Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Argumente Anti-Avort
Argumente Anti-Avort
m=1
Radu Iliescu
fais ce que dois, advienne que pourra
▼
luni, 27 martie 2017
01. BOR a organizat marşul ale cărui intenţii îşi pierd în acest fel
ingenuitatea, pentru că BOR este o instituţie care caută prin orice
mijloace să domine oamenii
Atfel spus: da, avortul este o problemă, dar e o problemă mică de tot, pentru că de
fapt avem probleme mai mari şi aproape imposibil de rezolvat, dacă am vrea să le
rezolvăm. Deşi pare să fie o acceptare a marşului, prin acest argument se produce o
inversare a priorităţilor al cărei scop este pulverizarea iniţiativei. Seamănă cu clasica
invocare a momentului prost ales: da, ai dreptate, dar nu acum, nu e momentul
potrivit, vedem mai târziu. Când anume? Nu se precizează: mai târziu. Nu trebuie
multă perspicacitate să vezi în această abordare o ignorare pură şi simplă făcută cu
ceva politeţe de faţadă.
Problemele pe care adepţii pro-avort le consideră mai importante sunt în general:
pauperizarea populaţiei, copiii din orfelinate, lipsa accesului la sănătate şi educaţie
pentru copiii care trăiesc. Din punctul lor de vedere, un marş pro-viaţă înainte de
rezolvarea acestor probleme este ineficient şi nerealist. Eroarea constă în comparaţia
inconsistentă între lucruri care nu fac parte din aceeaşi clasă: de exemplu omorârea
unui om şi lipsirea lui de servicii “decente” de sănătate nu sunt comparabile pentru
că nu au gen proxim. E ca şi cum am spune că vaca are coarne dar calul aleargă mai
repede, deci calul câştigă. Dacă ar avea, atunci ar fi legitim să spunem: dacă oricum
nu-l pot creşte în anumite standarde, atunci mai bine să-l omor.
Acesta este sofismul falsei dileme. Se sugerează că există o singură alternativă din
care nu se poate ieşi. Adică, ori aruncăm copiii la găleată, ori îi aruncăm într-o
existenţă mizerabilă într-un orfelinat. Ni se sugerează că decât în orfelinat mai bună
este moartea. Realitatea este exact pe dos: există şi alte soluţii pe care alternativa
arbitrar alcătuită nu le conţine. De exemplu, să ne creştem copiii noi înşine. În
momentul în care doi adulţi au activitate sexuală, probabilitatea de a avea prunci
există, oricâte mijloace contraceptive am utiliza. În treacăt fie spus, singura metodă
contraceptivă 100% eficientă este abstinenţa. Dacă privim cauza cu responsabilitate,
efectul nu ni se mai pare “accidental”, pentru că oricât de puţin l-ai dori, el nu este în
afara firescului. Nu faci un copil cum ţi-ar cădea o cărămidă în cap în timp ce mergi
pe stradă.
Cât priveşte orfelinatul, acesta este un loc sinistru pentru că este unul dintre modurile
industrializării vieţii în modernitate. Orfelinatul este "familia" industrializată, în care
copiii sunt turmă iar funcţionarii care se ocupă de ei nu sunt mai afectivi ca o bandă
de montaj monstruoasă. Numai că nu avortând vom desfiinţa orfelinatele. În
anturajul meu există două cupluri care au înfiat şi unul care vrea să înfieze. În toate
situaţiile procesul a fost foarte lent şi foarte obositor pentru doritori. Cea de-a treia
pereche, cu un nivel financiar sensibil peste media populaţiei, amândoi foarte culţi şi
foarte echilibraţi, cu viaţă creştină activă şi trăită intens, mi-au zis prin vara lui 2016:
“Sperăm cam în 2 ani să putem înfia un copil.” Acest lucru încă nu s-a petrecut.
Problema reprezentată de instituţia orfelinatului este că face parte din sistem, şi
sistemul doar aşa poate lucra.
Aceasta nu este o eroare de logică, aceasta este o prostie grosieră. Felina numită leu,
care ajunge la maturitate să cântărească 400 de kg şi să omoare bivolul sugrumându-l
de gât este conţinută integral în pisoiaşul drăgălaş fătat de leoaică şi care n-ar putea
în primele luni să omoare un pui de căprioară. Ba mai mult, acelaşi leu se află în
embrionul complet dependent de organismul matern, ba chiar şi în făptură diformă
alcătuită de întâlnirea dintre spermatozoid şi ovul. Cei dinainte făceau bine distincţia
dintre potenţial şi în act: leul adult este leul în act, dar embrionul leonin conţine
adultul la nivel potenţial.
Mai mult decât atât: nimic din ceea ce nu este la început potenţial nu trece în act.
Acesta este motivul pentru care dintr-un om fără ureche muzicală nu vei obţine
niciodată un compozitor, pentru că orice talent trebuie să existe înainte de se
manifesta, dar se poate să ai un compozitor potenţial care să nu creeze niciodată,
pentru că mediul nu i-a dat prilejul sau impulsul să treacă de la potenţial la act. Ideea
că înainte de a fi om, embrionul este non-om, este de o prostie care ar fi revulsat orice
om dotat cu dreaptă judecată cu multe sute de ani înainte de epoca noastră. Nu are
nicio importanţa din ce moment uniunea iniţială a celor două celule devine embrion,
sau până când este vorba despre un ţesut. Acestea sunt doar cuvinte şi putem să ne
certăm în jurul lor oricât. Cert este că om potenţial este om din momentul zero.
Eu voi afirma că educaţia sexuală, aşa cum o înţeleg modernii, nu este soluţia
eliminării avorturilor ci chiar premisa acestora. Un copil care-şi începe viaţa sexuală
din curiozitate, sau prin presiunea prietenilor şi a filmelor intens erotizate, ajunge
mai devreme sau mai târziu la avort pentru că nicio metodă contraceptivă nu este
perfect eficientă şi da, într-adevăr, naşterea unui copil în afara căsătoriei şi cu ani
buni înainte de a fi capabil să asiguri mijloacele de trai este o aventură în care un
adolescent, care nu şi-a putut asuma abstinenţa când se cuvenea, nu are resursele
necesare ca să se arunce. Fără supărare, sexul haotic duce, mai devreme sau mai
târziu la avort şi singura formă de educaţie împotriva acestei conexiuni dureroase
este aceea pe care o face creştinismul. Sau islamul. Sau iudaismul. Sau hinduismul.
Sau orice religie.
06. Lupta împotriva avortului este o formă de opresiune împotriva
femeii
În cazul acestei afirmaţii speciale, ea este riguros în răspăr cu adevărul, şi asta pentru
că nu Decretul 770/1966 poate fi făcut vinovat de această hecatombă ci tocmai
nerespectarea lui. În general, o lege poate fi vinovată de atingerea sau neatingerea
scopurilor pe care le propune, dar eu n-am auzit ca o lege să fie judecată în raport cu
cei care au încălcat-o. Ce-ar fi să spunem că Noul Cod penal se face vinovat de hoţiile
şi tâlhăriile comise de cei care calcă interdicţiile stabilite prin articolele referitoare la
hoţii şi tâlhării? Cam cum ar suna să învinovăţim Codul familiei pentru rata imensă a
divorţurilor din România? Până acum eu n-am pomenit pe cineva care să gândească
în modul acesta distorsionat şi nefiresc.
Iar realitatea este cu totul alta, şi nu e greu de înţeles. Dacă legea lui Ceauşescu n-ar fi
fost abrogată, probabil că ar fi salvat încă vreo 15-20 de milioane de oameni. Nu
ţesuturi, ci oameni. După ce a salvat probabil tot atâţia cât a fost în vigoare. Vorbim
despre respectarea legii, nerespectarea e o aventură individuală în care orice om se
bagă pe cont propriu şi suportă consecinţele. E ca la interdicţia de a depăşi viteza
legală, nu dăm vina pe limitarea la 50 km/h în localitate pentru faptul că ne-am
ciocnit noi de stâlp pentru că făceam o liniuţă cu 150 km/h.
Riguros vorbind, antonimul lui pro-life nu este pro-choice, ci pro-death. Viaţa este
tot o opţiune, una din două. Desigur, susţinătorii avorturilor nu-şi spun pro-death şi
fac eforturi semnificative să ascundă adevărata lor opţiune, mergând până la negarea
lucrurilor evidente. Dacă ar fi cu adevărat pro-choice, fanii avorturilor ar respecta
legitimitatea opţiunii pentru viaţă. Însă înverşunarea lor arată că de fapt poziţia lor
este ireconciliabilă cu dreptul copilului de a se naşte.
Acesta este argumentul lipsei de eficienţă. Adică marşul a fost degeaba, avorturile vor
continua, deci mai bine am fi stat acasă şi ne-am fi uitat la meci. Depinde, zic eu.
Depinde cum calculăm eficienţa. Nimeni dintre cei care au participat la această
iniţiativă de conştientizare nu şi-a imaginat că de mâine în România nu vor mai avea
loc avorturi. Dar dacă mâine un medic ginecolog, un singur medic ginecolog se
opreşte şi spune: “Stai aşa, dar eu de fapt nu pentru asta am studiat, ci ca să ajut
femeile să nască”, atunci putem vorbi de o victorie. Dacă peste o lună sau peste un an
o femeie îşi aminteşte că a văzut marşul ăsta de pe geam şi în urma reflecţiei decide
să-şi asume necunoscutul vieţii, care oricum există fie că noi ni-l asumăm, fie nu,
atunci e victorie. Dumnezeu este dedicat detaliilor, Dumnezeu cumpără cu bucata.
Diavolul este singurul care visează mase de oameni, diavolul se vrea angrosist.
Eficienţa există, doar că trebuie calculată după firea lucrurilor.
5 comentarii:
1.
Blah blah28 martie 2017, 12:55
2.
O intrebare, care cred ca a fost pusa de ce pro avort: care ar fi "solutia" in urma
unui viol care se "soldeaza" cu o sarcina?
Răspundeți
Răspunsuri
1.
Radu Iliescu29 martie 2017, 11:31
Nu stiu. Zi-mi tu.
2.
LV29 martie 2017, 12:12
3.
›
Pagina de pornire
Afișați versiunea pentru web
Un produs Blogger.