Studiu de caz. Cap.

1,& 4 politica externă

Criza Carabelor
În luna octombrie 1962 umanitatea a trecut prin cea mai gravă criză din epoca
modernă, deoarece s-a aflat la un pas de războiul nuclear. Este vorba despre Criza
rachetelor din Cuba. În ziua de 14 octombrie, preşedintele Statelor Unite John F.
Kennedy a fost informat că avionul spion american U-2 a descoperit pe teritoriul
Cubei rachete nucleare sovietice P-12. Operaţiunea ruşilor, denumită „Anadîr”, a fost
plănuită în cel mai mare secret, grupuri de ofiţeri sovietici, îmbrăcaţi în civil, au mers
în Cuba pe mare, deghizaţi în turişti. Rachetele, de asemenea, au fost dezasamblate şi
aduse pe bucăţi la bordul aceloraşi nave. Ajunse la destinaţie, proiectilele au fost
asamblate şi îndreptate spre Statele Unite. Ca să nu existe scurgeri de informaţii,
Hrusciov n-a informat despre operaţiune nici faimoasa KGB. Ruşii au negat prezenţa
acestora, până ce fotografiile aeriene nu au fost prezentate în Comitetul de Securitate
ONU. Preşedintele american a ordonat blocarea totală a insulei şi punerea armatei pe
picior de război (în dreptul internaţional, blocada este egalată cu starea de război). Pe
22 el face o declaraţie televizată emoţionantă, în care recunoaşte prezenţa focoaselor
sovietice în proximitatea hotarelor ţării. Cu toate că militarii îi cereau insistent
începerea ostilităţilor, J.F. Kennedy a refuzat să se lase provocat, cerând începerea
negocierilor cu sovieticii, purtate în regim de maximă secretizare. În urma
negocierilor s-a ajuns la compromis – URSS demonta şi scotea rachetele din Cuba,
în schimb americanii dădeau garanţii că nu vor mai încerca debarcarea regimului
Castro.

Document. Perspectiva preşedintelui american J.F. Kennedy

„Acţionând deci pentru apărarea propriei noastre securităţi şi a emisferei occidentale,
şi în virtutea puterilor conferite de Constituţie şi confirmare de Congres, am decis să
luăm următoarele măsuri:
În primul rând: pentru a opri edificarea acestui potenţial ofensiv, un embargo riguros
s-a instaurat asupra tuturor echipamentelor militare ofensive expediate spre Cuba.
Toate vapoarele, de orice fel, ce se îndreaptă spre Cuba, venind din orice altă ţară sau
din orice port, vor trebui să se întoarcă din drum dacă se va stabili că transportă arme
ofensive …
În al doilea rând: toate forţele armate ale Statelor Unite vor fi puse în alertă, atât
pentru respectarea embargoului cât şi pentru prevenirea oricărei acţiuni agresive
împotriva securităţii Statelor Unite şi a aliaţilor săi …
În al treilea rând: politica ţării noastre va considera orice lansare a rachetelor nucleare
din Cuba împotriva oricărei naţiuni din emisfera occidentală drept un atac al Uniunii
Sovietice asupra Statelor Unite, apelând, drept represalii, la o ripostă completă
împotriva Uniunii Sovietice …
În ultimul rând: fac apel la preşedintele Hruşciov pentru a opri această ameninţare
clandestină, iraţională şi provocatoare faţă de pacea mondială şi pentru a instaura
relaţii stabile între ţările noastre …”
Bogdan Murgescu (coord.), Istoria lumii în texte. De la începuturi până în zilele
noastre, Bucureşti, 1999, p.326.