COMUNICAREA ÎN

FARMACIE

Prof. Dr. Farm. Dumitru Lupuleasa

 RELAŢII UMANE, INTERACŢIUNI ŞI
COMUNICARE
HEIDEGGER: omul ocupă şi trăieşte în lume pe trei dimensiuni:
 lume proprie, personală (EIGENWELT);

 lumea din jur (“UMWELT”) şi

 lumea întâlnirii cu ceilalţi (“MIT-WELT”).

Comunicarea este capacitatea de a transmite celorlalţi ideile,

faptele, sentimentele şi concepţiile; şi fireşte de a le primi din
partea acelora care ni le transmit.

Comunicarea este mijlocul care permite stabilirea unui

raport între oameni.
ESTE COMUNICAREA ÎNNĂSCUTĂ SAU
DOBÂNDITĂ?
limbajul, oricât de important ar fi el, nu este decât unul din
mijloacele de comunicare; limbajul scris trebuie să fie deprins;
limbajul spontan poate fi suficient pentru transmiterea
mesajelor simple şi obişnuite, dar nu şi pentru transmiterea
mesajelor mai complexe, de exemplu exprimarea unui
concept;
comunicarea verbală nu poate fi eficace decât dacă cel care
vorbeşte, adică cel care emite mesajul, reuşeşte să se
adapteze personalităţii şi capacităţii celui care-l va primi ;
comunicarea nu se face doar prin limbajul vorbit sau scris
(comunicarea verbală) ci şi prin mimica feţei, atitudine şi
gesturi (comunicarea nonverbală).
Există o tehnică a comunicării care
trebuie să fie învăţată
 ELEMENTELE COMUNICĂRII
EMIŢĂTOR MESAJ RECEPTOR

Emiţătorul poate fi medicul şi / sau farmacistul.

Receptorul este pacientul.
Mesajul este informaţia transmisă pacientului. Codul

În sfera centrală a emiţătorului, înainte ca mesajul să fie

emis, se efectuează anumite operaţii mentale care sunt
esenţiale pentru comunicare:
 Percepţia
 Motivarea
 Alegerea codului
 Verificarea critică a mesajului codificat care va fi emis
 emiterea mesajului conceput, elaborat şi codificat
COMUNICAREA FARMACIST – PACIENT
Responsabilitatea succesului terapeutic nu-i
revine numai medicului, ci este împărtăşită şi de
farmacist, în cooperare cu pacientul.
Noile preocupări ale farmacistului vin din provocările
actuale:
 numărul mare de medicamente de care dispune

terapeutica;

 polipragmazie sau automedicaţie;

 omul modern este un mare consumator, nu numai de

medicamente, ci şi de asistenţă medicală.
 COMPLIANŢA

Recomandarile adecvate privind modul de administrare

al medicamentului facute de farmacist pot determina
acceptarea si participarea acestora la tratament si o mai
buna intelegere a medicatiei pe care trebuie sa si-o
administreze.

Complianta (asentiment, cooperare, participare) poate fi

definita ca fiind gradul sau masura in care pacientul isi
administreaza sau utilizeaza medicatia, in acord cu
recomandarile medicului sau farmacistului.
MOTIVE ALE LIPSEI DE COOPERARE A
PACIENTULUI
Printre factorii inhibitori se numara
 caracteristicile personale (supradependenta sau
disperarea) si
 factorii sociali si culturali (cum ar fi maladia ca o
scuza sau fatalismul).
Factorii limitativi coincid partial cu cei inhibitori si includ:
 lungimea in timp a maladiei,
 izolarea sociala,
 saracia,
 anxietatea si informatia gresita,
 lipsa protezelor.

Factorul “cheie” care promoveaza participarea

la propriul tratament este motivatia.
SITUAŢII DE NON-COMPLIANŢĂ

Dificultatea de a respecta modul de dozare datorita

stilului de viata.
Regimul de administrare este prea complex si greu
de inteles.
 Schema de dozare pentru reducerea dozei de
prednisolon
 farmacistul este obligat sa elaboreze o schema
care sa ajute pacientul

Terapia cu mai multe medicamente (polipragmazie)

Lipsa de incredere in medic si medicatia prescrisa
SITUAŢII DE NON-COMPLIANŢĂ

Influenta informatiilor incorecte sau contradictorii sau

opiniile membrilor familiei, rudelor si prietenilor cu privire
la medicatie, la boala sau la ambele.

Recipientele pentru protectia copiilor mai greu de

manipulat de către varstnici (pacienţii artrozici, senili,
etc.)
 CONTRIBUŢIA FARMACISTULUI LA
COMPLIANŢĂ

Cea mai importanta influenta a farmacistului asupra

compliantei este reprezentata de oferirea unor informatii
corecte la un nivel adecvat (comunicarea farmacistului
cu pacientul).

Farmacistul trebuie sa fie selectiv atat in ceea ce

priveste cantitatea de informatii transmise cat si in ceea
ce priveste ordinea si modul in care o face.

Farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul cunoaste

si intelege suficient utilizarea efectiva sigura a
medicamentului eliberat.
 COMUNICAREA NON-VERBALĂ

Informatii oferite prin etichete

 Caracter informativ

Informatii oferite prin prospect

 Prospectul nu trebuie sa fie considerat ca o alternativa

nici la o eticheta si nici la o recomandare orala ci el

este mai curand un supliment complementar si foarte
util la aceste mijloace esentiale si principale de
comunicare.
 Avantaje:  Dezavantaje:
- spaţiul mai puţin restrictiv - prospectul se poate detasa de preparatul
la care se refera
decât cel al unei etichete,
- nu este interactiv (exp. recomandarea
- uşurinţă la citire, verbala)
- potenţialul de ilustrare. - nu are o nota prieteneasca pentru
consumator.
 COMUNICAREA NON-VERBALĂ

Conceperea unui prospect are în vedere

următoarele:
 propoziţiile să fie scurte;
 să se evite limbajul tehnic;
 mărimea şi tipul literelor;
 spaţiul dintre rânduri;
 imaginile prospectului;
 contrastul şi culoarea;
 ilustraţia grafică şi designul;
 preţul.
 MODALITĂŢI DE AMBALARE A
MEDICAMENTELOR
CARE FAVORIZEAZA COMPLIANTA

Ambalare tip calendar;

Sisteme de ambalare;
 SISTEMUL DOSETT (Astra Pharmaceutical)
 SISTEMUL MEDIDOS (Aga Concern, Anglia)
 SISTEMUL EZYDOSE (Pharmaceutical
Packaging)
 ALŢI FACTORI CARE POT INFLUENŢA
COMUNICAREA CU PACIENTUL ŞI COMPLIANŢA

Gradul de educaţie a pacientului;

Sprijinul familiei;
Mediul înconjurător;
Personalul:
 Imaginea profesională;
 Comportarea farmacistului.
 CONCLUZII
Informatii de baza:
 Cum si cand trebuie sa ia sau sa foloseasca
medicamentul?
 Cat trebuie sa ia sau sa foloseasca medicamentul?
 Cat timp va dura tratamentul?
 Ce va face daca va uita sa-l ia sau sa-l utilizeze?
 Ce sa faca daca ceva nu “merge” cum trebuie?
 Este recomandabil si in siguranta sa conduca un
vehicul?
 Este recomandabil si in siguranta sa consume bauturi
alcoolice.