fonduri, voluntariatul ºi activitatea de
lobby faþã de oficialii guvernamentali ºi reprezentanþii aleºi ai
poporului sunt, de asemenea, strategii eficiente.
39
 Juliana Dogbadzi
Ghana
„Existã încã multe femei aici care au nevoie de
ajutor. Nimeni nu le poate reprezenta mai bine
decât cineva care a fost în acel loc ºi care a trecut
prin acele suferinþe… În ciuda tuturor
neajunsurilor, am decis sã-mi asum
responsabilitatea de a face cunoscutã aceastã situ-
aþie ºi continuu sã fac acest lucru ºi astãzi.“
JULIANA DOGBADZI a fost trimisã de copil în sclavie la un loc de rugã-
ciune, conform unei tradiþii numite Trokosi, ºi forþatã sã lucreze fãrã
platã, fãrã mâncare sau haine ºi sã-l serveascã sexual pe Preasfinþia Sa.
A reuºit sã evadeze ºaptesprezece ani mai târziu, dupã multe încer-
cãri nereuºite, la vârsta de 23 de ani. Trokosi provine dintr-un cuvânt
în dialectul ewe ºi înseamnã „sclavul zeilor“. Este vorba de o practicã
religioasã ºi culturalã prin care tinerele fete, majoritatea virgine, sunt
trimise în sclavie pe viaþã, ca sã ispãºeascã posibilele crime ale rude-
lor. În 1997, s-a estimat cã aproximativ 5 000 de fete ºi femei erau
captive în 345 de lãcaºuri sfinte, în sud-estul Ghanei. Datoritã cura-
jului de a evada al Julianei Dogbadzi ºi eforturilor ei ulterioare de a
denunþa sistemul, practica Trokosi a fost interzisã în Ghana, deºi apli-
carea legii este încã destul de laxã. Dogbadzi continuã sã condamne
practica Trokosi, cãlãtorind prin þarã, întâlnindu-se cu astfel de sclavi
ºi încercând sã le determine emanciparea; ºi e din ce în ce mai puþin
singurã în aceastã întreprindere curajoasã.
40
Juliana Dogbadzi, © 2000 Eddie Adams
Când aveam 7 ani, pãrinþii m-au luat de acasã ºi m-au dus într-un
lãcaº sfânt, unde am fost sclava unui preot fetiºist timp de ºapte-
sprezece ani. Se spunea cã bunicul meu furase doi dolari. Când a fost
suspectat de aceastã infracþiune ºi i s-a cerut sã returneze banii, a
susþinut cã e nevinovat. Femeia care l-a acuzat de infracþiune s-a dus
la lãcaºul sfânt ºi a blestemat familia bunicului, ºi de atunci membrii
ei au început sã moarã. Pentru a opri morþile, un prezicãtor ne-a
spus cã bunicul trebuie sã se prezinte la lãcaºul sfânt, la Trokosi.
Preotul i-a sfãtuit pe pãrinþii mei sã aducã o fatã tânãrã ca sã liniº-
teascã zeii. Una dintre surori a fost trimisã la Kebenu, la o mie de
kilometri distanþã, dar a murit câþiva ani mai târziu. ªi cum eu m-am
nãscut imediat dupã moartea bunicului, am înlocuit-o pe sora mea.
Am trãit ºi am lucrat pe câmpurile preotului ºi am fãcut curat în
tabãrã. În tot acest timp, am fost violatã în mod repetat de cãtre preot,
pe preºurile rupte de pe podelele barãcilor fãrã geamuri. Nici eu, nici
vreuna dintre femeile de acolo nu am primit mâncare sau îngrijire
medicalã. De asemenea, trebuia sã gãsim timp, dupã ce aveam grijã de
ferma preotului, sã facem cãrbuni sau sã vindem lemne de foc în oraºul
învecinat pentru a avea bani de mâncare. A fost o perioadã când am
trãit cu ardei iuþi ºi sâmburi de palmier ca sã rãmânem în viaþã.
Pentru cã eram doar un copil, nu ºtiam ce sã fac. În mod obiºnuit,
erau o sutã de sclave în lãcaºul sfânt, dar preotul a trimis nouãzeci din-
tre ele sã lucreze la fermele lui din alte sate. Împreunã, aveau ºaizeci ºi
cinci de copii ºi trebuiau sã munceascã pentru a avea grijã de ei.
Doisprezece dintre noi, patru femei ºi opt copii, trãiam într-o
camerã, într-o casã acoperitã cu stuf. Era construitã din lut ºi nu avea
DES PR E S UBIECT:
S CLA V IA S EXUA LÃ ªI TR A FICUL DE PER S OA NE
Traficul de persoane presupune transportarea unor oameni de cãtre alþii într-un regim de violenþã sau de pe o poziþie dominantã, în scopul
exploatãrii sexuale sau economice în avantajul traficanþilor. Traficul de femei este o industrie în creºtere, în cadrul cãreia sunt exploatate ºi
umilite femei ºi fete din întreaga lume. Cele provenind din þãri sãrace, refugiatele ºi femeile din clasa de jos sunt cele mai vulnerabile,
deoarece, de obicei, ele sunt nevoite sã emigreze în þãri bogate pentru a scãpa de sãrãcia extremã, fiind motivate de dorinþa de a-ºi întreþine
familia. Altele emigreazã pentru a se elibera de violenþa domesticã sau dupã un viol (incident care, în multe societãþi tradiþionaliste, aduce
„dezonorarea“ familiei).
Multe femei sunt recrutate în mod deschis ºi convinse sã practice prostituþia, sã accepte statutul de servitor domestic, munca silnicã ori cãsã-
toria în cadrul cãreia au rol de menajere; de asemenea, ele sunt determinate sã practice turismul sexual, pornografia ºi cerºetoria. Altele
sunt rãpite sau vândute chiar de familie. Acestea sunt victimele sclaviei moderne, fiind ulterior forþate sã aducã venituri ca prostituate, fãrã
sã beneficieze de mâncare ºi servicii medicale, suferind abuzuri fizice ºi psihice, toate miºcãrile fiindu-le restricþionate ºi controlate.
Cele mai multe asemenea femei provin din Asia de Sud-Est, Asia de Sud, America Latinã, Africa ºi Europa de Est. Conform informaþiilor
UNICEF (care încearcã sã documenteze problema), România devine mai mult o þarã de tranzit decât o sursã. Recent, s-a constatat cã anual
au fot salvate din reþelele traficanþilor circa 1 000 de persoane, dintre care trei sferturi femei — existând indicii cã numãrul real ar fi mult
mai mare.
Surse: About.com, The Coalition Against Trafficking of Women ºi ONU

încurajeze comunitatea internaþionalã în iniþiativa de a le asigura copiiilor de

SURSE DE INFORMAÞII:
pretutindeni dreptul fundamental de a trãi liberi de toate formele de
JULIANA DOGBADZI exploatare comercialã sexualã.
Juliana Dogbadzi
EUROPEAN NETWORK AGAINST TRAFFICKING IN WOMEN FOR SEXUAL
International Needs Network Ghana (IN Network Ghana)
EXPLOITATION (ENATW)
Second Floor Scripture Union Building
http://www.aretusa.net/ Un site comunitar dedicat prevenirii ºi com-
18 Castle Road
baterii traficului de femei în scopul exploatãrii sexuale, instituþia fiind dedi-
Ridge, Accra
catã ºi asistenþei acordate victimelor. Acest site funcþioneazã în englezã ºi
233 21 236582
italianã.
Post: P.O. Box DS 690, Dansoman Estates Accra
info@innetwork.org.gh GLOBAL ALLIANCE AGAINST TRAFFIC IN WOMEN
www.innetwork.org.gh http://gaatw.net Organizaþie neguvernamentalã cu sediul în Thailanda,
având scopul de a monitoriza autoritãþile ºi agenþiile care lucreazã împotriva
THE BAN-YING COORDINATION CENTER traficului cu femei, astfel încât acestea sã respecte drepturile omului pentru
http://www.ban-ying.de/ Ban-Ying are sediul în Germania, iar eforturile toate femeile considerate victime ale traficului.
acestei instituþii se concentreazã asupra examinãrii relaþiei dintre migrarea
forþei de muncã de sex feminin din Asia de Sud-Est ºi fenomenul traficului de LA STRADA INTERNATIONAL
femei. Site-ul funcþioneazã în limbile germanã, englezã, thailandezã ºi rusã. www.lastradainternational.org La Strada International cautã sã previnã
ºi sã stopeze traficul — prin lobby, educaþie ºi asistenþã socialã.
CAPTIVE DAUGHTERS
www.captivedaughters.org Organizaþie americanã nonprofit, având un REACHING OUT FOUNDATION
site dedicat eradicãrii traficului sexual cu fete, în special din Asia. www.reachingoutromania.org
reachingoutrom@yahoo.com
COALITION AGAINST TRAFFICKING IN WOMEN Str. Câmpineanu, bl.2, sc.C, ap 14., Piteºti, România
www.catwinternational.org Aceastã instituþie pune la dispoziþia celor A fost prima fundaþie din România dedicatã exclusiv victimelor traficului
interesaþi publicaþii, declaraþii, mãrturii ºi date de contact pentru probleme uman.
legate de sclavia sexualã ºi traficul internaþional de femei.

ECPAT INTERNATIONAL
www.ecpat.net Acronimul ECPAT înseamnã „stoparea prostituþiei,
pornografiei ºi traficului cu copii în scopuri sexuale“, iar instituþia cautã sã

41
 nici geamuri, nici uºi. Apa intra înãuntru, ºerpii la fel. Camera avea
ºase metri lungime ºi patru lãþime. Tavanul era jos, un pic deasupra
capetelor noastre, ºi toþi dormeam pe un preº aºternut pe podea.
Asta nu e tot ce-mi amintesc, dar poveºtile astea îmi stârnesc
amintiri dureroase ºi mi-e greu sã retrãiesc toate acele experienþe.
În lãcaºul sfânt nu aveai voie sã porþi pantofi sau sã-þi acoperi
capul cu o pãlãrie pentru a te proteja de soare. Dacã ploua sau era
frig, aveai doar o bucãþicã de pânzã în jurul tãu. O zi tipicã acolo
decurgea astfel: te trezeai dimineaþa, te duceai la pârâu, la cinci kilo-
metri distanþã, sã aduci apã pentru tabãrã, mãturai, pregãteai mân-
carea pentru preot (din care tu nu mâncai), te duceai la fermã,
munceai pânã la ºase seara ºi te întorceai sã dormi fãrã mâncare sau
mãcar niºte resturi. Noaptea, preotul o chema pe una dintre noi în
camera lui ºi o viola. Aveam doisprezece ani când am fost violatã
prima datã.
Când am vãzut femeile care veneau în sat sã cumpere mâncare
purtând rochii frumoase, am început sã-mi dau seama cã trebuie sã
fac ceva pentru mine. Trebuia sã mã eliberez.
Trebuia sã fac ceva care sã-mi schimbe viaþa. Am evadat de
multe ori. Prima datã, m-am dus la pãrinþii mei. Le-am spus cã sufe-
ream, dar le-a fost fricã sã mã þinã acasã. Au spus cã, dacã mã primesc,
zeii îi vor pedepsi. Aºa cã m-au adus înapoi la preot sã trec prin ace-
leaºi chinuri. Mi-am spus cã asta nu mi se va mai întâmpla. Trebuia sã
gãsesc o soluþie sã mã eliberez pe mine ºi pe celelalte femei.
Într-o zi, un bãrbat de la o organizaþie nonprofit a sunat la
International Needs-Ghana ºi a venit în tabãrã sã vorbeascã cu preo-
tul. Asta a fost ºansa mea. Nu ºtiu de unde mi-a revenit încrederea,
dar mi-a dispãrut complet frica. Nu-mi mai era fricã de moarte ºi
eram pregãtitã sã mã jertfesc pentru alþii. Îi mulþumesc lui Dumnezeu
pentru cã am trãit acel sentiment. Nu am scãpat imediat, pentru cã
eram foarte slãbitã, sarcina era avansatã ºi nu puteam sã parcurg dis-
tanþe lungi. Spre norocul meu, am nãscut câteva sãptãmâni mai târ-
ziu. Cu copilul legat în spate ºi cu celãlalt, Wonder, în braþe, am fugit
în pãdure ºi am ajuns la strada principalã, de unde m-a luat cineva
pânã la Adidome, ºi de acolo la sediul International Needs-Ghana.
Am învãþat multe de la membrii organizaþiei, care m-au þinut
departe de preot. M-au învãþat sã fac pâine ºi multe alte lucruri. Cu
toate astea, mi-am zis: „Existã încã multe femei aici care au nevoie
de ajutor. Nimeni nu le poate reprezenta mai bine decât cineva care
a fost în acel loc ºi care a trecut prin acele suferinþe, cineva care
poate sã spunã lumii ce se petrece acolo. Dacã nimeni nu opreºte
aceste practici, vor muri toate.“ În ciuda tuturor neajunsurilor, am
decis sã-mi asum responsabilitatea de a face cunoscutã aceastã si-
tuaþie ºi continuu sã fac acest lucru ºi astãzi. M-am dus la diverse
lãcaºuri sfinte ºi am vorbit cu cei aflaþi acolo. Le-am spus cã trebuie
sã aibã curajul sã plece, aºa cum am fãcut ºi eu.
Lãcaºul pretinde cã posedã puteri pe care nu le are, pentru a
induce frica ºi a-i opri pe sclavi sã evadeze. Aceastã practicã e o în-
cercare deliberatã a bãrbaþilor de a subjuga femeile. Bãrbatul comite
crima ºi femeia trebuie sã plãteascã pentru ea.
Spre deosebire de majoritatea fetelor ºi femeilor, eu am reuºit
sã depãºesc frica indusã de sistemul Trokosi. Asta a fost arma mea.
Acum, dupã ce am scãpat, încerc sã diminuez teama femeilor spunân-
du-le povestea mea. Le vorbesc despre munca mea ºi despre faptul
cã sunt încã în viaþã, cã nu am murit, aºa cum li se spune lor. Încerc
sã-i ajut pe preoþi sã înþeleagã durerea prin care trec aceste femei.
Unii nu mã mai lasã sã pãtrund în lãcaºurile sfinte. Când sunt în oraº,
le povestesc oamenilor despre viaþa din acele lãcaºuri religioase ºi
susþin eradicarea acestei practici.
Ceea ce fac eu este foarte periculos, dar sunt pregãtitã sã mor
pentru o cauzã dreaptã. Am primit scrisori de ameninþare ºi chiar
ameninþãri directe. Îi mulþumesc lui Dumnezeu cã oamenii cu care
lucrez sunt foarte puternici ºi mã încurajeazã. În momentul de faþã, opt
fete mi s-au alãturat ºi lucreazã pentru organizaþie. Urmãtorul pas în
eradicarea practicii Trokosi este sã mã asigur de aplicarea legii ºi sã mã
aliez cu organizaþii din Togo ºi Benin pentru a opri aceastã practicã în
þãrile lor.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

EROU LOCAL:
MAILI LAMA
Maili Lama locuia într-un mic sat nepalez în 1996, când copilul ei s-a
îmbolnãvit. Din cauzã cã soþul ei era plecat, un vecin s-a oferit s-o
ducã la Katmandu pentru a cere ajutor medical, apoi a drogat-o ºi a
vândut-o unui proxenet, care la rândul lui a vândut-o unui bordel din
Bombay. Fiica i-a fost sechestratã ºi a trebuit sã facã o alegere: sã
accepte sã se prostitueze cu peste 20 de bãrbaþi pe zi sau fiica ei
avea sã moarã. A acceptat. În 1998, a fost salvatã de cãtre Maiti
Nepal (Mother House) ºi s-a întors acasã. Spre deosebire de alte
femei, care sunt renegate de familiile lor, soþul ei ºi sãtenii au primit-o
înapoi, iar acum lucreazã împreunã cu soþul ºi cu organizaþia Maiti
Nepal, www.maitinepal.org, pentru salvarea altor femei din borde-
luri, în special a celor din Nepal. Potrivit organizaþiei Human Rights
Watch, numai în Bombay peste 100 000 de femei sunt obligate sã se
prostitueze. „Vreau sã cred cã vocile noastre vor fi auzite; cã oame-
nii vor observa plânsul nostru“, a spus ea. Maili Lama încearcã sã-ºi
schimbe trecutul, prin fiecare femeie pe care o ajutã.

42
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
DREPTURILE OMULUI / DREPTURILE FIINÞELOR
UMANE
Partea A: Ce înseamnã sã fii „om“?
1. Scrieþi cuvintele „OM“ ºi „DREPTURI“, în partea de sus a unei foi
de hârtie sau a tablei. Sub cuvântul „om“, desenaþi un cerc sau con-
turaþi un om. Identificaþi în grup ce calitãþi definesc fiinþa umanã ºi
scrieþi cuvintele respective sau simbolizaþi-le în interiorul conturului.
De exemplu, „inteligenþã“ sau „empatie“.
2. Apoi, scrieþi de ce anume este nevoie pentru a proteja ºi dezvol-
ta aceste calitãþi umane. Pe acestea, scrieþi-le în afara conturului,
apoi rugaþi participanþii la discuþie sã le detalieze. De exemplu, „edu-
caþie“, „prietenie“, „familie iubitoare“.
(Notã: Pãstraþi aceastã listã pentru a o folosi în Partea B.)
3. Discutaþi despre:
• Ce înseamnã sã fii „om“ cu adevãrat? Care este diferenþa dintre
„a fi om“ ºi „a fi în viaþã“ sau „a supravieþui“?
• În baza acestei liste, reflectaþi la lucrurile de care au nevoie
oamenii pentru a trãi cu demnitate?
• Sunt toþi oamenii în mod esenþial egali? Ce valoare au diferenþele
dintre oameni?
• E posibil sã ne fie rãpitã vreo calitate „esenþialã“? De exemplu,
având în vedere cã numai fiinþele umane pot comunica prin limbaj
complex, mai poþi fi considerat om dacã îþi pierzi capacitatea de a
vorbi?
• Ce se întâmplã când o persoanã sau un guvern încearcã sã
deposedeze pe cineva de ceva ce îi este necesar pentru a-ºi pãs-
tra demnitatea umanã?
• Ce s-ar întâmpla dacã ar trebui sã renunþaþi la vreuna dintre aces-
te necesitãþi umane?
4. Acum, uitaþi-vã la cercul vostru. Totul, în cerc, are legãturã cu
demnitatea umanã, cu entitatea umanã. Tot ce se aflã în afara lui
reprezintã lucruri necesare pentru a garanta demnitatea umanã. Iar
drepturile omului se bazeazã pe aceste necesitãþi.
„Recunoaºterea demnitãþii inerente tuturor mem-
brilor familiei umane ºi a drepturilor lor egale ºi
inalienabile constituie fundamentul libertãþii, drep-
tãþii ºi pãcii în lume…“
Citat din Preambul,
Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
„Toate fiinþele umane se nasc libere ºi egale în dem-
nitate ºi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raþiune
ºi conºtiinþã ºi trebuie sã se comporte unele faþã de
altele în spiritul fraternitãþii.“
Articolul 1, Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
Partea B: Ce este un drept?
5. Comentaþi între voi diferitele înþelesuri ale cuvântului „drept“ (de
exemplu, „corect“ sau „opus al lui stâng“). Luaþi în calcul ºi expresi-
ile uzuale, precum „suntem îndreptãþiþi“ sau „nu ai niciun drept sã
spui asta“. Scrieþi aceste sensuri pe tablã sau pe hârtie. Care este
înþelesul cuvântului „drept“, când vorbim despre drepturile omului?
6. În grupuri mici sau toþi laolaltã, cãutaþi o definiþie pentru „drep-
turile omului“ ºi scrieþi rezultatele obþinute pe tablã. Încercaþi sã
gãsiþi o variantã asupra cãreia toatã lumea sã fie de acord ºi notaþi-o
într-o casetã separatã.
7. Scrieþi pe tablã urmãtoarea definiþie a „drepturilor omului“:
„Drepturile omului aparþin tuturor oamenilor, indiferent de sex,
rasã, culoare, limbã, naþionalitate, vârstã, clasã socialã, religie sau
convingere politicã. Ele sunt universale, inalienabile, indivizibile ºi
interdependente.“
DISCUTAÞI DESPRE:
• Ce înseamnã „universal“? Dar „inalienabil“? Dar „indivizibil“? Dar
„interdependent“? Rugaþi participanþii la discuþie sã caute aceºti
termeni în dicþionar ºi sã îi explice în faþa grupului.
• Drepturile omului sunt valabile pentru copii ºi adolescenþi la fel ca
ºi pentru adulþi?
• Adulþii ºi copiii au exact aceleaºi drepturi? Adulþii ºi tinerii au exact
aceleaºi drepturi?
• Ce trebuie sã facã adulþii, pentru a se asigura cã tinerii ºi copiii
beneficiazã de drepturile omului? Ce trebuie sã facã tinerii ºi copiii
pentru a se asigura cã beneficiazã de drepturile omului?
• Cum sunt afectate generaþiile viitoare de faptul cã tinerilor le sunt
refuzate/acordate drepturile omului?
43
 Van Jones
Statele Unite

„Acest om a fost bãtut, lovit, cãlcat în picioare,

împroºcat cu spray paralizant, i s-a pus un cãluº în
gurã (pentru cã nu vroiau ca el sã-i umple de
sânge) ºi a fost abandonat într-o celulã. Acestea
sunt lucruri la care te aºtepþi sã se întâmple în
Guatemala, dar s-au petrecut la numai
cincisprezece sau douãzeci de minute de-aici.“

Bay Area Police Watch este o organizaþie dedicatã stopãrii compor-

tamentului necorespunzãtor ºi protejãrii victimelor de eventualele
abuzuri. Police Watch are o abordare multiplã, combinând apãrarea
cu educarea publicului ºi cu organizarea comunitãþii. Jones lucreazã
direct cu cei care au suferit în urma hãrþuielii, intimidãrii ºi brutalitãþii
poliþiei. Eforturile lui de a câºtiga atenþia civililor ºi de a cere trans-
parenþã ºi asumarea responsabilitãþii în cadrul procedurilor discipli-
nare au dat roade. Eforturile sale de a interzice folosirea spray-urilor
paralizante, utilizate în mod curent de poliþie pentru a liniºti suspecþii,
au ajutat la lansarea unei campanii naþionale împotriva armelor
chimice. Linia telefonicã pentru urgenþe a organizaþiei arhiveazã
plângerile celor care telefoneazã ºi îndrumã victimele spre avocaþi,
care, la rândul lor, sunt pregãtiþi de Police Watch pentru rezolvarea
cazurilor de comportament necorespunzãtor. Membrii Police Watch
ajutã apoi victimele ºi avocaþii cu procedurile legale, coordoneazã
sprijinul comunitãþii ºi compar din partea victimelor în faþa oficialilor
publici ºi a presei. VAN JONES este preºedintele fondator al organiza-
þiei Green for All, ce susþine o economie ecologicã, aptã sã ofere
oportunitãþi de locuri de muncã pentru cei dezavantajaþi ºi sã scoatã
astfel milioane de oameni din sãrãcie. Eforturile lui Jones oferã o
lecþie în privinþa abuzurilor teribile împotriva drepturilor omului care
încã au loc, chiar ºi sub protecþia atât de lãudatã oferitã de legile
democratice din Statele Unite.
Van Jones, ©2000 EddiE Adams
Bay Area Police Watch, din cadrul Centrului Ella Baker pentru
Drepturile Omului, este un centru strategic de documentare ºi
demascare a încãlcãrii drepturilor omului în Statele Unite, în special
a celor perpetuate de apãrãtorii legii. Avem o linie telefonicã pe care
am deschis-o în 1995 aici, în San Francisco Bay, ºi în 1998 în oraºul
New York, la care oamenii pot suna ºi raporta abuzurile. Am creat o
bazã de date, prima de acest fel din þarã, care ne ajutã sã identificãm
ofiþerii, circumscripþiile ºi birourile care creeazã probleme, ºi doar
printr-o simplã apãsare pe mouse putem identifica zonele cu pro-
bleme ºi pe cei care le cauzeazã. Acest sistem ne-a creat un mare
avantaj în încercarea de a înþelege ºi a evalua dimensiunea situaþiilor.
Bineînþeles cã atunci când cineva sunã ºi spune: „Ofiþerul cutare mi-a
fãcut ceva“, nu înseamnã cã acel lucru s-a ºi întâmplat, dar dacã
primeºti, douã, patru, ºase telefoane în legãturã cu acelaºi ofiþer,
începi sã depistezi similitudinile ºi asta te ajutã sã înaintezi în direcþia
corectã. De asemenea, încercãm sã scoatem la luminã abuzurile prin
educarea publicului. În acest domeniu suntem deschizãtori de dru-
muri. Câteodatã, când oamenii suferã abuzuri din partea poliþiei,
încearcã sã implice mass-media, ºi o fac în aºa fel încât par isterici,
alarmiºti sau instigatori la diviziune rasialã. De aceea noi am conside-
rat important sã interacþionãm într-un mod inteligent cu mass-media,
s-o facem sã înþeleagã cã avem credibilitate ºi cã suntem interesaþi sã
ne ocupãm de aceste probleme cu simþ de rãspundere.
Primim zilnic zeci telefoane de la victime ale comportamentului
abuziv ºi ale violenþei poliþiei. Unele conþin mesaje de genul: „Ofi-
þerul cutare mi-a zis «mucosule»“ sau ceva minor de genul acesta,
însã se poate ajunge pânã la ucideri din culpã. Avem toatã gama aici.
Încercãm sã petrecem între o jumãtate de orã ºi o orã cu fiecare

44
 DES PR E S UBIECT:
BR UTA LITA TEA POLIÞIEI ÎN EUR OPA
În 2005, doi tineri de origine africanã au fost electrocutaþi în timp ce se
ascundeau de poliþie în suburbia sãracã a Parisului Clichy-sous-Bois, iar
marile centre urbane ºi oraºele din întreaga Franþã au fost cuprinse de
violenþã. Dupã patru zile de revoltã, poliþia a crescut tensiunea în
momentul în care a aruncat gaze lacrimogene într-o moschee din
cauza unei maºini suspecte parcate în faþa clãdirii. Ministrul de Interne
Nicolas Sarkozy a rãspuns numindu-i pe scandalagii „gunoaie“ ºi
„viermi“ ºi sugerând cã suburbiile trebuie sã fie „curãþate“.
Rãsculaþii erau în mare parte tineri musulmani fãrã locuri de
muncã, sãtui de verificãrile permanente ale actelor de identitate ºi de
hãrþuirile poliþiei franceze, ca ºi de utilizarea forþei excesive împo-
©1990 T.L. Litt/Impact Visuals
triva lor. Într-un raport efectuat la începutul acelui an, Amnesty
International condamnase sistemul judiciar francez pentru acoperi-
rea unor astfel de ofense, concluzionând cã „eºecul permanent al
guvernului de a pune capãt acestor încãlcãri a creat un adevãrat cli-
mat de impunitate pentru forþele de ordine“. Pentru comunitãþile
sãrace de imigranþi din Franþa, poliþia a ajuns sã reprezinte nu legea
de drept, ci o structurã judiciarã ce continuã sã respingã integrarea
SURSE DE INFORMAÞII:
VAN JONES
Ella Baker Center for Human Rights
344 40th Street
Oakland, CA 94609 USA
Telefon: 510-428-3939
Fax: 510-428-3940
E-mail: info@ellabakercenter.org
Website: www.ellabakercenter.org
ACLU: FIGHTING POLICE BRUTALITY
www.adv.org/library/fightingpoliceabuse.html Informaþii de la ACLU
despre cum sã te comporþi cu poliþia, ºi în caz de abuz al poliþiei, unde sã te
adresezi pentru a cere ajutor.
AMNESTY INTERNATIONAL’S RIGHTS FOR ALL
www.rightsforall.amnesty.org Apelul Amnesty International cãtre
Statele Unite pentru a pune capãt brutalitãþilor poliþiei, abuzului prizo-
nierilor ºi existenþei unui sistem disfuncþional.
EUROPEAN CIVIL LIBERTIES NETWORK
www.ecln.org ECLN a fost înfiinþatã la 19 octombrie 2005, ca un proiect
pe termen lung de dezvoltare a unei platforme pentru grupurile din întrea-
ga Europã care se ocupã de problemele ce þin de libertãþile civile.
EUMAP
www.eumap.org EUMAP, un program al Open Society Institute (OSI),
monitorizeazã evoluþia drepturilor omului, precum ºi criteriile ºi politicile
referitoare la domnia legii în Uniunea Europeanã. Include vaste surse bi-
bliografice pe tema protecþiei drepturilor minoritãþilor.
lor economicã ºi culturalã în societate. Dar Franþa nu este singura
þarã europeanã care se confruntã cu aceastã problemã. În 2006, în
sudul comitatului Yorkshire din Marea Britanie, o tânãrã epilepticã,
de culoare, care era beatã, a fost brutal agresatã de poliþistul care o
aresta în apropierea unui club de noapte. Incidentul a fost filmat de
camerele de supraveghere ale clubului, iar a doua zi ziarul The
Guardian a postat clipul pe Internet. Posturile de televiziune britani-
ce au difuzat apoi înregistrarea, ce a stârnit proteste publice.
Brutalitatea poliþiei, oriunde apare, este cauzatã de slaba comu-
nicare dintre forþele de ordine ºi comunitãþile pe care ar trebui sã le
apere. Fiecare incident nepedepsit conduce doar la divizãri mai pro-
funde ºi la violenþã. Organizaþii precum Centrul Ella Baker din San
Francisco, SUA, ºi Newham Monitoring Project din Londra, Marea
Britanie, combat problema în ambele sale direcþii, prin susþinerea
unor programe de sensibilizare, care sã-i facã pe ofiþerii de poliþie mai
responsabili faþã de comunitate, ºi a unor pedepse mai aspre, pentru
a fi siguri cã ofiþerii care încalcã legea vor fi traºi la rãspundere.
Surse: Human Rights First ºi Amnesty Internaþional
EUROPEAN INFORMATION NETWORK ON RACISM AND XENOPHOBIA
(RAXEN)
www.raxen.eumc.eu.int Agenþia colecteazã date despre subiecte
privind rasismul, xenofobia ºi intoleranþele ce þin de acestea în statele mem-
bre ale Uniunii Europene.
SOCIAL SCIENCE RESEARCH COUNCIL FORUM ON THE 2005 PARIS RIOTS
http://riotsfrance.ssrc.org/ Analize academice ale revoltelor din Paris ºi
ale foarte mediatizatului rãspuns al poliþiei.
NEWHAM MONITORING PROJECT
www.nmp.org.uk Newham Monitoring Project (NMP) este o organiza-
þie cu sediul în estul Londrei, care luptã de 25 de ani împotriva hãrþuirii
rasiale ºi a nedreptãþilor civile.
STATEWATCH
www.statewatch.org Statewatch monitorizeazã statul ºi libertãþile civile
în Uniunea Europeanã.
EUROPEAN NETWORK FOR MINORITY ISSUES
www.ecmi.de The European Centre for Minority Issues (ECMI) coor-
doneazã cercetãri pragmatice, furnizeazã informaþii ºi documente ºi oferã
servicii consultative privitoare la relaþiile minoritate-majoritate în Europa.
INJUSTICE (2001)
În 1969, David Oluwale a devenit prima persoanã de culoare care a murit în
arestul poliþiei, în Marea Britanie. Mulþi alþii au murit de atunci încoace. Nici-
unul dintre ofiþerii de poliþie implicaþi nu a fost vreodatã condamnat pentru
aceste morþi. În acest documentar, familiile victimelor întreabã „De ce nu?“
45
 persoanã care telefoneazã. Unii ne sunã pentru cã le-a venit copilul doar de Aaron. Nu am vrut sã lãsãm autoritãþile sã scape, dupã ce au
acasã cu un braþ rupt sau cu maxilarul ori dinþii sparþi sau pentru cã arãtat o asemenea lipsã de respect ºi un asemenea dispreþ pentru
acel copil a fost reþinut fãrã sã fie acuzat de nimic. Atunci când ne viaþa omului ºi domnia legii.
telefoneazã, îi lãsãm sã ne povesteascã varianta lor, o scriem în deta-
liu pe calculator ºi nu încercãm sã-i grãbim. Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
Apoi le comunicãm care le sunt drepturile ºi ce soluþii existã.
Sau îi îndrumãm, dacã vor sã facã o plângere în privinþa unui ofiþer
din acea municipalitate, unde anume sã telefoneze, ce formular tre-
buie sã obþinã ºi care este procedura. Le explicãm cum sã procedeze
dacã vor sã intenteze proces sau sã facã o plângere pentru a obþine
despãgubiri bãneºti.
Dacã apelantul deþine dovezi ale brutalitãþii, atunci apelãm la
cei aproximativ douãzeci de avocaþi cu care colaborãm ºi pe care îi
putem recomanda. Acei avocaþi ne lasã pe noi sã investigãm pânã la
un anumit punct ºi sã punem suficiente întrebãri despre incident, ast-
fel încât dacã o persoanã le telefoneazã ºi le spune: „Police Watch
m-a recomandat“, sã poatã avea cât de cât siguranþa cã au de unde
sã porneascã.
Ne-am început activitatea în ianuarie 1995, în cadrul
Comitetului Avocaþilor pentru Drepturile Omului. Chiar dacã pro-
blemele poliþiei nu fãceau parte din registrul lor de procese (de
obicei se axeazã pe ºomaj, discriminare ºi alte subiecte), au înþeles cã
exista aceastã necesitate.
Necesitatea a devenit din ce în ce mai evidentã dupã ce am
schiþat acest proiect, pe parcursul cazului Aaron Williams. Acesta era
afro-americanul care murise în arest. Ne-am simþit foarte legaþi de
acest caz. Câteodatã, trebuie sã menþii o anumitã distanþã profesio-
nalã, dar în acest caz nu a fost deloc aºa. Familia lui ºi voluntarii din
cadrul organizaþiei Police Watch ºi-au unit eforturile ºi ºi-au petrecut
împreunã doi ani din viaþã. Am trecut prin trei audieri disciplinare
separate ale aceluiaºi ofiþer, în cadrul aceluiaºi caz, timp de opt luni,
am pierdut de douã ori ºi în cele din urmã am câºtigat, în 1997. Nu
voi uita niciodatã expresia de pe faþa acelui ofiþer. Nu mai era vorba

EROU LOCAL:
VASILE PARASCHIV
Un erou adevãrat al luptei împotriva comunismului în România;
biografia lui Paraschiv a fost inclusã în textele cãrþilor de istorie din
România cu câþiva ani în urmã.
Nãscut la 3 aprilie 1928, a pãrãsit casa pãrinþilor sãi doisprezece ani
mai târziu pentru a gãsi un loc de muncã în Bucureºti. În 1946 s-a
înscris în PCR (Partidul Comunist), iar în 1946, în armatã. Dar în
1951 partidul s-a opus cãsãtoriei sale (se considera cã ea avea „o
origine nesãnãtoasã“) ºi a fost dat afarã din armatã. În 1963, copiii sãi
s-au îmbolnãvit de tuberculozã. În 1968, a pãrãsit PCR, iar atunci
persecuþia a început cu adevãrat.
A trimis scrisori de protest. A fost internat într-un spital de boli
psihice de numeroase ori. În 1977, s-a alãturat miºcãrii pentru
apãrarea drepturilor omului iniþiate de Paul Goma ºi a fost arestat în
casa acestuia. La acel moment, ca semnatar al scrisorii trimise
Conferinþei Post-Helsinki de la Belgrad, era cunoscut pe plan
internaþional. A plecat în Franþa ºi, luat în grijã de Eugen Ionescu,
le-a vorbit sindicaliºtilor francezi despre problemele muncitorilor
români ºi despre folosirea psihiatriei ca armã politicã.
În 1978 s-a întors în România, doar pentru a fi expulzat ºi trimis
înapoi, de data aceasta la Viena. În urma presiunilor internaþionale, i
s-a permis sã se întoarcã, însã a aflat cã fusese concediat din cauza
absenþelor de la muncã ºi transferat la o fabricã din Ploieºti. Acolo
Paraschiv a citit declaraþia de înfiinþare a Sindicatului Liber al Oame-
nilor Muncii din România, ceea ce i-a adus ºi mai multe probleme.
Rãpit de ofiþerii Securitãþii, bãtut crunt de mai multe ori, Paraschiv a
supravieþuit totuºi.
Revoluþia din 1989 a pus capãt torturii, dar nu ºi luptei sale. Paraschiv
militeazã astãzi contra a ceea ce el considerã ca fiind nedemocratic:
când Preºedintele Bãsescu i-a oferit cea mai înaltã distincþie pentru
extraordinarul sãu curaj, „Steaua României“, l-a refuzat. Aceasta i-a
adus admiraþia multor tineri care nu au avut „ºansa“ de a trãi „visul
de aur al comunismului“, dar care, datoritã lui Paraschiv, înþeleg mai
bine costul acestei libertãþi...

46
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
ACTIVITATE: REFLECTAREA DREPTURILOR
OMULUI ÎN ªTIRI
Împãrþiþi participanþii în grupuri mici. Fiecare grup primeºte diferite
ziare, foarfeci, lipici sau scotch ºi o planºã, pentru a construi un poster
cu colaje decupate din ziar grupate pe urmãtoarele categorii:
a) Drepturi puse în practicã
b) Drepturi negate
c) Drepturi protejate
d) Drepturi în conflict
Nu ar trebui sã cãutaþi doar articole, ci ºi anunþuri sau reclame (de
exemplu, însãºi limba în care e scris ziarul ilustreazã dreptul la limbã
ºi culturã, reclamele pot ilustra dreptul la proprietate privatã, iar
rapoartele despre evenimente sociale ilustreazã dreptul la organi-
zarea de evenimente culturale).
Rugaþi o persoanã din fiecare grup sã rezume selecþiile grupului.
Alegeþi una sau douã relatãri de pe afiºul fiecãrui grup ºi apoi cereþi
grupului sã-ºi explice analiza în termenii Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului:
• Ce drepturi specifice au fost implicate în relatãri?
• Ce articole din Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului sunt
implicate?
• Au fost mai multe relatãri axate pe drepturile civile ºi politice sau
pe cele sociale, economice ºi culturale? De ce credeþi cã un anu-
mit drept a apãrut mai des ca altele?
SÃ MERGEM MAI DEPARTE
1. Comparaþi acoperirea în mass-media — rugaþi participanþii sã
compare ponderea aceloraºi relatãri despre drepturi ale omului în
diferite ziare sau/ºi alte canale media (de exemplu, radio, reviste,
TV). Care sunt diferenþele observabile în importanþa acordatã
relatãrii? În accentul pus asupra unor detalii ale relatãrii? Existã va-
riante diferite asupra aceluiaºi eveniment? A menþionat vreo relatare,
în mod explicit, drepturile omului?
2. Mãsuraþi acoperirea televizatã — rugaþi participanþii sã se uite la
un buletin de ºtiri ºi sã îºi noteze temele abordate ºi durata de timp
acordatã fiecãrei subiect privind drepturile omului.
Sursa: Nancy Flowers, Human Rights Educator’s Network, Amnesty International, SUA
ACÞIONAÞI
1. Adunaþi informaþii: Dacã aveþi motive sã credeþi cã existã o pro-
blemã legatã de brutalitatea poliþiei în comunitatea voastrã, trebuie
sã adunaþi informaþii din mai multe surse despre politici ºi rapoartele
poliþiei din comunitatea voastrã.
2. Cunoaºteþi-vã drepturile: Cunoscându-vã drepturile ºi cum sã le
folosiþi, vã puteþi proteja pe voi ºi pe cei din jur. Vã puteþi folosi
cunoºtinþele pentru a avea un impact asupra politicii publice ºi pentru
a ajuta la iniþierea unei reforme a politicii atunci când va fi necesar.

Puncte de discuþie:
• Ce categorii de drepturi au fost cel mai uºor de gãsit? Dar cel mai
greu? De ce?
• Au fost articole din Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului
care au apãrut mai des decât altele? Existã ºi altele care nu au
apãrut deloc? Cum puteþi explica asta?
• Câte articole au menþionat în mod explicit drepturile omului?
Câte articole se refereau la drepturi ale omului, dar nu au folosit
cuvintele respective? De ce credeþi cã drepturile omului nu au
fost menþionate?
• Pe baza acestor relatãri din ºtiri, care pare sã fie situaþia drep-
turilor omului în lumea de astãzi? Dar în România? Dar în comuni-
tatea voastrã?
• Care sunt iniþiativele ºi acþiunile pozitive pentru protecþia ºi satis-
facerea drepturilor omului indicate în relatãri? Cine ia aceste
mãsuri?

Participanþi la un miting solicitând dreptate în cazul uciderii de cãtre poliþie a lui

Anthony Baez, Bronx, fotografie de Kirk Condyles/Impact Visuals, copyright © 1995

47
 Patria Jiménez
Mexic
„Trebuie sã forþãm guvernul sã ofere drepturi
egale, sã opreascã discriminarea ºi sã respecte
dreptul la îngrijire medicalã ºi la un loc de muncã
al homosexualilor. Pentru a-þi exercita aceste
drepturi, trebuie sã le ceri.“
Primul membru al Congresului care ºi-a recunoscut deschis orien-
tarea homosexualã, PATRIA JIMÉNEZ FLORES a fost aleasã în 1998 în
Congres, la 41 de ani. Al nouãlea copil din zece al unei familii con-
servatoare catolice, Jiménez a depãºit prejudecãþile propriei familii
pentru a se confrunta cu bigotismul societãþii. Se ocupã de violenþa
provocatã de homofobie, violarea drepturilor fundamentale, edu-
caþie sexualã ºi sexualitate, activism cultural, dar ºi de informarea
în privinþa bolilor cu transmitere sexualã ºi SIDA. În plus, conduce
programele care se ocupã de violenþa domesticã ºi e un suporter al
negocierilor pentru pace cu rebelii zapatiºti din statul mexican
Chiapas. Ca membru al legislaturii naþionale, Jiménez se ocupã de
minoritãþile sexuale ºi de cei deposedaþi de drepturi ºi nereprezen-
taþi de pe întreg cuprinsul Mexicului. Între 1991 ºi 1993, douãzeci ºi
cinci de homosexuali au fost asasinaþi în Mexic, majoritatea fãcând
parte din comunitatea de travestiþi din Chiapas. Jiménez este o
apãrãtoare neobositã a justiþiei, fãcând presiuni asupra poliþiei ca sã
redeschidã anchetele. În ziua în care a fost realizat acest interviu,
Jiménez vorbea la telefon în Chiapas, aflând de la organizaþiile pen-
tru drepturile omului cã autoritãþile folosiserã din nou violenþa în
acea dimineaþã ºi cã prezenþa ei ar fi putut ajuta la prevenirea unei
eventuale confruntãri. Poate sã ajungã la timp la demonstraþie? În
ciuda numeroaselor cazuri cu care se confruntã, Patria Jiménez a luat
primul avion.
48
Patria Jiménez, ©2000 Eddie Adams
Douãzeci ºi cinci de travestiþi au fost executaþi unul câte unul în statul
Chiapas. Ucigaºii aveau arme de mare calibru, rezervate exclusiv
forþelor armate ºi poliþiei judiciare. A fost o petrecere privatã, la care se
pare cã cineva a înregistrat o casetã video, ºi, ca urmare, se pare cã
guvernatorul i-a ucis pe toþi cei care ar fi putut avea de-a face cu aceastã
situaþie. Deºi discriminãrile violente sunt mai dese în cadrul zonelor care
au un partid de dreapta la putere, ºi alte state din Mexic au parte de vio-
lenþe îndreptate împotriva homosexualilor, lesbienelor ºi transsexualilor.
În Mexico City, odatã cu alegerea noului guvern (Partidul
Revoluþiei Democratice), am observat o schimbare în domeniul trans-
parenþei ºi al libertãþii de exprimare. Am fãcut propuneri pentru
îmbunãtãþirea situaþiei drepturilor omului în cazul diverselor grupãri
sexuale, inclusiv pentru crearea primului centru dedicat lor în cadrul
comunitãþii. O puteam face ºi singuri, dar a fost important sã obþinem
susþinerea guvernului. E o luptã care nu s-a încheiat.
Am fost activistã lesbianã timp de douãzeci de ani. Cred cã faptul
cã nu mã simt vinovatã pentru asta, cã nu trebuie sã cer permisiunea
nimãnui sau sã mã mai ascund dã naºtere unui sentiment eliberator.
Nu ºtiu dacã e o conºtiinþã pe care o dobândeºti. Cu siguranþã cã
m-au întãrit discursurile feministe, faptul cã am gãsit grupuri de femei
care au abordat toate problemele: rolurile sexuale, diviziunea muncii,
violenþa. Ce am învãþat este cã nu poþi sã discriminezi pe cineva pe
baza unei condiþii umane. Nu poþi sã-i ceri unui chinez sã aibã ochii
rotunzi sau altcuiva sã-ºi schimbe culoarea pielii ori unui homosexual
sã fie heterosexual. Dar în cultura mea acest adevãr nu este universal
cunoscut ºi acceptat.
Violenþa împotriva copiilor homosexuali începe, bineînþeles, în
familie. Are loc o marginalizare în cadrul familiei, pedepse aplicate de
cãtre fraþi, taþi, unchi. Într-un fel, am simþit-o ºi eu în familia mea.
Referirile la homosexuali erau întotdeauna negative. ªi bineînþeles cã
asta te face sã reprimi ideea cã eºti homosexual.
Nu m-am ascuns niciodatã. Am plecat de acasã pentru ca ei sã
nu încerce sã mã ducã la psiholog sau psihiatru. Dar am ajuns practic
pe strãzi, demonstrând ºi proclamând ceea ce eram. La prima
demonstraþie la care am luat parte am expus un afiº în faþa ambasadei
iraniene, pentru cã le ucideau pe femeile care-ºi scoteau vãlul. Pe afiº
 Washington, D.C., fotografie de Tom Tyburski, copyright © 2000

DES PR E S UBIECT:
DR EPTUR ILE HOM OS EXUA LILOR ,
LES BIENELOR , BIS EXUA LILOR ªI TR A NS S EXUA LILOR
Peste tot în lume, oamenii sunt bãtuþi, închiºi ºi omorâþi de propriile societãþi sau guverne din cauza orientãrii homosexuale, iar cei suspectaþi cã
ar fi lesbiene, homosexuali, bisexuali sau transsexuali (LHBT) sunt victime obiºnuite ale hãrþuielii, discriminãrii ºi violenþei. Mulþi dintre cei care
iau atitudine în favoarea drepturilor homosexualilor ºi lesbienelor, indiferent de orientarea lor sexualã, sunt la rândul lor persecutaþi sistematic,
fãrã sã fie pedepsit cineva. Cele mai multe acte de violenþã comise împotriva homosexualilor ºi a lesbienelor nu sunt de obicei declarate — nici
cãtre poliþie, nici în media. Problema actelor de violenþã motivate de ura împotriva homosexualilor ºi a lesbienelor se agraveazã, deºi numãrul
actelor de violenþã a scãzut, în general. Este foarte probabil însã ca aceste statistici sã nu fie corecte. Victimele lesbiene ºi homosexuale ale
infracþiunilor motivate de urã sunt adesea reticente în raportarea acestora, din cauzã cã de cele mai multe ori ele nu sunt luate în serios de cãtre
poliþie ºi alþi oficiali guvernamentali.
Sursa: Amnesty International

SURSE DE INFORMAÞII:
ACCEPT
http://accept-romania.ro/ ACCEPT este membru al Asociaþiei Inter-
naþionale a Lesbienelor ºi Homosexualilor (AILH) ºi al Organizaþiei Interna-
þionale de Tineret a Lesbienelor ºi Homosexualilor(OITLH). Site în limbile
românã ºi englezã.
BE AN ANGEL ROMANIA (BAAR)
http://www.beanangel.ro/ Misiunea BAAR este sã combatã discriminarea
în societatea românã, sub toate formele sale, concentrându-se pe drepturile
LHBT ºi pe discriminarea motivatã de orientarea sexualã. Site în limba românã.
AMNESTY INTERNATIONAL FOR LESBIAN, GAY, BISEXUAL, & TRANSGENDER
HUMAN RIGHTS
www.amnestyusa.org/outfront Link-uri cãtre ºtiri ºi informaþii inter-
naþionale despre drepturile LHBT.
GAY & LESBIAN ALLIANCE AGAINST DEFAMATION
www.glaad.org O organizaþie naþionalã care promoveazã reprezentarea
egalã, corectã ºi completã a homosexualilor ºi lesbienelor în media.
HUMAN RIGHTS CAMPAIGN
www.hrc.org Susþine drepturi egale pentru lesbiene, homosexuali, bise-
xuali ºi transsexuali în America ºi oferã informaþii despre posibilitãþile de a
acþiona ºi a accesa legislaþia.

CoSO INTERNATIONAL GAY AND LESBIAN HUMAN RIGHTS COMMISSION

http://www.coso.org.uk/ Coaliþia Orientãrii Sexuale a fost înfiinþatã de
grupuri de lesbiene, homosexuali, bisexuali ºi transsexuali (LHBT) din
Irlanda de Nord pentru a oferi o voce comunitãþii LHBT în dezbaterile ºi
consultãrile privind drepturile comunitãþii. Site în limba englezã.
HomO
http://www.homo.se Ombudsman împotriva Discriminãrii pe motive de
Orientare Sexualã (în suedezã, acronimul HomO) acþioneazã pentru con-
tracararea homofobiei ºi se ocupã de problema discriminãrii pe motiv de
orientare sexualã la toate nivelurile societãþii suedeze. Site în limbile suedezã
ºi englezã.
ILGA
http://www.ilga.org / Asociaþia Internaþionalã a Lesbienelor, Homosexua-
lilor, Bisexualilor, Transsexualilor ºi Intersexualilor acþioneazã pentru egalitatea
acestora ºi pentru eliberarea de toate formele de discriminare. Site în limbile
englezã, spaniolã, francezã ºi portughezã.
ASOCIAÞIA NAÞIONALÃ DANEZÃ A HOMOSEXUALILOR ºI LESBIENELOR
(LBL)
http://www.lbl.dk Site în limbile englezã ºi danezã.
FEDERAÞIA GERMANÃ A LESBIENELOR ºI HOMOSEXUALILOR (LSVD)
http://www.lsvd.de/229.98.html LSVD sprijinã ºi ajutã comunitãþile
homosexualilor ºi lesbienelor în cazurile legale ºi sociale de discriminare,
marginalizare ºi violenþã, având drept scop, în acelaºi timp, îmbunãtãþirea
situaþiei în ce priveºte drepturile homosexualilor ºi lesbienelor din Germania
— prin promovarea emancipãrii personale, o participare sporitã din punct
de vedere social ºi politic ºi oportunitãþi pentru deplina integrare în socie-
tate. Site în limbile germanã ºi englezã.
www.iglhrc.org Protejeazã ºi promoveazã drepturile omului pentru toate
persoanele ºi comunitãþile supuse discriminãrii sau abuzurilor pe motive de
orientare sexualã, identitate sexualã sau infectare cu HIV.
NATIONAL GAY AND LESBIAN TASK FORCE
www.ngltf.org Susþine organizaþiile homosexualilor, lesbienelor, bisexuali-
lor ºi transsexualilor implicate în diverse dispute la nivel local ºi statal în SUA.
PFLAG
www.pflag.org Pãrinþi, familii ºi prieteni ai lesbienelor ºi homosexualilor.
Another Mother Tongue: Gay Words, Gay Worlds
Judy Grahn, Beacon Press, Boston, 1984
Carte ce se referã vocabularul ºi tradiþiile homosexualilor, cu meritul de a fi
prezentat locul persoanelor homosexuale în istoria lumii.
The Case for Same-Sex Marriage: from Sexual Liberty to Civilized
Commitment
William N. Eskridge, Jr., Free Press, New York, 1996
Aºa cum subliniazã autorul, problema cãsãtoriei între homosexuali are douã
aspecte: cel al asimilãrii homosexualilor ºi cel al definirii cãsãtoriei ºi familiei.
Hidden from History: Reclaiming the Gay and Lesbian Past
Martha Vicinus, George Chauncey, Martin Bauml Duberman, NAL Books,
New York, 1989
Reunind opinii ale mai multor autori, aceastã carte prezintã istoria homose-
xualilor ºi lesbienelor în diferite culturi ºi epoci. Conþine fotografii.
Out of the Closets:Voices of gay Liberation, editatã de Karla Jay, New
York University Press, New York, 1992. Antologie de povestiri despre
dezvãluirea orientãrii sexuale.

49
 scria: „Femeile mexicane lesbiene împotriva asasinãrii femeilor
iraniene.“ Oamenii s-au uitat la el, ºi s-au întors sã se mai uite o datã.
Întotdeauna am profitat de oportunitatea de a recunoaºte cã
suntem lesbiene ºi am protestat împotriva diverselor lucruri. Pentru
cã eu consider important sã te implici în miºcãri sociale ca lesbianã,
homosexual, bisexual ºi sã fii activ în cadrul lor, de exemplu în miº-
carea indigenilor din Mexic. Asta ne-a dat posibilitatea ambelor pãrþi
sã realizãm cã nu suntem singure.
Ce mi-ar plãcea sã fac prin intermediul radioului ºi al pro-
gramelor de televiziune este sã-i învãþ pe pãrinþi sã nu-ºi discri-
mineze propriii copii. Încercãm sã creãm un climat în care tinerii
homosexuali ºi lesbiene sã aibã relaþii bune cu familiile ºi prietenii lor.
Dar mai este lumea exterioarã cu care trebuie sã ne luptãm. E încã
posibil ca un homosexual sã-ºi piardã serviciul dacã se aflã acest
lucru. Un profesionist, un cardiolog, un om eminent poate fi oricând
jignit în plinã stradã de oricine doar pentru faptul cã e homosexual.
ªi, ca urmare, acea persoanã îºi poate pierde serviciul, chiar ºi în ziua
de astãzi. De aceea avem nevoie de legislaþie. Acesta e un proces
care a evoluat, iar homosexualii trebuie sã ºtie cã au ºi ei drepturi.
De douãzeci de ani lucrãm la asta — sã explicãm cã suntem cetãþeni
ºi cã plãtim taxe. Pentru cã aceste comunitãþi, diferite din punct de
vedere sexual, au înþeles cã au aceleaºi drepturi ca ºi ceilalþi oameni,
scopul nostru este sã le facem sã ºi le exercite. Abia am ajuns în
punctul în care am realizat cã homosexualii au putere. Ne-am sur-
prins singuri propunând un marº în Mexico City în timpul demon-
straþiei anuale. Oamenii au venit cu miile ºi am spus în sfârºit: „Da,
suntem cetãþeni.“ A fost un pas foarte important în procesul pe care
îl trãim acum. Nu putem ajunge la toþi homosexualii din Mexic, dar
organizaþia noastrã devine tot mai accesibilã. Trebuie sã forþãm
guvernul — indiferent dacã e vorba de Partidul Acþiunii Naþionale,
Partidul Revoluþionar Institu þional sau Partidul Revoluþiei
Democratice — sã ofere drepturi egale, sã opreascã discriminarea ºi
sã respecte dreptul la îngrijire medicalã ºi la un loc de muncã al
homosexualilor. Pentru a-þi exercita aceste drepturi, trebuie sã le
ceri.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

Erou loca l:
MASARU FUJITANI
Masaru, un student japonez de 25 de ani care învaþã în Statele Unite, a fãcut un curs de varã la Comisia
Internaþionalã pentru Drepturile Homosexualilor ºi Lesbienelor pentru a construi o bazã de date a þãrilor
în curs de dezvoltare din Asia care sã furnizeze informaþii despre condiþiile oferite homosexualilor ºi les-
bienelor de acolo în ce priveºte drepturile omului. Baza de date include o listã a ONG-urilor care activeazã
pentru drepturile acestora, pentru drepturile femeilor ºi ale celor bolnavi de HIV/SIDA din regiune. În timp
ce, lucrând la acest proiect, Masaru îºi îmbunãtãþeºte experienþa cercetând ºi colaborând cu organizaþii din
Asia, proiectul va fundamenta reþeaua de bazã pentru viitoarele proiecte ale comisiei (www.IGLHRC.org)
în regiune. (Programul OUTfront al Amnesty va colabora cu Comisia Internaþionalã pentru Drepturile
Homosexualilor ºi Lesbienelor la mai multe proiecte.) Masaru are de gând sã urmeze o carierã de activist
în domeniul drepturilor omului, pentru a oferi justiþie socialã homosexualilor ºi lesbienelor din þãrile în curs
de dezvoltare.

50
IMPLICAÞI-VÃ !
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
ACTIVITATE: VIZIONAÞI ªI DISCUTAÞI PUNCTE DE DISCUÞIE:
BÃIEÞII NU PLÂNG NICIODATÃ • Care sunt aspectele legate de drepturile omului analizate în fie-
Bãieþii nu plâng niciodatã (1999) este un film regizat de Kimberly care film?
Pierce, bazat pe povestea realã a vieþii lui Brandon Teena, care se • Ale cui drepturi sunt ameninþate ºi de ce?
considera un bãrbat prizonier într-un trup de femeie. Bãieþii nu plâng • Cine se mai simte ameninþat ºi de ce?
niciodatã exploreazã contradicþiile ºi gãsirea identitãþii tinerilor • Care este relaþia dintre nevoile individuale ºi cele ale majoritãþii
americani. ºi/sau ale societãþii?

TRAINED IN THE WAYS OF MEN

Trained in the Ways of Men (2007) este un film documentar despre
uciderea brutalã a lui Gwen Araujo, un tânãr transsexual omorât de
patru bãrbaþi dupã ce au decoperit cã era de fapt bãrbat, din punct
de vedere biologic. Aceastã poveste adevãratã examineazã violenþa
de gen ºi agresivitatea în rândul adolescenþilor în secolul XXI.

BEAUTIFUL THING
Beautiful Thing (1996) spune povestea lui Jaime ºi Ste, doi ado-
lescenþi care se îndrãgostesc pe neaºteptate. Vecinul lor dintr-o sub-
urbie a Londrei este confruntat cu acceptarea unui mod de viaþã
considerat deviant, ciudat ºi greºit de societate, în timp ce învaþã sã
le respecte frumuseþea sentimentelor.

PHILADELPHIA
Philadelphia (1994), cu Tom Hanks în rol principal, exploreazã
subiectul drepturilor homosexualilor la locul lor de muncã prin inter-
mediul poveºtii lui Andrew Beckett — un avocat care este concediat
când firma lui descoperã cã este homosexual ºi HIV pozitiv. Beckett
dã firma în judecatã ºi se luptã pentru drepturile lui.

51
 Nataša Kandić
Serbia

„Fãrã respect pentru drepturile omului ºi fãrã

implementarea unor standarde, schimbãril e
democratice nu vor avea loc. Drepturile omului sunt,
de fapt, o chestiune politicã fundamentalã.“

În 1991, separarea Sloveniei a atras dupã ea dezintegrarea fostei

Iugoslavii ºi formarea celorlalte republici: Serbia, Croaþia, Bosnia ºi
Herþegovina, Muntenegru, Macedonia ºi Kosovo. Conduse de dictatorul
croat Tudjman ºi de sârbul Miloºevici prin politici de epurare etnicã,
eforturile de consolidare teritorialã pe criterii etnice erau sistematizate
ºi impuse folosindu-se metode precum lagãrele de concentrare sau
lagãre în care se comiteau violuri ºi alte încãlcãri ale drepturilor omului.
Odatã cu bombardarea Bosniei ºi, mai târziu, a provinciei Kosovo de
cãtre NATO, conflictul de pe câmpul de luptã a încetat. Dacã vitejia fizi-
cã este rarã pe câmpul de luptã, cea care presupune luarea unei poziþii
împotriva propriului guvern, a propriei comunitãþi, a familiei, prietenilor,
colegilor de breaslã este ºi mai rarã, mai ales atunci când este dedicatã
înfãptuirii dreptãþii. NATAŠA KANDIĆ face parte dintr-o comunitate micã
de sârbi care au îndrãznit acest lucru, investigând abuzurile comise de
poporul ei ºi de alte grupuri etnice. Sârbii, croaþii, musulmanii, kosovarii
albanezi ºi populaþia rromã au numit-o trãdãtoare din cauza luptei ei
nepãrtinitoare ºi neobosite pentru drepturile omului. Nãscutã în 1946 ºi
ocupându-se la început de problema sindicatelor, Kandić a înfiinþat în
1992 Centrul de Drept Umanitar, prima organizaþie pentru drepturile
omului din Iugoslavia. Cunoscutã pentru activitatea ei meticuloasã de
investigaþie, în ciuda pericolelor extreme, CDU a fost însãrcinatã de
cãtre Tribunalul pentru Crime de Rãzboi sã investigheze abuzurile drep-
turilor omului din timpul rãzboiului. CDU reprezintã victimele în faþa tri-
bunalelor ºi este un pionier al legii, care aduce acuzaþii guvernelor din
Serbia ºi Muntenegru. CDU oferã asistenþã legalã refugiaþilor în ceea ce
priveºte revendicãrile legate de pãmânt, cetãþenie, dreptul de a reveni în
þarã, dreptul la pensie, dreptul de proprietate ºi altele. Kandić s-a folosit
de talentul sãu organizatoric în scopul creºterii sprijinului popular pen-
tru pace, iniþiind în 1991 campania Lumânãrile Pãcii. Cetãþenii au stat cu
lumânãri aprinse în mâini în faþa clãdirii prezidenþiale în fiecare noapte,
timp de ºaisprezece luni, citind numelor celor cãzuþi în rãzboi. Kandić a
organizat 78 000 de voluntari pentru a aduna semnãturi în semn de
protest împotriva recrutãrii forþate a sârbilor pentru rãzboiul din
Croaþia. În 1992, Marºul Banderolei Negre a adunat 150 000 de belgrã-
deni care au demonstrat împotriva suferinþelor civililor din Sarajevo. În
acelaºi an, editorialul sãptãmânal al lui Kandić (în care 80 de intelectuali
cereau pacea) a apãrut în Borba, primul ziar independent din Belgrad.
Nataša Kandić , © 2000 Eddie Adams
Înainte de rãzboi am fost implicatã în activitãþi politice în fosta
Iugoslavie, fãrã a avea cunoºtinþã de existenþa forþelor internaþionale
de protecþie a drepturilor omului. Când a început rãzboiul, în 1991,
mulþi dintre prietenii mei au decis sã pãrãseascã þara. Le-am înþeles
alegerea, dar simþeam cã trebuie sã rãmân ºi sã lupt împotriva
rãzboiului. Am început sã cãlãtoresc în întreaga Iugoslavie, începând
din Croaþia. Am investigat încãlcãrile drepturilor omului ºi am încer-
cat sã-i apãr pe activiºti, inclusiv pe intelectuali ºi partidele politice.
Când a început mai târziu rãzboiul în Bosnia, m-am concentrat pe
minoritãþi ºi musulmani ºi pe situaþia lor în Serbia.
În 1992, am hotãrât sã înfiinþez o organizaþie care sã adune
informaþii despre încãlcãrile legii umanitare. Ideea era sã adun probe,
sã investighez cazuri ºi sã vorbesc deschis despre abuzuri pe baza
mãrturiilor auzite. Mai întâi, am creat o metodologie, apoi o bazã de
date. Voiam sã fim absolut siguri cã fiecare afirmaþie era adevãratã.
Am reuºit sã documentãm abuzurile, dar bineînþeles cã n-am putut
opri rãzboiul ºi asigura pacea. Când am documentat abuzurile împotriva
croaþilor, regimul m-a numit trãdãtoare. Când am documentat abuzurile
asupra musulmanilor, regimul m-a numit din nou trãdãtoare. În cele din
urmã, am documentat abuzurile împotriva sârbilor ºi a minoritãþilor, cele
mai multe împotriva etniei rrome dupã rãzboiul din Kosovo, iar guver-
nul a continuat sã mã numeascã trãdãtoare.
De aceea, nu sunt de acord cu activiºtii care susþin cã proble-
mele legate de drepturile omului nu au caracter politic. Sunt prin
definiþie probleme politice, cu implicaþii serioase asupra viitorului
societãþii. Fãrã respect pentru drepturile omului ºi fãrã implemen-
tarea unor standarde, schimbãrile democratice nu vor avea loc.
Drepturile omului sunt, de fapt, o chestiune politicã fundamentalã.
Pentru a descrie ultimii nouã ani în fosta Iugoslavie, mi-ar lua
zile, sãptãmâni, luni. Aºa cã voi relata o istorie recentã. În 1999, am par-
ticipat la o adunare internaþionalã la Paris ºi m-am întors la Belgrad

52
DES PR E S UBIECT:
DREPTURILE OMULUI ÎN TIMP DE RÃZBOI: PURIFICAREA ETNICÃ ªI GENOCIDUL
De ce comunitatea internaþionalã, în general, nu învaþã din aceste situaþii? Am vãzut ce s-a întâmplat în fosta Iugoslavie. Apoi, în Rwanda, în
1994, a avut loc o campanie de strãmutare forþatã, înfometare, violuri ºi masacre în masã, iar lumea a stat ºi s-a uitat. Acum, conflictul din
Darfur a ucis 300 000 de oameni; peste 2 milioane de civili au fost obligaþi sã-ºi pãrãseascã definitiv casele ºi trãiesc acum în tabere de refu-
giaþi din Sudan ºi Ciad; peste 3,5 milioane de bãrbaþi, femei ºi copii sunt dependenþi de ajutorul internaþional pentru a supravieþui. Am vãzut
din nou cum au fost incendiate ºi distruse sute de sate, cum au fost uciºi zeci de mii de oameni ºi cum mii de femei ºi fete au fost violate ºi nu
s-a fãcut nimic. António Guterres, Înaltul Comisar al Naþiunilor Unite pentru Refugiaþi, a descris situaþia ca fiind „cea mai mare ºi mai com-
plexã problemã umanitarã de pe glob“, dar, în ciuda unui acord pentru trimiterea unei forþe ONU de menþinere a pãcii, continuã sã dom-
neascã tãcerea — lipsitã de fonduri ºi copleºitã, Misiunea de Monitorizare a Uniunii Africane nu poate stãpâni violenþa.
„Avem o responsabilitate moralã de a garanta siguranþa celorlalþi, mai presus de frontierele naþionale ºi de statele suverane — o lecþie care
ne-a costat mult, plãtind cu propriii noºtri ani amari de rãzboi.“ — Nataša Kandić, 2008, Humanitarian Law Center

SURSE DE INFORMAÞII: EUROPEAN SURVIVORS OF THE HOLOCAUST BEAR WITNESS

isurvive.org/toc-iii
NATAŠA KANDIĆ
Humanitarian Law Center Treblinka: la révolte d’un camp d’extermination
Avalska 9, 11 000 Belgrade, Serbia Jean-François Steiner, Fayard, Paris, 1994 O mãrturie a supravieþuito-
Telefon: 381-11-444-5741; Fax: 381-11-777-3944 rilor care au reuºit sã scape de cuptoarele de la Treblinka pe 2 august 1943.
www.hlc.org.yu
DESPRE DARFUR
DESPRE GENOCID http://www.newsudangeneration.org/ Înfiinþat de un refugiat sudanez,
THE SOCIETY FOR THREATENED PEOPLES New Sudan Generation este un grup local care se ocupã de reconstrucþia þãrii,
http://www.gfbv.de Organizaþie nonprofit pentru drepturile omului, care dupã un deceniu de rãzboi ºi genocid ce a devastat Sudanul.
susþine minoritãþile etnice ºi religioase ºi drepturile popoarelor indigene. Are
peste 20 de asociaþii în Germania ºi este activã, de asemenea, în Austria, Bosnia, http://www.savedarfur.org 170 de grupuri ºi organizaþii ce contribuie cu
Franþa, Italia, Luxemburg ºi Elveþia. fonduri pentru a ajuta la salvarea victimelor unei tragedii umane de neînþeles.

GENOCIDE WATCH DESPRE RWANDA

http://www.genocidewatch.org/ Are drept scop anticiparea, prevenirea,
împiedicarea ºi pedepsirea genocidului ºi a altor forme de ucidere în masã.
Organizaþia încearcã sã conºtientizeze ºi sã influenþeze politica publicã privitoare
la genocidul potenþial ºi la cel real ºi, în cele din urmã, sã construiascã o miºcare
internaþionalã pentru prevenirea ºi împiedicarea genocidului. Site în limba englezã.
ASSOCIATION INTERNATIONALE DE RECHERCHE SUR LES CRIMES CONTRE
L’HUMANITÉ ET LES GÉNOCIDES
http://aircrigeweb.free.fr/ Site în limba francezã.
DESPRE BALCANI
Blood and Honey: A Balkan War Journal
Ron Haviv, Umbrage Books, New York, 2001 O istorie ilustratã, premiatã,
a celor zece ani de conflict neîncetat în cadrul rãzboiului din Balcani.
Yugoslavia: the Death of a Nation
Laura Silber ºi Allen Little, Penguin, New York, 1997
O analizã a naturii distructive a rãzboaielor din Balcani.
DESPRE HOLOCAUST
Das dritte Reich und die Judden: die Jahre der Vernichtung
1939-1945: VOL. 2
Beck, München, 2006
O descriere însufleþitã a vieþii evreilor din Franþa pânã în Ucraina, din Grecia
pânã în Norvegia, în perioada lor cea mai tragicã, bazându-se pe expe-
rienþele relatate în sute de jurnale scrise de evrei în timpul suferinþei lor.
Noaptea
Elie Wiesel, Editura Univers, Bucureºti, 2005
eliewieselfoundation.org
We Wish to Inform You that Today You Will be Killed with Your
Families: Stories from Rwanda
Phillip Gourevitch, Picador, New York, 1994
O anchetã aflatã între literaturã ºi jurnalism, care pune în luminã trecutul
colonial întunecat ºi consecinþele sale în genocidul din Rwanda.
Hotel Rwanda (2004)
Actorul Don Cheadle recompune povestea adevãratã a lui Paul
Rusesabagina, lucrãtor într-un hotel în timpul genocidului din Rwanda.
DESPRE KHMERII ROªII
The Lost Executioner: A Story of the Khmer Rouge
Nic Dunlop, Walker and Company, New York, 2006
O mãrturie absolut captivantã despre genocidul ce a avut loc ca un haluci-
nant rezultat al planului de naþionalizare al lui Pol Pot.
DESPRE GENOCIDUL DIN ARMENIA
THE ARMENIAN GENOCIDE INSTITUTE-MUSEUM
www.armenocide.am Un proiect al Departamentului de ªtiinþe Uma-
nitare al Academiei Naþionale de ªtiinþã din Armenia. Institutul colecteazã
materiale documentare ºi istorice din arhive locale ºi din diferite þãri din
întreaga lume. Site în limba englezã.
CENTER FOR HOLOCAUST AND GENOCIDE EDUCATION
http://www.genocide.be/ Organizaþie belgianã care se ocupã cu studiul
ºi prevenirea genocidului. Site în limba flamandã.

53
 cu ultimul avion, chiar înainte ca NATO sã înceapã bombardamentele.
Dupã trei zile de bombardamente, m-am decis sã mã duc în Kosovo.
Rãzboiul continua; nu erau autobuze în acea direcþie. Aºa cã m-am suit
într-un taxi ºi i-am cerut ºoferului sã mã ducã într-un oraº la vreo sutã de
kilometri de graniþa dintre Serbia ºi Kosovo ºi a fost de acord. Când am
ajuns acolo, l-am întrebat dacã mã poate duce ceva mai departe, pânã la
Priština. La început, i-a fost foarte fricã. Era sârb, iar Armata de Eliberare
din Kosovo se afla acolo ºi putea fi ucis. I-am explicat cã numai poliþia
sârbã ºi armata iugoslavã se aflau acolo. Aºa cã s-a hotãrât sã mã ducã.
Prima mea impresie despre Priština a fost îngrozitoare. Singurii
oameni de pe strãzi erau poliþia ºi armata, numai bãrbaþi care lustruiau
arme, nicio femeie. Am încercat sã-mi gãsesc biroul ºi oamenii, sã vedem
ce-i de fãcut. Era atât de periculos, încât ne-am decis sã ne adunãm cu
toþii ºi sã plecãm în Macedonia. Dar când s-a aflat cã eram în Priština ºi cã
voiam sã mã duc în Macedonia, s-a creat panicã mare. Zvonul a circulat
imediat ºi mii de maºini ne-au urmãrit pânã la graniþã. În zece minute,
caravane de maºini s-au adunat în jurul nostru. Iar când am ajuns la
graniþã, aceasta era închisã. Le-am spus soldaþilor cã unii dintre noi erau
sârbi, iar alþii albanezi; ºi au fost luaþi prin surprindere sã audã cã aveau
parte de o companie mixtã. Unul dintre soldaþi ne-a avertizat sã nu mai
înaintãm, pentru cã niºte „poliþiºti ciudaþi se aflau acolo“. Ne era fricã, aºa
cã ne-am gândit cã era mai bine sã ne întoarcem imediat la Priština.
Am circulat pe drumuri pustii, fãrã maºini sau civili. Totul era
abandonat: câmpiile, casele, satele. Poliþiºtii se ascundeau pentru cã
NATO viza poliþia ºi forþele armate. Era foarte periculos sã cãlãtoreºti.
Dar pentru mine era foarte important s-o fac. Bazându-mã pe expe-
rienþele mele din Croaþia ºi Bosnia, ºtiam cã orice efort fãcut în timpuri
de restriºte aduce un pic de speranþã.Trebuia sã merg în Kosovo ca sã
fiu alãturi de oameni. Le-am citit frica pe chipuri ºi nu o pot descrie.
Stãteau în case fãrã sã se miºte. Numai câteva femei aveau curajul sã
iasã din casã sã cumpere de mâncare. Toþi bãrbaþii erau închiºi în aparta-
mentele lor, le era fricã de poliþie, erau terorizaþi de forþele paramilitare
ºi îngroziþi de ce li s-ar fi putut întâmpla a doua zi.
Nu-mi permiteam sã-mi fie fricã, pentru cã m-am confruntat cu
frica lor. Mã întrebau întruna: „Când te întorci?“ Erau complet izolaþi ºi
eram aproape singurul lor contact cu lumea exterioarã. Nu puteam sã
le împãrtãºesc frica, pentru cã aveam o obligaþie. Mi-am petrecut nopþi
întregi cu ei ºi am discutat despre situaþie ºi ce era de fãcut. Am încer-
cat din rãsputeri sã-i conving sã rãmânã, pentru cã dupã rãzboi vor avea
nevoie de o casã, de proprietatea lor, de computere ºi cãrþi. ªi cred cã
majoritatea oamenilor din Priština care au rãmas au fãcut-o din cauza
acelor zece zile cât am fost acolo ºi am vorbit cu ei, în casele lor. Era
foarte important pentru ei cã o persoanã din Belgrad îi vizitase, pentru
cã înþelegeau cât de periculos era acel efort. ªtiau cã exista cineva
cãruia îi pãsa, cã nu erau singuri.
Vorbeam cu oamenii toatã ziua ºi toatã noaptea ºi mulþi au venit
la birourile noastre, pentru cã toþi, ca albanezii din Kosovo, ascultau
Europa Liberã, care vorbea despre noi ºi activitatea noastrã. Europa
Liberã era un post de radio popular printre albanezi, pentru cã puteau
afla ºtiri obiective despre evenimentele din fosta Iugoslavie. Când eram
la Belgrad, Europa Liberã mã suna tot timpul sã se informeze despre
situaþia din Kosovo, ceea ce era foarte important, pentru cã nimeni nu
deþinea informaþii despre ce se petrecea cu adevãrat acolo. Prima datã
când m-au intervievat, au început cu întrebarea: „Þi-e fricã sã vor-
beºti?“ Am rãspuns: „Nu, nu mi-e fricã. Pentru cã sunt o luptãtoare ºi
fiecare pas e important.“
Dupã intervenþia militarã NATO, când trupele au început sã
ajungã în sate, oamenii mi-au recunoscut vocea, nu chipul, datoritã
acelor emisiuni. Acest lucru m-a salvat odatã dintr-o situaþie teribilã.
Eram cu avocaþii mei albanezi într-un sat unde ºaizeci de oameni dintr-o
familie fuseserã uciºi. Când toþi oamenii din sat au început sã vinã la noi,
am spus „Bunã ziua“ în sârbã ºi au fost ºocaþi, apoi foarte furioºi. Era
înspãimântãtor. Deodatã, unul dintre ei a zis: „Staþi un pic, îi recunosc
vocea. Eºti cea de la radio.“ ªi atunci toþi s-au îndreptat spre mine ºi au
început sã-mi povesteascã ce au vãzut ºi ce au suferit.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

Erou loca l:
TAYLOR KRAUSS
Tânãrul realizator de filme documentare Taylor Krauss a întreprins prima
cãlãtorie în Rwanda la vârsta de 24 de ani, încercând sã înþeleagã cum de
în timpurile noastre lumea încã mai îngãduia producerea unui genocid.
Pânã la sosirea lui Krauss în Rwanda, în 2004, þara fãcuse progrese extra-
ordinare pentru o naþiune în care, cu zece ani în urmã, vreme de trei luni,
au fost masacraþi aproape 800 000 de etnici tutsi ºi hutu moderaþi, dar
numeroase persoane au început sã-i împãrtãºeascã propriile povestiri,
din care reieºea cum sute de mii de supravieþuitori tutsi se chinuiau încã
sã depãºeascã momentul dificil ºi sã îºi vadã mai departe de viaþã, ducând
cu ei povara traumelor emoþionale ºi efectele încã vizibile produse de
genocid. Krauss a înfiinþat Voices of Rwanda pentru a filma aceste mãr-
turii, astfel încât poveºtile localnicilor sã poatã fi vãzute în toatã lumea,
atât în scopuri educaþionale sau de cercetare, cât ºi pentru prevenirea
genocidului ºi pentru pãstrarea, pentru generaþiile viitoare de rwandezi,
a unor înregistrãri ale experienþelor istorice prin care au trecut, dar ºi ca
probã împotriva celor care încã refuzã sã le recunoascã.

54
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
Ca ºi genocidul pe care Nataša Kandić l-a trãit în Europa de Sud-Est
sau conflictul dintre hutu ºi tutsi din Rwanda, conflictul actual din
regiunea sudanezã Darfur a ucis sute de mii de oameni ºi a strãmutat
mai multe milioane. Iatã ce puteþi face pentru a conºtientiza aceastã
situaþie, pentru a lua mãsuri ºi pentru a vã convinge comunitatea sã
acþioneze în scopul de a pune capãt acestui teribil conflict.

CERCETARE
Uitaþi-vã pe site-urile web ale organizaþiilor precum cele de mai jos,
ce au drept scop oprirea violenþelor din Sudan. Aflaþi cât puteþi de
multe despre istoria conflictului.

www.savedarfur.org
www.doctorswithoutborders.org/news/darfur.cfm
www.amnesty.it/pressroom/ra2008/sudan.html
www.ambkhartoum.esteri.it

ACTIVITÃÞI
• Telefonaþi-le sau scrieþi-le reprezentanþilor voºtri în Parlament ºi
spuneþi-le cã problema din Darfur este importantã pentru voi.
• Ajutaþi la rãspândirea informaþiilor despre situaþia din Darfur.
Spuneþi-le prietenilor voºtri sã creeze un poster pentru ºcoalã.
• Alãturaþi-vã unui grup preocupat de conflictul din Darfur. Dacã nu
existã unul în comunitatea voastrã localã, înfiinþaþi-l voi!

TEME DE DISCUÞIE
1. Ce se întâmplã în Sudan?
2. Care sunt grupurile combatante ºi din ce motiv se luptã ele?
3. Este vorba de un rãzboi civil, un conflict etnic sau un genocid?
Sunt aceste etichete semnificative?
4. Care drepturi ale omului sunt ameninþate?
5. Ce mãsuri a luat comunitatea internaþionalã pentru pune capãt
conflictului? Ce ar mai putea face?
6. Faceþi un studiu asupra prezentãrii conflictului în emisiunile de
ºtiri din þarã ºi din lume. Primeºte conflictul atenþia meritatã?
7. Conflictul din Darfur s-a extins cãtre þãrile vecine, inclusiv Ciad ºi
Republica Central Africanã. Aflaþi de ce nu se va putea gãsi o
soluþie naþionalã a conflictului pânã nu se va gãsi una regionalã.

55
 Kailash Satyarthi
India
„Copii mici, de 6, 7 ani ºi mai mari sunt obligaþi sã
munceascã paisprezece ore pe zi fãrã întrerupere
ºi fãrã odihnã. Dacã plâng dupã pãrinþi, sunt bãtuþi
sever, câteodatã spânzuraþi cu capul în jos de
copaci ºi chiar arºi cu þigara.“
KAILASH SATYARTHI este steaua care cãlãuzeºte India pe drumul
abolirii robiei copiilor. În ultimii zece ani, a salvat de la muncã forþatã
peste 400 000 de oameni, inclusiv peste 65 000 de copii, o formã de
sclavie prin care o familie disperatã împrumutã bani de la un creditor
(o sumã echivalentã cu 35 de dolari) ºi e forþatã sã-ºi dea copilul ca
gaj pânã când returneazã împrumutul. De multe ori, banii nu pot fi
returnaþi, iar copilul e vândut ºi revândut la diferiþi stãpâni.
Muncitorii robi lucreazã în minele de diamante, în prelucrarea
pietrei, manufacturã ºi alte industrii. Îi gãsim în industria covoarelor,
unde lucreazã pentru Statele Unite ºi alte pieþe. Satyarthi salveazã
copii ºi femei de la sclavie din fabricile deja pline la refuz, murdare ºi
izolate, unde condiþiile sunt deplorabile, iar programul de lucru, inu-
man, unde nu existã protecþie, ci numai torturã ºi violenþã sexualã.
Satyarthi a ieºit pe cauþiune din închisoare, unde a ajuns pe baza mãr-
turiei mincinoase a unei companii exportatoare de covoare, nemul-
þumitã de apariþia lui într-o emisiune de televiziune din Europa.
Permanentele ameninþãri cu moartea sunt luate în serios — doi
dintre colegii lui Satyarthi au fost uciºi. Satyarthi conduce Coaliþia
Sud-Asiaticã pentru Robia Copilului, al cãrei cofondator este din
1989. Sub conducerea sa, CSARC organizeazã campanii de infor-
mare a populaþiei, de apãrare, de sprijin, acþiuni legale, de inter-
venþie directã în eliberarea copiilor ºi a femeilor aflate în robie sau
sclavie. CSARC atrage instituþii naþionale ºi internaþionale, organi-
zaþii neguvernamentale, fabricanþi ºi importatori, cu ajutorul cãrora
încearcã sã opreascã exploatarea muncii ilegale. Satyarthi a organizat
ºi condus douã marºuri importante în India pentru a aduce la cunoº-
tinþa oamenilor detalii legate de sclavia copiilor, iar în 1998 a organi-
zat peste zece mii de ONG-uri din întreaga lume pentru a participa
la Marºul Mondial împotriva Sclaviei Copiilor. Încã mai sunt multe de
fãcut. Existã între ºase ºi zece milioane de copii aflaþi în robie numai
în India. Sunt 250 de milioane de copii sclavi în lume, inclusiv 246 000 de
copii care muncesc în agriculturã ºi în întreprinderi mici cu program
prelungit din Statele Unite. Activitatea lui Satyarthi abia a început.
56
Kailash Satyarthi, © 2000 Eddie Adams
Munca forþatã este o formã modernã de sclavie, în care oamenii
obiºnuiþi îºi pierd dreptul de miºcare, libertatea de alegere. Sunt
obligaþi sã munceascã multe ore cu foarte puþinã odihnã. Peste cinci
milioane de copii se nasc într-o astfel de sclavie. Pãrinþii sau bunicii
lor au împrumutat sume minore de la un moºier ºi, ca urmare, gene-
raþii la rând trebuie sã lucreze pentru acest stãpân. Sunt prizonieri —
li se interzice sã plece. Alte cinci milioane de copii sunt trimiºi sã
munceascã atunci când pãrinþii lor primesc o sumã modicã în avans,
care e folositã pentru a justifica ani îndelungaþi de chin.
Condiþiile robiei sunt absolut inumane. Copii mici de 6, 7 ani ºi
mai mari sunt obligaþi sã munceascã paisprezece ore pe zi fãrã între-
rupere ºi fãrã odihnã. Dacã plâng dupã pãrinþi, sunt bãtuþi sever,
câteodatã spânzuraþi cu capul în jos de copaci ºi chiar arºi cu þigara.
Sunt prost hrãniþi, pentru cã angajatorii considerã cã, dacã sunt
hrãniþi cum trebuie, atunci îi ia somnul ºi încetinesc ritmul. De multe
ori, nici nu li se permite sã vorbeascã între ei sau sã râdã, pentru cã
devin ineficienþi. E cu adevãrat o sclavie de tip medieval.
Credem cã nicio altã formã de încãlcare a drepturilor omului nu
poate fi mai rea decât aceasta. Este cea mai ruºinoasã înfrângere a
legislaþiei indiene, a Constituþiei þãrii ºi a Cartei Naþiunilor Unite. Cea
mai eficientã armã în acest caz este sã educãm masele ºi sã provocãm
îngrijorare ºi înþelegere, pentru a lupta împotriva acestei racile sociale.
În plus, încercãm sã identificãm zonele în care sclavia copiilor se
practicã în mod obiºnuit. Organizãm raiduri secrete pentru a-i elibera
pe aceºti copii ºi a-i înapoia familiilor lor. Încercãm sã urmãrim edu-
caþia ºi reabilitarea lor, pas vital în acest proces. Facem lobby în
diferite sectoare ale societãþii, printre parlamentari, grupuri religioase,
sindicate pe domenii ºi printre alþii despre care credem cã pot schimba
aceastã situaþie. Avem aproape o sutã de asociaþi, angajaþi full-time
sau cu jumãtate de normã. Dar am format ºi o reþea de peste 470 de
organizaþii neguvernamentale în India ºi în alte þãri din sudul Asiei.
Pentru noi, a lucra cu copiii aflaþi în sclavie nu e un lucru uºor.
De multe ori, implicã angrenarea în situaþii foarte traumatizante.
Aceºti copii s-au aflat în robie de când se ºtiu. Pentru ei, libertatea e
DES PR E S UBIECT:
DR EPTUR ILE COPIILOR ªI M UNCA A CES TOR A
Ca fiinþe umane, copiii beneficiazã de toate drepturile garantate de Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi de diferitele tratate care
i-au urmat. Dar copiii au nevoie de protecþie specialã ºi de îngrijire. Ei trebuie sã poatã depinde de o lume adultã care sã aibã grijã de ei, sã
le apere drepturile ºi sã îi ajute sã se dezvolte ºi sã îºi realizeze potenþialul. Munca prestatã de copii este o încãlcare a drepturilor copilului.
Milioane de copii din întreaga lume sunt exploataþi sau puºi în pericol la locul de muncã.
Campania Free The Children defineºte munca unui copil drept munca depusã de cãtre copii sub vârsta de 15 ani (14 ani, în unele þãri în curs
de dezvoltare), ce limiteazã sau dãuneazã dezvoltãrii lor fizice, emoþionale, intelectuale, sociale sau spirituale. Cei mai mulþi oameni sunt de
acord cu faptul cã, atunci când vorbim despre copiii forþaþi sã munceascã, este vorba de munci considerate inadmisibile sau dãunãtoare pen-
tru copii, munci care le neagã dreptul la o dezvoltare deplinã, dreptul de a se juca sau de a merge la ºcoalã.

SURSE DE INFORMAÞII: CHILD WATCH INTERNATIONAL

http://www.childwatch.uio.no/ Cu sediul în Norvegia, Child Watch
International Research Network este o reþea globalã de instituþii care cola-
KAILASH SATYARTHI
boreazã în domeniul cercetãrii vieþii copilului cu scopul de a promova drepturile
The Global March Against Child Labor
copiilor ºi îmbunãtãþirea situaþiei copiilor din întreaga lume. Site în limba englezã.
International Secretariat
L-72, 11th Floor, Kalkaji
ECLT FOUNDATION
New Delhi 110 019, India
www.eclt.org ECLT s-a dedicat stopãrii exploatãrii prin muncã a copiilor
Telefon: +91-11-4132-9025
în industria tutunului.
Fax: +91-11-4053-2072
www.globalmarch.org
FREE THE CHILDREN
info@globalmarch.org
www.freethechildren.com Organizaþie internaþionalã condusã de copii
ºi adolescenþi, care le oferã tinerilor posibilitatea de a vorbi despre proble-
ANTI-SLAVERY INTERNATIONAL — PAGINA CHILD LABOR mele legate de drepturile copiilor.
www.antislavery.org/homepage/antislavery/childlabour.htm
Anti-Slavery International, înfiinþatã în 1839, este cea mai veche organizaþie LABORS OF LOVE
internaþionalã a drepturilor omului. Include surse bibliografice numeroase www.childlabor.org Site de ºtiri ce posteazã liste detaliate conþinând
privitoare la problema muncii copiilor. ºtiri, titluri de cãrþi, cu link-uri, dacã existã disponibile, ºi cu informaþii cu
privire la ceea ce elevii ºi profesorii fac sau au fãcut pentru a studia proble-
CASA ALIANZA ma muncii copiilor.
www.casa-alianza.org Furnizeazã ºtiri legate de drepturile copiilor din
America Latinã. Oferã baze de date cu informaþii bibliografice. CONVENÞIA DREPTURILOR COPILULUI
www.unhchr.ch/html/menu3/b/k2crc.htm Tratat ONU adoptat de
STOP CHILD LABOR Adunarea Generalã la 20 noiembrie 1989 ºi intrat în vigoare la 2 septem-
www.stopchildlabor.org Reþea naþionalã pentru schimbul de informaþii brie 1990. Include link-ul cãtre „situaþia ratificãrii acestei convenþii ºi a altora“.
pe tema muncii copiilor.
Iqbal Masih and the Crusaders Against Child Slavery
CHILD RIGHTS INFORMATION NETWORK (CRIN) Susan Kuklin, Henry Holt Company, Inc., New York, 1998
http://www.europeanchildrensnetwork.org/organisations/viewOrg.asp Un apel la acþiune ºi o mãrturie despre sclavia copiilor ºi lupta împotriva
Organizaþie cu sediul în Elveþia ce face eforturi pentru a îmbunãtãþi viaþa acesteia.
copiilor prin schimbul de informaþii cu privire la drepturile copilului ºi la
Convenþia ONU privind Drepturile Copilului. Site este în limbile englezã, KIDS RIGHTS
francezã, spaniolã ºi arabã. kidsrights.org
PO Box 283-60/ AC 6011 1000 AE Amsterdam, Netherlands
DREPTURILE COPILULUI ÎN ROMÂNIA info@kidsrights.nl
http://www.childrights.ro/ Scopul acestui site este de a conºtientiza Oferã sprijin copiilor vulnerabili din lumea întreagã. Acordã Premiul
familiile, grupuri profesionale ºi mass-media în legãturã cu drepturile pre- Children’ Peace copiilor cu merite extraordinare ce activeazã în domeniul
vãzute de lege pentru protecþia copiilor. Site în limbile englezã ºi românã. drepturilor omului.

Tânãr lucrãtor într-un magazin de fãinã, Vechiul Delhi, India, fotografie de Hiroji Kubota/Magnum, copyright ©2000

57
 un lucru neobiºnuit. Nu ºtiu ce înseamnã sã fii „liber“. Pentru noi,
provocarea constã în a le înapoia copilãria pierdutã. Nu e atât de
simplu precum pare — trebuie sã depunem multe eforturi pentru
asta. De exemplu, unul dintre copiii pe care i-am eliberat este un
bãiat de 14 ani, Nageshwar, care fusese însemnat cu un fier înroºit în
foc. Ca o coincidenþã, un oficial al Centrului RFK pentru Drepturile
Omului se afla în India ºi a dat peste acest bãiat din New Delhi.
Trauma suferitã îl fãcuse pe Nageshwar sã-ºi piardã abilitatea de a
vorbi. Nu a fost nici mãcar în stare sã-ºi explice situaþia. Abia mai
târziu, cu ajutorul altor copii, am aflat ce i se întâmplase. Trebuie sã
lucrãm din greu ca sã ajungem la aceºti copii.
Dupã cum ºtiþi deja, marºurile ºi demonstraþiile sunt o parte
integrantã din tradiþia indianã. Mahatma Gandhi a mãrºãluit de
numeroase ori pentru a-i educa pe oameni (ºi pentru a învãþa ºi el din
asta!). Având în vedere impactul lor puternic, în special atunci când
se pune problema mobilizãrii maselor, marºurile au ocupat întot-
deauna un loc public important în strategia noastrã de ansamblu pen-
tru combaterea sclaviei copiilor. Organizarea unui marº nu înseamnã
cã încercãm sã impunem ceva. Demonstraþiile noastre cuprind între
200 ºi 250 de participanþi, jumãtate dintre ei fiind copii, unii eliberaþi
din muncã forþatã sau sclavie. Ei sunt exemple vii pentru cei care au
mare nevoie de educaþie ºi exprimã impactul negativ al sistemului de
robie ºi pe cel pozitiv al eliberãrii lor. Alþi participanþi la marº fac
parte din organizaþii pentru drepturile omului, sindicate sau organi-
zaþii sociale care ni se alãturã din spirit de solidaritate. Ne deplasãm
în diferite sate în fiecare zi ºi organizãm întâlniri publice, spectacole
de teatru, activitãþi culturale ºi conferinþe de presã pentru a le trans-
mite oamenilor mesajul nostru.
În ciuda acestui fapt, eu nu sunt în favoarea unui boicot general
sau pentru interzicerea exportului de covoare indiene. În schimb, am
sugerat sã se cumpere numai covoare la a cãror fabricare nu s-a folosit
munca forþatã a copiilor. Educarea consumatorilor e obligatorie pentru
ca ei sã cearã astfel de covoare. Credem cã dacã mai mulþi consuma-
tori pun astfel problema, ºi mai mulþi angajatori vor fi nevoiþi sã-i
elibereze pe copii ºi sã-i înlocuiascã cu adulþi. E foarte trist cã, în ultimii
ani, în India, Pakistan, Nepal, numãrul copiilor aflaþi în sclavie a crescut
aproape la fel de mult ca ºi exporturile. De exemplu, în prezent, în India
existã peste 300 000 de copii în industria covoarelor, care înregistreazã
o cifrã de afaceri la exportul practicat cu Statele Unite de 600 de mili-
oane de dolari pe an. Cu zece, cincisprezece ani în urmã, numãrul copi-
ilor se situa între 75 000 ºi 100 000, ºi atunci cifra exporturilor pentru
Statele Unite nu se ridica decât la 100 de milioane de dolari. Relaþia
directã între aceste cifre e evidentã. Acest fapt ne-a determinat sã lan-
sãm o campanie care vizeazã cumpãrãtorii din strãinãtate. Sãnãtatea ºi
mediul au fost întotdeauna motivele principale de îngrijorare pentru
consumatorii din Occident — Germania, Statele Unite. Dar problema
copiilor nu a fost niciodatã adusã la cunoºtinþa consumatorilor. Oamenii
se gândeau la mediu ºi la drepturile animalelor, dar niciodatã nu s-au
gândit la copii. Dar în ultimii doi ani sunt mândru de faptul cã problema
sclaviei copiilor a început sã fie cunoscutã ºi a devenit una dintre cele
mai importante campanii din lume. Ceva ce a început prin conºtienti-
zare ºi informare s-a concretizat în soluþii pentru o rezolvare a situaþiei.
Am recomandat crearea unui organism internaþional credibil, inde-
pendent ºi profesionist, care sã inspecteze, sã monitorizeze ºi sã certi-
fice în cele din urmã covoarele ºi alte produse fabricate fãrã munca
forþatã a copiilor. Am înfiinþat Fundaþia Rugmark, ca organism indepen-
dent, care colaboreazã cu organizaþii precum UNICEF. Ei trimit inspec-
tori pe teren ºi dau tuturor covoarelor un numãr de catalog menit sã
înregistreze toate detaliile legate de producerea lor. Etichetele sunt
þesute pe spatele covoarelor ºi nimeni nu le poate desprinde sau înlocui.
Acesta este un pas important fãcut pentru eradicarea exploatãrii.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

Erou loca l:
THANDIWE CHAMA
E timpul sã vã prezentãm o tânãrã curajoasã ºi inteligentã din Lusaka, Zambia: Thandiwe
Chama. Trãieºte într-unul dintre cele mai sãrace cartiere ale capitalei. În ciuda tuturor difi-
cultãþilor, are note bune la ºcoalã ºi chiar reuºeºte ca zilnic sã aibã un impact în
aceastã lume.
Thandiwe crede cã educaþia este cheia viitorului oricãrui copil, ºi de mic copil a fost activã
în îmbunãtãþirea oportunitãþilor educaþionale pentru copii sãraci ºi vulnerabili ca ea. Când
avea doar 8 ani, ºcoala sa a fost închisã pentru cã nu mai erau profesori. Ea a refuzat sã
accepte acest lucru ºi a preluat iniþiativa cãutãrii unei alte ºcoli, cerându-ºi dreptul la edu-
caþie ºi antrenând cu ea alþi elevi în aceastã acþiune. Ca urmare, au fost acceptaþi într-o nouã
ºcoalã. A fost prima datã când a simþit cã meritã sã lupþi pentru drepturile tale. Încurajatã
de aceastã realizare, a fost motivatã sã continue.
În 2007, a primit Premiul Internaþional Children's Peace, pentru devotamentul ºi lupta pen-
tru drepturile copiilor din þara ei. Câºtigarea acestui premiu i-a permis lui Thandiwe sã
devinã ºi mai activã în acest domeniu. Prin intermediul unor canale media precum BBC ºi
MTV, a avut posibilitatea sã ajungã la milioane de adulþi ºi copii. S-a adresat de asemenea
www.kidsrights.org

þãrii sale, în urma unei invitaþii a guvernului zambian, a fost invitatã la numeroase conferinþe
ºi s-a adresat summitului Premiului Nobel pentru Pace.
„E important sã îþi faci vocea auzitã. În acest fel ne-am asigurat, de exemplu, cã toþi elevii au
acces la sãli de clasã cu acoperiº, ceea ce e important în climatul nostru. Cred cã toþi copiii ar
trebui sã meargã la ºcoalã, fiindcã asta le va permite sã se întreþinã singuri ºi sã aibã un viitor.“

58
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
Convenþia privind Drepturile Copilului a fost adoptatã în 1989 de
cãtre Adunarea Generalã a ONU ca un tratat special, destinat pen-
tru a proteja drepturile copiilor. Pânã la 1 aprilie 1996, 187 de þãri
ratificaserã convenþia.
Activitate: ce puteþi face pentru a promova drepturile
copilului?
La nivel personal
• Informaþi-vã despre Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi
despre Convenþia privind Drepturile Copilului.
• Citiþi ziarele ºi studiaþi relatãrile privind copii forþaþi sã
munceascã.
La nivel local
• Informaþi-vã ce servicii de sprijin pentru copii ºi tineri sunt în zona
voastrã.
• Redactaþi scrisori cãtre editorul ziarului local pentru a vã exprima
ideile cu privire la drepturile copiilor.
• Faceþi lobby pe lângã oficialii locali pentru oferirea de servicii mai
bune pentru copiii ºi familiile din zona dumneavoastrã.
La nivel naþional
• Aflaþi dacã România a semnat/ratificat Convenþia cu privire la
drepturile copilului.
• Aflaþi care sunt agenþiile guvernamentale responsabile pentru
punerea în aplicare a Convenþiei.
• Contactaþi UNICEF sau organizaþia Free the Children ºi aflaþi cum
puteþi participa la promovarea ºi protejarea drepturilor copiilor.
• Faceþi din Convenþie o chestiune politicã actualã. Întrebaþi-i pe cei
care candideazã pentru funcþii politice ce intenþioneazã sã facã
pentru a asigura punerea în acord cu prevederile Convenþiei.
La nivel global
• Informaþi-vã despre alte regiuni geografice ºi þãri în care drep-
turile copiilor sunt încãlcate.
• Alãturaþi-vã unei organizaþii internaþionale în domeniul drepturilor
omului; organizaþi campanii ºi strângeri de fonduri.
• Folosiþi-vã calitatea de consumator pentru a vã exprima opiniile ºi
evitaþi sã cumpãraþi produse de la companii care utilizeazã munca
forþatã a copiilor. Adresaþi-le o scrisoare companiilor, prin care sã
le întrebaþi ce fac pentru a se asigura cã produsele lor nu sunt
realizate prin folosirea muncii copiilor. Munca acestora este ade-
sea folositã în urmãtoarele industrii: echipamente dentare, mingi
de fotbal, bijuterii, artificii, îmbrãcãminte ºi agriculturã.
• Faceþi lobby pe lângã reprezentanþii voºtri în organizaþiile inter-
naþionale, pentru a atrage atenþia asupra încãlcãrii drepturilor
copiilor. Acordaþi-le sprijin în schimbul ajutorului dat de ei pentru
susþinerea iniþiativelor pentru drepturile copiilor.
10 sfaturi pentru a acþiona
1. Alegeþi o problemã. Nu este greu sã o gãsiþi, însã este dificil sã
rãmâneþi axaþi pe aceasta. Încercaþi sã scrieþi o definiþie a problemei
de care doriþi sã vã ocupaþi. Ocupaþi-vã de fiecare problemã pe rând.
2. Cercetaþi problema. Faceþi un sondaj de opinie pentru a vã infor-
ma despre problemã ºi ce gândesc oamenii despre ea. Sunaþi-i pe
funcþionari pentru a cere informaþii. Redactaþi scrisori. Citiþi ziare,
reviste, precum ºi rapoarte privitoare la acest subiect.
3. Cãutaþi împreunã soluþii posibile ºi alegeþi una. Luaþi în calcul
orice soluþie, oricât de neobiºnuitã ar fi. Apoi alegeþi una sau douã
soluþii care par sã aibã cele mari ºanse de reuºitã.
4. Organizaþi grupuri de sprijin. Gãsiþi cât mai mulþi oameni posibil
care sunt preocupaþi de problemã ºi sunt de acord cu soluþia voas-
trã. Faceþi un sondaj în comunitatea voastrã. Întrebaþi-i pe profesori,
funcþionari, activiºtii comunitari ºi tineri. Cu cât aveþi mai multe per-
soane în echipa voastrã, cu atât mai mare putere veþi avea pentru a
schimba lucrurile.
5. Identificaþi opoziþia. Aflaþi cine sunt oamenii ºi organizaþiile care
se opun soluþiei voastre. E posibil ca ei sã nu fie „rãi“, ci doar oameni
cu opinii diferite. Gândiþi-vã sã vã întâlniþi cu adversarii voºtri — aþi
putea reuºi sã ajungeþi la un compromis. Cel puþin, vã veþi înþelege
reciproc punctele de vedere. În orice caz, sã fiþi întotdeauna politi-
coºi ºi respectuoºi faþã de opiniile altora.
6. Promovaþi-vã. Vorbiþi-le cât mai multor oameni posibil despre
problema pe care încercaþi sã o rezolvaþi ºi despre soluþia propusã.
Ziarele, radiourile ºi televiziunile sunt de obicei interesate de acþiu-
nile tinerilor ºi pot oferi gratuit spaþiu pentru proiectele care meritã.
Redactaþi o scrisoare cãtre editor. Cu cât mai mulþi oameni vor ºti
ceea ce faceþi, cu atât mai mulþi vor dori sã vã sprijine.
7. Strângeþi bani. Acest lucru nu este esenþial, dar de multe ori
puteþi fi mai eficienþi dacã aveþi bani de cheltuit pentru punerea în
aplicare a soluþiei.
8. Duceþi-vã soluþia pânã la capãt. Faceþi o listã cu toþi paºii de
urmat ºi, odatã ce v-aþi pregãtit, acþionaþi!
9. Evaluaþi. Planul vostru funcþioneazã? De unde ºtiþi asta? Încercaþi
sã definiþi indicatori pe baza cãrora sã puteþi mãsura progresul. Sunt
unele eforturi eficiente ºi altele nu? Aþi încercat totul? Gândiþi în mod
creativ pentru a gãsi soluþia problemei.
10. Nu renunþaþi. Rezolvarea problemei înseamnã eliminarea tuturor
lucrurilor care nu funcþioneazã, pânã când veþi gãsi ceva care merge.
Nu le daþi multã atenþie oamenilor care încearcã sã vã spunã cã pro-
blema nu poate fi rezolvatã. Mergeþi mai departe!
Sursa: Adaptare dupã Amnesty International ºi Barbara A.Lewis, The Kids Guide to
Social Action, Free Spirit Press, Minneapolis, 1991
59
 Fauziya Kassindja
Togo / Statele Unite

„La început, nu am vrut sã dau interviul pentru

New York Times ... Dacã douãzeci de membri ai
Congresului nu reuºiserã sã mã scoatã de la
închisoare, cum ar fi putut sã mã ajute un interviu?
Dar, în cele din urmã, am decis sã vorbesc ºi, spre
surprinderea mea, povestea a apãrut pe prima
paginã... Îmi spuneau cã presa e foarte puternicã
în aceastã þarã. Mai puternicã decât Congresul?“

FAUZIYA KASSINDJA a scãpat ca prin urechile acului de mutilarea

organelor genitale, fugind din satul sãu îndepãrtat din Togo, la adã-
postul nopþii, ºi ajungând în Statele Unite, unde, în decembrie 1994,
a cerut azil politic. În loc sã primeascã aceastã orfanã de 17 ani cu
înþelegere ºi omenie, autoritãþile americane au dezbrãcat-o în pielea
goalã, i-au pus cãtuºe, au azvârlit-o în închisoare ºi au fãcut-o sã treacã
prin coºmarul kafkian al sistemului de imigrare al Statelor Unite.
Dupã insistenþele unui student la drept ºi apariþia pe prima paginã a
ziarului New York Times, Kassindja a devenit prima persoanã care a
primit azil politic în Statele Unite pe baza unei ameninþãri de muti-
lare genitalã. Aproape 130 de milioane de femei din întreaga lume,
majoritatea provenind din douãzeci ºi ºase de naþiuni africane, au
fost supuse mutilãrii genitale, iar douã milioane se confruntã anual cu
aceastã ameninþare. Procedura presupune tãierea clitorisului. Nu se
foloseºte anestezia. Câteodatã, sunt extirpate ºi alte pãrþi ale
organelor genitale, iar orificiul vaginal este în mod obiºnuit cusut,
aproape complet închis. Infecþii, cicatrice, infertilitate, durere infer-
nalã la contactul sexual, probleme la naºtere ºi dureri de nesuportat
sunt cele mai comune efecte secundare. Multe femei mor ca urmare
a acestei proceduri care se face fie cu lame, fie cu pietre ascuþite, cu-
þite ºi câteodatã bisturie. În ciuda traumei suferite, Kassindja vor-
beºte deschis despre aceste practici ºi despre dificultãþile de care
s-a lovit în cadrul sistemului de imigrare al Statelor Unite.
Fauziya Kassindja, © 2000 Eddie Adams
Am patru surori ºi doi fraþi; eram al ºaselea copil, ultima fatã. Eram
neascultãtoare ºi foarte apropiatã de tatãl meu, care îmi era cel mai
bun prieten. Noi, fetele, eram încurajate sã facem ce vrem cu vieþile
noastre. Pãrinþii nu decideau pentru noi. Întotdeauna spuneau: „E
decizia ta. Dacã e una pozitivã, noi o sã te ajutãm sã devinã realitate.
Dacã e negativã, o sã te sfãtuim sã renunþi, dar dacã tu crezi cã asta
vrei, mergi înainte. Mai târziu, poþi da vina doar pe tine. Nu poþi sã
spui cã te-au forþat pãrinþii.“ Tata ne-a trimis pe toþi la ºcoalã, sã
învãþãm engleza ºi sã-l ajutãm în afacerile lui. Acest lucru era foarte
neobiºnuit pentru fetele din Togo.
Pe când aveam 16 ani, tata a murit ºi totul s-a schimbat. Unchiul
ºi mãtuºa, fraþii tatei, au urât-o pe mama de la început, pentru cã era
din Benin ºi ei considerau cã nu era potrivitã pentru tata — nu fãcea
parte din tribul lor. Au încercat sã-l forþeze pe tata sã divorþeze de
ea, dar el nu i-a ascultat. Spuneau cã mama era cea care insistase sã
ne trimitã la ºcoalã. Considerau cã ea îi otrãvise mintea tatãlui meu.
Dupã moartea tatei, mãtuºa s-a mutat la noi. Ne-a spus cã
mama a decis sã meargã sã locuiascã cu familia ei în Benin, ceea ce
era neadevãrat. Ea ºi unchiul meu au fãcut-o pe mama sã plece, iar
mãtuºa mi-a devenit tutore. M-au lãsat sã merg la ºcoalã pânã la
sfârºitul anului. Când am împlinit 17 ani, mi s-a spus cã nu voi mai
merge la ºcoalã, cã nu era cazul sã irosesc bani ºi timp, mai ales cã
toate surorile mele au fost la ºcoalã ºi au sfârºit prin a se mãrita.

60
DES PR E S UBIECT:
M UTILA R EA GENITA LÃ A FEM EII ªI IM IGR A R EA
În 1977, Organizaþia Internaþionalã a Sãnãtãþii a definit mutilarea genitalã a femeii (MGF) drept suma procedurilor care implicã îndepãrtarea
totalã sau parþialã a organului genital feminin extern sau alte rãniri ale acestuia, fie cã este vorba de motive culturale, fie non-terapeutice.
MGF s-a practicat timp de mii de ani în aproape treizeci de þãri din Africa ºi Orientul Mijlociu. Se mai practicã ºi în unele pãrþi din Asia, însã
într-o mãsurã mai micã. Consecinþele devastatoare includ cicatrice, durere, infecþii ºi alte probleme în viaþa cotidianã a femeii. Pentru pãrinþi,
motivele de aderare la aceastã practicã merg de la teama pentru onoarea fiicei lor ºi posibilitãþile de a se cãsãtori ale acesteia pânã la dorinþa
de a se supune normelor comunitãþii. MGF este ilegalã în cele mai multe þãri vestice ºi în prezent în multe þãri africane, deºi câteodatã legile nu
sunt aplicate ºi MGF se mai practicã.
SURSE DE INFORMAÞII:
DESPRE MGF
FEMALE GENITAL MUTILATION EDUCATION AND NETWORKING
www.fgmnetwork.org Include informaþii generale, rapoarte de þarã, link-uri.
TOSTAN
www.tostan.org Oferã programe educaþionale dedicate interzicerii
MGF. Fondatã de UNICEF.
Do They Hear You When You Cry?
Fauziya Kassindja, Delacorte Press, New York, 1998
Despre cazul Kassindjei ºi despre cum a creat acesta un precedent legal în
Statele Unite, în cazurile de azil politic.
Possessing the Secret of Joy
Alice Walker, Harcourt Brace Javanovich, New York, 1992
Povestea unei femei africane care este supusã MGF ºi îºi petrece tot restul
vieþii încercând sã înþeleagã semnificaþia acesteia ºi trãind consecinþele sale.
Moolaade
Un film regizat de Ousmane Sembene. Într-un mic sat din Senegal, Collé Ardo
refuzã sã-ºi lase unica fiicã sã sufere excizia. Patru tinere, care aflã despre actul
ei de curaj, vin ºi îi cer adãpost. În sat, susþinãtorii tradiþiei ºi cei ai modernitãþii
se înfruntã. Filmul a fost premiat cu „Un certain regard“ la Cannes, în 2004.
Amel Center For Treatment and Rehabilitation of Victims of
Torture
5th Floor, 4th Tour, Kwaiti Bldg., Nile Avenue, Khartoum, Sudan
amelcenter@hotmail.com
Dr. Mohammed Ahmed Abdallah este medic ºi directorul pentru tratamente
medicale al Centrului Amel pentru Tratamentul ºi Reabilitarea Victimelor
Torturii cu sediul în Darfur, ce oferã servicii ºi susþinere supravieþuitorilor
torturii ºi violenþelor sociale, adunând dovezi despre violenþe ºi despre încãl-
cãrile drepturilor omului. Este de asemenea un respectat lider al comunitãþii
sale, negociator de pace ºi apãrãtor al drepturilor omului. Dr. Ahmed ºi
Centrul Amel, principala organizaþie localã din domeniul drepturilor omului
în Darfur, înfruntã adversitatea pentru a-i proteja pe supravieþuitorii tor-
turilor ºi activeazã pentru o pace durabilã în Darfur. Centrul Amel opereazã
ca o entitate independentã, oferind sprijin medical ºi legal supravieþuitorilor
încãlcãrilor drepturilor omului, torturii ºi violului.
UNHCR (ÎNALTUL COMISARIAT ONU PENTRU REFUGIAÞI)
www.unhrc.org Principalul organism al ONU ce susþine eforturile orga-
nizaþiei în domeniul drepturilor omului; are sediul la Geneva, Elveþia.
Sursa: Naþiunile Unite
DESPRE DREPTURILE IMIGRANÞILOR
TAHIRIH JUSTICE CENTER
www.tahirih.org Activeazã pentru a aduce dreptate în viaþa femeilor
care se confruntã cu abuzurile asupra drepturilor omului, cu accent pe si-
tuaþia imigranþilor ºi a femeilor refugiate.
MELTING POT EUROPA
www.meltingpot.org Proiectul Melting Pot se ocupã de probleme
legate de legislaþia din domeniul imigrãrii ºi se vrea a fi un instrument pentru
promovarea ºi extinderea practicilor de acordare a cetãþeniei, atât în sfera
europeanã, cât ºi la nivel global. Site în limbile românã, englezã, francezã,
spaniolã, italianã, albanezã, sârbã ºi arabã.
MIGRATION POLICY GROUP
www.migpolgroup.com Cu sediul la Bruxelles, MPG se ocupã de dez-
voltarea politicii privind imigraþia ºi discriminarea, având drept scop generarea
unor rãspunsuri eficiente ºi inovatoare vizavi de provocãrile ºi oportunitãþile
imigraþiei ºi diversitãþii umane.
INTERNATIONAL RESCUE COMMISSION
www.theirc.org O organizaþie nonprofit, independentã, pe bazã de vo-
luntariat, care oferã protecþie, ajutor ºi servicii de relocare pentru refugiaþi
ºi victimele opresiunii sau ale unui conflict violent.
Calamities of Exile: Three Nonfiction Novellas
Lawrence Weschler, University of Chicago Press, Chicago, 1998
Weschler nareazã istoriile unor expatriaþi care nu reuºesc sã se întoarcã pe
pãmânturile natale din motive politice, ca în cazul lui Kanan Makiya, un autor
care l-a criticat pe Saddam Hussein.
CENTER FOR GENDER AND REFUGEE STUDIES
http://cgrs.uchastings.edu/ Centrul pentru Studii de Gen ºi Refugiaþi
din cadrul Facultãþii de Drept Hastings, San Francisco, SUA, luptã, în cadrul
sistemului legislativ, pentru a proteja drepturile fundamentale ale femeilor ºi
fetelor refugiate. Karen Musalo, directoarea centrului, le apãrã pe femeile
care cautã protecþie pentru a scãpa de practica brutalã a mutilãrii genitale
feminine ºi de alte forme ale persecuþiei de gen.
THE UNITED NATIONS POLPULATION FUND
http://www.unfpa.org/gender/practices1.htm Site-ul explicã moti-
vele ºi istoria mutilãrii genitale feminine ºi prezintã modalitãþi prin care se
poate lua atitudine împotriva practicilor care rãnesc femeile. Site în limbile
englezã, spaniolã ºi francezã.
STOP MUTILATION
http://www.stop-mutilation.org/ Stop Mutilation este o organizaþie
germanã dedicatã stopãrii mutilãrii genitale a femeilor din Africa ºi Europa.
Site în limbile germanã ºi englezã.
61
 Îl pierdusem pe tata, pe mama, ºi acum ºi ºcoala. Mã gândeam: „O,
Doamne, ce se va mai întâmpla cu mine?“
La scurt timp, un domn a început sã vinã pe la noi. Credeam cã
mãtuºa voia sã se recãsãtoreascã, ºi de fiecare datã când pleca, îi
spuneam: „Cred cã e un tip extraordinar.“ Ea continua sã-l laude, cât
era de bogat, de faimos, de drãguþ. Credeam cã era îndrãgostitã. Nu
ºtiam cã ea spunea lucrurile astea ca sã mã facã pe mine interesatã.
Nu mi-a spus cã voia sã mã mãrit cu el pânã când nu a precizat:
„I-am spus cã nu te mai întorci la ºcoalã.“ Eram surprinsã: „De ce
trebuia sã-i spui cã nu mã mai întorc la ºcoalã?“ ªi atunci mi-a
rãspuns: „Îþi aminteºti ce mi-ai spus, cã e un tip drãguþ? Vrea sã se în-
soare cu tine.“
Credeam cã glumeºte. Mi-a spus cã avea 45 de ani. Am repetat:
„Patruzeci ºi cinci!!!“ ªi ea a continuat: „Nu-þi face griji. Are trei
neveste ºi ele vor avea grijã de tine.“ Am replicat: „Nu vreau sã fac
aºa ceva.“ Dupã aceastã discuþie, am fost tot timpul la cuþite. Aºa cã
într-o zi mi-a spus: „ªtiu cã nu-l iubeºti acum, dar dupã ce þi se face
kakiya [mutilarea genitalã], o sã înveþi sã-l iubeºti.“
Dupã ce m-am trezit, m-a chemat în camera ei ºi am vãzut
multe haine frumoase întinse pe pat — rochii, bijuterii, pantofi. „Toate
astea sunt de la soþul tãu. Te vrea azi. Aºa cã mâine va fi ziua pentru
kakiya.“ Eu am rãspuns: „Cum, mã mãrit astãzi?“ Nu ºtiam ce sã fac.
Cãsãtoria a avut loc, iar când mi-au dat certificatul de cãsãtorie sã-l
semnez, am refuzat. Au venit fraþii ºi surorile mele mai mari ºi am dis-
cutat despre asta. S-au scuzat pentru cã nu fãcuserã nimic ca sã
previnã aceste lucruri. Sora mea cea mare era foarte supãratã. Mi-a
spus sã nu plâng — totul va fi bine ºi nimeni nu-mi va face kakiya. Dar
nu am crezut-o, pentru cã nu putea face nimic. Eram acum soþia
cuiva. Mi-a spus: „Nu-þi face griji. Amaray ºi cu mine te vom deghiza.“
Amaray o strigam noi pe mama, cuvântul înseamnã „strãlucitor“.
M-a sfãtuit sã nu semnez certificatul de cãsãtorie ºi sã nu-mi fac
griji. Totul va fi bine. S-a întors la miezul nopþii ºi am plecat cu ea de
acasã, trecând apoi graniþa cu Ghana. Urmãtorul avion disponibil
mergea spre Germania. Sora mea mi-a dat trei mii de dolari, toþi
banii pe care îi avea. Din Germania, am urcat în avion cu destinaþia
Statele Unite, cumpãrând un paºaport. Când ofiþerul de la imigrãri
din Newark, o femeie, m-a întrebat: „Ai vreun ban?“, i-am arãtat
puþinii bani care îmi rãmãseserã ºi i-am zis cã voiam azil. Mi-a spus sã
mã aºez pe un scaun, cã se va ocupa imediat de mine. Aºa cã m-am
aºezat ºi am aºteptat pânã a verificat pe toatã lumea din avion ºi a
venit la mine. M-a întrebat: „Spune-mi ce vrei de la Statele Unite?“
I-am rãspuns cã voiam azil. Mi-a zis cã trebuia sã-i relatez problema.
Aºa cã i-am mãrturisit totul, mã rog, nu chiar totul, pentru cã era
jenant. Cum ar fi putut sã mã înþeleagã? Nici nu ºtiam cuvintele ca sã-i
explic în englezã. I-am spus cã tata murise, mama dispãruse, mãtuºa
voia sã mã mãrit cu un bãrbat pe care nu-l do ream ºi cã voiam sã mã
reîntorc la ºcoalã. Asta a fost tot ce i-am spus — nu am menþionat
kakiya, pentru cã nu credeam cã va înþelege ºi poate cã m-ar fi crezut
nebunã. Mi-a spus cã primirea azilului depindea de judecãtor, aºa cã
trebuia sã merg la închisoare ºi apoi sã mã întâlnesc cu un consilier
din þara mea, dupã care puteam sã mã întorc acasã, la familie.
Am început sã plâng ºi sã þip spunându-i cã aveam doar 17 ani
ºi cã nu fãcusem nimic rãu ºi cã nu voiam sã merg la închisoare.
Atunci a chemat poliþia. Superiorul ei a spus cã, dacã nu voiam sã
rãmân, trebuia sã mã întorc în Togo sau în Germania. Nu ºtiam pe
nimeni în Germania, iar Togo era ultimul loc în care îmi doream sã
ajung. Mi-au luat amprentele. O femeie în uniformã m-a chemat la ea
în birou, unde mi-a cerut sã mã dezbrac. Am rugat-o: „Vã rog, sunt
la ciclu, pot sã-mi þin chiloþii pe mine?“ ªi mi-a cerut sã-i scot. A fost
cel mai umilitor moment din viaþa mea. I-am scos ºi-mi doream sã
intru în pãmânt. Mi-a dat înapoi pantalonii ºi puloverul ºi apoi mi-a

Erou loca l:
LAYLI MILLER BASHIR
Pe când era doar o studentã la Facultatea de Drept, Layli Miller

Fauziya Kassindja ºi Layli Miller Bashir, copyright ©1998 John Earle

Bashir a susþinut în faþa unui judecãtor de imigrare cazul ºi a asistat
la recursul Fauziyei Kassindja. Acest caz a fost primul în care
Consiliul de Apel al Imigrãrii (cel mai înalt for al tribunalului pentru
imigrãri) a recunoscut mutilarea genitalã femininã ca motiv pentru
acordarea azilului. Cazul a stabilit, la nivel naþional, un precedent
juridic ºi a fãcut istorie.
Layli este avocatã la firma de avocaturã Arnold & Porter din
Washington, D.C., ºi este fondatoarea Centrului de Justiþie Tahirih,
o organizaþie nonprofit ce le acordã asistenþã femeilor cãrora li s-au
încãlcat drepturile umane, prin intermediul ajutorului legal ºi al ser-
viciilor sociale. Centrul de Justiþie Tahirih acordã asistenþã legalã gra-
tuitã ºi alte tipuri de asistenþã femeilor precum Kassindja, care au
fugit de persecuþiile sexuale din þãrile natale. Clienþii centrului includ
femei care au avut de înfruntat mutilarea genitalã, violurile, violenþa
domesticã sau cãsãtoria forþatã.

62
pus cãtuºele. M-am simþit ca acei criminali pe care-i vezi în filme. Am Trimiseserã procurorului districtual o listã cu membri ai Congresului
început sã plâng ºi am implorat: „Vã rog, nu mã trimiteþi la care semnaserã o petiþie pentru ca eu sa fiu eliberatã condiþionat,
închisoare!“ M-a ignorat ºi mi-a pus un lanþ în jurul mijlocului. Nu dar fusese respinsã. Dacã douãzeci de membri ai Congresului nu
puteam sã merg prea repede cu lanþurile, dar mã împingea de la reuºiserã sã mã scoatã de la închisoare, cum ar fi putut sã mã ajute
spate ºi spunea: „Hai! Hai!“ Am fost trimisã la o închisoare din un interviu?
Elizabeth, New Jersey. Dar, în cele din urmã, am decis sã vorbesc ºi, spre surprinderea
Aici a început cu adevãrat coºmarul. Am fost dezbrãcatã ºi con- mea, povestea a apãrut pe prima paginã în New York Times. Era în
trolatã din nou ºi lãsatã într-o camerã mare ºi rece, dupã care a venit data de unsprezece ale lunii ºi am ieºit pe douãzeci ºi patru. Îmi
un bãrbat ºi s-a holbat la mine cum stãteam acolo dezbrãcatã. Apoi spuneau cã presa e foarte puternicã în aceastã þarã. Mai puternicã
am fost dusã la o altã închisoare, în Hackensack, unde am fost decât Congresul? Era înspãimântãtor ºi nu puteam înþelege.
hãrþuitã sexual de o prizonierã. Cred cã era drogatã. M-au dus în Totul se întâmplã cu un scop. Tot ce se întâmplã este predesti-
zona de maximã securitate, împreunã cu o altã prizonierã, care nu nat. Aºa cã am ieºit pentru cã Dumnezeu a fãcut acest lucru posibil.
ºtiu ce fãcuse. Ea fuma, iar eu sufeream de astm. I-am spus medicu- La vremea aceea sufeream ºi nu vedeam astfel lucrurile. Mã gân-
lui cã nu puteam rãmâne în camera aceea ºi mi-a rãspuns: „Îmi pare deam: „De ce mi se întâmplã mie, ºi nu altcuiva?“ Dar acum, când mã
rãu, doamnã, dar nu vã pot ajuta.“ Am început sã tuºesc ºi sã scuip uit în urmã, ºtiu cã dacã nu aº fi trecut prin toate astea, cazul meu nu
sânge, dar nu mi s-au dat medicamente, din cauza statutului meu de ar fi fost cunoscut astãzi de atâþia oameni. Asta e lucrarea lui
imigrant. Dumnezeu. ªi este într-adevãr de necrezut.
Apoi a trebuit sã mã duc la închisoarea districtului Lehigh, din
Pennsylvania. Eram legatã cu cãtuºe de o fatã din Tanzania. În timpul Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
transferului de la o închisoare la alta, am fost legate cu lanþuri, ca
niºte criminali. Mai întâi, m-au trimis la un examen medical, unde au
crezut cã am tuberculozã. ªi, ca urmare, am fost trimisã la izolare.
M-au þinut în acea camerã timp de optsprezece zile ºi am slãbit cinci-
sprezece kilograme. Înainte de a vorbi cu cineva, trebuia sã-mi pun
mai întâi o mascã de protecþie, ca aceea a doctorilor. Când aveam
nevoie de ceva, trebuia sã stau în colþul cel mai îndepãrtat al
camerei, cu faþa la perete, ºi sã strig gardianul. Uºa avea o deschizã-
turã micã la mijloc, pe unde îmi dãdeau mâncarea. Nu aveam voie sã
mã apropii de uºã. Mã tratau ca pe un animal. Aveam nevoie de
sãpun, de periuþã de dinþi. Strigam, strigam mai tot timpul — dar nu
venea nimeni.
La prima mea audiere, judecãtorul a fost foarte nepoliticos ºi
rãu, cu mine ºi cu Layli. Layli Miller Bashir era studentã la American
University Law Clinic ºi se ocupa de cazul meu. Layli m-a întrebat
ceva, dar înainte ca eu sã rãspund, judecãtorul a spus: „Nu e nevoie,
curtea nu are nevoie sã ºtie asta.“ ªi apoi mi-a pus el o întrebare ºi,
înainte sã pot spune ceva, a rãspuns el în locul meu. Nu am putut
vorbi deloc la tribunal. Nu credea cã mama mea nu mã putea prote-
ja de mutilarea genitalã. ªi nu credea cã tata le apãrase pe celelalte
surori, dar nu ºi pe mine. Eram înspãimântatã. A þipat mult ºi mi-a
pronunþat greºit numele, atât pe al meu, cât ºi pe al þãrii mele, iar
când l-am corectat s-a supãrat foarte tare. ªi apoi a mai spus ceva,
iar eu am replicat: „Nu, nu am spus aºa ceva.“ A strigat: „Asta este
pentru ultima oarã când întrerupi curtea.“ Dupã cum mergea
audierea, ºtiam cã nu-mi va acorda azil. Hotãrâse acest lucru înainte
ca eu sã ajung în faþa curþii. Layli mi-a spus sã nu-mi fac griji, cã,
indiferent ce s-ar întâmpla, ea va acþiona pentru a se face dreptate.
M-a implorat sã nu mã întorc.
În închisoare, m-am întâlnit cu un reporter de la New York
Times. La început, nu am vrut sã dau interviul. Deja dãdusem
destule, dar niciunul nu mã ajutase sã ies din închisoare. Aºa cã mi-am
spus: „Ce rost are? Simt cã-mi expun familia. ªi, cine ºtie, poate voi
fi trimisã înapoi în þara mea ºi asta mã poate afecta foarte grav.“

63
 Baltasar Garzón
Spania

„Probleme mondiale par sã fie doar cele pe care le

urmãreºti la televizor, dupã care iei cina ºi te duci
la culcare. Nu putem spune: «Mã intereseazã doar
ce se întâmplã în þara mea, iar ce nu se întâmplã
aici, ci în afara graniþelor þãrii mele, nu mã
afecteazã.»“

Judecãtorul BALTASAR GARZÓN ºi-a construit o carierã ilustrã abor-

dând duºmani puternici ºi specializându-se în cazurile de corupþie la
nivel guvernamental, crimã organizatã, teroriºti, unitãþi antiteroriste
ºi ºefi de carteluri. În 1973, Augusto Pinochet a condus o sângeroasã
loviturã militarã în Chile împotriva preºedintelui ales democratic,
Salvador Allende. Cei ºaptesprezece ani ai regimului de teroare
condus de Pinochet s-au caracterizat prin violãri ale drepturilor
omului pe scarã largã, inclusiv dispariþii ºi execuþii. În octombrie
1998, Garzón a fãcut istorie atunci când l-a pus sub acuzare pe
Pinochet în timp ce acesta se afla în Europa, într-o vizitã la Londra.
Garzón l-a urmãrit în mod legal ºi cu multã îndrãznealã pe general,
în ciuda presiunilor intense venite atât din interior, cât ºi din afarã.
Când, în cele din urmã, Pinochet a fost eliberat de Londra pe mo-
tive de sãnãtate, ca urmare a unei decizii a Secretarului de Stat din
Marea Britanie, Jack Straw, campania lui Garzón pentru justiþie a
creat un precedent prin care ºefii de stat puteau fi judecaþi pentru
crime cum ar fi tortura ºi genocidul ºi a dovedit cã nimeni nu este
mai presus de lege ºi cã imunitatea poziþiei nu se aplicã ºi în cazul
crimelor împotriva umanitãþii. Alte þãri au urmat în scurt timp
exemplul lui Garzón ºi existã în momentul de faþã cereri de extrã-
dare a lui Pinochet ºi din alte þãri (Belgia, Franþa, Elveþia), în timp ce
fostul dictator al Ciadului este acum deferit justiþiei în Senegal.
Activitatea lui Garzón a dat speranþã miilor de victime ale regimului
Pinochet ºi ale brigãzilor militare (juntas) din Argentina (1976-1983),
precum ºi tuturor celor care au suferit din cauza dictatorilor peste
tot în lume. În primul rând, atunci când un guvern îºi persecutã pro-
priul popor, aceastã trãdare devine o problemã de interes mondial.
Cu procesul lui Pinochet pe rol, judecãtorul Garzón conduce
anchete împotriva oficialilor din armata argentinianã, iar alþii i-au
urmat exemplul, punându-l sub acuzare pe fostul general Rios
Montt din Guatemala. Datoritã lor, lumea nu va mai fi niciodatã la
fel de sigurã pentru dictatori.
Baltasar Garzón © 2000 Eddie Adams
Din îmbinarea responsabilitãþii care mi-a fost predatã la seminar,
impusã de disciplinã, cu cea pe care am deprins-o acasã, prin inter-
mediul muncii independente, a rezultat o combinaþie minunatã.
Familia mea este catolicã ºi a considerat cã eram prea neastâmpãrat
ca sã devin preot. Dar am fost încãpãþânat ºi tot m-am dus la semi-
nar, de la 11 pânã la 17 ani. Îmi doream sã devin misionar ºi sã mã
ocup de dreptatea socialã în beneficiul altor oameni, dar dupã un
timp am realizat cã nu puteam face faþã tuturor restricþiilor impuse
de viaþa de preot. Aºa cã am optat pentru studierea dreptului. Cu
toate cã familia mea era o familie înstãritã din clasa de mijloc ºi nu a
trebuit sã muncesc pentru a putea studia, am considerat cã trebuia
s-o fac pentru ca ºi surorile ºi fraþii mei sã poatã studia. Am lucrat în
construcþii, apoi la o benzinãrie, am fost ºi chelner. Tatãl meu era dia-
betic ºi lucra ºi el tot la benzinãrie. Eu lucram nopþile, pentru ca el sã
poatã merge acasã — avusese deja o crizã diabeticã. Studiam
noaptea pentru ca dimineaþa sã mã pot duce la Facultatea de Drept,
iar dupã-amiaza dormeam puþin. Bineînþeles cã munca era ºi un mod
de a mã întâlni cu prietena mea. (Prietena de atunci este ºi femeia cu
care m-am însurat.) Nu dormeam prea mult. De fapt, nici acum nu
prea dorm mult (trei ore pe zi), pentru a reuºi sã mã ocup de cât mai
multe lucruri.
Pentru a deveni judecãtor în Spania, trebuie sã studiezi cinci ani
dreptul. Apoi dai un examen special, care cuprinde 438 de subiecte,
dupã care urmeazã ºcoala de judecãtor. Pe 1 decembrie 1980, când

64
DES PR E S UBIECT:
J UR IS DICÞIA UNIV ER S A LÃ, PA CEA ªI R ECONCILIER EA
Începerea de cãtre Baltasar Garzón a urmãrii penale a dictatorului chilian Augusto Pinochet a fost un caz de reper în aplicarea jurisdicþiei
universale, o idee conform cãreia anumite crime încalcã atât de grav valorile umanitãþii încât toate naþiunile au dreptul ºi responsabilitatea
de a le urmãri în justiþie, indiferent de locul în care au loc sau de naþionalitatea fãptaºului ori a victimei. Organizaþii precum Amnesty
International au desfãºurat campanii pentru a convinge guvernele din întreaga lume sã adopte o legislaþie care sã recunoascã jurisdicþia uni-
versalã pentru cele mai atroce crime: genocid, crime de rãzboi, torturã, execuþii fãrã procese ºi dispariþii. Þãri precum Statele Unite, Rusia
ºi China ºi-au exprimat vehement opoziþia faþã de principiul jurisdicþiei universale, argumentând cã acesta încalcã suveranitatea þãrilor. Totuºi,
apãrãtorii drepturilor omului sunt de pãrere cã acesta este un instrument necesar protecþiei drepturilor omului ºi un mesaj pentru dictatorii
din toatã lumea conform cãruia comunitatea internaþionalã nu va închide ochii când vor comite crime împotriva propriilor popoare.
În 2009, Curtea Penalã Internaþionalã l-a acuzat pe Omar Hassan Al-Bashir, preºedintele Sudanului, de crime împotriva umanitãþii pentru
atrocitãþile comise în Darfur, acesta fiind primul mandat emis vreodatã împotriva unui ºef de stat în funcþie.
Comisiile pentru Adevãr ºi Reconciliere au încercat sã menþinã balanþa între a-i face pe dictatori ºi pe alþi criminali responsabili pentru
încãlcãrile drepturilor omului ºi a crea pentru þãri condiþiile necesare reconcilierii cu trecutul ºi pentru a merge mai departe. Chile, Africa
de Sud, Salvador ºi alte þãri au avut succes, într-o mãsurã diferitã, în realizarea acestui lucru.
Surse: Global Policy Forum, Human Rights Watch ºi Amnesty International

SURSE DE INFORMAÞII:
FEDERAÞIA INTERNAÞIONALÃ A DREPTURILOR OMULUI
www.fidh.org Scopul FIDH este de a obþine îmbunãtãþiri efective
în domeniul protecþiei victimelor, în prevenirea abuzurilor împotriva
drepturilor omului ºi în punerea sub acuzaþie a vinovaþilor pentru
încãlcarea acestora.
INTERNATIONAL COMMISSION OF JURISTS
www.icj.org Comisia Internaþionalã a Juriºtilor, cu sediul la Geneva,
este dedicatã primatului, coerenþei ºi implementãrii dreptului inter-
naþional ºi principiilor care promoveazã drepturile omului.
CURTEA EUROPEANÃ DE JUSTIÞIE
www.curia.europa.eu Este instanþa supremã a Uniunii Europene.
CURTEA EUROPEANÃ A DREPTURILOR OMULUI
www.echr.coe.int/echr Misiunea Curþii Europene a Drepturilor
Omului este aplicarea Convenþiei pentru Protecþia Drepturilor
Omului ºi a Libertãþilor Fundamentale, adoptatã de Consiliul Europei
în 1950.
INTERNATIONAL CENTER FOR TRANSITIONAL JUSTICE
www.ictj.org Asistã þãrile în stabilirea responsabilitãþilor pentru
atrocitãþile comise în încãlcarea drepturilor omului.
mai grave crime de interes internaþional, precum genocidul, crimele
împotriva umanitãþii ºi crimele de rãzboi. CPI funcþioneazã în baza
unui tratat la care au aderat 100 de þãri.
AMNESTY INTERNATIONAL 14 PRINCIPLES ON THE EFFECTIVE EXERCISE
OF UNIVERSAL JURISDICTION
http://web.amnesty.org
G LOBAL J USTICE OR G LOBAL R EVENGE ? I NTERNATIONAL C RIMINAL
J USTICE AT THE C ROSSROADS
Hans Köchler, SpringerScience, Springer-Verlag, Viena, 2003
O examinare criticã a conceptului de jurisdicþie universalã.
UNITED STATE INSTITUT OF PEACE
www.usip.org O instituþie americanã independentã înfiinþatã de
Congresul Statelor Unite pentru a promova rezolvarea conflictelor ºi
evoluþia post-conflictualã.
Death and the Maiden
Piesã de teatru semnatã de Ariel Dorfman, Penguin, 1977

CURTEA INTERNAÞIONALÃ DE JUSTIÞIE

www.icj-cij.org Curtea Internaþionalã de Justiþie, cu sediul la Haga,
este principalul organ judiciar al Naþiunilor Unite.

CURTEA PENALÃ INTERNAÞIONALÃ

www.icc-cpi.int Curtea Penalã Internaþionalã (CPI) este o curte
permanentã, independentã, care judecã persoane acuzate de cele

65
 am împlinit 24 de ani, am devenit judecãtor. Lucrez la tribunalul
naþional de doisprezece ani. Mã ocup de crima organizatã, terorism,
trafic de droguri, extrãdãri, contrafaceri, corupþie, crime comise în
afara Spaniei, dar în care sunt implicaþi spanioli ce trebuie judecaþi,
genocid ºi torturã, cum ar fi în Argentina ºi Chile, crime comise
împotriva organismelor internaþionale, a regelui sau a guvernului. Am
fost, de asemenea, politician timp de un an, în 1993, ºi am ocupat
funcþia de director al Programului Naþional împotriva Comerþului
Ilicit cu Droguri. Activitatea mea este periculoasã, în special în cazul
problemelor legate de terorism ºi contraterorism, asta însemnând
terorismul de stat sau escadroanele de execuþie create împotriva
terorismului organizat. Am fost în situaþia sã cer reþinerea ministru-
lui adjunct de Interne, împreunã cu a altor ºefi din poliþia antitero-
ristã. Am judecat cazuri împotriva ºefilor din cadrul poliþiei antidrog
sau civile, pentru cã au existat multe cazuri de luare de mitã.
Activitatea mea legatã de problemele din Spania se ocupã în general
de cazurile de terorism, terorism politic, acte teroriste pro-indepen-
denþã, terorism islamic. Dar mai ales de cazurile de terorism ETA,
care este o organizaþie bascã din nordul Spaniei. Am primit multe
ameninþãri cu moartea, dar te obiºnuieºti cu ele. Ameninþãrile nu
m-au fãcut niciodatã sã-mi schimb pãrerea. Ele apar în special când
investighez cazurile de trafic de droguri din Columbia sau Turcia, mai
ales cele cu heroinã. O singurã datã s-a exercitat o mare presiune
asupra mea, atunci când am deschis cazurile legate de contratero-
rism ºi de escadroanele de execuþie. Cineva a pãtruns în casa mea ºi
mi-a lãsat o coajã de bananã pe pat. La acea datã, au apãrut acuzaþii
împotriva mea, potrivit cãrora aº fi folosit nechibzuit fonduri guver-
namentale. Aveau tot felul de chitanþe, unele reale, altele false. Din
fericire, am reuºit sã demonstrez cã acele acuzaþii erau false. (De
atunci, þin o evidenþã exactã a fiecãrui lucru pe care-l cumpãr.) Dar
aceste acuzaþii au continuat, pânã când am ajuns la procurorul gene-
ral ºi i-am cerut lui sã mã ancheteze, ca totul sã fie clarificat. Atunci
a apãrut ºi coaja de bananã. Acea coajã era un avertisment: puteau sã
facã ce voiau cu familia mea; o ameninþare în stil mafiot. Dacã au avut
acces la cel mai intim loc din casa mea, dormitorul, însemna cã puteau
pãtrunde oriunde. În acea sâmbãtã, familia mea nu se afla acasã, iar
casa noastrã este dotatã cu camere de supraveghere ºi pãzitã de un
poliþist timp de douãzeci ºi patru de ore pe zi. O sãptãmânã mai târ-
ziu, mi-a telefonat un jurnalist. Cum nu se întâmplase nimic, iar eu nu
spusesem nimic ºi nici nu denunþasem pe cineva, un individ i-a tele-
fonat acestui jurnalist ºi i-a relatat povestea pãtrunderii în casa mea
ºi a cojii de bananã. Aºa cã ziaristul m-a întrebat: „Aþi gãsit o coajã de
bananã pe pat sãptãmâna trecutã?“ Iar eu am replicat: „Nu, despre
ce e vorba? Nu am gãsit nimic.“ În acea searã, la cinã, i-am spus soþiei
mele: „E o tâmpenie, un jurnalist pretinde cã sãptãmâna trecutã am
gãsit o coajã de bananã la noi în pat.“ Soþia mea a pãlit. Am întrebat-o:
„Ce-i cu tine, nu te simþi bine?“ ªi mi-a spus cã în aceeaºi sâmbãtã,
când s-a întors cu sora ei de la cumpãrãturi, au gãsit coaja de bananã
pe pat. Dar ele nu i-au acordat nicio importanþã, pentru cã au crezut
cã unul dintre copii o lãsase acolo. Au aruncat-o la gunoi ºi gata. Aºa
cã ne-am dat seama cã era adevãrat, cã pãtrunseserã în casã,
broaºtele uºilor erau stricate, camerele nu mai funcþionau, aºa cã ni
s-a fãcut fricã. În ciuda presiunilor, îmi este foarte clar cã am o
66
responsabilitate. Restul este lipsit de importanþã. Nu pot lãsa ca
aceste lucruri sã-mi schimbe viaþa, am ales de bunãvoie sã fac acest
lucru. Educaþia m-a învãþat cã, ºi la bine, ºi la rãu, trebuie sã înfrunþi
problemele, ºi nu sã fugi de ele. Pentru cã nu poþi face ceea ce multã
lume face, nu poþi sã pretinzi cã acestea nu sunt problemele tale.
Cred cã un judecãtor trebuie sã trãiascã în societate, trebuie sã se
ocupe de problemele din cadrul societãþii ºi trebuie sã fie direct pre-
ocupat de ele, trebuie sã le înfrunte. Avem legi bune ºi eficiente, atât
pe plan local, cât ºi internaþional. Dar nimeni nu pare sã le aplice.
Probleme mondiale par sã fie doar cele pe care le urmãreºti la tele-
vizor, dupã care iei cina ºi te duci la culcare. Nu putem spune: „Mã
intereseazã doar ce se întâmplã în þara mea, iar ce nu se întâmplã
aici, ci în afara graniþelor þãrii mele, nu mã afecteazã.“ Preocuparea
mea de bazã este ca victimele, cele masacrate ca rezultat al crimelor
împotriva umanitãþii, sã fie protejate.
Violarea în masã a drepturilor internaþionale ale omului trebuie
condamnatã de oriunde. Drepturile internaþionale ale omului
funcþioneazã sub o jurisdicþie universalã. Problema este dacã vrei sã
aplici legea internaþionalã sau nu — fie o poþi aplica, fie te poþi
ascunde de ea.
Întotdeauna mã uimeºte faptul cã politicienii continuã sã
redacteze convenþii internaþionale. Dar când vine vremea sã aplice
una dintre acele legi ratificate, spun aºa: „Problema este cã stabili-
tatea economicã ºi politicã poate fi zdruncinatã de aplicarea acestei
mãsuri.“ ªi atunci, ce importanþã mai are? Ratificãm legile pentru a le
aplica sau nu? Mai uimitor este cã nu existã nicio inconvenienþã când
discutãm despre violarea drepturilor omului. Dar existã multe incon-
venienþe când vorbim despre judecãtori sau când trebuie sã-i defe-
rim justiþiei pe cei care au comis violãri ale drepturilor omului. Dacã
cei care au puterea politicã ar sprijini transparenþa, atunci ºi
democraþia, sistemele politice ºi economia s-ar întãri. Dar le e fricã
sã fie chemaþi la tribunal, de aceea nu vor un sistem judiciar
internaþional cu o putere adevãratã. Statele Unite, de exemplu, nu
vor recunoaºte Curtea Penalã Internaþionalã. Liderilor lumii nu ar
trebui sã le fie fricã sã accepte jurisdicþia unui tribunal care îi va trimi-
te în judecatã pe cei acuzaþi de crime împotriva umanitãþii sau de alte
delicte internaþionale. Pe de altã parte, ei nu ezitã sã accepte globa-
lizarea economicã sau libera circulaþie a persoanelor în statele
europene. Europa nu se împotriveºte unei legi comune care sã
restricþioneze imigraþia. Acceptã faptul cã anumite delicte au
caracter transnaþional ºi afecteazã întreaga umanitate. Atunci care
este problema judecãrii acestora? Ne lãudãm cã stabilim norme ºi
structuri, dar apoi pretindem cã aceste legi nu se aplicã ºi în cazul
nostru. De la procesul de la Nürnberg, am fãcut tot ce ne-a stat în
putinþã sã nu aplicãm legile. În Cambodgia nu au fost aplicate din
cauza Chinei. În America de Sud nu s-au aplicat din cauza Statelor
Unite, iar în Africa de Sud din cauza Marii Britanii. Acum, ca urmare
a atrocitãþilor din Bosnia ºi Rwanda, devenim în sfârºit mai conºtienþi.
Denunþurile ºi activitãþile organizaþiilor neguvernamentale, cum ar fi
Amnesty International ºi Human Rights Watch, au contribuit la
aceastã conºtientizare. ªi atunci când asemenea cazuri ajung la
oameni ca mine, consider cã avem mijloacele necesare ºi mã întreb
de ce sã nu le aplicãm? Un jurist independent poate profita de oameni cu un asemenea curaj, înþelegi cât de importantã este dom-
instrumentele legale, le poate dezvolta, ajutând societatea. nia legii. Trebuie sã-i dai înapoi societãþii ceea ce ea îþi oferã þie. Este
Principiile internaþionale trebuie aplicate. Pot fi traºi la rãspun- un mod de gândire, o filosofie de viaþã. ªi presupune cerinþe ºi difi-
dere cei care perpetueazã crimele împotriva umanitãþii. Preºedintele cultãþi foarte mari.
Ciadului a fost închis în Senegal pentru torturã. Italia a deschis o
anchetã în cazul delictelor comise atunci când s-a încercat asasinarea Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
lui Bernardo Leighton la Roma. S-au fãcut progrese spectaculoase, ca
în cazul deciziei Camerei Lorzilor potrivit cãreia Pinochet nu era
imun în faþa acuzãrii. Datoritã acestui caz din Anglia, comunitatea
internaþionalã a acceptat faptul cã principiul jurisdicþiei universale
este valid. Cu patru ani în urmã, când am început sã mã ocup de
aceste cazuri, jurisdicþia era un obstacol formidabil. Abia ne croiam
un drum. Acum, în universitãþi ºi în forumurile internaþionale oamenii
recunosc cã putem folosi legile care au fost votate, dar niciodatã apli-
cate. Acum ºtim cã le putem folosi.
Când toate aceste lucruri vor face parte din cãrþile de istorie,
modul în care au fost judecate aceste cazuri va constitui o practicã
standard în aplicarea principiului justiþiei universale ºi în aducerea în
faþa acesteia a cazurilor de genocid, terorism, torturã sau dispariþii.
Va fi doar o problemã de identificare a victimelor ºi a crimi-
nalilor ºi de aplicare a legii. Astãzi, unii susþin cã este o problemã
politicã ºi economicã ºi cã relaþiile dintre o þarã ºi alta ar putea fi
afectate. În câþiva ani, toatã lumea va putea înþelege care este de
fapt problema; e evident cã este vorba doar de o problemã juridicã.
Curajul înseamnã sã fii sincer cu tine însuþi ºi sã-þi înfrângi frica.
A existat un judecãtor sicilian, Giovanni Falcone, care pentru mine a
reprezentat personificarea independenþei judiciare. A fost asasinat în
1992 pentru devotamentul sãu faþã de justiþie. Atunci a realizat
guvernul italian cã trebuia sã lupte împotriva mafiei. Când întâlneºti

Erou loca l:
OTTO SAKI
Deºi are numai 24 de ani, Otto Saki deþine deja un record impre-
sionant în lupta împotriva nedreptãþilor din þara sa natalã,
Zimbabwe. Ca lider al studenþilor, Otto a condus proteste ºi boico-
turi împotriva politicilor represive ale regimului Mugabe, politici
care limiteazã libertatea de asociere, de întrunire ºi de exprimare.
Lucreazã în prezent pentru asociaþia Avocaþi din Zimbabwe pentru
Drepturile Omului ºi face campanie pentru victimele Operaþiunii
Murambatsvina, prin care guvernul a încercat sã cureþe oraºele de
sãraci, deportându-i la sate, operaþiune soldatã cu numeroase decese
ºi cu peste un milion de oameni rãmaºi fãrã locuinþe. A prezentat
cazul în faþa Înaltei Curþi din Zimbabwe ºi a comunitãþii internaþio-
nale pentru drepturile omului.

„Sã fii activist în Zimbabwe este ca ºi cum ai construi o casã, spune

Otto. Am pus fundaþia ºi fiecare cãrãmidã pe care o avem, cãci fie-
care piatrã pe care o alegem poate contribui la construirea unei
case solide, a unui mediu mai bun. Construcþia finalã poate dura
multã vreme, însã în cele din urmã vom avea tot ce ne trebuie pen-
tru a dobândi o societate mai bunã.“

67
 Marina Pisklakova
Rusia
„O femeie a sunat la linia telefonicã de urgenþã ºi
ne-a anunþat cã soþul ei hotãrâse s-o ucidã. Noi
am sunat la poliþie, dar ofiþerul i-a telefonat
imediat soþului ºi i-a spus: «Dacã ai de gând s-o
faci, fã-o fãrã tam-tam.» ªi mi-am dat seama cã nu
exista nicio speranþã.“
MARINA PISKLAKOVA este un activist de frunte pentru drepturile
femeilor din Rusia. A studiat ingineria aeronauticã la Moscova, iar pe
vremea când se ocupa de cercetare la Academia de ªtiinþe din Rusia,
a fost surprinsã sã descopere cã violenþa în familie ajunsese la pro-
porþii epidemice. Datoritã eforturilor sale, oficialii din Rusia au
început sã urmãreascã abuzul domestic ºi sã estimeze cã într-un sin-
gur an aproape cincisprezece mii de femei au fost ucise ºi cincizeci
de mii au ajuns la spital, în timp ce numai între o treime ºi o cincime
dintre toate femeile agresate au primit asistenþã medicalã. Fãrã o le-
gislaþie care sã scoatã acest abuz în afara legii, nu existau mecanisme
de a acþiona, grupãri de sprijin sau agenþii care sã protejeze vic-
timele. În iulie 1993, Pisklakova a deschis o linie telefonicã de
urgenþã pentru femeile maltratate ºi apoi ºi-a extins activitatea ºi a
pus bazele primului centru de crizã din þarã. A fãcut lobby pentru
interzicerea abuzului ºi a lucrat cu un sistem de aplicare a legii foarte
ostil, pentru a oferi ajutor victimelor ºi pentru trimiterea în judecatã
a criminalilor. A început o campanie în mass-media pentru a dezvãlui
public violenþa împotriva femeilor ºi a le educa pe acestea în privinþa
drepturilor lor. Apare în mod regulat la radio ºi la televiziune pentru
a promova respectul pentru drepturile femeilor. Eforturile Marinei
Pisklakova au salvat numeroase vieþi, aceasta punându-ºi în pericol
chiar propria viaþã.
68
Marina Pisklakova © 2000 EDDIE ADAMS
Când am lansat prima linie de urgenþã pentru cazurile de violenþã
domesticã din Rusia, în 1993, am fost singurã. Am rãspuns la tele-
foane câteva ore, în fiecare zi, timp de ºase luni. Mã ocupam ºi de
consilierea oamenilor, alte patru ore. Nu puteam spune „nu“; erau
atâtea femei. Nu aveam niciun fel de instruire, detaºare, limite. Dar,
în acelaºi timp, nu ºtiu cum aº fi putut sã mã ocup de altceva.
Fãrã sã-mi dau seama în ce intrasem, am început aceastã acti-
vitate în timp ce lucram în calitate de cercetãtor la Institutul pentru
Studii Socio-Economice asupra Populaþiei, din cadrul Academiei de
ªtiinþe din Rusia. În timp ce mã ocupam de un sondaj de opinie
vizând problemele femeilor, am primit într-o zi un rãspuns pe care
nu am ºtiut cum sã-l clasific. Acesta descria durerea ºi suferinþa unei
femei chinuite de soþul ei. L-am arãtat unor colegi ºi ei mi-au spus:
„Tocmai ai citit despre un caz de violenþã domesticã.“
La puþin timp dupã aceea, am întâlnit-o în faþa ºcolii pe mama
unuia dintre colegii de clasã ai fiului meu. O jumãtate a feþei îi era
învineþitã. Nu mi-a spus ce i se întâmplase. Într-o searã, câteva zile
mai târziu, m-a sunat. Povestea ei m-a ºocat. Când soþul ei ºi-a pus
costumul ºi i-a cãzut un nasture pe care ea nu l-a cusut la loc, a luat
un pantof ºi a lovit-o cu el peste faþã. Timp de douã sãptãmâni, nu a
putut sã iasã din casã. Suferea foarte tare ºi era rãnitã — fizic ºi
emoþional —, o jumãtate a feþei îi era albastrã spre neagrã. Am între-
bat-o: „De ce nu-l pãrãseºti?“ Era o întrebare tipicã, la care ea mi-a
rãspuns: „Unde sã mã duc?“ I-am spus: „Divorþeazã. Ia-þi un alt
apartament.“ ªi mi-a rãspuns: „Depind în totalitate de el.“ Din
aceastã convorbire am început sã înþeleg totul: cum agresorul îºi
consolida controlul, slãbind încrederea victimelor ºi afectându-le
demnitatea. De asemenea, femeia mi-a mai mãrturisit cum soþul ei
venea acasã, se ducea la bucãtãrie, atingea podeaua cu degetul ºi,
dacã gãsea o urmã de praf, întreba zeflemitor: „Ce-ai fãcut toatã
ziua?“ Podelele din bucãtãriile ruseºti au totdeauna un pic de praf,
mai ales dacã ai copii care aleargã peste tot — bucãtãria e de obicei
centrul familiei în apartamentele noastre mici.
DES PR E S UBIECT:
V IOLENÞA DOM ES TICÃ ªI V IOLENÞA ÎM POTR IV A FEM EILOR
În toate societãþile, la un nivel mai scãzut sau mai ridicat, femeile ºi fetele tinere sunt supuse abuzurilor fizice, sexuale ºi psihologice de cãtre bãr-
baþi, indiferent de clasa socialã din care ele provin, de formaþia lor culturalã ºi de venituri, negându-li-se astfel dreptul de a participa pe deplin în
societate. Violenþa împotriva femeilor are scopul de a le forþa pe acestea sã se situeze într-o poziþie subordonatã faþã de bãrbaþi. Unele femei,
precum acelea care aparþin grupurilor minoritare, femeile indigene, cele refugiate, imigrantele, cele care trãiesc în sãrãcie, în aziluri sau în închi-
sori, cele cu dizabilitãþi, femeile în vârstã, cele strãmutate ºi cele din zonele de conflict armat sunt în special mai vulnerabile la violenþã. Una din
trei femei este bãtutã, lovitã, brutalizatã, violatã sau agresatã sexual în timpul vieþii sale. În unele þãri, 70% dintre femei sunt abuzate sexual.
Violenþa împotriva femeilor ºi a fetelor desfãºuratã în propriile case este toleratã în multe contexte. Incidentele de abuz între soþi, inclusiv vio-
lul marital, împreunã cu abuzul sexual ºi cel psihic al fetiþelor ºi al femeilor de cãtre membri ai familiei sunt rareori raportate poliþiei, din cauza
fricii de repercusiuni, de stigmatizare, a neîncrederii în poliþie sau în justiþie, a fricii de a-l pune în pericol pe membrul vinovat din familie, cât ºi
din necunoaºterea drepturilor legale. În plus, reticenþa victimelor în a dezvãlui ceea ce se întâmplã poate fi cauzatã ºi de o anumitã ezitare a
poliþiei ºi a curþilor judecãtoreºti de a da curs plângerilor fãcute, din cauza lipsei unei legislaþii adecvate sau a strategiilor de aplicare a legilor
existente. Aceastã stare de fapt reflectã lipsa unui mediu de sprijin cãruia femeile ºi fetele sã i se adreseze fãrã jenã sau teamã de rãzbunare ºi
de noi acte de violenþã împotriva lor.
Sursa: Naþiunile Unite

femeilor ºi a egalitãþii dintre femei ºi bãrbaþi în Uniunea Europeanã ºi este

SURSE DE INFORMAÞII: activã în diferite domenii, precum poziþia economicã ºi socialã a femeilor,
femeile în luarea deciziilor, violenþa împotriva femeilor etc.
MARINA PISKLAKOVA
Center Anna
Anna Ui, Dimitriya Ulyanova
ASSOCIAZIONE DELLE DONNE DE EUROPA MERIDIONALE
Dom 3, library 95, Moscow, Russia
www.afem-europa.org Federaþia organizaþiilor de femei din Spania,
Portugalia, Franþa, Grecia ºi Italia.
Telefon: 7-0951351163
Fax: 7-0953359648
E-mail: marinapparker@gmail.com
STOP VIOLENÞEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR
http://www.stopvaw.org/Romania2.html Apãrãtorii drepturilor feme-
ilor au dezvoltat acest site ca pe un instrument pentru susþinerea drepturilor
AMNESTY CAMPAIGN TO STOP VIOLENCE AGAINST WOMEN
femeilor din þãrile Europei Centrale ºi de Est ºi din fosta Uniune Sovieticã.
http://amnesty.org/en/campaigns/stop-violence-against-women
Site în limba englezã.
Site în limbile englezã, francezã, spaniolã ºi arabã.

WOMEN AGAINST VIOLENCE EUROPE WOMANKIND WORLDWIDE

www.wave-network.org WAVE colecteazã ºi distribuie informaþii des- http://www.womankind.org.uk/ Womankind Worldwide este o orga-
nizaþie britanicã de caritate care le oferã femeilor posibilitatea de a-ºi
pre munca organizaþiilor ce activeazã în domeniul violenþei împotriva
cunoaºte drepturile legale ºi de a le folosi în beneficiul vieþii lor cotidiene.
femeilor ºi a copiilor ºi despre dispoziþiile legale aplicabile, programe de pre-
Site în limba englezã.
venire, campanii ºi activitãþi internaþionale în domeniu; editeazã publicaþii pe
aceastã temã ºi totodatã organizeazã ºi coordoneazã evenimente precum
Conferinþa WAVE.
FUNDAÞIA SENSIBLU
www.fundatiasensiblu.ro; fundatiassb@adpharma.ro
Strada Aleea Negru Vodã nr. 4, Bl. C3A, Sc. 3, Et. 3, Ap. 43, Sector 3,
UN WOMENWATCH
Bucureºti, România
www.un.org/womenwatch Site-ul central al ONU pentru probleme
Fundaþia Sensiblu se implicã în susþinerea femeilor ºi copiilor care sunt vic-
legate de drepturile femeilor.
time ale violenþei domestice.
UN DECLARATION ON THE ELIMINATION OF VIOLENCE AGAINST WOMEN
www1.umn.edu/humanrts/instree/e4devw.htm

DEUTSCHER FRAUENRAT
www.frauenrat.de Este un consiliu naþional care include peste 50 de
asociaþii ºi organizaþii de femei din toatã Germania.

EUROPEAN WOMEN’S LOBBY

www.womenlobby.org Este cea mai mare organizaþie a asociaþiilor de
femei din Uniunea Europeanã. EWL urmãreºte promovarea drepturilor

69
 Privitã din afarã, o astfel de scenã pare ridicolã, dar am aflat la
scurt timp cã era ceva obiºnuit. Pentru aceastã femeie, conversaþia
cu mine reprezenta o oportunitate de a se confesa cuiva care nu o
judeca ºi care nu o întreba: „Cu ce-ai greºit?“ Nu mi-am dat seama
cã, de fapt, începusem sã o consiliez. Dar am înþeles din povestea ei
cã violenþa fizicã provine din cea psihologicã.
Aºa cã am început sã mã gândesc cã trebuia s-o ajut, sã o reco-
mand cuiva. ªi mi-am dat seama cã nu exista un asemenea loc. Nu vã
pot explica sentimentele mele. M-am simþit neajutoratã ºi lipsitã de
speranþã. În Rusia avem o vorbã: „Dacã te bate, asta înseamnã cã te
iubeºte.“ Acum înþeleg substratul acestei zicale. M-am întrebat: „Ce
poþi face în privinþa unei atitudini împãmântenite?“ Dar am ºtiut ce
aveam de fãcut. Am creat o linie de urgenþã.
Au fost ºi câteva momente neplãcute de-a lungul timpului. Am
ridicat odatã telefonul ºi o voce de bãrbat m-a ameninþat: „Dacã nu
încetezi, ai grijã de fiul tãu.“ Acest lucru chiar m-a speriat. ªi mi-am
mutat fiul la pãrinþi, pentru câteva luni. Acest lucru e foarte greu de
suportat pentru o mamã.
O prietenã a început sã lucreze cu mine din ianuarie 1994, ºi
pânã în varã pregãtisem deja un grup de femei care lucrau în calitate
de consultanþi prin telefon. În 1995, am început sã mã deplasez ºi în
alte oraºe din Rusia ºi sã mã ocup de ºedinþe de pregãtire pentru alte
grupuri de femei, care începuserã sã aparã ºi care doreau sã înfiin-
þeze o linie telefonicã sau un centru de crizã. Apoi am început sã dez-
voltãm programe prin care sã oferim consultanþã psihologicã ºi legalã
pentru victimele violenþei domestice.
Erou loca l:
CRISTINA HORIA
Cristina Horia este Director Executiv ºi membru al Consiliului
Director al Fundaþiei Sensiblu din august 2002. A absolvit Facultatea
de Sociologie ºi Asistenþã Socialã din cadrul Universitãþii Bucureºti ºi,
de la începutul activitãþii profesionale, s-a implicat activ în sprijinirea
persoanelor aflate în dificultate, în mod special femei ºi copii victime
ale violenþei domestice.
Principalele responsabilitãþi în cadrul Fundaþiei Sensiblu presupun
promovarea imaginii fundaþiei ºi a programelor sociale derulate,
reprezentarea fundaþiei în relaþiile cu autoritãþile, cu alte companii ºi
organizaþii, coordonarea programului 'CASA BLU' pentru femeile ºi
copiii victime ale violenþei domestice, menþinerea relaþiei cu
partenerii din program, coordonarea programului de donaþii ºi spon-
sorizãri al fundaþiei ºi identificarea noilor oportunitãþi de finanþare.
70
În 1997, am lansat un program de pregãtire a avocaþilor care se
ocupau de cazurile de violenþã domesticã. Dupã legea actualã din
Rusia, violenþa este consideratã o metodã de apãrare, fapt care
poate fi negociat la tribunal ºi, ca urmare, se poate obþine o pedeap-
sã mai micã. Aceasta este poate cea mai crudã formã de abuz psiho-
logic, pentru cã are loc în faþa victimei, la tribunal. Victima este
fãcutã sã parã vinovatã ºi este învinuitã de cãtre abuzator în mod
deschis. Cu regret trebuie sã spun cã încã mai existã mulþi judecãtori
care acceptã faptul cã victima a fost, într-un fel, responsabilã de agre-
siune, evitându-se astfel tragerea la rãspundere a vinovatului pentru
acþiunile sale. Prin urmare, victima suferã o nouã traumã.
La începutul noului mileniu, aveam peste patruzeci de centre
de crizã pentru femei în întreaga Rusie ºi am înfiinþat recent Asociaþia
Rusã a Centrelor de Crizã pentru Femei, care e înregistratã oficial ºi
recunoscutã ca atare. Sunt onoratã de faptul cã am fost aleasã primul
ei preºedinte.
Nu sunt o persoanã extraordinarã. Orice femeie în locul meu
ar fi fãcut acelaºi lucru.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
„M-am implicat în lupta împotriva violenþei domes-
tice pentru cã am simþit cã pot sã mã implic total
ºi sã fac o diferenþã. Cred cã nu poate fi ceva mai
umilitor ºi mai dureros decât desconsiderarea,
lipsa de respect, lipsa de încredere, dorinþa de
strivire a demnitãþii ºi stimei de sine, nimicirea ca
femeie, soþie ºi mamã, desfiinþarea fizicã ºi
emoþionalã. ªi toate acestea se întâmplã acolo
unde ar trebui sã ne fie bine, sã gãsim alinare ºi
confort, echilibru ºi înþelegere.
Îmi doresc sã pot arãta în continuare femeilor ºi
fetelor cã pot aºtepta altceva de la viaþã, cã pot sã
trãiascã altfel ºi cã sunt suficient de puternice
pentru a se construi pe sine, a fi cine vor ele ºi a
avea încredere în ceea ce sunt ºi ce vor.
Experienþa de pânã acum mi-a arãtat cã oamenii se
pot schimba, ºi în bine, ºi în rãu, ºi au posibilitatea
de a alege. ªi în acest caz, sã avem înþelepciunea
de a alege sã ne fie bine.“
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
DISCUÞII SURSE BIBLIOGRAFICE
Urmãriþi fimul Te doy mis ojos (titlul în englezã: Take My Eyes).
Organizaþii
Film distins cu premii, aceastã peliculã a lui Icíar Bollaín ne aduce în
The Council of Europe’s Campaign to Stop Domestic Violence
atenþie povestea lui Pilar, o femeie care luptã sã-ºi reconstruiascã
Against Women
viaþa alãturi de soþul ei, Antonio, dupã ce acesta a distrus-o prin vio-
http://www.coe.int/t/congress/stopviolence/default_EN.asp
lenþã ºi abuz. Dupã vizionare, comentaþi maniera în care exploreazã
acest film problemele obiºnuite ale violenþei domestice existente în
European Commission: Employment, Social Affairs and Equal
Europa. Pãstraþi întrebãrile de mai jos ca ghid pentru o viitoare dis-
Opportunities: Gender Equality
cuþie deschisã în clasã.
http://ec.europa.eu/employment_social/gender_equality/index_
en.html
ÎNÞELEGEREA CAUZELOR
1. Ce înseamnã sã fii „soþ ºi soþie“? Discutaþi despre importanþa indi- Literaturã
vidualã a unor noþiuni precum: rãbdare, încredere, dragoste ºi
„Violenza domestica contro le donne e le bambine“ („Violenþa
respect; discutaþi apoi despre rolul altor concepte: control,
domesticã împotriva femeilor ºi a fetelor“), articol aparþinând
responsabilitate, aºteptãri ºi dependenþã (de o familie sau
Innocenti Research Centre
gospodãrie).
http://www.unicef-irc.org/publications/pdf/digest6i.pdf
2. Care sunt percepþiile tradiþionale, în Europa, asupra violenþei
domestice? ªi cum contribuie ideea cã femeia este subordonatã la
Rompere il Silenzio: Campagna europea contro la violenza domes-
dependenþa financiarã ºi emoþionalã a acesteia de bãrbat?
tica (Rupe tãcerea: Campanie europeanã împotriva violenþei
Discutaþi despre accepþiunea culturalã a violenþei domestice, atât
domestice)
la nivel naþional cât ºi internaþional.
http://ec.europa.eu/employment_social/equ_opp/violence/bre
3. Violenþa domesticã ar trebui consideratã o problemã publicã sau
aksilence_it.pdf
una privatã? Care mai este rolul poliþiei, al instanþei ºi al legiuitoru-
lui, în conjunctura în care fiecare dintre aceºtia închide ochii în faþa
abuzului domestic?
4. Identificaþi diferitele motive pentru care, de obicei, este foarte
greu pentru victimele violenþei domestice sã-ºi pãrãseascã
partenerii, incluzând în discuþie teama, ataºamentul, dependenþa ºi
stigmatul social.
5. Clasificaþi tipurile de violenþã domesticã ºi cãutaþi câteva soluþii
distincte pentru a le rezolva?
6. Molestarea sexualã ºi violenþa domesticã nu se limiteazã la abuz
fizic. Umilirea, izolarea de familie ºi prieteni, dar ºi vizionarea
forþatã a unor materiale video cu conþinut sexual explicit sunt —
toate — forme de control, care adesea însoþesc abuzul domestic
sau violenþa sexualã. Comentaþi ºi alte forme de abuz.

ACÞIUNI ULTERIOARE — IMPLICAÞI-VÃ ªI MAI

MULT
1. Cãutaþi mai multe informaþii. Studiaþi statisticile despre violenþa
domesticã, din SUA ºi din UE. Acordaþi atenþie procentelor de popu-
laþie, în funcþie de regiune, de statutul socio-economic ºi de sex.

2. Prestaþi muncã de voluntariat. Pentru a trece la acþiune, cãutaþi

instituþiile locale implicate în cauzã, precum: adãposturi pentru
femei, grupãri medicale de întrajutorare a victimelor, grupuri de
susþinere ºi linii telefonice pentru apeluri de urgenþã (hotline).

71
 Gábor Gombos
Ungaria
„Un om destul de tânãr, suferind de retardare
mintalã severã, se afla într-o cuºcã. Am întrebat
personalul cât timp petrecea în cuºcã. Rãspunsul a
fost: toatã ziua, cu excepþia unei jumãtãþi de orã
în care un membru al personalului lucreazã cu el.
ªi i-am întrebat: de ce þineþi aceastã persoanã
într-o cuºcã?“
În întreaga lume, oamenii suferind de retardare mintalã, bãtrânii cu
demenþã ºi oamenii de toate vârstele care suferã de boli psihice,
depresie, schizofrenie sunt de obicei abandonaþi unei vieþi de dis-
criminare. Sunt închiºi în aziluri de nebuni, unde condiþiile de
degradare înseamnã inactivitate, spaþii murdare ºi folosirea piedicilor
fizice, cum ar fi închiderea în cuºti. Li se neagã dreptul la intimitate,
asistenþã medicalã, mâncare, haine, pãturi ºi cãldurã; reabilitarea ºi
reintegrarea lor în societate reprezintã rar scopul tratamentului,
medicamentele sunt folosite abuziv ºi nu existã aproape deloc o
înþelegere de comun acord cu pacientul în privinþa experimentãrii
diverselor tratamente. Lipsa cronicã de resurse include lipsa perso-
nalului calificat ºi prea puþine modalitãþi de protest împotriva
abuzurilor comise împotriva celui mai vulnerabil segment al
societãþii. GÁBOR GOMBOS cunoaºte prea bine aceste condiþii. Între
1977 ºi 1990 a fost închis de patru ori în saloanele pentru bolnavi psi-
hic din spitalele Ungariei. A ieºit de acolo hotãrât sã revizuiascã asis-
tenþa psihiatricã, mai întâi din þara sa ºi apoi din întreaga Europã. În
acest scop, Gombos a înfiinþat prima ONG cu activitate în domeniul
problemelor de sãnãtate mintalã (EGISZ, Asociaþia Familialã
Naþionalã pentru Bolnavii Mintal) în 1993, iar în anul urmãtor a fost
cofondatorul Vocii Sufletului, prima ONG din Ungaria destinatã
foºtilor pacienþi ºi supravieþuitorilor instituþiilor de sãnãtate mintalã,
în cadrul cãreia e ºeful comitetului de conducere. Gombos este
membru al comitetului director al Miºcãrii Psihiatrice a Foºtilor ºi
Actualilor Pacienþi ºi a Supravieþuitorilor din Europa, ca ºi al Reþelei
Europene de Constrângere ºi Colaborare în Psihiatrie ºi se aflã de
asemenea în comitetul editorial al revistei Cu Voce Tare. Este
cofondator al Forumului Ungar de Interes pentru Sãnãtatea Mintalã.
Activitatea neobositã a lui Gábor Gombos pentru oamenii cu afec-
þiuni mintale a ajutat la sistarea practicilor vãtãmãtoare ºi deprecia-
tive ale acelei perioade ºi a adus în sfârºit la luminã potenþialul celor
cu deficienþe mintale.
72
Gábor Gombos, © 2000 Eddie Adams
În Ungaria, existã cincizeci ºi trei de case sociale pentru bolnavii
mintal, similare cu vechiul sistem american al spitalelor de stat pentru
astfel de bolnavi (opuse spitalelor psihiatrice ºi saloanelor de acest fel
pentru cei grav bolnavi, unde aceºtia petrec cel mult douã sau trei
luni). Majoritatea acestor cincizeci ºi trei de instituþii au fost fondate în
1953 de cãtre partidul comunist, care a susþinut cã boala mintalã era o
caracteristicã a capitalismului, dispãrând în comunism. Dupã câþiva ani,
au descoperit cã încã existau oameni cu deficienþe mintale în societate.
Cum sã rezolvi aceastã problemã? Au fondat aceste instituþii la distanþã
mare de oraºele importante, pentru a-i face mai puþin vizibili pe cei cu
afecþiuni psihice. Iar dacã nu-i vezi, atunci ei nu existã.
Depresia este o problemã naþionalã, ca de altfel peste tot în
lumea civilizatã. Rata suicidului în Ungaria este una dintre cele mai
ridicate din lume.
Bolile psihice clasice (depresia severã, depresia maniacalã,
schizofrenia) sunt prevalente oriunde. Noi avem 100 000 de oameni
bolnavi de schizofrenie ºi alþi 100 000 cu probleme severe de depre-
sie ºi maniaco-depresivi. Sunt câteva mii de paturi în spitalele psihi-
atrice ºi în casele pentru bolnavii psihic. Chiar ºi cele mai noi
facilitãþi, construite dupã 1994, reflectã atitudinea discriminatorie ºi
prejudecãþile societãþii, stigmatizarea celor cu disfuncþii mintale.
Clãdirile sunt moderne, dar atitudinile sunt vechi, casele fiind con-
struite fãrã camere pentru terapie, fãrã sãli de mese comune ºi cu
cuºti pentru cei foarte grav bolnavi.
Ceea ce lipseºte este o reþea uºor de contactat ºi flexibilã a
diverselor servicii sociale pentru bolnavii cu disfuncþii mintale:
locuinþã, alimentaþie, cumpãrãturi ºi alte nevoi. De asemenea, nu
existã servicii pentru pacienþi în afara instituþiilor. Fie mãcar pentru o
jumãtate de orã pe zi, aceºti oameni pot fi nu numai membri egali ai
societãþii, dar pot învãþa sã-ºi câºtige existenþa. Dar pentru cã aceste
servicii lipsesc cu desãvârºire, singura posibilitate a familiilor ºi auto-
DES PR E S UBIECT:
DR EPTUR ILE CELOR CU INFIR M ITÃÞI M INTA LE
Preocuparea crescândã în toatã lumea faþã de diagnosticele greºite, tratamentul ºi instituþionalizarea celor bolnavi mintal s-a transformat într-o
miºcare socialã internaþionalã majorã. Supravieþuitorii maltratãrilor psihiatrice au devenit activi în scopul de a reforma, povestind despre
efectele dureroase ale acestor practici.
Psihiatria se bazeazã de obicei pe un diagnostic categoric de boalã, stabilit mai mult pe simptomele psihice standard decât pe examinarea indivi-
dualã a pacientului. Cercetãrile au demonstrat faptul cã un numãr alarmant de pacienþi sunt diagnosticaþi greºit ºi, în consecinþã, maltrataþi.
Tratamentul pacienþilor bolnavi mintal a început sã se bazeze din ce în ce mai mult pe medicamentele fabricate de companiile farmaceutice
puternice ºi profitabile, crescând astfel ºi preocuparea lor faþã de legãturile financiare dintre profesiile psihiatrice ºi cei care le reglementeazã.
Cel mai grav este faptul cã tratamentul pacienþilor din instituþiile psihiatrice include de cele mai multe ori metode inumane, precum terapia
cu electroºocuri ºi lobotomia. În multe cazuri, pacienþii sunt þinuþi acolo împotriva voinþei lor, în cuºti sau legaþi, deºi mulþi dintre aceºtia nu
reprezintã un pericol pentru societate.
Surse: UN Enable ºi WNUSP

SURSE DE INFORMAÞII:
GÁBOR GOMBOS
Budapest Besci ut 88
3rd Floor 115
81034
Telefon: 36-1-4132730 Fax: 36-1-4132739
www.gombosg.sw.hu, gombosg@yahoo.com
WORLD NETWORK OF USERS AND SURVIVORS OF PSYCHIATRY
www.WNUSP.org
Este o reþea internaþionalã a celor maltrataþi psihic. Website-ul sãu include
un program al conferinþelor pe aceastã temã, dar ºi lucrãri ºi studii acade-
mice pertinente.
EUROPEAN NETWORK OF (EX-)USERS AND SURVIVORS OF PSYCHIATRY
www.ENUSP.org
Este o reþea europeanã a celor maltrataþi psihic. Pe site-ul sãu este listat pro-
gramul evenimentelor ºi un newsletter periodic. Existã, de asemenea, ºi
informaþii despre cum sã te alãturi acestei cauze ºi sã devii membru.
MINDFREEDOM INTERNATIONAL
www.MindFreedom.org
Instituþia luptã împotriva medicaþiei forþate, a restricþiilor psihice, a terapiei
involuntare cu electroºocuri ºi a altor violãri ale drepturilor omului legate de
sãnãtatea mintalã. Este o coaliþie internaþionalã a peste 100 de grupãri impli-
cate în teritoriu ºi a mii de membri individuali din 14 þãri. Majoritatea mem-
brilor s-au identificat ca fiind supravieþuitori ai violãrii drepturilor omului
prin intermediul profesiilor ce þin de sãnãtatea mintalã. Oricine susþine drep-
turile omului se poate înscrie ca membru în aceastã organizaþie, inclusiv pro-
fesioniºti în domeniul sãnãtãþii mintale, avocaþi, activiºti ºi rude ale vic-
timelor.
UN ENABLE (COMITETUL AD-HOC AL ONU PENTRU CONVENÞIA INTERNAÞIO-
NALÃ COMPREHENSIVÃ ºI INTEGRALÃ, AXATÃ PE TEMA PROTEJÃRII ºI PROMOVÃRII
DREPTURILOR ºI DEMNITÃÞII PERSOANELOR CU DIZABILITÃÞI)
www.un.org/esa/socdev/enable/rights/wgcontrib-wnusp.htm
Aceasta este o contribuþie a World Network of Users and Survivors of
Psychiatry; comitetul UN Enable a fost instituit pentru drepturile per-
soanelor cu dizabilitãþi, iniþiativa fiind intitulatã „Dreptul la Autonomie ºi
Autodeterminare“.
INTERNATIONAL DISABILITY ALLIANCE (IDA)
www.inclusion-international.org
IDA reprezintã peste 600 de milioane de persoane cu handicap din întreaga
lume. Alianþa este compusã din urmãtoarele opt organizaþii internaþionale:
Inclusion International, International Federation of Hard of Hearing People,
World Blind Union, Disabled Peoples’ International, Rehabilitation
International, World Federation of the Deaf, World Federation of the
Deafblind ºi World Network of Users and Survivors of Psychiatry.
Zbor deasupra unui cuib de cuci
Ken Kesey, Editura Polirom, Iaºi, 2005
Acþiunea acestui roman se desfãºoarã într-un azil de bolnavi mintal din
Oregon, lucrarea fiind un studiu al procesului instituþional ºi al minþii umane.
Este produsul nemijlocit al muncii de voluntariat prestate de Kesey într-un
spital de boli mintale. Pe de altã parte, în timpul petrecut acolo, Kesey a
experimentat terapia electroconvulsivã ºi a ingerat substanþe psihoactive.
Ceea ce a rezultat a fost un portret plin de viaþã ºi de o acurateþe dureroasã
a ceea ce a trãit el însuºi. Ulterior, pe baza cãrþii a fost lansat ºi un film
(extrem de apreciat), în care a jucat Jack Nicholson.

73
 ritãþilor locale este de a condamna oamenii trimiþându-i în case de aju-
tor social pentru bolnavi psihic. Acest lucru este tragic. Lipsa
resurselor nu este motivul principal al eºecului guvernului de a face
ceva (fapt trâmbiþat mereu), pentru cã o sumã nerezonabil de mare
este cheltuitã pentru servicii ineficiente ºi care violeazã drepturile
umane fundamentale. Într-o instituþie, de exemplu, am gãsit un om
destul de tânãr, suferind de retardare mintalã severã, care se afla într-o
cuºcã. Am întrebat personalul cât timp petrecea în cuºcã. Rãspunsul a
fost: toatã ziua, cu excepþia unei jumãtãþi de orã în care un membru al
personalului lucreazã cu el. ªi i-am întrebat: de ce þineþi aceastã per-
soanã într-o cuºcã? Iar rãspunsul a fost: pentru propria lui protecþie.
Durata de aºteptare pentru a fi admis într-o astfel de casã este
de aproape trei ani ºi, deºi condiþiile sunt detestabile, pentru cã aceste
case nu sunt instituþii de reabilitare, e totuºi surprinzãtor cã oamenii
aºteaptã sã fie primiþi în ele. Asta nu înseamnã cã aceºti oameni vor sã
ajungã acolo; ci cã nu existã alternativã sau sunt forþaþi s-o facã.
Sistemul de asistenþã din Ungaria este el însuºi o încãlcare a drep-
turilor omului. Dacã un om primeºte un diagnostic psihiatric sau de
retardare mintalã ºi dacã se considerã cã acea persoanã e incompe-
tentã, atunci ceilalþi pot iniþia procedura de a transfera pentru bolnav
un însoþitor, iar niºte oficiali iau aceastã decizie de însoþire temporarã,
care dureazã câteodatã doi sau trei ani. Înseamnã cã, în acea peri-
oadã, toate drepturile tale civile sunt controlate de un însoþitor, inclu-
siv proprietatea, casa ºi banii. Abuzurile sunt la ordinea zilei.
Erou local
MUGUR CIUMÃGEANU
Este un hibrid psi – în acelaºi timp absolvent de studii medicale
(în 1996), dar ºi de psihologie (în 2002), precum ºi psihotera-
peut specialist ºi formator în psihoterapie cognitiv-comporta-
mentalã. În 2002, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie
„Victor Babeº“ din Timiºoara i-a acordat titlul de doctor în
medicinã, pentru o lucrare în domeniul psihiatric. Din 1992,
Mugur Ciumãgeanu a activat în numeroase proiecte neguver-
namentale din domenii variate, cum ar fi educaþia pentru
sãnãtate, dezvoltarea ruralã, facilitarea comunitarã, combate-
rea violenþei domestice ºi dezvoltarea de servicii pentru gru-
purile defavorizate. Din 2002, dupã mutarea la Bucureºti,
implicarea sa neguvernamentalã s-a centrat pe participarea la
programe antidiscriminare (în favoarea minoritãþii rrome, a
comunitãþii LGBT, a persoanelor cu probleme de sãnãtate
mintalã), precum ºi pe derularea unor programe care vizeazã
dezvoltarea de servicii psihosociale. Mugur Ciumãgeanu a
lucrat ca rezident psihiatric ºi apoi ca psiholog clinician, în spi-
tale psihiatrice din Franþa ºi România. În 2006, a preluat con-
ducerea Centrului Naþional de Sãnãtate Mintalã, înfiinþat cu
scopul de a coordona reforma serviciilor publice de sãnãtate
mintalã din România. În 2008 Mugur Ciumãgeanu a pãrãsit
74
Din punct de vedere medical, poþi fi tratat sau spitalizat
împotriva voinþei tale numai dacã ai acceptat iniþial în mod voluntar.
Însoþitorii încalcã aceastã prevedere, pretinzând cã pacientul e
incompetent, ºi îl condamnã la tratament „voluntar“ pe viaþã. În noile
case sociale pentru cei bolnavi psihic, mai mult de 90% dintre rezi-
denþi au un însoþitor, ceea ce e o ruºine.
Una dintre problemele pe care încercãm sã le rezolvãm este
terapia ocupaþionalã prin diverse meserii. Se face puþin în aceastã
direcþie, iar ceea ce existã deja nu are un caracter foarte terapeutic.
Pacienþii muncesc în prezent pentru instituþie, spalã bãile, podelele,
ºi asta gratis. Ar trebui sã fie plãtiþi cu un salariu minim pentru aceas-
tã muncã de întreþinere, în loc sã fie exploataþi de instituþie. Faptul
cã pot practica aceste meserii înseamnã cã pot supravieþui foarte
bine în societate cu un sprijin minim.
Am vizitat o asemenea instituþie timp de trei ore, însoþit de psi-
hiatru, director, asistenta-ºefã ºi de alþii, ºi niciun pacient nu pãrea sã-l
recunoascã pe vreunul dintre ei sau sã iniþieze o conversaþie cu
membrii personalului, ca ºi cum n-ar fi existat nicio relaþie între ei.
Cu toate astea, respectiva instituþie e foarte mândrã de faptul cã are
un psihiatru, pentru cã majoritatea instituþiilor de acest fel nu au aºa
ceva. Psihiatrul a susþinut cã el trebuia sã-i consulte doar pe pacienþii
cu deficienþe grave, care constituie doar 5% dintre cei internaþi, ºi ca
urmare se aflã acolo doar trei dupã-amiezi pe sãptãmânã.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)
Copyright © Annaleda Mazzucato, RFK Europe
sistemul public ºi actualmente lucreazã ca psihoterapeut auto-
nom, ca formator specializat în psihoterapie ºi ca expert în
proiectele unor organizaþii pentru drepturile omului, cum sunt
Agenþia de Monitorizare a Presei (ActiveWatch) ºi Salvaþi Copiii.
Pe parcursul ultimilor ani, a contribuit la îmbunãtãþirea supor-
tului legislativ în favoarea persoanelor cu probleme de sãnã-
tate mintalã, dar ºi la formarea profesioniºtilor din sistemul
public psihiatric ºi a viitorilor psihoterapeuþi cognitiv-com-
portamentali.
IMPLICAÞI-VÃ!
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI
DISCUÞII
1. Societatea le pune etichete oamenilor, în funcþie de caracteristici,
roluri ºi stil de viaþã. Prin intermediul acestor etichete, noi consti-
tuim o identitate unicã. Ce cuvinte aþi folosi, pentru a vã defini
identitatea? Creeaþi o hartã a identitãþii proprii, incluzând în ea
componente precum: religia, rasa, vârsta, regiunea geograficã etc.
Scrieþi-vã numele în mijloc ºi trasaþi conexiuni cãtre cuvintele care
vã definesc identitatea. Aceastã activitate va releva modul în care
cei din jur vã percep identitatea. Discutaþi despre maniera injustã
în care sunt caracterizaþi cei cu boli psihice. Apoi despre cum
influenþeazã etichetele societãþii modul în care ne percepem noi
înºine.
2. Prejudecãþi apar pe multe niveluri ale identitãþii, cum ar fi rasa ºi
sexul. De-a lungul istoriei, autoritãþile au declarat anumite grupuri
de persoane drept „cetãþeni de mâna a doua“, refuzându-le drep-
turi fundamentale. Ce anume credeþi cã se înþelege prin expresia
„cetãþeni de mâna a doua“? Care sunt distorsiunile legate de cei
consideraþi „cetãþeni de mâna a doua“? ªi, în fine, de ce oamenii
care suferã de handicap mintal sunt trataþi, în unele cazuri, drept
„cetãþeni de mâna a doua“?
3. Întrebaþi-vã ce aþi putea sã-i rãspundeþi cuiva despre care ºtiþi cã
a fost afectat de boli psihice debilitante. În ce fel l-aþi trata diferit
de o persoanã care nu a suferit de o asemenea boalã? Cercetaþi
felul în care stigmatizãm în mod nedrept persoane cu boli mintale?
4. Numiþi câteva trãsãturi predeterminate biologic (cum ar fi
înãlþimea, culoarea pãrului ºi pielea). Apoi, gândiþi-vã la câteva
trãsãturi personale pe care le dezvoltaþi pe mãsurã ce creºteþi
(precum spiritualitatea sau generozitatea). Ce anume face ca o
trãsãturã sã fie moºtenitã, spre deosebire de una pe care o culti-
vaþi voi înºivã? Cele mai multe boli psihice sunt cauzate de mici
dezechilibre biologice, neinfluenþate de comportament sau stil de
viaþã; cei mai mulþi pacienþi suferinzi de boli psihice nu au niciun
control asupra bolii lor. În final, ilustraþi felul în care boala mintalã
poate afecta pe oricine, indiferent de personalitate sau de trecut.
ACÞIUNI PE PLAN LOCAL
Planul European de Acþiune pentru Sãnãtate Mintalã al Organizaþiei
Mondiale a Sãnãtãþii
Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii a elaborat acþiuni ºi obiective adecvate
pentru sãnãtatea comunitãþii europene, având în vedere stigmatul arun-
cat asupra bolilor psihice. Conceptualizarea, dezvoltarea ºi aplicarea
mãsurilor în domeniul sãnãtãþii mintale nu trebuie compromise de
stigmatizarea larg rãspânditã a celor cu probleme de sãnãtate mintalã,
care conduce la discriminare. În multe cazuri, persoanele cu probleme
de sãnãtate mintalã suportã lipsa egalitãþii de ºanse, cauzatã de aceste
discriminãri. Drepturile omului ºi respectul pentru oamenii cu pro-
bleme de sãnãtate mintalã trebuie sã primeze. În consecinþã, delegarea
responsabilitãþilor este un pas crucial în vederea atingerii acestor obiec-
tive, prin care se îmbunãtãþeºte integrarea ºi includerea socialã.
Acþiuni prevãzute pentru comunitãþile locale, de combatere a stig-
matului ºi discriminãrii:
• Iniþiaþi activitãþi de contracarare a stigmatizãrii ºi discriminãrii, su-
bliniind omniprezenþa problemelor de sãnãtate mintalã, ºansele
ridicate de vindecare în general ºi tratamentul, precum ºi faptul cã
acestea sunt rareori asociate cu violenþa.
• Introduceþi noi reglementãri legislative sau examinaþi legislaþia
existentã în privinþa persoanelor cu handicap, pentru a vã asigura
cã acestea acoperã domeniul sãnãtãþii mintale într-o manierã pro-
porþionalã ºi echitabilã.
• Dezvoltaþi ºi aplicaþi la nivel naþional, sectorial ºi antreprenorial
politicile de eliminare a stigmatizãrii ºi discriminãrii din cadrul
practicilor exercitate faþã de angajaþii cu probleme de sãnãtate
mintalã.
• Stimulaþi implicarea comunitãþii locale în programele de sãnãtate
mintalã, sprijinind iniþiativele organizaþiilor neguvernamentale.
• Elaboraþi un program coerent de politici ºi norme referitoare la
stigmatizare ºi discriminare, care sã încorporeze standardele drep-
turilor omului existente la nivel internaþional ºi regional.
• Stabiliþi un dialog constructiv cu mass-media ºi furnizaþi-i sistema-
tic informaþii.
• Stabiliþi standarde pentru reprezentarea celor afectaþi ºi pentru
facilitarea carierelor lor, în cadrul unor comisii ºi grupuri respon-
sabile de planificarea, furnizarea, revizuirea ºi controlul acti-
vitãþilor vizând sãnãtatea mintalã.
• Stimulaþi crearea ºi dezvoltarea localã ºi naþionalã a organizaþiilor
neguvernamentale ºi de prestare a unor servicii pentru cei afectaþi,
care sã reprezinte persoanele cu probleme de sãnãtate mintalã,
carierele acestora ºi comunitãþile în care trãiesc.
• Încurajaþi integrarea copiilor ºi a tinerilor cu probleme de sãnãtate
mintalã ºi cu dizabilitãþi în sistemul de învãþãmânt obligatoriu ºi în
cel de formare profesionalã.
• Creeaþi programe de formare profesionalã pentru persoanele care
suferã de probleme de sãnãtate mintalã ºi sprijiniþi adaptarea
locurilor de muncã ºi a practicilor de lucru la nevoile lor speciale,
în scopul de a le asigura accesul în competitiþia forþei de muncã.
Sursa: Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii
75
 Abubacar Sultan
Mozambic
„Familia bãiatului a fost împuºcatã ºi tãiatã în
bucãþi de faþã cu el. Mi-a împãrtãºit cele mai
cumplite momente din copilãria lui.“
ABUBACAR SULTAN a traversat Mozambicul în maºinã, în mijlocul
atrocitãþilor gherilei, prin locuri depãrtate ºi drumuri nebãtute, pen-
tru a salva copiii-soldaþi cu vârste cuprinse între 6 ºi 13 ani, forþaþi sã
fie martori ºi chiar sã comitã atrocitãþi împotriva propriilor familii sau
a vecinilor. Rãzboiul din Mozambic (1985-1992) a dezrãdãcinat 250
000 de copii ºi a lãsat orfani 200 000, în timp ce alte zeci de mii au
fost recrutaþi cu forþa pentru luptã. Se întâmplã uneori în lume ca
forþele guvernului ºi lupta de gherilã sã fie îndreptate exclusiv
împotriva civililor neînarmaþi. În timpul acestor brutalitãþi, Sultan s-a
ocupat de instruirea a peste 500 de persoane prin terapii practicate
la nivelul comunitãþilor, proiectul sãu vizând peste 20 000 de copii
împreunã cu familiile lor. Astãzi continuã sã lucreze cu copiii, con-
centrându-se pe reeducarea socialã ºi pe drepturile copilului prin
intermediul iniþiativei sale cunoscute sub numele de Wona Sanaka.
76
Abubacar Sultan, © 2000 Eddie Adams
Când a izbucnit rãzboiul din Mozambic, eu îmi terminam pregãtirea
ca profesor la universitate. Vecini, rude, prieteni ai celor rãpiþi ºi
oameni care pãrãsiserã zonele afectate de luptã, aduceau cu ei
noutãþi despre rãzboi ºi suferinþã.
La sfârºitul anului 1987, UNICEF a estimat cã un numãr de
250 000 de copii au rãmas orfani sau au fost despãrþiþi de familiile lor.
O mare parte dintre ei au fost implicaþi în rãzboi în calitate de com-
batanþi activi, antrenaþi cu forþa ºi obligaþi sã lupte. Am fost ºocat de
fotografiile copiilor-soldaþi capturaþi de forþele guvernamentale sau
de cele ale copiilor uciºi în luptã. Simþeam cã nu mai puteam conti-
nua cursurile, în timp ce toate aceste evenimente se petreceau în
þara mea. Aºa cã am decis sã fac ceva.
Cam în acelaºi timp, un orfelinat local a acceptat sã interneze
treizeci ºi cinci de copii capturaþi în luptã. Un psihiatru ºi un asistent
social i-au intervievat. Rãspunsurile lor au fost înfiorãtoare: familii
întregi rãpite, duse în pãdure, forþate sã care greutãþi pânã la bazele
militare ºi supuse la diverse abuzuri. Copiii erau bãtuþi, violaþi ºi
obligaþi sã asiste la bãtãi ºi crime, trimiºi în luptã ºi forþaþi sã ucidã.
Acestea erau practicile obiºnuite. Mulþi dintre ei au fost abuzaþi fizic,
rãniþi, iar majoritatea, traumatizaþi.
Unul dintre bãieþii rãpiþi, de numai 7 ani, mi-a schimbat viaþa.
Când am ajuns la orfelinat, bãiatul se izolase complet de lume. Într-o
zi era calm, iar într-alta plângea. În final a început sã vorbeascã. Mi-a
spus cã locuia împreunã cu familia, atunci când un grup de rebeli l-a
trezit noaptea, l-a bãtut ºi l-a obligat sã dea foc barãcii în care
dormeau pãrinþii sãi.
Iar când familia a încercat sã scape, a fost împuºcatã ºi tãiatã în
bucãþi de faþã cu el. N-o sã uit niciodatã ce a simþit acest bãiat pen-
tru cã m-am pus în locul lui în timp ce îmi povestea cele mai grele
momente din viaþa lui. Pe mãsurã ce-l ascultam, toate imaginile
DES PR E S UBIECT
COPIII- S OLDA ÞI

Folosirea copiilor ca soldaþi este o practicã încadratã juridic în traficul cu fiinþe umane ºi manifestatã prin recrutarea copiilor din zonele de conflict
prin folosirea forþei sau a coerciþiei. Micile victime ale acestei practici atroce ajung de obicei sclavi (sclavie juvenilã) sau sunt abuzate (sclavie sexualã).
Copiii sunt recrutaþi pentru cã sunt consideraþi abili, ieftini, uºor de antrenat sã ucidã ºi capabili de ascultare necondiþionatã. Deºi majorita-
tea copiilor-soldaþi au vârste între 15 ºi 18 ani, sunt ºi unii care nu au nici mãcar 7 sau 8. Cea mai mare parte a lor sunt folosiþi în lupte ºi li
se dau sarcinile cele mai grele sau sunt obligaþi sã participe la acte de violenþã atroce, adesea sãvârºite chiar împotriva familiei sau a comu-
nitãþii lor. Altora li se dau sarcini care nu þin de lupta propriu-zisã, cum ar fi pregãtirea muniþiei, pregãtirea meselor, statul de gardã, spio-
narea, mesageria. Multe fete sunt obligate sã se mãrite sau sã satisfacã apetitul sexual al soldaþilor. ªi fetele, ºi bãieþii-soldaþi sunt adesea
violaþi ºi expuºi riscului de a contracta boli transmisibile sexual, iar fetele sunt expuse unor sarcini nedorite.
Copiii-soldaþi sunt folosiþi atât de cãtre forþele guvernamentale, cât ºi de cãtre organizaþiile paramilitare ºi de grupãrile rebele. UNICEF a estimat
cã peste 300 000 de copii sub 18 ani sunt angajaþi în mai mult de 30 de conflicte armate în diferite zone ale lumii. Copiii-soldaþi sunt adesea uciºi
sau rãniþi grav, în timp ce cei care supravieþuiesc trebuie sã trãiascã având traume cumplite, atât fizice, cât ºi psihice. Dezvoltarea lor este, în multe
cazuri, ireparabil compromisã, iar copiii-soldaþi care reuºesc sã supravieþuiascã ºi sã se întoarcã acasã sunt respinºi de propriile comunitãþi.
Fenomenul copiilor-soldaþi priveºte toate zonele planetei: Africa ºi Asia sunt locuri unde este cel mai des întâlnit, dar traficul de minori rea-
lizat în acest scop este practicat ºi în America, Europa de Est ºi Orientul Mijlociu.
Surse: Amnesty International ºi Departamentul de Stat al SUA

Protocolul facultativ al Convenþiei cu privire la Drepturile Copilului) la nivel

SURSE DE INFORMAÞII:
ABUBACAR SULTAN
Senior Advisor Child Protection
3 UN Plaza, UNICEF House, Room 752, NY 10017
WONA SANANA PROJECT-FUNDACAO PARA O DESENVOLVIMIENTO DE
COMUNIDADE
Av. Eduardo Mondlane, 1270 I andar
PO Box 2935 Maputo, Mozambico
childdb@teledata.mz
UNITED NATIONS CHILDREN’S FUND (UNICEF)
www.unicef.it UNICEF este o organizaþie internaþionalã care face parte
din ONU ºi funcþioneazã în 191 de þãri din întreaga lume. Obiectivul UNICEF
este acela de a combate toate obstacolele — sãrãcia, bolile, discriminãrile —
care atenteazã la viaþa ºi fericirea copiilor.
GLI OBIETTIVI DEL MILLENNIO
www.milleniumcampaign.it Campanie promovatã de cãtre ONU în
2000 pentru îndeplinirea, pânã în 2015, a opt obiective importante de dez-
voltare susþinutã, dintre care multe au ca prioritate drepturile minorilor.
HUMAN RIGHTS WATCH: CHILDREN’S RIGHTS DIVISION
http://www.hrw.org/en/category/topic/children’s-rights
Monitorizeazã abuzurile asupra copiilor din întreaga lume ºi genereazã cam-
panii de sensibilizare pentru oprirea acestora. Proiectele HRW sunt centrate
în primul rând pe abuzuri sãvârºite sau cel puþin tolerate de guverne. Site în
limba englezã.
INTERNATIONAL COALITION TO STOP THE USE OF CHILD SOLDIERS
www.child-soldiers.org Coaliþie a diferitelor organizaþii neguvernamen-
tale ce încearcã sã promoveze adoptarea standardelor legale (printre care
regional, naþional ºi internaþional, care interzic recrutarea militarã ºi
folosirea minorilor sub 18 ani în conflicte. Site în limba englezã.
CHILDREN RIGHTS’ CENTRE
www.childrensrightscentre.co.za Organizaþia Children Rights’ Centre
acþioneazã pentru garantarea drepturilor copiilor la supravieþuire ºi pro-
tecþie, bazatã pe principiile Declaraþiei Drepturilor Omului.
SAVE THE CHILDREN „CHILDREN AND WAR PROJECT“
www.savethechildren.net Campania „Children and War Project“ a
organizaþiei internaþionale nonprofit Salvaþi Copiii îºi propune sã salveze
miile de copii constrânºi sã fie soldaþi, sã-i restituie familiilor acestora ºi sã le
ofere suport psihologic tuturor copiilor care au trãit traume puternice. Site
în limbile francezã, englezã ºi spaniolã.
GLOBAL MARCH AGAINST CHILD LABOR
www.globalmarch.org O manifestare ce a avut loc în toatã lumea pen-
tru a cere respectarea drepturilor copiilor ºi pentru abolirea sclaviei juve-
nile. Site în limba englezã.
Balada micului soldat, în regia lui Werner Herzog (Germania, 1984)
Documentar realizat în Nicaragua, în februarie 1984, în timpul rãzboiului
civil; se referã la grupurile militare Contras, care au înfruntat Frontul
Sandinist de Eliberare Naþionalã, responsabil (dupã cum aratã filmul) pentru
crime împotriva populaþiei. Filmul se concentreazã mai ales pe destinul copi-
ilor-soldaþi.
War Dance, în regia lui Seane Fine ºi a Andreei Nix Fine (SUA/Uganda, 2007)
Filmul redã povestea cãlãtoriei fãcute de un grup de copii din tabãra de refu-
giaþi din Patongo, nordul Ugandei, pentru a participa la Festivalul Naþional de
Muzicã din 2005, ce a avut loc în capitala Kampala. E vorba de trei dintre
numeroºii copii care, la vârsta lor, au trãit ºi vãzut atrocitãþile rãzboiului.

77
 copilãriei mele, toate nimicurile care m-au rãnit mi-au revenit în
minte. ªi chiar am încercat din când în când sã mã substitui lui ºi
sã-i retrãiesc experienþa. Iar povestea acestui bãiat este doar una
dintr-o mulþime de astfel de întâmplãri.
Conflictul din Mozambic a fost unic în felul sãu, pentru cã a
vizat doar populaþia civilã. Conflictele directe între guvern ºi forþele
rebelilor au fost foarte rare. În majoritatea cazurilor, soldaþii se du-
ceau direct în sate, unde furau totul din barãci, ucideau pe toatã
lumea sau îi rãpeau pe toþii. În plus, prindeau fete ºi bãieþi pentru
a-i îndoctrina ºi transforma în soldaþi. Avem dovezi cã la sfârºitul
rãzboiului multe fete au fost folosite ca servitoare sau ca partenere
sexuale pentru soldaþi. Dupã câþiva ani de îndoctrinare, aceºti copii
au devenit niºte maºini perfecte de ucis. Au ajuns sã facã aceleaºi
lucruri ca soldaþii: sã omoare cu sânge rece.
A existat o realã psihologie a terorii. Oamenii riscau sã fie uciºi
dacã nu erau de acord cu ceea ce erau obligaþi sã facã. Fie ucideai, fie
erai ucis. Asta i-a împins pe oameni sã facã ce-au fãcut. Chiar ºi viaþa
în taberele rebelilor era atât de grea, încât singurii care aveau acces
la mâncare sau la cele necesare existenþei erau soldaþii. Sã fii soldat în
acel moment însemna sã supravieþuieºti. La asta se reducea totul.
Împreunã cu organizaþia Salvaþi copiii (din Statele Unite), am
pus la punct un program pentru a aduna informaþii despre copiii care
fuseserã despãrþiþi de familiile lor din cauza rãzboiului. Scopul pro-
gramului era de a le oferi victimelor un sprijin psihologic ºi social, dar
ne-am dat repede seama cã nu avem resursele necesare. Puteam
doar sã-i ajutãm pe copii sã pãrãseascã zonele de conflict pentru a se
întoarce la familiile lor. Mergeam zilnic în zonele de conflict, gãseam
cât mai mulþi copii posibil ºi apoi îi direcþionam cãtre taberele de
refugiaþi din þarã ºi din þãrile limitrofe. Când se putea, îi duceam în
medii mai sigure.
În unele cazuri, nu eram autorizaþi sã mergem pe front nici
mãcar de cãtre guvern, cu atât mai puþin de cãtre rebeli — cu care
nici nu aveam vreun contact. Încercam sã le oferim copiilor cel puþin
cele pentru necesitãþile primare — apã, mâncare, medicamente —
în tentativa de a face faþã malnutriþiei, malariei, holerei ºi altor boli.
Dar dacã un copil avea rãni cauzate de arme de foc sau fusese muti-
lat de cãtre minele antipersonal, atunci trebuia sã ne ocupãm de
el înainte de a începe adevãrata muncã. Desigur, ºi noi ne aflam tot
timpul în pericol.
Nu era niciun drum sigur în toatã þara, de aceea unicul mod
convenabil de a ajunge în acele zone era avionul. Au tras în noi de
mai multe ori, fãcându-ne aproape sã cãdem. Ni s-a întâmplat sã
aterizãm pe porþiuni de pãmânt minate. Am avut destule incidente
de zbor. Pentru a nu fi doborâþi de fricã, ne gândeam la norocul pe
care îl aveam chiar ºi pentru cã eram vii.
Sper cã într-o zi vom avea o lume în care copiii sã poatã fi
trataþi din nou ca niºte copii ºi în care sã li se poatã da toate ºansele
pe care le meritã ca fiinþe umane… ªtiþi, odatã ce le-ai dat oamenilor
ºansa de a-ºi exprima propriul potenþial, se pot rezolva multe pro-
bleme. Þara mea este un exemplu de cum au fost în stare oamenii sã
foloseascã propriile resurse, în circumstanþe dintre cele mai dificile ºi
extreme. Oamenii au într-adevãr o mare capacitate de recuperare ºi,
în þãri ca a mea, acest lucru are o semnificaþie importantã. În
aceasta trebuie sã credem.
Din Spune adevãrul puterii (Curtea Veche Publishing, 2009)

Erou local
ISHMAEL BEAH
Autorul cãrþii autobiografice Amintirile unui soldat-copil (Vicenza,
Nerl Pozza, collana Le Tavole d’Oro, 2007)
Ishmael Beah, nãscut în Sierra Leone, în 1980, avea doar 11 ani când
în satul sãu a izbucnit un rãzboi civil violent ºi sângeros. Când avea
13 ani, mama sa ºi doi fraþi au fost uciºi, iar el a fost recrutat ca sol-
dat-copil. Dupã doi ani lungi ºi sângeroºi de rãzboi, UNICEF
reuºeºte în cele din urmã sã-l elibereze ºi sã-l ducã într-una din
casele-familii din Freetown, capitala Sierrei Leone. Ishmael a încheiat
programul de reabilitare în 1996; apoi a câºtigat un concurs pentru
Copyright © 2006, John Madere

participarea, în calitate de povestitor al propriei experienþe trauma-

tizante, la o conferinþã a Naþiunilor Unite. Când în 1997 Freetown a
fost invadat de forþe armate, Ishmael a fugit la New York, unde a
gãsit refugiu pe lângã o casã-familie. La New York a urmat ªcoala
Internaþionalã a Naþiunilor Unite, ºi-a luat diploma de bacalaureat ºi
s-a înscris apoi la Oberlin College din Ohio, unde ºi-a luat licenþa în
ªtiinþe Politice, în 2004.
În prezent este membru al Human Rights Watch, Children’s Rights
Division Advisory Committee, ºi a vorbit de nenumãrate ori la „Lupta pentru a le garanta copiilor drepturile nu
Naþiunile Unite, la Consiliul pentru Relaþii Externe ºi în cadrul unui este nici pe departe gata. Deºi rãzboiul din Sierra
grup de lucru al puºcaºilor marini, intitulat Center for Emerging Leone s-a încheiat, drumul nostru abia începe.“
Threats and Opportunities.

78
IMPLICAÞI-VÃ! 5. Informaþi-vã despre progresul lucrãrilor legate de tratativele de
pace (de exemplu, în Afganistan).
TEME DE DISCUÞIE ªI ACTIVITÃÞI 6. Faceþi cercetãri în privinþa:
• Comisiilor speciale pentru Adevãr, Dreptate ºi Reconciliere insti-
ACTIVITATE: CE PUTEÞI FACE UTIL? tuite în zonele post-conflict (de exemplu, în Liberia, Argentina,
1. Sã vã informaþi: citiþi ziarele ºi aflaþi dacã scrie în vreunul despre Bosnia, Cambodgia, Africa de Sud).
copiii-soldaþi. • Reintegrãrii post-conflictuale a refugiaþilor în zonele afectate (de
2. În ce þãri sunt copiii obligaþi sã lupte? exemplu, în Bosnia).
3. Existã vreo þarã pe continentul vostru în care copiii luptã în • Reformelor socioeconomice (de exemplu, în unele þãri din Europa,
rãzboaie? cum ar fi Irlanda de Nord).
4. Aflaþi ce organizaþii se ocupã de problema copiilor-soldaþi.
5. Adãugaþi-vã numele pe lista susþinãtorilor campaniei iniþiate de
World Vision, care cere încetarea folosirii copiilor pe post de sol- DISCUÞII
daþi. (www.worldvision.org). 1. Cunoaºteþi vreun fost copil-soldat care a gãsit refugiu în comuni-
tatea voastrã? Dar în România? Dacã l-aþi putea intervieva, ce i-aþi
La nivel local spune? Câteva exemple:
1. Redactaþi o scrisoare cãtre editorul ziarului local, în care sã îi • Cine te-a obligat sã lupþi?
spuneþi cum credeþi cã pot proteja autoritãþile copiii împotriva • De ce îþi era cel mai tare fricã?
abuzurilor. • Ce le doreºti copiilor din þara ta?
2. Implicaþi comunitatea voastrã în problemã: întrebaþi-i pe ceilalþi • Ce pot face autoritãþile pentru ei?
dacã ºtiu ce sunt copiii-soldaþi ºi în care pãrþi ale lumii existã • Ce pot face comunitãþile cetãþeneºti?
aceastã practicã ºi implicaþi-i în campaniile internaþionale în • Ce putem face pentru a opri folosirea copiilor în rãzboaie?
favoarea drepturilor copiilor.
3. Gândiþi-vã la un mod creativ ºi plãcut de a strânge fonduri desti-
nate asociaþiilor care se ocupã de reinserþia în societate a foºtilor
copii-soldaþi. De exemplu: scrieþi pe tricouri ce anume sunt
copiii-soldaþi ºi vindeþi-le în comunitatea voastrã.
4. Aflaþi de pe Internet sau din ziare dacã în vecinãtatea oraºului
vostru au fost, sunt sau vor fi expoziþii/conferinþe pe tema copii-
lor-soldaþi.

La nivel naþional
1. Informaþi-vã cu privire la ce face þara voastrã pentru a pune capãt
blestemului care îi afecteazã pe copiii-soldaþi.
2. Cereþi-i în scris unui politician local sã încurajeze comunitatea
pentru a lua parte activ la apãrarea drepturilor minorilor din
lumea întreagã.
3. Aflaþi dacã ºi câþi foºti copii-soldaþi sunt refugiaþi în România ºi care
sunt asociaþiile ce au grijã de ei.

La nivel global
1. Cãutaþi informaþii despre UNICEF: ce e, cu ce se ocupã, de când
existã, care sunt iniþiativele sale la nivel mondial ºi ce puteþi face
pentru a ajuta organizaþia.
2. Cãutaþi alte site-uri care se ocupã de drepturile copiilor: care sunt
problemele cele mai stringente?
3. Campania Mileniului: aflaþi ce e ºi în ce fel pune problemele mino-
rilor printre prioritãþi.
4. Redactaþi o scrisoare cãtre Secretariatul General al ONU referi-
toare la copiii implicaþi în conflictele armate, pentru a vã informa
asupra stadiului muncii lor.

79
 CURAJ
FĂRĂ
FRONTIERE
VOCI DE DINCOLO DE ÎNTUNERIC
de Ariel Dorfman

Traducere de Diana Nicolae ºi Julian Semilian

Adaptare dupã cartea Spune adevãrul puterii.

Apãrãtori ai drepturilor omului care transformã lumea
de Kerry Kennedy
 SCENA ESTE GOALÃ. LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELOR OPT ACTORI CARE BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN, ÎN SPATELE ACTORILOR,
ÎI ÎNTRUCHIPEAZÃ PE APÃRÃTORII DREPTURILOR OMULUI: PATRU BÃRBAÞI ªI APARE NUMELE GUILLAUME NGEFA ATONDOKO.
PATRU FEMEI, GRUPAÞI SIMETRIC. Da. S-a împrietenit cu pigmeii de mic copil. Da. Desigur.
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Curajul începe cu o singurã voce. A CINCEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Doar atât. Timp de o lunã am fost condamnat la moarte ºi mi-a fost foarte fricã.
Am fãcut ce trebuia sã fac. LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE A CINCEA VOCI. BÃRBATUL FACE UN
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã. SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE WEI JINGSHENG.
Asta ºtim sã facem. Apoi mi-am spus: „Wei Jingsheng, pânã la urmã tot vei muri. Atunci de
LUMINILE SE STING TREPTAT ASUPRA CELOR ªI OPT ªI AUZIM O VOCE DE ce sã mori fiind bãtaia de joc a duºmanilor tãi?“ ªi aºa mi-am stãpânit frica în
BÃRBAT (AL NOUÃLEA ACTOR) DIN ÎNTUNERIC. acel moment de cumpãnã ºi am trecut cu bine. Mi-am pãstrat demnitatea.
Nu alege sã înfrunþi regimul, dacã nu eºti pregãtit sã mori. Trebuie sã îþi
BÃRBATUL (din întuneric)
asumi o responsabilitate faþã de cei aflaþi în suferinþã. Dacã nu lupþi împotri-
Ei ºtiu. Nu pot spune cã nu ºtiu. Nu pot pretinde cã merg mai departe pe
va tiraniei, tiranii nu te vor lãsa sã ai o viaþã normalã.
aici cu ochii închiºi.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA PRIMEI VOCI. A TREIA VOCE (BÃRBAT)
PRIMA VOCE (BÃRBAT) Intri pe tãrâmul morþii...
Intri pe tãrâmul morþii ºi ºtii asta.
ªtii cã orice clipã poate sã fie ºi ultima. PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Hafez Al Sayed Seada.
A DOUA VOCE (FEMEIE) BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE HAFEZ AL
Intri pe tãrâmul morþii... SAYED SEADA.
Am aceste cicatrice pe faþã de când m-au aruncat printr-o fereastrã.
PRIMA VOCE (BÃRBAT) M-au întrebat cine era conducãtorul Organizaþiei pentru Drepturile Omului
... ºi ºtii, ºtii cã acea clipã poate sã fie ºi ultima. din Egipt. Le-am spus cã eu. Eu eram rãspunzãtor pentru tot. Am scris
raportul, l-am citit, l-am revizuit ºi m-am decis sã-l public într-un ziar. Nu mã
A DOUA VOCE (FEMEIE) tem. E datoria noastrã sã arãtãm cu degetul greºelile guvernului. Dacã nu o
Atâta ºtii. facem noi, atunci cine?
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A PATRA VOCI.
BÃRBATUL
A PATRA VOCE (FEMEIE) Hafez Al Sayed Seada, da. Asta este datoria lui.
Asta ºtiu. ªtiu ce înseamnã sã aºtepþi în întuneric tortura ºi ce înseamnã sã ªi a fost aruncat printr-o fereastrã. Da.
aºtepþi în întuneric adevãrul.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
VOCEA BÃRBATULUI (din întuneric) Dacã nu o facem noi, atunci cine?
ªtie. Numele meu este Digna Ochoa.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA BÃRBATULUI CARE SE AFLÃ ÎN MIJLOCUL BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE DIGNA
SCENEI. OCHOA.
ªtie ce înseamnã sã aºtepþi în întuneric tortura ºi ce înseamnã sã Sunt cãlugãriþã, dar am lucram la început ca avocat. Tatãl meu a fost
aºtepþi în întuneric adevãrul. lider de sindicat în Veracruz, Mexic. În fabrica de zahãr în care lucra a fost
implicat în luptele pentru apã potabilã, ºosele ºi certificate de proprietate
A PATRA VOCE (FEMEIE) pentru deþinãtorii de pãmânt. Am studiat dreptul deoarece auzeam mereu cã
Am fãcut ce a trebuit sã fac. tatãl meu ºi prietenii lui aveau nevoie de mai mulþi avocaþi. Iar avocaþii aveau
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã. tarife atât de mari... Tatãl meu a fost întemniþat pe nedrept timp de un an ºi
cincisprezece zile. Apoi a fost dat „dispãrut“ ºi torturat, acuzaþiile care i
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A TREIA VOCI.
s-au adus fiind inventate. Acest fapt m-a determinat sã încerc sã fac ceva pen-
A TREIA VOCE (BÃRBAT) tru cei nedreptãþiþi, deoarece am vãzut cu ochii mei ce înseamnã asta, cu tatãl
Mi se spune cã aveam grijã de ceilalþi încã din copilãrie. M-am împrietenit cu meu. Primul caz la care am lucrat era unul îndreptat împotriva unor ofiþeri de
pigmeii, deºi în comunitatea mea, în Congo, erau consideraþi animale. Mi-am poliþie judiciarã care fuseserã implicaþi în reþinerea ilegalã ºi torturarea mai
împãrþit pâinea cu ei, i-am adus la noi acasã, le-am dat hainele mele. multor þãrani. La început am primit mesaje telefonice prin care mi se cerea
Comunitatea nu privea cu ochi buni faptul cã mã împrietenisem cu pigmeii, sã renunþ la caz. Apoi am primit prin poºtã ameninþãri. În cazul în care nu
dar eu îi consideram prietenii mei, ca pe oricine altcineva. renunþam la caz urma sã fiu ucisã sau alþi membri ai familiei sã fie omorâþi.
Mi-am continuat însã munca ºi chiar am fãcut publicã situaþia. Dupã aceea, am
BÃRBATUL „dispãrut“ ºi eu, iar poliþia m-a þinut incommunicado timp de opt zile. Doreau
Guillaume Ngefa Atondoko. sã le divulg toate probele pe care le aveam împotriva lor. Ascunsesem bine
dosarul cazului, altundeva decât în casa mea, în birou sau în locurile în care

82
trãiserã victimele, pentru cã mã temeam cã ar putea fi furat de poliþie. Simþeam
acum pe pielea mea ce simþise tatãl meu, dar ºi suferinþa altora. Mai târziu,
dupã ce am reuºit sã scap din casa în care fusesem torturatã, am început sã
lucrez în cadrul Centro Pro. ªi de atunci încoace m-am ocupat în mod direct
de nenumãrate cazuri care semãnau cu al meu sau al tatãlui meu. Dintotdeauna
m-a revoltat suferinþa celorlalþi. Pentru mine, furia înseamnã energie, e o forþã.
Dacã o nedreptate nu provoacã furia, poate trece drept indiferenþã sau pasivi-
tate. Nedreptatea e cea care ne motiveazã, care ne determinã sã acþionãm, sã
ne asumãm riscuri, ºtiind cã dacã nu vom face nimic nici lucrurile nu se vor
schimba. Furia ne-a dat puterea de a-i înfrunta pe soldaþi ºi poliþiºti.
Am aflat apoi cã atât poliþiºtii, cât ºi soldaþii erau obiºnuiþi ca superiorii sã
urle la ei ºi sã fie prost trataþi. Aºa cã atunci când au dat peste o femeie, care
altminteri le-ar fi fost indiferentã, îmbrãcatã ciudat ºi care le cerea tot felul de
lucruri adresându-li-se cu autoritate, au înlemnit. Odatã un bãrbat a „dispãrut“
timp de douãzeci de zile ºi am scris petiþii de habeas corpus în numele lui.
Autoritãþile au refuzat sã recunoascã faptul cã îl au în custodie ºi nu ne-au per-
mis accesul în spitalul în care se afla internat. În timpul unei schimbãri de gardã,
am reuºit sã mã strecor înãuntru. Când am ajuns în dreptul salonului unde se
afla persoana respectivã, asistenta de la uºã mi-a spus cã nu am voie sã intru. I-am
spus cã îmi pot purta singurã de grijã ºi am rugat-o sã sune la un anumit numãr
în cazul în care mi s-ar fi întâmplat ceva. I-am lãsat legitimaþia mea. Am tras aer
în piept, am deschis uºa cu putere ºi am þipat la ofiþerii poliþiei judiciare aflaþi
înãuntru. Le-am cerut sã plece imediat, pentru cã eram avocatul persoanei
respective ºi trebuia sã discut cu aceasta. N-au ºtiut cum sã reacþioneze, aºa cã
au plecat. Am avut douã minute la dispoziþie, care au fost de ajuns pentru a-i
explica omului cine eram, cã mã aflam în legãturã cu soþia lui, ºi sã-i cer sã sem-
neze o hârtie prin care puteam demonstra cã se afla reþinut în spital. A semnat.
Între timp a sosit poliþia. Au intervenit în forþã. Au încercat sã mã prindã ºi sã
mã scoatã de acolo. Nu se aºteptau sã iau o poziþie de atac — singura poziþie
de karate pe care o ºtiam, probabil din filme. Bineînþeles cã nu ºtiu karate, dar
ei au crezut pe moment cã voi ataca. Deºi tremuram în interior, am spus cu
hotãrâre: „Dacã vã atingeþi de mine, o sã vedeþi voi“. Iar ei s-au retras
replicând: „Ne ameninþi.“ Dupã care eu am rãspuns: „Luaþi-o cum vreþi.“
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Numele meu este Doan Viet Hoat.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE A ªAPTEA VOCI, BÃRBATUL FACE UN
SEMN CU MÂNA ªI NUMELE LUI DOAN VIET HOAT APARE PE ECRAN.
Am petrecut douãzeci de ani în închisorile vietnameze, dintre care
patru, la carcerã. Mi s-au interzis creioanele, hârtia ºi cãrþile. Pentru a nu mã
demoraliza complet, cântam ºi vorbeam singur. Gardienii credeau cã am luat-o
razna, dar le-am spus cã dacã nu aº vorbi singur chiar aº înnebuni. Am încer-
cat sã iau lucrurile mai simplu ºi sã mã gândesc la celulã ca la casa mea, ca ºi
cum aº fi adoptat un stil de viaþã monahal ºi m-aº fi cãlugãrit. De vreme ce nu
aveam la dispoziþie nicio carte, eram nevoit sã îmi folosesc numai mintea.
Meditaþia Zen mi-a fost de folos, cu ajutorul ei te poþi cufunda în propriul
sine. Am reuºit sã scriu în secret un raport despre condiþiile din lagãr. Dacã
aº fi pãstrat tãcerea în acea închisoare simþeam cã dictatorii ar fi câºtigat
lupta. Îmi doream sã demonstrez cã nu poþi reduce pe cineva la tãcere prin
forþã, doar pentru cã nu este de acord cu tine. Am continuat sã lupt chiar
dacã mã aflam în spatele zidurilor puºcãriei. Dacã nu o facem noi, atunci cine?
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Intri pe tãrâmul morþii...
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Vreau sã scap de aceste amintiri. Numele meu este Dianna Ortiz.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE DIANNA
ORTIZ.
Vreau sã am la fel de multã încredere în mine ºi în ceilalþi, sã fiu la fel
de cutezãtoare ºi de lipsitã de griji ca în 1987, când am plecat în munþii din
zona de vest a Guatemalei sã-i învãþ pe copiii localnicilor sã scrie ºi sã
citeascã în spaniolã ºi sã-i fac sã înþeleagã Biblia în limba lor nativã. Dar pe
2 noiembrie 1989, aceastã Dianna pe care tocmai v-am descris-o a încetat
sã existe. Acum cu greu îmi mai amintesc cum era viaþa mea înainte de a fi
rãpitã la vârsta de 31 de ani. În schimb îmi amintesc tortura. Poate pãrea ciu-
dat, dar pânã ºi acum simt prezenþa torþionarilor mei, le simt mirosul, le aud
ºuieratul vorbelor în ureche. Îmi amintesc. Poliþistul m-a violat încã o datã.
Dupã aceea m-au coborât într-un puþ plin de cadavre, corpuri de copii, bãr-
baþi ºi femei, unele decapitate, cu sângele închegat. Unii mai erau încã în
viaþã. Îi puteam auzi gemând. Cineva plângea. Nu-mi dãdeam seama dacã
sunt eu sau altcineva.
PAUZÃ
Torþionarii mei nu au fost niciodatã aduºi în faþa justiþiei. Americanul
care a fost rãspunzãtor de torturarea mea nu a fost niciodatã judecat. ªtiu
acum lucruri pe care puþini cetãþeni americani le cunosc: ºtiu ce înseamnã sã
fii un cetãþean nevinovat ºi sã fii acuzat, interogat, torturat. ªtiu ce înseam-
nã sã ai un guvern care se fereºte sã-þi rezolve revendicãrile ºi sã facã drep-
tate, ºi care în mod direct îþi distruge imaginea, deoarece cazul tãu îi creeazã
probleme politice. ªtiu ce înseamnã sã-þi aºtepþi tortura în întuneric, ºi tot în
întuneric sã aºtepþi adevãrul. Încã mai aºtept.
BÃRBATUL
Aºadar, ºtie. Nu poate spune cã nu pãºeºte înainte cu ochii deschiºi, cã nu
am avertizat-o. Nu poate spune cã nu ºtie.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Asta ºtiu.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE A CINCEA VOCI. BÃRBATUL FACE UN
SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE DALAI LAMA.
Numeroºi tibetani au venit sã mã vadã în India, pe mine, Dalai Lama,
producând un adevãrat aflux, pentru a-mi vorbi despre pãrinþii, fraþii ºi suro-
rile lor care au fost omorâþi sau despre torturile la care ei înºiºi au fost
supuºi. Adeseori plângeam. Acum, dupã ce am auzit atât de multe istorisiri,
ochii mi s-au uscat. Ori de câte ori aud veºti proaste din Tibet, mã încearcã
reacþia fireascã a unei uriaºe tristeþi. Cu toate acestea, deznãdejdea nu îºi are
rostul. Sentimentele de furie disperatã nu fac altceva decât sã otrãveascã
mintea, sã provoace amãrãciune în suflet ºi sã slãbeascã voinþa. Trebuie sã
vedem întotdeauna cadrul mai larg ºi sã ne reamintim cã, în cele din urmã,
aplecarea naturalã a omului cãtre libertate, adevãr ºi dreptate va învinge.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Asta ºtiu.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE KOIGI WA
WAMWERE.
Într-o noapte, când am fugit în Uganda, cinci oameni, toþi mascaþi, m-au
rãpit ºi m-au adus în Kenya. Am fost dus la subsolul unei secþii de poliþie ºi
m-am trezit într-o mare de apã. Eram dezbrãcat ºi stãtusem în apã toatã
noaptea. Am rãmas în acea apã aproape o lunã. Apa se scurgea din secþie în
temniþa de la subsol ºi te inunda pânã la genunchi. Puteau astfel îngheþa apa,
fãcând-o atât de rece încât tremurai întruna, pentru ca apoi sã o încãlzeascã
atât de mult, încât te sufocai. Mã interogau în timpul zilei. Mã ameninþau cã
mã vor arunca de pe acoperiº.
83
 BÃRBATUL
Minciunã. Nu l-am ameninþat niciodatã cã-l vom arunca de pe acoperiº. Koigi
wa Wamwere minte. Da. A minþit în privinþa lipsei libertãþii în Kenya. A
minþit cu privire la tratamentul la care sunt supuºi muncitorii forestieri din
Kenya. Koigi wa Wamwere a minþit ºi când a scris despre corupþia compani-
ilor controlate de guvernul kenyan ºi a minþit când a vorbit despre orân-
duirea tribalã a celor de la putere. Minte tot timpul. Ar fi trebuit sã-l
aruncãm de pe acoperiº.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Da, numele meu este Koigi wa Wamwere. Sã stai în închisoare este foarte
greu, dar îþi trebuie mai puþin curaj sã reziºti acolo decât sã ieºi afarã ºi sã
continui ce-ai început înainte, ºtiind cã te poþi reîntoarce oricând la
închisoare. Iar eu am continuat. Am continuat.
A ªASEA VOCE (FEMEIE)
Cu toþii am continuat.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A ªASEA VOCI. BÃRBATUL FACE UN
SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE HINA JILANI.
Micile succese conteazã foarte mult. Poate cã sunt puþine ºi disparate,
dar toate conteazã. Simþim cã existã acolo ceva, o luminã la capãtul tunelu-
lui. ªi am vãzut acea luminã de multe ori.
A OPTA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
A sunat telefonul ºi o voce, un bãrbat, mi-a spus: „ªtiu cine eºti.“
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A OPTA VOCI (FEMEIE). BÃRBATUL
FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE MARINA PISKLAKOVA.
ªtiu cum te cheamã. ªtiu unde te afli. ªtiu unde locuieºti. ªi am sã te omor.
BÃRBATUL
ªtiu cum te cheamã, Marina Pisklakova. ªtiu unde locuieºti Marina, Marina
mea. Am sã te omor, Marina Pisklakova.
A OPTA VOCE (FEMEIE)
Am lansat prima linie telefonicã pentru apeluri de urgenþã în cazuri de vio-
lenþã domesticã din Rusia, aproape din întâmplare, în 1993. Mama unui coleg
de clasã al fiului meu mi-a cerut sfatul. Dupã ce i-a cãzut un nasture de la
costum, care nu a fost cusut la loc imediat, soþul ei a luat un pantof ºi a lovit-o
cu el drept în faþã. Timp de douã sãptãmâni nu a putut sã iasã din casã. M-a
sunat într-o searã, tulburatã de-a binelea ºi rãnitã, cu o jumãtate de faþã
aproape neagrã de la vânãtãi. Am întrebat-o: „De ce nu-l pãrãseºti?“ ªi mi-a
rãspuns: „Unde sã mã duc, Marina? Sunt complet dependentã de el.“ Aºa
cã m-am gândit cã ar trebui sã o ajut. Cã ar trebui sã o recomand cuiva. ªi
mi-am dat seama apoi cã nu avea unde sã se ducã, la cine sã cearã ajutor. ªi
aºa am lansat linia telefonicã. Dupã care, în 1987, am demarat un program
de instruire a avocaþilor în domeniul violenþei domestice.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
Numele meu este Rana Husseini. Sunt ziaristã.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE RANA
HUSSEINI.
În numele onoarei, o fetiþã de 16 ani din Iordania a fost ucisã de familie
pentru cã fusese violatã de fratele sãu. La începutul anchetei m-am întâlnit cu doi
dintre unchii ei. De ce fusese vina ei cã a fost violatã? De ce familia nu l-a pedep-
sit pe frate în schimb? Mi-au rãspuns cã ea îºi sedusese fratele.
84
BÃRBATUL
Ea ºi-a sedus fratele, i-am spus noi Ranei Husseini.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
I-am întrebat de ce credeau cã, existând atâtea milioane de bãrbaþi pe strãzi,
fata ar fi ales sã-ºi seducã propriul frate? La care ei mi-au replicat cã fata a
pãtat imaginea familiei comiþând un act imoral. Singura modalitate de a salva
onoarea familiei era ca fata sã fie ucisã. Sângele spalã onoarea.
BÃRBATUL
Sângele spalã onoarea. I-am spus, i-am spus acelei ziariste, Rana Husseini, i-am
spus cã singura cale prin care onoarea familiei putea fi salvatã era ca fata sã fie
ucisã.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
Pedeapsa medie pentru crimele fãcute în numele onoarei este de ºapte luni
ºi jumãtate. Dar este important sã ºtim cã cei care comit aceste crime sunt
la rândul lor victime. Dacã nu ucizi, eºti tras la rãspundere pentru onoarea
familiei. Dacã ucizi eºti un erou.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Unul dintre lucrurile extraordinare care s-au descoperit în Comisia pentru
Adevãr din Africa de Sud este numãrul mare al celor care sunt gata sã ierte,
deºi au avut de suferit îngrozitor — oameni despre care ai fi crezut cã sunt
plini de amãrãciune ºi de dorinþã de rãzbunare. A avut loc un masacru, sol-
daþii deschizând focul asupra unui grup de demonstranþi împotriva apart-
heidului, incident în urma cãruia aproape douãzeci de oameni au fost uciºi ºi
mulþi alþii rãniþi. Am avut o audienþã cu sala plinã, la care au participat
oameni care îi pierduserã pe cei dragi în masacru. S-au prezentat ºi patru
ofiþeri, dintre care unul alb ºi trei negri. Albul a spus: „Am dat ordin soldaþi-
lor sã deschidã focul“ — ºi în încãpere tensiunea a devenit atât de palpabilã,
încât aproape cã o puteai tãia cu cuþitul. Dupã care s-a întors cãtre public ºi
a spus: „Vã rugãm sã ne iertaþi. ªi vã rugãm sã ne reprimiþi în comunitate.“
Iar acel public furios a izbucnit în ropote de aplauze asurzitoare. A fost un
moment incredibil. Atunci am spus : „Sã pãstrãm tãcerea, pentru cã suntem
în faþa a ceva sfânt.“
PAUZÃ
Numele meu este Desmond Tutu.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE ARHI -
E PISCOPULUI DESMOND TUTU.
Am fãcut ce a trebuit sã fac. Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã. Aº fi
trãit în minciunã. Aº fi putut participa la luptã de pe o poziþie mai puþin impor-
tantã. Dar Dumnezeu m-a luat, cum s-ar spune, de ceafã, ca pe Ieremia. Avem
un Dumnezeu care nu spune: „Aha… Te-am prins!“ Nu. El spune: „Ridicã-te.“
ªi tot Dumnezeu te scuturã de praf ºi-þi spune: „Mai încearcã o datã.“
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Puþine ºi disparate
Puþine ºi disparate
Existã totuºi ceva.
A ªASEA VOCE (FEMEIE)
O luminã
O luminã la capãtul tunelului.
 PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Muhammad Yunus. Am demarat programul Grameen
pentru a oferi sãracilor acces la credite.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE LUI
MUHAMMAD YUNUS.
Am fost criticaþi de specialiºtii în dezvoltare care insistau cã nu e rentabil
sã acorzi împrumuturi unor femei sãrace, care nu au cunoºtinþe ºi abilitãþi finan-
ciare. Potrivit acestora, pentru dezvoltare e nevoie de împrumuturi de multe
milioane de dolari destinate proiectelor enorme de infrastructurã. Dar eu
lucrez cu oameni reali, din lumea realã. Cu o noapte înainte ca o femeie sã-ºi ia
împrumutul de treizeci ºi cinci de dolari de la bancã, ea se va învârti pe toate
pãrþile pânã se va decide dacã va fi în stare sã plãteascã banii înapoi. Se va
îngrozi cã ceva rãu i s-ar putea întâmpla. ªi dupã aceea va þine banii în mânã,
tremurând, cu lacrimile scurgându-i-se pe obraji ºi nevenindu-i sã creadã cã noi
avem încredere sã-i încredinþãm o sumã atât de mare. Treizeci ºi cinci de dolari!
ªi apoi se strãduieºte sã plãteascã prima ratã, apoi a doua ratã ºi tot aºa timp de
cincizeci de sãptãmâni, una dupã alta, ºi cu fiecare ratã devine mai curajoasã! ªi
când terminã cu ultima ratã e fericitã cã a reuºit ºi vrea sã sãrbãtoreascã. Nu
este doar o tranzacþie monetarã achitatã. Înainte de lua împrumutul nici nu
simþise cã existã, parcã fusese un nimeni. Acum aproape cã se ridicã în picioare
ºi ia lumea în piept strigând: „Am reuºit, mã descurc de una singurã.“
A DOUA VOCE (FEMEIE)
Curajul începe de la o singurã voce.
Am fãcut ceea ce a trebuit sã facem.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã.
A OPTA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
Numele meu este Juliana Dogbadzi.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE JULIANA
DOGBADZI.
Sunt din Ghana. Nu am fost niciodatã la ºcoalã. La 7 ani, pãrinþii mei
m-au luat de acasã ºi m-au trimis la un templu, unde am fost sclava sexu-
alã a preotului local timp de ºaptesprezece ani. Se spunea cã bunicul meu
furase doi dolari. Când membrii familiei noastre au început sã moarã, un
prezicãtor a afirmat cã familia mea trebuia sã aducã la templu o fatã tânãrã
pentru a îmblânzi mânia zeilor. De vreme ce m-am nãscut la scurt timp dupã
moartea bunicului meu, eu am fost cea sacrificatã.
Douãsprezece dintre noi, patru femei ºi opt copii, trãiam într-o camerã,
într-o casã acoperitã cu stuf. Era construitã din lut ºi nu avea nici geamuri, nici
uºi. Ploaia intra înãuntru, ºerpii la fel. Tavanul era jos, un pic deasupra
capetelor noastre, ºi toþi dormeam împreunã pe o saltea, pe jos. O zi obiºnu-
itã acolo decurgea astfel: te trezeai dimineaþa la cinci, te duceai la pârâu, la
cinci kilometri distanþã, sã aduci apã pentru tabãrã, mãturai, pregãteai mânca-
rea pentru preot (din care tu nu aveai voie sã mãnânci), te duceai la fermã,
munceai pânã la ºase seara ºi te întorceai sã dormi fãrã mâncare, asta dacã nu
reuºeai sã ºterpeleºti ceva resturi. Aveam aproximativ 12 ani când am fost vio-
latã prima datã. Trebuia sã fac ceva sã-mi schimb viaþa. Am evadat de mai
multe ori. Prima oarã m-am dus la pãrinþii mei, dar au fost mult prea speriaþi
pentru a mã adãposti. Spuneau cã dacã ar fi fãcut-o, zeii i-ar fi omorât pe datã.
M-au adus înapoi la preot. Mi-am zis cã nu, nu se putea sã trec din nou prin
toate acestea. Trebuia sã gãsesc o cale de a mã elibera ºi de a le elibera de
asemenea ºi pe celelalte femei. Într-o zi un bãrbat, reprezentant al unei orga-
nizaþii nonprofit intitulatã International Needs Ghana a venit la templu pentru
a discuta cu preotul. Asta a fost ºansa mea. Nu ºtiu de unde mi-au venit
curajul ºi încrederea, dar mi-a dispãrut pe loc toatã frica. Cu pruncul nou-nãs-
cut legat în spate, ºi cu celãlalt copil, Wonder, în braþe, am evadat în pãdure.
Acum, cã am scãpat, încerc sã le domolesc frica altor femei, spunân-
du-le povestea mea. Îndeletnicirile mele sunt periculoase, dar sunt
pregãtitã sã mor pentru o cauzã dreaptã. Spre deosebire de celelalte fete ºi
femei, eu am reuºit sã trec peste frica pe care o inducea acest sistem de
sclavie sexualã. Asta a fost arma mea. ªi continuã sã fie.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Elie Wiesel.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE ELIE
WIESEL.
Sunt de partea celor mici ºi a celor fãrã putere. De aceea, în fiecare
carte de-a mea, se regãseºte întotdeauna un copil, un bãtrân, întotdeauna.
Deoarece sunt atât de neglijaþi de guvern ºi de societate. Aºa cã îi adã-
postesc. Mã gândesc la copiii din ziua de azi care au nevoie de vocile noas-
tre. Le datorez ceva celor lãsaþi în urmã. ªi sper ca trecutul meu sã nu de-
vinã viitorul copiilor voºtri.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Am avut totuºi o anumitã acoperire. Dacã m-aº fi aflat într-o primejdie mai
mare, nu pot pretinde cã aº fi procedat la fel cum am fãcut. Nu ºtiu. Nu am
pretenþia cã am un curaj nativ. Mai degrabã sunt o persoanã cât se poate de
normalã ºi încerc sã evit pericolul ori de câte ori pot. Aveam însã un angaja-
ment faþã de dreptate. La sfârºit, indiferent de curajul pe care l-aº fi afiºat,
totul se dovedea a fi un exerciþiu prin care învãþãm sã trãiesc cu propriile
mele frici. Dupã o vreme nu am mai luat în seamã pericolul, întocmai dupã
cum, pentru un chirurg, e un lucru obiºnuit sã vadã sânge.
BÃRBATUL
José Zalaquett. Da. Desigur. Avocatul din Chile.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE JOSÉ
ZALAQUETT.
Avocatul care a organizat apãrarea prizonierilor dupã lovitura de stat.
Avocatul acela, care a ajuns în lagãrele în care nimeni nu putea pãtrunde.
Avocatul acela pe care l-am bãgat de douã ori la puºcãrie. Zalaquett.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Mã numesc Martin O’Brien.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE MARTIN
O’BRIEN.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
M-am implicat în luptã pe când aveam 12 ani. Mai mulþi oameni au bãtut la
uºa casei noastre ºi m-au întrebat: „Martin O’Brien, vrei sã iei parte la un
marº pentru pace ºi sã demonstrezi împotriva violenþei?“ Le-am spus cã vreau
sã merg cu ei. Îmi amintesc cã îmi era fricã. O parte dintre cei care au parti-
cipat la marº au fost atacaþi cu cãrãmizi ºi sticle ºi câþiva dintre ei au fost
bãtuþi. Dar am continuat sã mãrºãluim în fiecare weekend prin diferite zone
ale Irlandei de Nord, iar o miºcare popularã intitulatã Oamenii Pãcii a început
sã prindã contur. Dar cel mai rãu lucru e apatia — sã rãmâi indiferent în faþa
nedreptãþii ºi sã nu faci nimic. Sã nu îþi trãieºti viaþa cu fricã ºi sã nici nu le dai
celor care genereazã frica putere asupra ta. Mai bine mori mai devreme.
BÃRBATUL
Mai bine mori mai devreme. Precum Fauziya Kassindja. Ea ºi-a dorit sã
moarã mai devreme.
85
 BÃRBATUL FACE UN GEST ªI PE ECRAN APARE NUMELE FAUZIYA KASSINDJA.
A ªASEA VOCE (FEMEIE)
N-am s-o fac. Nu mã voi mãrita cu acel bãrbat. Aveam 17 ani, iar el 45 ºi
avea deja trei neveste. Dar mãtuºa mea mi-a zis: „ªtiu cã nu-l iubeºti acum,
dar dupã kakiya vei învãþa sã-l iubeºti. Mâine e kakiya.“ Dar cu ajutorul
surorii mele am reuºit sã scap din Togo ºi sã ajung în Statele Unite cu un
paºaport fals. I-am spus ofiþerului de la emigrãri de pe aeroportul Newark
cã vreau azil. I-am povestit totul. Mã rog, aproape tot, pentru cã era stân-
jenitor. Nu i-am spus de kakiya, pentru cã probabil nu ar fi înþeles. Mi-a spus
cã de judecãtor depinde dacã primeºti sau nu azil, aºa cã acum urma sã merg
la puºcãrie. Am început sã strig. Nu fãcusem nimic, de ce mã trimiteau la
închisoare? M-au pus în lanþuri. În centrul de detenþie din New Jersey, am
întâlnit-o pe Cecelia Jeffrey, o altã prizonierã. S-a purtat cu mine ca ºi cum
aº fi fost fiica ei. Mã învelea când mergeam la culcare. Eram bolnavã ºi nu-mi
dãdeau niciun medicament, aºa cã m-am gândit: „Dacã tot o sã mor, de ce
nu m-aº întoarce?“ ªi Cecelia mi-a spus: „Eºti nebunã, Fauziya? Ai idee la ce
te întorci? Ai idee?“
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Chiar ºi în vremuri foarte întunecate
Au fost oameni
Au fost oameni care au sãrit în apãrarea celorlalþi
Cel puþin un om a luat atitudine pentru a-i proteja pe ceilalþi.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Ai o singurã viaþã. Iar curajul începe de la o singurã voce.
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Sã menþionãm faptul cã, în vremuri ca acestea, a existat cel puþin o persoanã
care a luat atitudine pentru a-i apãra pe ceilalþi.
A ªASEA VOCE (FEMEIE)
„Eºti nebunã, Fauziya?“ mi-a spus ea. „Vrei sã te întorci în Togo?“ A doua zi
Cecelia a intrat la duº ºi m-a chemat dupã ea. Stãtea nemiºcatã cu picioarele
depãrtate ºi mi-a spus: „Uite. Pentru asta vrei sã te întorci?“ Nu înþelegeam
ceea ce vedeam.
“ªtii ce e asta?“ Nu ºtiam. Nu semãna deloc cu organele genitale femi-
nine. Deloc. Era ceva perfect neted, ca palma mea. Singurul lucru vizibil era
o cicatrice, ca o cusãturã, cu o micã gaurã. Nicio labie, nimic. Kakiya. „Cum
poþi sã trãieºti aºa?“, am spus. ªi ea mi-a rãspuns: „Voi trãi toatã viaþa mea
aºa. Plâng când mã privesc. În sufletul meu plâng. Mã simt neputincioasã,
învinsã, tot timpul.“
ªi eu mã uitam la ea ºi o vedeam pe cea mai puternicã femeie de pe
pãmânt. Din afarã nu-þi puteai da seama cât de mult suferea. Este cea mai
iubitoare persoanã pe care am întâlnit-o vreodatã. Ea m-a convins sã rãmân.
M-a convins sã rãmân ºi mi-am câºtigat lupta.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
Numele meu este Kek Galabru. Sunt din Cambodgia.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE KEK
GALABRU.
Asta ºtiu. Ne-ar fi fost uºor sã ne luãm bagajele dupã care sã ne urcãm
într-un avion ºi sã nu mai privim înapoi. Dar apoi ne-am zis: „Imposibil, ei au
încredere în noi.“ Când cineva vine sã ne vadã ºi ne spune: „Aº fi murit dacã
nu eraþi voi la locul potrivit“, asta ne dã ºi mai multã energie. E o victorie
dacã salvãm fie ºi o singurã persoanã.
86
A PATRA VOCE(FEMEIE)
Puþine ºi disparate
Dar am vãzut lumina de multe ori.
BÃRBATUL
Chiar aºa sã fie? Chiar au vãzut acea luminã de multe ori? Câte lumini au
vãzut cu adevãrat? Câte vieþi au salvat în realitate? Puþine ºi disparate, asta e
tot ce ºtiu: ºtiu ce înseamnã sã aºtepþi tortura în întuneric ºi ce înseamnã sã
aºtepþi în întuneric adevãrul. ªtiu cã aceastã clipã ar putea fi ºi ultima. ªi de
ce le este cu adevãrat fricã e faptul cã nimãnui nu-i pasã, cã nimeni nu
ascultã, cã oamenii uitã, cã se uitã la televizor ºi spun cã astea nu sunt pro-
blemele lor, dupã care iau cina ºi merg la culcare. Oamenii se duc la culcare.
Asta e tot ce ºtiu ºi de asta le e fricã. ªtiu cã trei miliarde de oameni trãiesc
în sãrãcie ºi cã patruzeci de mii de copii mor în fiecare zi din cauza unor boli
care ar putea fi prevenite. Mai ºtiu cã, dacã lumea în ansamblu consumã
anual bunuri ºi servicii în valoare de douãzeci ºi patru de trilioane de dolari
pe planetã, aproape un miliard ºi jumãtate de oameni au venituri mai mici de
un dolar pe zi. ªtiu cã trei dintre cei mai bogaþi oameni din lume deþin împreunã
bunuri care depãºesc produsul intern brut al celor mai sãrace patruzeci ºi opt de
þãri din lume la un loc. ªi acest lucru nu se va schimba dacã vor salva câte o
viaþã pe rând. Nimic nu se va schimba niciodatã. De asta se tem: cã nimãnui
nu-i pasã cu adevãrat.
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Oscar Arias Sánchez. ªi mie îmi pasã.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE OSCAR
ARIAS SÁNCHEZ.
Cheltuielile militare nu constituie doar un consum excesiv; sunt de
asemenea ºi o uriaºã denaturare a prioritãþilor civilizaþiei noastre: în fiecare
an, 780 de miliarde de dolari sunt investiþi în instrumente ale morþii, în arma-
ment ºi luptãtori, toate acestea pentru a ucide oameni, sume care s-ar putea
cheltui pentru dezvoltarea umanitãþii. Dacã am îndrepta fie ºi numai cinci
procente din aceastã sumã înspre programe de combatere a sãrãciei, în
urmãtorii zece ani toatã populaþia lumii s-ar putea bucura de servicii sociale
de bazã. Sãracii lumii plâng dupã ºcoli ºi doctori, nu dupã arme ºi generali. Într-o
lume în care se poartã o luptã dramaticã, pe viaþã ºi pe moarte, deciziile pe
care le luãm în privinþa felului în care vrem sã ne ducem vieþile, a ceea ce ne
dorim sã fim, au consecinþe majore. În acest context este limpede cã trebuie
sã ne plasãm de partea vieþii.
BÃRBATUL
Da. Bineînþeles. Sãracii lumii plâng. Dar cui îi pasã?
LUMINILE SE STING TREPTAT ASUPRA TUTUROR VOCILOR, LÃSÂNDU-L PE
BÃRBAT SINGUR PE SCENÃ.
Cui îi pasã?
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE A TREIA VOCI (BÃRBAT)
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Pe atunci mã aflam în junglã ºi observam viaþa dificilã a sãtenilor din Birmania.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE KA HSAW WA.
Dimineaþa, sãtenii luau sape ºi coºuri ºi erau obligaþi sã construiascã
diverse lucruri pentru armatã. Nu primeau niciun ban pentru asta. M-am dus
în alt sat, la cinci zile de mers depãrtare, unde am rãmas o vreme. Experienþa
aceasta mi-a schimbat viaþa. Am vorbit cu o mamã, al cãrei fiu se sinucisese,
pentru cã mai mulþi soldaþi îl obligaserã sã se culce cu ea. Fiul s-a sinucis de
ruºine. Mama avea inima frântã. Atunci m-am decis sã lucrez pentru aceºti
oameni. La început nu aveam nici hârtie, nici pix, cu care sã lucrez. Cei care
luptau împotriva autoritãþilor mi-au spus cã astfel de incidente se întâmplau tot
timpul, cã nimãnui nu-i pãsa ºi cã ar trebui sã mã înarmez ºi sã lupt. Dar m-am
hotãrât sã continuu sã lucrez la mãrturii ºi sã înregistrez povestirile cât pot de
bine. Într-o vreme am vrut chiar sã mã împuºc, pentru cã nu aveam apã ºi
eram nevoiþi sã mâncãm numai orez nefiert. Nu puteam gãti deoarece ne
temeam cã soldaþii ar putea vedea lumina focului. Viaþa era însã ºi mai durã în
sezonul ploios. Era foarte frig pe dealuri ºi nu aveam decât o folie de plastic cu
care sã ne învelim. Deºi ne agãþam hamacurile la înãlþime pentru a ne feri de
lipitorile de pe jos, dimineaþa ne dãdeam seama cã altele cãzuserã din copaci
ºi ne supseserã sângele. Dar am continuat sã adunãm poveºti. În cele din urmã,
o franþuzoaicã pe care am întâlnit-o ne-a dat hârtie ºi bani pentru poºtã. Eram
atât de fericiþi, cã în sfârºit puteam sã facem ceva. Foarte mulþi din foºtii mei
colegi ºi-au susþinut între timp lucrãrile de doctorat în Statele Unite. Vin aici
cu bani. Apoi mã gândesc: „Eu ce tot pãzesc aici?“ Nu reuºesc sã câºtig nimic
pentru mine ºi nici nu par sã uºurez în vreun fel suferinþele localnicilor. Într-o
zi, am trecut pe la o altã organizaþie pentru apãrarea drepturilor omului, spe-
cializatã pe altceva. ªi acolo, la... coºul de gunoi, am vãzut documentaþia la
care lucrasem cu atâta greutate. Fusese atât de dificil pentru noi sã trimitem
acea scrisoare ºi sã punem cap la cap mãrturiile cu privire la suferinþele
îndurate de oameni! Iar hârtia zãcea acum mototolitã ºi aruncatã la gunoi.
BÃRBATUL
Ka Hsaw Wa. Din Birmania. Da. S-a simþit cu inima frântã. Da. Dar noi i-am
spus cã era o muncã inutilã. I-am spus cã-ºi iroseºte viaþa. I-am spus cã nimãnui
nu-i pasã.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Am simþit cã mi se rupe inima. Dar nici nu pot renunþa. Dacã îmi întorc
spatele ºi plec, mi-am zis, cine va face aceastã muncã? Curaj? Nu ºtiu dacã
îndrãzneala izvorãºte din putere sau din suferinþã.
BÃRBATUL
Nimeni nu a ascultat ºi nimãnui nu i-a pãsat.
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Kailash Satyarthi.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA PRIMEI VOCI. BÃRBATUL FACE UN SEMN CU
MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE KAILASH SATYARTHI.
Pe când aveam 5 sau 6 ani, chiar în prima zi de ºcoalã, pe scãrile ºcolii
am dat peste un cizmar ºi fiul sãu, care fãceau pantofii copiilor. Intrasem tare
bucuros. Aveam cãrþi noi, geantã, haine noi, uniformã, totul era nou, dar am
dat cu ochii de acel copil ºi m-am oprit pentru cã era pentru prima datã când
vedeam, când înþelegeam un asemenea lucru ºi m-am întrebat de ce un copil
de vârsta mea face pantofii altor copii ºi de ce eu mã duc la ºcoalã ºi el nu?
Am vrut sã-l întreb asta pe copil, dar nu am avut curaj, aºa cã am intrat în
ºcoalã ºi profesorul mi-a urat bun venit, iar eu nu am întrebat nimic, dar încã
mã gândeam la acest lucru, aºa cã la câteva ore mai târziu mi-am fãcut curaj
ºi l-am întrebat pe profesor: „Domnule, aº vrea sã ºtiu de ce acest bãiat de
vârsta mea stã pe scãri ºi lustruieºte pantofi?“ ªi el s-a uitat la mine ciudat ºi
mi-a rãspuns: „Ce întrebare mai e ºi asta, nu de-asta ai venit tu aici, sã pui
astfel de întrebãri inutile, ci sã înveþi. Nu e treaba ta.“ M-a înfuriat un pic
rãspunsul lui. Aºa cã m-am hotãrât sã o întreb ºi pe mama acasã, ceea ce am
ºi fãcut, la care ea mi-a spus: „Ei, nu ai vãzut cã mulþi copii muncesc? Ãsta e
destinul lor. Sunt sãraci. Trebuie sã munceascã.“ ªi apoi mi s-a spus sã nu-mi
mai fac griji în privinþa asta. Dar într-o zi m-am dus la cizmar, la tatãl bãiatului,
ºi l-am întrebat: „În fiecare zi îl vãd pe bãiatul tãu. ªi am o întrebare. De ce
nu-l trimiþi la ºcoalã? De ce nu se duce ºi el la ºcoalã când mã duc ºi eu? Cã
doar e de vârsta mea, are vreo 5-6 ani?“ Tatãl s-a uitat la mine ºi timp de douã
minute nu a putut sã-mi rãspundã. Apoi mi-a rãspuns încet, spunându-mi un
lucru care m-a miºcat. Mi-a zis: „Nu ne putem schimba, suntem nãscuþi sã
muncim.“ Eu însã tot nu înþelegeam de ce unii oameni sunt nãscuþi sã
munceascã, iar alþii ca mine sã meargã la ºcoalã. Cum adicã? Drept urmare,
aceastã întâmplare mi-a provocat o micã revoltã în minte, pentru cã nimeni
nu-mi putea rãspunde. Pe cine aº mai fi putut sã întreb? Profesorul meu nu
ºtia ce sã-mi rãspundã. Nimeni nu ºtia ce sã-mi rãspundã. Am purtat aceastã
întrebare în suflet ani în ºir.
ªi acum fac ceva în sensul ãsta. ªi nu numai atât. Numai în India cinci
milioane de copii se nasc în sclavie. Copii mici, de 6-7 ani, sunt obligaþi sã
lucreze paisprezece ore pe zi. Dacã plâng dupã pãrinþi sunt bãtuþi, iar uneori
sunt chiar spânzuraþi cu capetele în jos de copaci ºi însemnaþi cu fierul roºu sau
arºi cu þigara. Sunt prizonieri — le este interzis sã plece. ªi numãrul acestor
copii creºte — în acelaºi ritm cu cel al exporturilor. Numãrul exporturilor de
covoare creºte ºi, odatã cu el, creºte ºi cel al copiilor sclavi. De aceea derulãm
anumite campanii. ªi conducem acþiuni secrete, raiduri prin care îi eliberãm pe
copii ºi îi returnãm familiilor lor. Ne asigurãm ulterior cã acei copii eliberaþi au
intrat la ºcoalã ºi se integreazã în societate. Dar odatã ce i-ai eliberat, începe
greul. Primul nostru obiectiv este sã îi facem sã redevinã copii. Gândiþi-vã de
pildã la Nagasur, un bãiat de 14 ani care a încercat sã evadeze. A fost apoi mar-
cat cu fierul înroºit, ca un animal, pentru a se ºti cui îi aparþinea. Nu a mai putut
vorbi ºi de aceea nu a putut povesti nimic din ceea ce i se întâmplase. Un alt
bãiat de pe stradã, prieten cu el, ne-a istorisit povestea lui.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
A fost deosebit de greu sã ne facem auzit glasul.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT)
Noi, palestinienii…
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE RAJI
SOURANI.
…suntem un popor aproape uitat, condamnat la o existenþã de mâna
a doua. Nimãnui nu-i trebuie pacea — o pace dreaptã — mai mult decât
nouã, celor oprimaþi.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Toþi cei dispãruþi erau þãrani.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE FRANCISCO
SOBERÓN. LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A CINCEA VOCI.
Þãranii din Anzi, a cãror limbã natalã este quechua, nu spaniola. Sunt
consideraþi cetãþeni de mâna a doua, de aceea nu prea au fost luaþi în seamã.
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Nimic nu e mai greu pentru un prizonier decât sã ºtie cã lumea l-a uitat. ªi
de obicei torþionarul se foloseºte de acest argument pentru a învinge rezis-
tenþa prizonierului, spunându-i cã, ei bine, nimãnui nu-i pasã.
A TREIA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Ceilalþi membri ai miºcãrii nu ºtiau unde locuim ºi nici cine organiza acþiu-
nile. Astfel încât, dacã cineva era prins de poliþia secretã polonezã, persoana
respectivã trebuia sã ºtie cât mai puþine informaþii cu putinþã.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE ZBIGNIEW
BUJAK.
87
 În prima noapte dupã ce s-a instaurat legea marþialã am rãmas la o
mânãstire. Apoi, în ziua urmãtoare, m-am mutat într-un apartament. De la fe-
reastrã puteam vedea tancurile intrând unul dupã altul în ºantierul naval. Am
reuºit sã luãm legãtura cu cei din Comitetul Solidaritãþii pentru a discuta dacã
ar fi sau nu potrivit sã ne alãturãm lor, dar ei au fost de pãrere cã toþi oamenii
din conducere ar trebui sã se ascundã în locuri diferite. M-am îmbrãcat într-o
uniformã de inginer ºi am luat trenul înapoi spre Varºovia. În fiecare lunã eram
nevoiþi sã ne schimbãm atât casa, cât ºi înfãþiºarea. Trebuia sã mergem în
apartamentele unor strãini ºi sã ne încredem orbeºte în ei. La început ne
temeam cã aceºti oameni ar fi putut sã ne vândã. Recompensa pentru o
asemenea ispravã era uriaºã: douãzeci de mii de dolari ºi un permis permanent
de ieºire din Polonia. Dar numai o singurã datã a fost trãdat unul dintre noi.
A DOUA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
Ne-am încrezut în strãini. ªi numai o singurã datã a fost trãdat unul dintre noi.
A ªASEA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
Nu avem dreptul sã ne pierdem speranþa.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT) (din întuneric)
Dacã nu o facem noi, atunci cine?
Numele meu este Bobby Muller.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A ªAPTEA VOCI. BÃRBATUL FACE UN
SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE BOBBY MULLER.
Unul dintre lucrurile care m-au scos din minþi foarte tare atunci când
am primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca depusã împotriva
minelor antipersonal a fost reacþia presei care a prezentat totul într-un mod
foarte siropos, încercând sã-i facã pe oameni sã se simtã buni ºi sã-i inspire.
A fost o mare porcãrie. Oamenii cred cã totul s-a încheiat pentru cã avem
un tratat internaþional. De fapt însã ne trãim viaþa izolaþi, departe de dispe-
rare, durere, chinuri. De aceea sunt atât de pornit sã urmãresc aplicarea
legilor — pentru ca genocidele din Cambodgia sau Rwanda sã nu mai fie
posibile. Comunitatea internaþionalã trebuie sã spunã rãspicat cã nu va mai
tolera un astfel de comportament. Dacã îl tolerãm totuºi, atunci el va deveni
un teren fertil pentru a semãna seminþele distrugerii. ªi într-o bunã zi, aceastã
nebunie va ajunge ºi pe strada ta.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Bruce Harris.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE BRUCE
HARRIS.
Ce încercãm noi sã facem la Casa Alianza, în Guatemala, este sã le
redãm copiilor copilãria, dacã nu este prea târziu. Am început prin a le oferi
numai mâncare ºi adãpost — dar acest lucru s-a dovedit a fi o naivitate. Mã
tot gândesc la un preot din Brazilia care spunea: „Când le dau de mâncare
celor flãmânzi, mi se spune cã sunt un erou; când întreb de ce sunt flãmânzi,
mi se spune cã sunt comunist.“ A-i hrãni pe cei flãmânzi e un scop nobil, dar
ne-am maturizat ca instituþie ºi acum ne întrebãm ºi de ce sunt aceºti copii
flãmânzi, de ce sunt ei abuzaþi ºi uciºi. Aºadar am demarat o investigaþie pentru
a vedea de ce poliþia ucide copiii strãzii, punând astfel în discuþie statu-quo-ul
ºi presupunerea cã, dacã cineva poartã pistol ºi uniformã, poate comite o
crimã ºi scãpa nepedepsit. La scurt timp am început sã primim telefoane ºi
ameninþãri cu moartea. Iar într-o dimineaþã... un BMW fãrã plãcuþe de înma-
triculare ºi cu geamuri fumurii a apãrut la centrul de crizã din Guatemala
City, la Covenant House. Trei bãrbaþi au întrebat de mine: „Bruce Harris e
pe aici? Am venit sã-l omorâm.“ Dupã ce paznicul le-a spus cã nu mã aflam
88
acolo, s-au întors la maºinã, dupã care au tras din mers rafale de mitralierã.
De obicei, chemi poliþia când se petrece un astfel de lucru — ce ironie, în
cazul de faþã. Poliþiºtii au strâns toate gloanþele de la faþa locului. Au luat
toate probele. Când cei de la Covenant House din New York au auzit despre
acest incident, mi-au trimis o vestã antiglonþ. Avea ºi garanþie, îþi primeai banii
înapoi în cazul în care nu te-ar fi apãrat cum trebuie!
A ªASEA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
De fiecare datã când mã simþeam înspãimântatã...
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE ASMA
JAHANGIR. LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A ªASEA VOCI.
...de fiecare datã când mã simþeam înspãimântatã, mã duceam acasã la
directorul Comisiei pentru Drepturile Omului din Pakistan. Acolo îmi invit
prietenii ºi ne distrãm împreunã de minune. Simþul umorului ºi o anumitã
cãldurã a oamenilor din jur m-au fãcut sã supravieþuiesc, cel puþin asta a
funcþionat în cazul meu. Aº fi luat-o razna, dacã aº fi rãmas singurã ºi izolatã.
Desigur, copii mei sunt îngrijoraþi pentru mine. Trebuie sã îi potolesc ºi
sã le spun, uneori în glumã: „OK, acum nu-mi mai rãmâne decât sã-mi fac o
asigurare de viaþã astfel încât, atunci când eu voi muri, voi veþi fi niºte copii
bogaþi.“
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Sezgin Tanrikulu.
BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE SEZGIN
TANRIKULU.
Sunt avocat, în Turcia. Când sunt în faþa curþii, faþã în faþã cu cei pe care
îi acuz de torturã, când aceºtia se uitã în ochii mei iar eu nu-mi feresc
privirea, când nu sunt primul care se echiveazã, simt cã am mai mult curaj
decât ei. Bineînþeles cã am fost urmãrit în fiecare zi, din momentul în care
ieºeam din casã dimineaþa. Nu puteam sã fac nimic altceva decât sã privesc
partea amuzantã a situaþiei. De cele mai multe ori, oamenii erau asasinaþi cu un
glonþ în ceafã. În cadrul organizaþiei noastre pentru drepturile omului glumeam
spunând cã va trebui sã ne plasãm oglinzi pe umeri ca sã vedem ce ni se
pregãteºte! Astfel puteam vedea cine ne urmãreºte sau încearcã sã ne ucidã!
VOCEA A OPTA (FEMEIE) (din întuneric)
Numele meu este...
PAUZÃ. BÃRBATUL FACE UN SEMN CU MÂNA, DAR PE ECRAN NU APARE
NIMIC.
Numele meu este...
BÃRBATUL FACE ÎNCÃ UN SEMN CU MÂNA DAR TOT NU APARE NIMIC PE
ECRAN. CEILALÞI ACTORI RÂD SAU ÎNCEARCÃ SÃ O ÎNCONJOARE PE CEA DE-A
OPTA VOCE, PROTECTOR. CEA DE-A OPTA VOCE CONTINUÃ SÃ VORBEASCÃ
DIN ÎNTUNERIC. LUMINILE ÎNCEP SÃ SE STINGÃ ÎNCET ASUPRA BÃRBATULUI.
Nu-mi pot dezvãlui numele. Sunt din Sudan. Pãrinþii ne-au învãþat în
copilãrie sã iubim oamenii, indiferent cât de simpli sau de sãraci ar fi. Casa
noastrã era întotdeauna plinã. Întotdeauna se gãsea în casa noastrã cineva
bolnav care cãuta alinare sau care trebuia sã nascã. Am învãþat sã-i consider
pe toþi sudanezii drept familia mea. Dar nu-mi pot dezvãlui numele. Cei
care sunt suspectaþi de guvern cã lucreazã pentru organizaþii de apãrare a
drepturilor omului sunt arestaþi, adesea torturaþi în case pãrãsite ºi, dacã
sunt norocoºi, sunt trimiºi la puºcãrie. Dacã mi-aº dezvãlui numele nu mi-aº
mai putea continua activitatea.
 A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
(probabil îngânat ºi de celelalte voci care repetã aceleaºi cuvinte)
Dacã ºi-ar dezvãlui numele, nu ºi-ar mai putea continua activitatea.
LUMINILE SE STING COMPLET ASUPRA BÃRBATULUI.
A PATRA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
Numele meu este Rigoberta Menchú Tum.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A PATRA VOCI. UNUL DINTRE
ACTORI FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE RIGOBERTA
MENCHÚ TUM.
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Trebuie sã reinventãm speranþa. Aceste lucruri nu vor fi uitate. Nu vor fi
uitate. Suntem cei care au ultimul cuvânt.
A DOUA VOCE (FEMEIE)
Dumnezeu a binecuvântat America cu bogãþii nenumãrate, dar nu ºtim ce sã
facem cu ele, de aceea lãsãm milioane de copii sã moarã de foame, fãrã adã-
post ºi fãrã cele necesare vieþii. Într-o naþiune care a fost binecuvântatã cu o
economie de nouã trilioane de dolari, sãrãcia ucide copiii mai încet, dar mai
sigur decât armele de foc. Sunt sigurã cã, dacã nu reuºim sã ne salvãm copiii,
nu vom reuºi sã ne salvãm nici pe noi înºine.
UNUL DINTRE ACTORI FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE
NUMELE MARIAN WRIGHT EDELMAN.
Vine un moment în viaþã când te uiþi în jur ºi îþi dai seama cã nu despre
asta este vorba. ªi cã trebuie sã schimbi niºte lucruri. Chiar dacã asta ar putea
însemna cã vei muri. Fiecare trebuie sã-ºi deschidã plicul din suflet ºi sã vadã
ce i-a fost menit. ªi nu a spus nimeni niciodatã cã va fi uºor. Nu trebuie sã vezi
întreaga scarã ca sã faci primul pas. Dacã nu poþi sã fugi, mergi, dacã nu poþi
sã mergi, târãºte-te, dacã nu te poþi târî, continuã sã te miºti cum poþi.
Continuã sã te miºti, Marian Wright Edelman, continuã sã te miºti.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Abubacar Sultan.
UNUL DINTRE ACTORI FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE
NUMELE ABUBACAR SULTAN.
Când a început rãzboiul în Mozambic, îmi terminam stagiul de
pregãtire ca profesor universitar. Eram ºocat de fotografiile copiilor soldaþi
care fuseserã capturaþi de forþele guvernamentale sau care fuseserã împuº-
caþi în lupte. Nu era deloc în regulã ceea ce se petrecea. Nu puteam sã mã
duc în continuare la cursuri, sã le predau studenþilor mei, în vreme ce aces-
te lucruri se petreceau în þara mea. M-am hotãrât sã fac ceva... Cam pe
atunci, un orfelinat local din Mozambic a preluat treizeci ºi cinci de copii care
fuseserã capturaþi în luptã. Poveºtile lor erau înfiorãtoare. Un anumit bãiat,
de numai 7 ani, mi-a schimbat viaþa. Se izolase complet de lume. Într-o zi era
calm, iar în alta plângea întruna. Într-un final a început sã vorbeascã. Mi-a
spus cã trãia cu familia lui când un grup de rebeli l-au trezit în toiul nopþii, l-au
bãtut ºi l-au obligat sã dea foc colibei în care locuia cu pãrinþii. Când aceºtia
au încercat sã scape, au fost împuºcaþi ºi tãiaþi în bucãþi, de faþã cu el. N-o sã
uit niciodatã ce a simþit acest bãiat, pentru cã m-am pus în locul lui, în timp
ce îmi povestea prin ce trecuse. Mi-a împãrtãºit cele mai grele momente din
viaþa lui. Imaginile, imaginile dureroase pe care le aveam din copilãrie ale
unor nimicuri care mã fãcuserã sã sufãr au prins din nou viaþã... În fiecare zi
intram în zonele de conflict, înregistram în acte cât mai mulþi copii cu pu-
tinþã, încercam sã le luãm urma în rândul comunitãþilor de oameni deportaþi
ºi sã îi trimitem în tabere de refugiaþi în þãrile vecine. Majoritatea acestor
copii se aflau pe front, aºã cã ne-am dus ºi noi tot acolo. În þarã, pe atunci,
drumurile nu erau sigure astfel încât nu puteam ajunge în acele zone decât
cu avionul. De câteva ori aproape cã ne-au doborât. Am avut câteva acci-
dente de avion. Ori de câte ori ne înspãimântam prea tare, încercam sã îmi
reamintesc cât de norocoºi eram sã fim încã în viaþã.
De nenumãrate ori m-am întrebat de ce am ales sã fac asta. Aveam doi
copii, ºi pânã când au împlinit vreo 4-5 ani nu ºtiu dacã am apucat sã petrec
mai mult de douã zile pe lunã cu ei. Îmi rãneam propria familie. Erau mereu
îngrijoraþi de siguranþa mea. Cu toate acestea însã, ceva puternic care izvo-
ra din lãuntrul meu reacþiona, spunând cã eram o fiinþã umanã ºi cã alte fiinþe
umane se aflau în pericol. Atitudinea mea se explicã, pe de o parte, prin
religie (sunt un musulman practicant) ºi, pe de altã parte, prin educaþie. ªi cu
toate astea sunt mulþi oameni ca mine care nu ºi-au pus niciodatã problema
sã facã ce am fãcut eu. De aceea, cred cã e vorba de ceva mai profund, ceva
ce vine din interior. E, probabil, un soi de dar pe care îl ai în interior.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Gábor Gombos.
UNUL DINTRE ACTORI FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE
NUMELE GABOR GOMBOS.
Sunt din Ungaria. Într-o zi, mã aflam la slujbã ºi m-am dus sã vizitez o
instituþie de psihiatrie. Se afla acolo un bãrbat tânãr care suferea de retar-
dare mintalã severã ºi care era închis într-o cuºcã. I-am întrebat pe angajaþi
cât timp petrecea bãrbatul acolo. Mi-au spus cã toatã ziua, cu excepþia unei
jumãtãþi de orã în care un membru al personalului lucreazã cu el. De ce îl
þineþi închis în cuºcã? i-am întrebat.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT)
Le sunt dator celor lãsaþi în urmã.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Aveau nevoie de o voce. ªi eu am devenit vocea lor.
A OPTA VOCE (FEMEIE) (din întuneric)
Numele meu este Helen Prejean.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA CELEI DE-A OPTA VOCI. UNUL DINTRE ACTORI
FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE NUMELE HELEN PREJEAN.
Când am ieºit din acea camerã de execuþie a lui Patrick, dupã ce asis-
tasem pentru prima oarã în viaþa mea la uciderea unui om, mã simþeam golitã
complet pe dinãuntru. Un astfel de lucru ori te însufleþeºte ori te paralizeazã
pur ºi simplu. Când spun cã te însufleþeºte, mã refer la principiul învierii, al
depãºirii morþii ºi al rezistenþei în faþa rãului. Patrick murise, dar eu nu
aveam de ales. Trebuia sã-i duc pe oameni acolo. Trebuia sã îi duc acolo prin
povestirile mele. Aºadar de cincisprezece ani lupt pentru abolirea pedepsei
cu moartea, care este un act de supremã disperare. Nu ºtim ce altceva sã
facem, ºi de aceea imitãm cel mai îngrozitor comportament al criminalilor.
Dar cu toate acestea, cred cã dacã vom reuºi sã-i întoarcem pe oameni la
conºtiinþa ºi la inimile lor, atunci ei vor reacþiona.
A PATRA VOCE (FEMEIE)
Mã numesc Wangari Maathai.
UNUL DINTRE ACTORI FACE UN SEMN CU MÂNA ªI PE ECRAN APARE
NUMELE WANGARI MAATHAI.
Miºcarea Greenbelt a început în 1977 în Kenya, atunci când, în urma
participãrii la diferite forumuri care aveau ca temã nevoile lor, numeroase
femei din zonele rurale sau din centrele urbane au început sã vorbeascã
despre degradarea mediului. Nu aveau lemne de foc. Aveau nevoie de fructe
89
 pentru a combate malnutriþia copiilor lor. Aveau nevoie de apã potabilã
curatã, dar toatã apa era poluatã de pesticidele ºi ierbicidele folosite la ferme
pentru a spori recoltele ºi a face astfel mai mulþi bani.
Consiliul Naþional al Femeilor, o organizaþie neguvernamentalã, a
rãspuns la apelul lor, încurajându-le sã planteze copaci. A fost dificil la
început, pentru cã femeile simþeau cã nu aveau nici cunoºtinþele necesare,
nici tehnologia ºi nici banii pentru un astfel de lucru. Dar în curând le-am arã-
tat cã, pentru a planta copaci, nu era nevoie de nimic din toate acestea, ast-
fel încât procesul plantãrii copacilor a devenit un frumos simbol al speranþei.
Era un lucru pe care îl puteau face ºi ale cãrui rezultate le puteau observa.
ªi astfel, femeile ºi-au dezvoltat adevãrate tehnici forestiere.
Mergeam sã adunãm seminþe de copaci pe care le plantam apoi, aºa
cum fãcuserã alte femei cu alte seminþe. Metoda e simplã: iei un ghiveci,
torni pãmânt în el ºi pui înãuntru seminþele. Ghiveciul trebuie aºezat undeva
mai sus, astfel încât gãinile sau caprele sã nu poate ajunge sã mãnânce
mlãdiþele. Numai în Kenya am plantat douãzeci de milioane de copaci. ªi am
demarat programe similare în alte aproximativ douãzeci de þãri. Aceste
lucruri nu ne-au atras deloc simpatia conducãtorilor, dimpotrivã. Am intrat
în tot felul de necazuri cu ei. Iatã ce s-a petrecut în 1989. Preºedintele Moi
dorea sã preia controlul asupra parcului Uhuru, singurul parc rãmas în
Nairobi în care oamenii sãrmani, fãrã posibilitãþi financiare, puteau veni.
Dorea sã construiascã aici cea mai înaltã clãdire din Africa, cu ºaizeci ºi douã
de etaje. Alãturi de zgârie-nori urma sã fie amplasatã o statuie a lui (astfel
încât l-ai fi putut mângâia pe creºtet de la etajul al patrulea). Toatã zona cen-
tralã din Nairobi urma sã fie refãcutã. Am declanºat un protest în parc dar am
fost bãtuþi de poliþie. Eram numai un grup mic de femei, pentru cã, la vremea
respectivã, frica era încã foarte mare. Dar am câºtigat în cele din urmã,
deoarece cei care ofereau banii necesari pentru acel proiect ºi-au retras spri-
jinul financiar din cauza protestelor populaþiei. Desigur, ne-au atacat, m-au
atacat ºi pe mine. Dar, din fericire, am pielea groasã ca a unui elefant.
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA CELEI DE-A PATRA VOCI PÃLESC.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Juan Méndez. Sunt din Argentina. Am fãcut ceea ce a tre-
buit sã fac.
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA CELEI DE-A TREIA VOCI PÃLESC.
A CINCEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Van Jones. Organizaþia noastrã scoate la ivealã încãlcãrile
drepturilor omului în Statele Unite, mai cu seamã violenþele poliþiei. Am
fãcut ceea ce a trebuit sã fac. Dacã nu o facem noi, atunci cine?
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA CELEI DE-A CINCEA VOCI PÃLESC.
A ªAPTEA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Freedom Neruda. Sunt din Coasta de Fildeº. Dacã nu o
facem noi, atunci cine?
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA CELEI DE-A ªAPTEA VOCI PÃLESC.
PRIMA VOCE (BÃRBAT)
Numele meu este Samuel Kofi Woods. Sunt din Liberia. Dacã nu o facem
noi, atunci cine?
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA PRIMEI VOCI PÃLESC.
A TREIA VOCE (BÃRBAT)
Dacã întorc spatele ºi plec, cine se va mai ocupa de asta? Dacã nu o facem
noi, atunci cine?
A ªASEA VOCE (FEMEIE)
A fost nevoie de curaj? Aº spune mai degrabã cã a fost nevoie de
încãpãþânare.
90
LUMINILE ÎNDREPTATE ASUPRA CELEI DE-A ªASEA VOCI PÃLESC. SCENA ESTE
ACUM DIN NOU CUFUNDATÃ ÎN ÎNTUNERIC.
PRIMA VOCE (din întuneric)
Curajul începe cu o singurã voce.
Dacã nu o facem noi, atunci cine?
TÃCERE PRELUNGÃ
A OPTA VOCE (din întuneric)
Dacã nu o facem noi, atunci cine?
BÃRBATUL (din întuneric)
Dacã nu o facem noi, atunci cine?
BÃRBATUL APARE SINGUR, ÎN MIJLOCUL SCENEI, ÎNTR-O LUMINÃ ORBITOR
DE ALBÃ.
BÃRBATUL
Da. Aceste nume. Elie Wiesel ºi Jaime Prieto Mendez din Columbia ºi Nataša
Kandić din Serbia ºi José Ramos Horta din Timorul de Est ºi Harry Wu, care
ºi-a petrecut ani în ºir în lagãrele de reeducare din China ºi care refuzã sã se
considere un erou pentru cã nu a murit, ºi Vera Stremkovskaya, acea avo-
catã afurisitã din Belarus care se încãpãþâneazã sã îi apere pe acei afurisiþi de
bãtrâni pe care nu dã nimeni doi bani, ºi Baltasar Garzón, acel judecãtor afu-
risit din Spania care crede cã nu existã graniþe pentru criminalii de rãzboi, ºi
Maria Teresa Tula din El Salvador, care a fost arestatã de atâtea ori,
ameninþatã de atâtea ori, ºi care tot nu renunþã, nu renunþã sã îi caute pe cei
dispãruþi, ºi Senhal Sarihan, care aduce flori copiilor deþinuþi în închisorile din
Turcia, ºi acea afurisitã parlamentarã lesbianã din Mexic, Patria Jiménez, ºi
episcopul Wissa ºi Vaclav Havel... Toate aceste nume. Nume pe care nu le
vom uita. Cel puþin eu, unul, nu le voi uita. Alþii poate vor uita aceste nume.
Mereu numele astea pãlesc ºi se ºterg din memorie. În ciuda finalului victo-
rios ºi sfidãtor. Dacã nu o facem noi, atunci cine? Luminile sunt îndreptate
asupra lor acum, iar aplauzele care stau sã înceapã îi înconjoarã ºi îi mângâie,
luminile care încep sã pãleascã, se sting una câte una, în vreme ce publicul
pleacã acasã, iar spectatorii, odatã ajunºi la cãminele lor dau drumul la tele-
vizoare unde un chip îndepãrtat, poate chiar unul dintre aceste chipuri, se
tãvãleºte de durere dupã care moare, ºi e vremea cinei, ºi e din nou timpul
pentru somn, iar mâine toate se vor întoarce la locul în care au fost mereu,
în sfârºit ei ºi noi, din nou împreunã, ei ºi cu mine, din nou ei ºi cu mine,
conºtienþi cã acolo, dincolo de noi, dincolo chiar ºi de aceste lumini palide,
se aflã alþii, cei care nu s-au aflat niciodatã în centrul atenþiei, ale cãror nume
nici mãcar eu nu le ºtiu, de care nimãnui nu-i pasã, acei oameni de care te
poþi lipsi de dincolo de lumini, ale cãror voci nu au fost niciodatã înregistrate
ºi nici transcrise, ale cãror corpuri sunt mai mult decât invizibile, ei ºi noi, ei
ºi cu mine din nou, împãrtãºind, împãrtãºind în adânca beznã a nopþii aceastã
unicã fãrâmã de înþelepciune. Ai o singurã viaþã. Aºtept aici, cu aceastã
învãþãturã. ªtiu de asemenea cum sã aºtept. Îmi vine mereu rândul. ªtiu de
asemenea ce înseamnã sã aºtepþi în întuneric.
LUMINILE SE APRIND ASUPRA PRIMEI VOCI ªI APOI ªI ASUPRA CELORLALTE
VOCI, PE MÃSURÃ CE VORBESC. O LUMINÃ PALIDÃ RÃMÂNE ÎNDREPTATÃ
ASUPRA BÃRBATULUI.
PRIMA VOCE
Nu vreau sã pretind cã am fost un erou
La început nu am avut nici pix, nici hârtie, cu care sã lucrez.
A OPTA VOCE
Dar nu-þi poþi trãi viaþa în fricã
Dându-le altora putere asupra ta,
Alþii care pot genera frica.
Mai bine mori mai devreme.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã.
Atâta ºtii.
 A ªAPTEA VOCE A TREIA VOCE
Puþine ºi disparate ªi Dumnezeu ne scuturã de praf ºi ne spune: „Încearcã din nou.“
Puþine ºi disparate. Dumnezeu spune: „Încearcã din nou.“
Ceva existã. Dumnezeu spune cã
O luminã. Ai o singurã viaþã
Am fãcut ce a trebuit sã fac numai una.
ªtiind acest lucru, ºtiind acest lucru
ªi astfel mergem mai departe
Cã sãracii lumii strigã dupã ajutor.
ªtiind acest lucru, ºtiind acest lucru,
Cã dacã îi vom întoarce pe oameni spre inimile lor
A ªASEA VOCE
Asta e tot ce ºtii. vor reacþiona.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã Asta e tot ce ºtim
Asta e tot ce ºtii. Nu am fost niciodatã singuri.
Cã sãracii lumii strigã dupã ajutor
Cã sãracii lumii strigã dupã ajutor A DOUA VOCE
Dupã ºcoli ºi doctori, nu dupã generali ºi arme. ªi astfel continuãm
Trebuie doar sã crezi în ceea ce faci, atâta tot. ºtiind acest lucru, ºtiind acest lucru
cã acest moment s-ar putea sã fie
A CINCEA VOCE ultimul
Nu am fost niciodatã singur aºteptând, aºteptând,
Asta e tot ce ºtii. aºteptând în întuneric adevãrul.
Numai altcineva îmi poate da speranþa Nu am fost niciodatã cu adevãrat singuri.
deoarece
Numai altcineva îmi poate lua speranþa
PRIMA VOCE
de tot.
Nu vreau sã pretind cã am fost un erou
Am fãcut ce a trebuit sã facem, atâta tot.
Am fãcut ceea ce a trebuit sã fac, asta-i tot.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã.
E chiar atât de simplu.
Orice altceva, orice altceva ar fi avut gust de cenuºã.
A PATRA VOCE
Asta e tot ce ºtii
A fost nevoie de curaj?
A fost nevoie de încãpãþânare, încãpãþânare Munca abia a început.
Ca o barã de metal
în suflet. A DOUA VOCE
Sentimentul puterii interioare, ca o barã de metal pe dinãuntru Asta e tot ce ºtim.
Astfel ca trecutul nostru sã nu devinã viitorul copiilor voºtri. Am fãcut ce a trebuit sã facem.
Orice altceva ar fi avut gust de cenuºã. Munca abia a început.
ªtiind acest lucru, ºtiind acest lucru LUMINILE SE APRIND ASUPRA TUTUROR CELOR OPT PENTRU ULTIMA DATÃ
Le datorãm ceva celor lãsaþi în urmã. ÎN TIMP CE SE STING ASUPRA BÃRBATULUI.

91
 CÂ TEV A S UGES TII PR OPUS E DE A UTOR PENTR U PUNER EA ÎN S CENÃ A PIES EI
1. Piesa a fost scrisã pentru nouã voci, ºi acesta este aºadar numãrul ideal de
actori pentru o reprezentaþie. Piesa poate fi totuºi montatã ºi cu un numãr
mai mare sau mai mic de actori. Dacã se opteazã pentru mai puþini, pro-
babil firesc ar fi sã fie cel puþin cinci (doi apãrãtori jucaþi de bãrbaþi, douã
femei ºi încã un actor în rolul Bãrbatului), deºi nu este absolut necesar,
chiar dacã ar fi recomandabil ca fiecare voce sã corespundã sexului apãrã-
torilor drepturilor omului din viaþa realã. La limitã, piesa s-ar putea juca ºi
numai cu trei actori, dar s-ar pierde un anumit ritm. Pe de altã parte,
reprezentaþia ar avea mult de câºtigat dacã s-ar folosi zeci de participanþi,
atât timp cât cei cãrora le revin replici mai lungi vor avea ocazia sã ros-
teascã ºi unele mai scurte, mai lirice, în aºa fel încât fluxul ºi ritmul inter-
pretãrii sã nu fie afectat. Cu toate acestea, indiferent de soluþia aleasã,
doar un singur actor ar trebui sã joace rolul Bãrbatului. (ªi o actriþã ar
putea interpreta totuºi acest rol, deºi, de-a lungul istoriei, în pielea unor
personaje opresive au intrat mai cu seamã bãrbaþi.)
2. Pentru montarea piesei este nevoie de un ecran pe care sã aparã numele
apãrãtorilor. Acesta poate fi totuºi înlocuit de mijloace care necesitã ceva mai
puþinã tehnologie: o tablã pe care sã fie scrise numele, panouri mari care sã
fie aduse pe scenã etc. — orice formulã care permite ca numele sã fie vãzute
ºi identificate ºi care, de asemenea, sporeºte autoritatea Bãrbatului, iar mai
târziu, pe cea a personajelor care ajung sã îºi spunã singure numele.
3. Poveºtile spuse de protagoniºti sunt emoþionale prin natura lor ºi nu trebuie
sã fie jucate într-o manierã exagerat de dramaticã (sau melodramaticã). Sã
lãsãm aceste voci sã vorbeascã de la sine, prin intermediul actorilor ºi
actriþelor, într-un mod cât mai natural. Cu alte cuvinte, trebuie evitatã
„exagerarea“ poveºtii. Niciun actor nu va pretinde cã este acel personaj, ci
numai canalul prin care acel personaj ajunge la public. De aceea, este posibil
sã nu fie o idee bunã aceea ca vocile sã accentueze cuvintele într-un anumit
fel (specific asiaticilor, africanilor, latinoamericanilor etc.).
A LTE CÃR ÞI DE A R IEL DOR FM A N
DEATH AND THE MAIDEN HEADING SOUTH, LOOKING NORTH:
Aceastã piesã a fost pusã în scenã ºi în limba românã, sub titlul Fecioara A BILINGUAL JOURNEY
ºi Moartea. Acþiunea piesei, ecranizatã ulterior, se petrece într-o þarã din
America Latinã al cãrei nume nu este pomenit, dar care încearcã sã îºi
revinã dupã o dictaturã. Paulina Salas, una dintre victimele torturilor,
crede cã îºi recunoaºte torþionarul în persoana doctorului Miranda, pe
care soþul ei, avocat ºi apãrãtor al drepturilor omului, Gerardo Escobar,
îl aduce acasã într-o searã. Ea încearcã sã-l facã sã mãrturiseascã.
Doctorul îºi apãrã nevinovãþia. Piesa pune în discuþie problemele referi-
toare la justiþie, memorie ºi moralitate, precum ºi modul în care victimele
pot evita acele comportamente care le-au distrus iremediabil viaþa.
Folosind tehnica suspansului, ca într-un veritabil thriller, textul prezintã
atât consecinþele dictaturii asupra sufletului locuitorilor unei þãri, cât ºi
modul în care te poþi opune unei astfel de tiranii.
92
4. Este nevoie de anumite lãmuriri cu privire la personajul Bãrbatului. El este,
într-o anumitã mãsurã, un personaj mitologic, întruchipând multiplele faþete
ale Rãului, desprinse parcã din Evanghelie, un ins care ne aminteºte prin
cuvintele ºi prezenþa sa scenicã lucrurile împotriva cãrora luptã ºi militeazã
apãrãtorii. La începutul piesei, el apare ca fiind un personaj periculos, în sen-
sul cã are puterea de a provoca suferinþe fizice, o prezenþã a rãului care pân-
deºte în stat ºi în societate, gata de acþiune în orice moment. Dar pe mãsurã
ce vocile scot la ivealã faptul cã nu pot fi intimidate în asemenea moduri (prin
închisoare, torturã, exil), Bãrbatul devine ulterior întruchiparea a ceva mult
mai insidios, omniprezent ºi familiar, atât pentru cei care interpreteazã, cât
ºi pentru cei care privesc spectacolul: puterea indiferenþei ºi a apatiei, care
sunt cei mai mari duºmani ai luptei pentru o lume mai bunã. Atacurile pe care
le îndreaptã împotriva lor se vor concentra mai mult pe sarcasm ºi bãtaie de
joc decât pe ameninþãri, încercând sã le inducã gândul cã, din moment ce
lumii nu îi pasã, ei de ce ar trebui sã îºi sacrifice vieþile? În acest sens, el
devine, ciudat lucru, un soi de proiecþie a fricilor interioare care îi încearcã
pe activiºtii pentru drepturile omului, a îndoielilor care li se strecoarã în
suflet în timpul acþiunilor lor. Ei au curajul de a înfrunta moartea. Întrebarea
este dacã au ei destulã forþã (ºi dacã dau dovadã de suficientã solidaritate
între ei) încât sã facã faþã vorbelor goale despre drepturile omului, atât de
rãspândite în rândul celor puternici (oameni ºi popoare), care nu vin cu nimic
concret atunci când, de fapt, este nevoie de acþiuni ºi nu de cuvinte. Au ei
curajul de a a înfrunta moartea din sufletul oamenilor care sunt nepãsãtori în
faþa suferinþelor altora? Piesa nu oferã un rãspuns direct la aceastã dilemã,
dar pune în scenã conflictul propriu-zis, lansând întrebarea cãtre public, toc-
mai prin vocea Bãrbatului, care este aºadar nevoit sã se prezinte într-o anu-
mitã luminã limpede, sã-ºi scoatã foarte clar la ivealã trãsãturile, folosind
cuvinte parcã desprinse dintr-un coºmar ºi care se încadreazã bine în lirismul
general al piesei, în ritmul ei etc. Bãrbatul îºi poate asuma de asemenea un
rol mai activ pe scenã (manevrând camerele de luat vederi, în caz cã existã),
aºezându-i pe ceilalþi în diferite poziþii, putând sã se miºte în timp ce restul
rãmân pe loc, pânã în momentulul în care el suferã o „înfrângere“ tempo-
rarã, cauzatã de umorul ºi solidaritatea celorlalþi. Dar nu putem scãpa cu
adevãrat de el din visele noastre, pânã când nu îl vom alunga din viaþa noas-
trã, printr-un efort zilnic susþinut în slujba dreptãþii.
În acest volum de memorii, autorul povesteºte felul în care a
supravieþuit în 1973, dupã lovitura de stat împotriva lui Salvador
Allende, confruntându-se în orice clipã nu numai cu moartea, dar ºi
cu dilemele despre cum ar putea rezista terorii ºi represiunilor
împotriva supravieþuitorilor. În paralel, sunt trecute în revistã
numeroasele sale plecãri în exil, în diferite þãri, astfel încât volumul
este în egalã mãsurã ºi o explorare a felului în care un copil american
creºte într-o lume în care sãrãcia ºi nedreptatea se cer a fi vindecate.
SURSE SUPLIMENTARE DE INFORMAÞII

AMNESTY INTERNATIONAL COMISIA FULBRIGHT ROMÂNIA

Amnesty International este o miºcare mondialã care militeazã pentru Administreazã schimbul de programe educaþionale ºi culturale dintre România
recunoaºterea internaþionalã a drepturilor omului. Susþinãtorii ei sunt revoltaþi ºi Statele Unite ºi oferã burse la nivel naþional.
de abuzurile asupra drepturilor omului, dar sunt plini de încredere într-o lume
mai bunã — aºadar, acþioneazã pentru îmbunãtãþirea drepturilor omului prin Str. Ing. Nicolae Costinescu nr. 2
campanii ºi solidaritate internaþionalã. În peste 150 de þãri ºi regiuni ale lumii, Bucureºti, Sector 1, România
instituþia are mai mult de 2,2 milioane de membri ºi susþinãtori, care coordo- Tel: +4021 231 5500, +4021 230 7719
neazã acþiuni justiþiare pentru o gamã variatã de probleme. Fax: +4021 230 7738
office@fulbright.ro
Amnesty International UK
Centrul de Actiune al Drepturilor Omului
17-25 New Inn Yard DECENIUL DE INCLUZIUNE A ROMILOR
Londra EC2A 3EA Deceniul de Incluziune a Romilor 2005-2015 este un angajament politic fãrã
Telefon: 4402070331500 precedent susþinut de cãtre guvernele din Europa Centralã ºi de Sud-Est pen-
Fax: 4402070331503 tru a îmbunãtãþi statutul socio-economic ºi incluziunea socialã a rromilor din
Textphone: 4402070331664 regiune. Proiectul se concentreazã pe domenii prioritare precum educaþia,
E-mail: sct@amnesty.org.uk ocuparea forþei de muncã, sãnãtate ºi locuinþe. Guvernele se angajeazã sã þinã
www.amnesty.org seama de alte aspecte de bazã ale sãrãciei, discriminãrii ºi atitudinii faþã de dife-
renþele de gen.

ANTI-SLAVERY INTERNATIONAL www.romadecade.org

Anti-Slavery International se concentreazã asupra drepturilor persoanelor care
sunt în mod deosebit vulnerabile la exploatarea prin muncã, în special femeile,
copiii, lucrãtorii emigranþi ºi populaþiile indigene.
Abuzurile împotriva cãrora luptã Anti-Slavery International includ: sclavia; co-
merþul cu oameni; traficul de femei; dificultãþile lucrãtorilor emigranþi cãzuþi în
servitute; datoriile ºi alte tradiþii care obligã oamenii la munci nedorite; munca
forþatã; prostituþia forþatã; forma abuzivã de a obliga copilul sã munceascã;
mariajul forþat sau timpuriu ºi alte forme de cãsãtorie servilã.
Thomas Clarkson House
The Stableyard
Broomgrove Rd.
London SW9 9TL UK
www.antislavery.org
FUNDAÞIA EUROPEANÃ ROBERT F. KENNEDY, ONLUS
Fundaþia Europeanã Robert F. Kennedy, filiala europeanã a Centrului Robert F.
Kennedy pentru Justiþie ºi Drepturile Omului, este o organizaþie nonprofit cu
sediul la Roma (Italia), condusã de Kerry Kennedy. RFK Europe a fost creatã pen-
tru a atrage atenþia ºi a promova drepturile omului în toatã lumea, în special în
Europa, ºi a oferi un sprijin concret celor care îºi dedicã viaþa pentru a-i ajuta pe
alþii, prin denunþarea încãlcãrilor ºi limitãrii drepturilor naturale ale oamenilor.
Via di Porta Pinciana nr. 1, 00187 Roma, Italia
Telefon: 390696036100
Fax: 390696036104
info@rfkennedyeurope.org
www.rfkennedyeurope.org

CENTRUL ROBERT F. KENNEDY PENTRU JUSTIÞIE

ªI DREPTURILE OMULUI HUMAN RIGHTS WATCH
Centrul Robert F. Kennedy pentru Justiþie ºi Drepturile Omului este o organi- Este o organizaþie internaþionalã care monitorizeazã activitatea privitoare la
zaþie nonprofit a cãrei misiune constã în împlinirea visului lui Robert Kennedy drepturile omului în toatã lumea. Misiunea ei este „sã sprijine victimele ºi
de a crea o lume a pãcii ºi dreptãþii prin intermediul programelor interne ºi apãrãtorii drepturilor omului pentru a preveni discriminãrile, sã susþinã liber-
internaþionale în domeniile social, economic, justiþie rasialã, de a forma o gene- tatea politicã, sã protejeze oamenii împotriva tratamentelor inumane în timp
raþie de lideri ºi de a rezolva problemele cele mai complicate cu care se con- de rãzboi ºi sã aducã vinovaþii în faþa justiþiei“. HRW investigheazã încãlcãrile
fruntã societatea. drepturilor omului ºi îi trage la rãspundere pe cei care sunt la putere pentru a
înceta practicile abuzive ºi pentru a respecta legile internaþionale ale drep-
1367 Connecticut Avenue NW, Suite 200 turilor omului.
Washington, D.C. 20036
Telefon: (202) 463-7575 350 5th Avenue, 34th Floor
Fax: (202) 463-6606 New York, NY 1118-3299
www.rfkcenter.org Telefon: 212 2904700
Fax: 212 7361300
www.hrw.org

93
 INSTITUTUL ASPEN ROMÂNIA
Aspen România este o asociaþie nonprofit, neguvernamentalã, dedicatã dez-
voltãrii unui leadership vizionar în România ºi încurajãrii unei dezbateri deschise
ºi informate între lideri despre dificultãþile din România de azi.
Strada Amman nr. 35, Ap. 10, Sector 1
010777 Bucureºti, România
Tel: +40 21 316 42 79
Fax: +40 21 317 34 43
E-mail: office@aspeninstitute.ro
www.aspeninstitute.ro
INSTITUTUL PENTRU O SOCIETATE DESCHISÃ
Institutul pentru o Societate Deschisã activeazã pentru a crea democraþii tole-
rante, ale cãror guverne sã fie reponsabile faþã de cetãþenii lor. Pentru a-ºi
îndeplini scopul, ISD intenþioneazã sã formeze politici publice care sã asigure o
mai mare corectitudine în sistemul politic, legal ºi economic ºi sã garanteze
drepturile fundamentale. La nivel local, ISD implementeazã o serie de iniþiative
de promovare a justiþiei, educaþiei, sãnãtãþii ºi presei independente. În acelaºi
timp, ISD construieºte alianþe peste frontiere ºi continente pentru rezolvarea
unor probleme ca libertatea informaþiei ºi corupþia. ISD acordã o atenþie spe-
cialã protecþiei ºi îmbunãtãþirii vieþii oamenilor din comunitãþile marginalizate.
400 West 59th Street
New York, NY 10019, USA
Tel. 1-212-548-0600
www.soros.org
OVIDIU ROM
Acþioneazã pentru a le asigura celor mai sãraci membri ai societãþii româneºti
accesul la educaþie, formare profesionalã ºi dezvoltare comunitarã — prin
conºtientizarea opiniei publice ºi prin intermediul programelor Fiecare Copil în
ªcoalã ºi A Doua ªansã.
Str. Dr. Rãureanu nr. 4, ap. 4, 050048
Telefon/Fax: 021 351 88 06
www.ovid.ro
SALVAÞI COPIII ROMÂNIA
Organizaþie înfiinþatã în 1990, membrã a organizaþiei internaþionale SAVE THE
CHILDREN, care susþine drepturile copilului. Acþioneazã pentru modificarea
politicilor ºi a legislaþiei în beneficiul copiilor prin organizarea campaniilor de
sensibilizare a opiniei publice ºi sprijinã copiii aflaþi în dificultate.
www.salvaticopiii.ro
UNICEF
Fondul Internaþional pentru Urgenþe ale Copiilor al Naþiunilor Unite oferã asis-
tenþã umanitarã ºi pentru educare copiilor ºi adolescenþilor. A fost înfiinþat în
1964 de cãtre Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite. Misiunea organizaþiei
UNICEF este de a ajuta ºi a rãspunde necesitãþilor ºi a oferi toate ºansele posi-
bile copiilor ºi adolescenþilor. Programele de dezvoltare UNICEF se desfãºoarã
în toate þãrile lumii în cooperare cu instituþiile ºi organizaþiile locale, în confor-
mitate cu legile ºi diversitãþile culturale, cu respectarea diferenþelor etnice ºi
religioase.

MEDICI FÃRÃ FRONTIERE www.unicef.org

Medici fãrã Frontiere sau Médecins Sans Frontières (MSF), câºtigãtoare a
Premiului Nobel pentru Pace în 1999, este cea mai mare organizaþie indepen-
dentã internaþionalã de ajutor medical pentru victimele conflictelor armate,
epidemiilor, dezastrelor naturale ºi umane, ca ºi pentru cele care nu au acces la
ajutor medical din cauza izolãrii geografice sau a discriminãrii pe motive etnice.
Aceastã organizaþie a fost înfiinþatã în 1972 de un grup de medici a cãror misiu-
ne era sã ofere asistenþã medicalã de urgenþã oriunde izbucneau rãzboaie sau
alte dezastre provocate de om. Când asistenþa medicalã nu este suficientã pen-
tru a salva vieþi, Medicii fãrã Frontiere sunt susþinãtori ai drepturilor omului ºi
acþioneazã împotriva abuzurilor ºi a încãlcãrii drepturilor omului cu care
echipele lor se confruntã acolo unde oferã ajutor medical.

Lausanne St. 78, CP 116, 1211, Geneva 21, Elveþia

Telefon: 41228498400
Fax: 41228498404
www.dwb.org

94
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ
Achebe, Chinua. Things Fall Apart (New York: Doubleday, 1994)
Anand, Mulk Raj. Untouchable (Londra ºi New York: Penguin Books, 1940)
Ba, Mariama. So Long a Letter (Senegal: Heinemann, 1980)
Bales, Kevin. Disposable People: New Slavery in the Global Economy
(Berkeley: University of California Press, 2000)
Beah, Ishmael. A Long Way Gone: Memoirs of a Boy Soldier (Farrar, Straus
and Giroux, 2007)
Dalai Lama. Freedom in Exile: The Autobiography of the Dalai Lama (San
Francisco: Harper, 1991)
Dog, Mary Crow ºi Richard Erdoes. Lakota Woman (New York: Harper
Trade, 1991)
Fonseca, Isabel. Bury Me Standing (New York: Vintage Books, 1995)
Gordimer, Nadine. Living in Hope & History: Notes from our Century
(New York: Farrar Straus & Giroux, 1999)
Gutman, Roy ºi David Rieff. Crimes of War: What the Public Should Know
(Londra ºi New York: Norton, 1999)
Havel, Václav. Letters to Olga (New York: H. Holt, 1989)
Haviv, Ron. Blood and Honey: A Balkan War Journal (SUA: Umbrage
Editions, 2000).
Jingsheng, Wei. The Courage to Stand Alone (SUA ºi Marea Britanie:
Viking, 1998)
Klich, Kent. Children of Ceausescu (SUA: Umbrage Editions, 2002)
Kyi, Aung San Suu. Freedom from Fear (New York: Penguin Books, 1991)
Levi, Primo. Survival in Auschwitz: The Nazi Assault on Humanity (New
York: Simon & Schuster Trade, 1996)
Mandela, Nelson. Long Walk to Freedom (Boston: Back Bay Books, 1995)
Menchú, Rigoberta. I, Rigoberta Menchú An Indian Woman in Guatemala
(Londra: Verso, 1984)
Miller, Arthur. The Crucible (New York: Penguin Books, 1996)
Orwell, George. O mie nouã sute optzeci ºi patru (trad. rom. de Mihnea
Gafiþa, Polirom, Iaºi, 2002)
Pandemic: Facing AIDS Education Kit (SUA: Umbrage Editions, 2006)
Prejean, Helen. Dead Man Walking: An Eyewitness Account of the Death
Penalty in the United States (SUA: First Vintage Books, 1994)
Saadawi, Nawal El. God Dies by the Nile (Londra ºi Totawa: Zed Books;
Biblio Distribution Center, 1985)
Said, Edward. The Politics of Dispossession (New York: Vintage Books,
1995)
Satyarthi, Kailash. Globalization, Development and Child Rights (Delhi:
Shipra Publications, 2006)
Steinbeck, John. Fructele mâniei (trad. rom. de Dumitru Mazilu, Rao,
Bucureºti, 2004)
Soljeniþîn, Aleksandr. O zi din viaþa lui Ivan Denisovici (trad. rom. de Nina
Grigorescu, Humanitas, 2000)
Szymuciak, Moylda. The Stones Cry Out, A Cambodian Childhood,
1975-1980 (New York: Hill and Wang, 1986)
Timerman, Jacobo. Prisoner without a Name, Cell without a Number
(New York: Knopf, 1981)
Tutu, Desmond. No Future Without Forgiveness (New York: Doubleday,
2000)
Wangari. Maathai. The Green Belt Movement: Sharing the Approach and
the Experience. (SUA: Lantern Books, 2003)
Wiesel, Elie. Noaptea. Porþile pãdurii (trad. rom. de Bianca Zamfirescu,
Univers, Bucureºti, 1989)
Wu, Harry (Hongda). Bitter Winds (New York: John Wiley, 1994)
Yunus, Muhammad. Banker to the Poor: Micro-lending and the Battle
Against World Poverty (SUA: Public Affairs, 2001)
95
Acest pachet educaþional a fost creat ca parte a Proiectului Speak Truth to Power.
Coordonator de proiect: Kerry Kennedy
Traducere în limba românã: Rãzvan Hotãranu, Diana Nicolae ºi Julian Semilian
Graficã: Jennifer Kakaletris
Graficã revizuitã: Veronica Dinu
Copyright pachet educaþional pentru Europa © 2009 Robert F. Kennedy Center for Justice and Human Rights
Copyright pentru fotografiile apãrãtorilor drepturilor omului © 2009 Eddie Adams
Fotografiile au fost obþinute prin amabilitatea fotografilor care deþin drepturile de autor,
excepþie fãcând situaþiile în care existã alte menþiuni.
Mulþumiri speciale cãtre Magnum Photos ºi Impact Visuals, New York
Copyright eseu © 2000 Kerry Kennedy
Copyright eseu ºi piesã © 2000 Ariel Dorfman
Interviurile luate apãrãtorilor drepturilor omului sunt extrase din cartea
Spune adevãrul puterii. Apãrãtori ai drepturilor omului care transformã lumea (Curtea Veche Publishing, 2009).
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã fãrã permisiunea editorului.
Drepturile de autor pentru fotografiile din carte au fost concesionate în exclusivitate cãtre
Robert F. Kennedy Foundation of Europe Onlus.
Pentru informaþii suplimentare, vizitaþi:
www.rfkennedyeurope.org
www.rfkcenter.org

Curtea Veche Publishing

str. arh. Ion Mincu 11, Bucureºti
tel: (021)222.57.26, (021)222.47.65
redacþie: 0744.55.47.63
fax: (021)223.16.88
distribuþie: (021)222.25.36
e-mail: redactie@curteaveche.ro
internet: www.curteaveche.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

KENNEDY, KERRY
Speak Truth to Power. Curaj fãrã frontiere / Kerry Kennedy; cu il. de Eddie
Adams; trad. Rãzvan Hotãranu, Diana Nicolae ºi Julian Semilian;
- Bucureºti: Curtea Veche Publishing, 2009
ISBN 978-973-669-830-9

I. Adams, Eddie (il.)

II. Hotãranu, Rãzvan (trad.)
III. Nicolae, Diana (trad.)
IV. Semilian, Julian (trad.)

342.7