DOSAR NR.

17721/3/2015

ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1498
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2016
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREŞEDINTE : MIRELA MONICA PERJARU
JUDECĂTOR : MIRELA DANCIU
JUDECĂTOR : ANDREEA MARCHIDAN
GREFIER : ROXANA - ALINA DAŞU

Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de recurentul – pârât împotriva Sentinţei

civile nr. 7073/21.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios
administrativ şi fiscal în dosarul nr. 17721/3/2015 în contradictoriu intimata – reclamantă , având ca
obiect „obligaţia de a face”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la strigarea cauzei, la ordine, se prezintă
recurentul pârât prin consilier juridic care depune delegaţie la dosar în şedinţă publică, lipsind
intimata – reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Nefiind excepții de invocat, cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat,
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurentul pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost
formulat, casarea în parte a sentinţei nr. 7073/21.10.2015, învederând faptul că aceasta a fost dată cu
încălcarea și aplicarea greşită a normelor de drept material. Cu prilejul soluţionării fondului,
reclamanta nu a făcut dovada reclamaţiei administrative, în sensul prevăzut de art. 21 alin. 2 din lege
întrucât, la adresa acesteia, recurenta – pârâtă a răspuns, astfel că numai după primirea acestui
răspuns intimata - reclamantă putea să formuleze reclamaţie administrativă. Intimata – reclamantă
nu a solicitat comunicarea de informaţii pentru reperul HD Ac, motiv pentru care, cel puţin pentru
acest reper plângerea intimatei - reclamante este inadmisibilă. Menționează faptul că recurentul –
pârât nu a invocat excepţia inadmisibilităţii faţă de lipsa plângerii prealabile, aşa cum în mod eronat
a reţinut instanţa de fond, ci faţă de lipsa reclamaţiei administrative.
Solicită admiterea recursului, adăugând faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 24 din OUG nr.
34/2006, informaţiile cerute de către intimata – reclamantă nu au caracter de ordine publică, ci
reflectă un vădit interes personal şi privat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare asupra recursului.

C U R T E A,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 7073/21.10.2015 pronunţată în dosarul nr. 17721/3/2015,
Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a – contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
- a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii;
- a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul , în
sensul obligării pârâtului la comunicarea informaţiilor solicitate la punctele 1 si 3 ale cererii nr. din ,
în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a prezentei sentinţe;
- a fost respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.

1
 Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Faţă de excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de lipsa plângerii prealabile, tribunalul a
reţinut ca aceasta este neîntemeiata deoarece art. 7 din legea 554/2004 prevede ca este obligatorie
efectuarea procedurii prealabile doar daca se solicita autorității publice anularea unui act
administrativ iar art. 22 si 23 din legea 544/2001 prevede doar realizarea reclamației administrative,
ceea ce este diferit de plângerea prealabila.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că reclamanta a formulat cererea cu nr. din - fila , către
pârâta , prin care a solicitat sa i se comunice:
„1. copiile ultimelor 3 facturi de achiziție, din care sa rezulte prețul unitar al următoarelor
analize de laborator:TSH,free T3,lgE,PSA,CA15-3,CA19-9,CEA,HBsAg,HBV viremie, HCV ac,
HVC viremie, TPO,FSH, LH,Testosteron, Estradiol,Prolactina,Prolactina, Progesteron, Herpes,
Rubella, Toxoplasma,CMV,Chlamydia,Toxocara canis,25-OH Vitamina D.,
2. decizia managerului spitalului, in copie, care stabilește masuri privind eliminarea risipei si realizarea de
venituri proprii in domeniul diagnosticului de laborator,conform prevederilor Ordinului MS nr.1384/2010,prin care să
interzică in mod explicit recoltarea neautorizata de analize de laborator din incinta spitalului si traficarea ulterioara a
acestora către alte laboratoare, prin implicarea personalului si utilizarea materialelor, toate plătite din fondurile spitalului,
fără ca aceasta activitate sa genereze venituri proprii pentru spital;
3.copiile contractelor de achiziție publica având ca obiect serviciile precizate la pct.1”
Pârâtul nu a comunicat un răspuns solicitării reclamantei.
Conform art.6 din legea 544/2001„ (1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de
la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public. (2)
Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora,
informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.” Iar art.7 din lege instituie obligaţia
comunicării „Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea
informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la
înregistrarea solicitării”.
In definirea noţiunii de informaţie de interes public se arata in art.2 lit.b a legii 544/2001 ca
fiind „orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau
instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei” iar
susținerea pârâtei din întâmpinare ca informațiile solicitate pot fi consultate la avizierul instituţiei
vor fi respinse ca neîntemeiate. Legea prevede dreptul persoanelor interesate si obligația
instituțiilor publice sa pune la dispoziția acestora toate informațiile rezultate din activitatea lor, fiind
indiferent forma sau de modul de exprimare a informaţiei,legea prevăzând doar excepțiile de
comunicare la informațiile cuprinse in art.12 din legea 544/2001.
Astfel solicitarea de informații cu privire la emiterea unor copii ale ultimelor 3 facturi de
cumpărare din si din care sa rezulte prețul unitar al următoarelor analize de laborator: TSH,freee T3,lgE,PSA,CA 15-3,CA
19-9,CEA,HbsAg,HVB viremie,HCV Ac,HCV viremie,HD Ac,TPO,FSH,LH, Testosteron,Estradiol, Prolactina, Progesteron,
Herpes, Rubella, Toxoplasma,CMV,Chlamydia,Toxocara canis, 25-OH Vitamina D+ , precum si ale contractelor de
achiziție publica având ca obiect serviciile precizate la pct.1, tribunalul a retinut ca pârâta a realizat un refuz nejustificat de
comunicare a informațiilor publice solicitate la pct.1 si 2 ale cererii de către reclamant.
Astfel susținerea ca exista o clauza de confidențialitate si nu se poate comunica conținutul
contractului, nu poate fi primita de instanța ca pertinenta atât timp cat art. 111 din legea 544/2004
prev. “Orice autoritate contractantă, astfel cum este definită prin lege, are obligaţia să pună la
dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de
achiziţii publice”.Or, aceasta dispoziție este una imperativa si nu supletiva iar legea nu face nicio
distincție cu privire la obiectul contractelor de achiziție publica.
Pe de alta parte, art.24 din OUG nr.34/2006 prev. ca pot fi exceptate de la comunicare doar
informațiile prev. expres in contract, de cocontractant ca fiind confidențiale, or parata nu a depus la
dosar vreun act din care sa rezulte ca exista vreo cerere a cocontractantului cu privire la “acele
informaţii pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidenţiale”.
Nu este susţinută apărarea pârâtului în sensul că datele din facturi ori contracte sunt
confidenţiale, fiind exceptate de la liberul acces în temeiul art.12 alin.1 lit.c din legea nr. 544/
2001.Contractele încheiate de unitatea sanitară pentru furnizare materiale de laborator sunt contracte
2
de achiziţie publică în sensul art.3 alin.1 lit.f din OUG nr.34/2006, incluse în domeniul de aplicare a
OUG nr.34/2006, conform art.9 alin.1 lit.a din acest act normativ, iar modalitatea de încheiere,
obiectul şi valoarea acestora nu determină incidenţa vreuneia dintre situaţiile reglementate de art.12-
16 privind exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor OUG nr.34/2006.
Chiar dacă s-a încheiat un contract sau un acord-cadru prin achiziţie directă, autoritatea
contractantă era obligată să respecte dispoziţiile OUG nr.34/2006, mai puţin cele care se referă
expres la alte modalităţi de atribuire a unui contract.
Art.215 alin.1 din OUG nr.34/2006, inclus în capitolul VI denumit dosarul achiziţiei
publice, prevede că dosarul achiziţiei publice are caracter de document public, în forma în care se
află la momentul solicitării accesului la informaţiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la
aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările
legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în
măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de
proprietate intelectuală, potrivit legii.
Denumirea furnizorului de produse şi preţul unitar pentru fiecare produs livrat unităţii
sanitare nu pot constitui informaţii exceptate de la liberul acces, nefiind clasificate, protejate de
vreun drept de proprietate intelectuală şi nici confidenţiale. Reclamanta nu era interesată de
obţinerea unor date personale referitoare la societatea furnizoare sau la persoanele fizice
menţionate în contracte ori facturi ori alte date din categoria celor exceptate, care puteau fi şterse
din copiile facturilor comunicate solicitantului.
Reclamanta a indicat în mod expres în cererea adresată pârâtului că doreşte să i se
comunice copii ale facturilor din care să rezulte preţul unitar pentru materialele menţionate. Această
informaţie privind preţul, ca şi cea privind denumirea furnizorului, nu poate fi confidenţială,
atribuirea de contracte din fonduri publice necesitând respectarea scopurilor şi principiilor
achiziţiilor publice prev. de art.2 din OUG nr.34/2006, respectiv promovarea concurenţei între
operatorii economici, garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici,
asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, asigurarea utilizării eficiente a
fondurilor publice, nediscriminarea, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa,
proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor, asumarea răspunderii.
Cu privire la pct.3 al cererii, de comunicare a deciziei managerului spitalului care stabilește masuri
privind eliminarea risipei si realizarea de venituri proprii in domeniul diagnosticului de laborator, conform prevederilor
Ordinului MS nr.1384/2010, prin care să interzică in mod explicit recoltarea neautorizata de analize de laborator din
incinta spitalului si traficarea ulterioara a acestora către alte laboratoare, prin implicarea personalului si utilizarea
materialelor, toate plătite din fondurile spitalului, fără ca aceasta activitate sa genereze venituri proprii pentru spital,
tribunalul a reținut ca acest punct al cererii nu intra in noțiunea de informație publica.
Din lecturarea cererii depuse de reclamant la parată, instanţa a reţinut pe de o parte ca
pârâta a comunicat expres ca nu deține un astfel de document solicitat de reclamanta iar, pe de alta
parte, informațiile solicitate de reclamantă nu este o informaţie publica rezultând din activitatea
pârâtei ci se cere ca parata să emită un act administrativ la solicitarea reclamantei, ceea ce excede
cadrului legal prev. de legea 544/2001. Pe de alta parte, informația solicitată nu se regăsește in lista
documentelor produse si gestionate de către parata iar din lecturarea Ordinului MS nr.1384/2010 nu rezulta
existenta vreunei obligații legale de a emite un astfel de act invocat de către reclamanta.
Tribunalul a reţinut că Legea nr. 544/2001 nu impune autorităţilor publice întocmirea unor
statistici la cererea cetăţenilor, ci furnizarea doar a acelor informaţii deţinute la un moment dat şi în
forma în care se găsesc la acel moment, fără obligaţia de a le prelucra conform petiţiilor formulate
de cetăţeni. Or, scopul Legii nr. 544/2001 este de a asigura informarea cetăţenilor cu privire la datele
de interes public deţinute de autorităţi, iar nu de a constitui un mijloc de constrângere sau
sancţionare folosind obligaţia de strângere şi comunicare a informaţiilor drept pretext.
Fata de cele arătate mai sus, tribunalul a reţinut ca reclamantei i s-a încălcat dreptul la acces
la informații publice doar in parte si va obliga pârâta sa comunice „ ultimele 3 facturi, in copie, de
cumpărare din si din care sa rezulte prețul unitar al următoarelor analize de laborator: TSH, freee T3, lgE, PSA, CA 15-3,
CA 19-9, CEA, HbsAg, HVB viremie, HCV Ac, HCV viremie, HD Ac, TPO, FSH, LH, Testosteron, Estradiol, Prolactina,
Progesteron, Herpes, Rubella, Toxoplasma, CMV, Chlamydia, Toxocara canis, 25-OH Vitamina D” si „copie ale
3
contractelor de achiziție publica având ca obiect serviciile precizate la pct.1” si a respins punctul privind comunicarea
„deciziei managerului spitalului ca”, in copie, care stabilește masuri privind eliminarea risipei si realizarea de venituri
proprii in domeniul diagnosticului de laborator, conform prevederilor Ordinului MS nr.1384/2010, prin care să interzică in
mod explicit recoltarea neautorizata de analize de laborator din incinta spitalului si traficarea ulterioara a acestora către
alte laboratoare, prin implicarea personalului si utilizarea materialelor, toate plătite din fondurile spitalului, fără ca aceasta
activitate sa genereze venituri proprii pentru spital” constatând ca acesta nu este act produs din activitatea autorității iar
Ordinului MS nr.1384/2010 nu prevede obligația de a exista un astfel de act ca act intern de organizare si funcționare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal pârâtul , solicitând admiterea
recursului, casarea în parte a sentinţei civile recurate în sensul respingerii plângerii formulată de
reclamantă ca neîntemeiată şi pentru punctele nr. 1 şi 3 din cererea nr. din .
Sub aspectul motivului de recurs, recurentul pârât invocă prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8
C.pr.civ.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, considerent pentru care nici recurentul
pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, nefiind incident
niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 488 alin. 1 C.pr.civ., astfel:
(1) Argumentul referitor la greșita respingere a excepției inadmisibilității pentru lipsa
dovezii reclamației administrative este nefondat, Curtea apreciind legală și temeinică sentința
tribunalului care în mod corect face distincția între procedura prealabilă ce trebuie urmată în vederea
sesizării instanței de contencios administrativ, tot aici încadrându-se necesitatea adresării în prealabil
a unei cereri autorității publice pentru comunicarea de informații de interes public, pe de o parte, și
procedura administrativă ce trebuie deopotrivă parcursă în vederea angajării răspunderii disciplinare
a celui vinovat de refuzul autorității de comunicare a informațiilor pretinse în baza Legii nr.
544/2001.
În speță, intimata reclamantă nu avea obligația trasată de art. 21 alin. 2 din lege, cum eronat
se susține de către recurentul pârât, fiind necesar și suficient a se adresa autorității cu o cerere de
comunicare a unor informații de interes public, iar, în ipoteza în care aceasta nu răspundea în
termenul prevăzut de lege ori formula un răspuns negativ, intimata reclamantă se putea adresa
instanței de contencios administrativ, ceea ce este și cazul în prezenta speță.
În speță nu s-a urmărit angajarea răspunderii disciplinare a persoanei responsabile din
cadrul unității recurente, pentru a se reține obligația formulării reclamanției la conducătorul
autorității, ci obligarea pârâtei la comunicarea informațiilor pretinse.
În acest sens, potrivit art. 21:
„(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii
publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea
disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul
autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de
către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se
transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât
informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate
împotriva celui vinovat”.
Curtea nu poate primi nici susținerea potrivit căreia intimata reclamantă trebuia să conteste,
prealabil sesizării instanței de contencios, răspunsul formulat la data de , cu nr. , prin care recurentul
pârât a respins solicitarea de comunicare a informațiilor (f. dos. fond).
Soluția se impune întrucât potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2001,
„Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de
interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării,
în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În
cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10
4
zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia
în scris despre acest fapt în termen de 10 zile”.
Recepționând cererea reclamantei la data de , astfel cum se menționează expres în adresa
nr. , pârâtul avea obligația a răspunde în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen
de 10 zile.
Termenul este avut în vedere de instanță deoarece nu s-a învederat și nu s-a dovedit faptul
că ar fi fost necesar un termen de 30 de zile în raport de dificultatea, complexitatea ori de volumul
lucrărilor documentare. Pe de altă parte, dacă recurentul pârât aprecia că este necesar un termen de
30 de zile pentru a răspunde, avea obligația a notifica în acest sens pe intimata reclamantă în termen
de 10 zile, aspect ce nu a fost invocat și dovedit în cauză.
Așadar, se observă că recurentul pârât a formulat răspunsul negativ cu depășirea termenului
legal de 10 zile ( față de data de ).
Prin urmare, începând cu a 11-a zi intimata reclamantă era în drept a contesta în contencios
administrativ cu refuzul tacit al autorității publice.
Curtea conchide, în raport de aceste considerente, că este legală și temeinică soluția
instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității pentru considerentul, în esență, că este
necesară parcurgerea procedurii prealabile când se contestă un act administrativ expres, iar nu și
tăcerea administrativă (refuzul tacit al autorității de a răspunde).
În sfârșit, referitor la pretinsa nelegalitate a sentinței pentru considerentul respingerii
excepției inadmisibilității deși prin cererea de comunicare informații petenta nu a solicitat
comunicarea vreunei informații pentru reperul HD Ac, Curtea apreciază acest motiv ca fiind
netemeinic întrucât prin dispozitivul sentinței civile recurate instanța de fond a obligat pârâtul la
comunicarea către reclamant a informațiilor solicitate la punctele 1 și 3 ale cererii nr. din .
(2) Susținerea referitoare la accesul intimatei reclamante la informațiile solicitate prin
utilizarea aplicației SEAP ori accesând site-ul spitalului, este deopotrivă nefondată, în primul rând
întrucât apărarea în discuție este una neprobată, recurentul pârât nedepunând niciun înscris din care
să rezulte că a asigurat publicitatea informațiilor pretins a fi comunicate de partea adversă de o altă
manieră.
Dovezi în acest sens ar fi trebuit administrate, instanța neputând prezuma identitatea dintre
cele două tipuri de informații, dar reținând împrejurarea că aspectele date publicității prin utilizarea
aplicației SEAP vizează produse pe care recurentul pârât intenționa a le achiziționa, sens în care a
demarat procedura licitației publice (informațiile cuprind cerințele impuse de autoritatea
contractantă și care trebuie îndeplinite de agenții economici participanți la procedură pentru ca
oferta să fie calificată ca fiind conformă și acceptabilă, dar și câștigătoare, în vederea încheierii
contractului), în timp ce intimata reclamantă a solicitat copii ale unor facturi emise în baza unor
contracte încheiate și copii ale anumitor contracte de achiziții publice având un anumit obiect,
încheiate (informațiile cuprind condițiile concrete în care a fost încheiat și executat efectiv un
contract).
(3) Referitor la susținerea recurentului pârât în sensul că informațiile pretinse nu ar fi
informații de interes public, Curtea o apreciază deopotrivă ca fiind neîntemeiată în raport de
prevederile legale incidente.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile
de interes public, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte
activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi sau instituţii publice, definite la lit. a - orice
autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare
publice, iar accesul liber la aceste informaţii nu poate fi îngrădit conform art. 1.
Unităţile sanitare publice sunt incluse în categoria instituţiilor obligate să comunice
informaţii de interes public, fiind finanţate din fonduri publice, în temeiul art. 190 şi urm. din Legea
nr. 95/2006. Totodată, informaţiile pe care le-a cerut reclamanta de la pârât au caracter de informaţii
publice în sensul Legii nr. 544/2001, privind cheltuielile unei instituţii publice.

5
 Curtea consideră că pârâtul a refuzat în mod nejustificat să pună la dispoziţie reclamantei
datele privind produsele achiziţionate pentru desfăşurarea activităţii deoarece nu se poate susţine că
datele din facturi ori contracte sunt confidenţiale, fiind exceptate de la liberul acces în temeiul art.12
alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001.
Contractele încheiate de unitatea sanitară pentru furnizare materialelor sanitare sunt
contracte de achiziţie publică în sensul art. 3 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 34/2006, incluse în domeniul
de aplicare a OUG nr. 34/2006, conform art. 9 alin. 1 lit. a) din acest act normativ, iar modalitatea de
încheiere, obiectul şi valoarea acestora nu determină incidenţa vreuneia dintre situaţiile reglementate
de art. 12-16 privind exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor OUG nr. 34/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Lege nr. 544/2001, orice autoritate contractantă, astfel cum
este definită prin lege, are obligaţia să pună la dispoziţia persoanei fizice sau juridice interesate, în
condiţiile prevăzute la art. 7, contractele de achiziţii publice.
De asemenea, art. 19 prevede că autoritatea contractantă achiziţionează direct pe bază de
document justificativ produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei nu depăşeşte
echivalentul în lei a 30.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de produse ori servicii.
Art. 215 alin. 1 din OUG nr. 34/2006, inclus în capitolul VI denumit dosarul achiziţiei
publice, prevede că dosarul achiziţiei publice are caracter de document public, în forma în care se
află la momentul solicitării accesului la informaţiile din cuprinsul acestuia. Accesul persoanelor la
aceste informaţii se realizează cu respectarea termenelor şi procedurilor prevăzute de reglementările
legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în
măsura în care aceste informaţii sunt confidenţiale, clasificate sau protejate de un drept de
proprietate intelectuală, potrivit legii.
Denumirea furnizorului de produse şi preţul unitar pentru fiecare produs livrat unităţii
sanitare nu pot constitui informaţii exceptate de la liberul acces, nefiind clasificate, protejate de
vreun drept de proprietate intelectuală şi nici confidenţiale. Reclamanta nu era interesată de
obţinerea unor date personale referitoare la societatea furnizoare sau la persoanele fizice menţionate
în contracte ori facturi ori alte date din categoria celor exceptate, care puteau fi şterse din copiile
facturilor comunicate solicitantului.
Așadar, Curtea constată că, necomunicând unui potenţial ofertant facturile prin care s-au
achiziţionat materiale sanitare, pârâtul a ignorat dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 34/2006, afectând
dreptul reclamantei de a cunoaşte modalitatea de acces la contracte finanţate din fonduri publice.
În raport de aceste considerații, sunt neîntemeiate eventuale susțineri în sensul inexistenței
unui interes al intimatei reclamante în solicitarea de copii de pe facturi și respectiv de pe contractele
încheiate și, prin urmare, în promovarea prezentului demers judiciar.
În plus, legea însăși prevede accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de
interes public, definite astfel prin prezenta lege, principiu fundamental al relaţiilor dintre persoane și
autoritățile publice (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 544/2001), Curtea reținând caracterul de informații de
interes public în ceea ce privește copiile de pe documente pretinse pârâtului, faptul că acestea nu se
înscriu în categoria celor exceptate de la comunicare (potrivit art. 12 din Legea nr. 544/2001), dar și
împrejurarea că instituția recurentă este o instituție publică.
Deopotrivă, pentru aceste considerente, Curtea nu poate primi nici susținerile recurentului
pârât în sensul că astfel s-ar dezvolta practici comerciale anticoncurențiale.
Pentru aceste considerente, reținând și argumentele expuse de tribunal în justificarea
soluției de admitere a acțiunii, dar și pentru înlăturarea apărărilor formulate de autoritatea publică
pârâtă, Curtea constată că nu se confirmă niciunul dintre cazurile de casare prev. de art. 488 alin. 1
C.pr.civ și niciun alt caz de casare de ordine publică dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.
488 C.pr.civ.
În consecință, în temeiul disp. art. 496 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, menținând
hotărârea recurată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,

6
 ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul – pârât cu sediul în , împotriva Sentinţei civile nr.
7073/21.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi
fiscal în dosarul nr. 17721/3/2015 în contradictoriu intimata – reclamantă cu sediul în , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.03.2016

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Mirela Monica Perjaru Mirela Danciu Andreea Marchidan Roxana-Alina Daşu

Red./Tehnored. M.M.P./4 ex.

Data redactării : 18.04.2016
Sentinţa civilă nr. 7073/21.10.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.
17721/3/2015.
Judecător fond : Liliana Petrovan

Lucrat 2 comunicări la data de _____________

semnătură grefier__________________