Otomanii au cucerit Slavonia şi marea majoritate a UNgariei

la 1541. În secolul următor, majoritatea teritoriilor bosniace

nu erau teritorii de frontieră şi s-au dezvoltat în relativă
linişte. Situaţia s-a schimbat însă după tratatul de la
Karlowitz (1699) când Habsburgii au smuls Ungaria şi
Slovenia de la otomani, iar Bosnia septentrională a devenit
hotar între cele două imperii rivale. în 1716, Austria ocupă
nordul Bosniei şi nordul Serbiei, alături de Banat şi Oltenia,
dar toate aceste teritorii sunt pierdute la 1739 de către
habsburgi, conform tratatului de la Belgrad. Dinamica
teritoriilor a dus la mişcări de populaţie musulmană din
fostele paşalykuri din Ungaria şi Croaţia, acestea aşezându-
se mai ales în Bosnia, unde au găsit coreligionari de-ai lor.
Această populaţia a fsot treptat asimilată de Bosnieci.
Nobilimea din Herzegovina a fost loială stăpânirii otomane,
astfel încât au sprijinit bosniecilor împotriva turcilor. Cel mai
cunoscut exemplu este cel al insurecţiei Dragonului de
Bosnia, capitanului Husein Gradascevic.