Models of Holiness in Medieval Society, Beverly Mayne Kienzle, Edith Wilks Dolnikowski,

Rosemary Drage Hale, Darleen Pryds, Anne T.Thayer (ed.), Louvain-la-Neuve, 1996.
B.M.Kienzle, Introducere-pag.XIV
-predica la începutul epocii medieval (600-1000) a funcţionat în general ca un instrument de
cateheză, în timp în ce perioada dintre anii 1000-1300 predica va reflecta continuitatea unei
spiritualităţi monastic, dar şi evenimentele şi schimbările inportante care şi-au lăsat amprenta
asupra societăţii medieval, precum expansiunea urbană, stabilirea ordinelor mendicante în oraşe şi
în universităţi, dar şi apariţia unor mişcări laice apostolice
Pag.XVI
-de la sfârşitul Evului Mediu (1300-1500) predica continua să fie o oglindă a societăţii vremii,
perioadă în care se poate observa rolul important pe care l-au avut predicile în propagarea noilor
culte, pe măsură ce Sfântul Scauna preluat de la autorităţile locale procesul de identificare a
persoanelor vrednice de a fi venerate în calitate de sfinţi, astfel că ajung să existe predici dedicate
unui anume sfânt, în ziua celebrării acestuia
-clerul va utiliza totodată figuri sfinte, sacre din Biblie pentru a-şi educa audienţele, preluând din
viaţa sfinţilor exemple de castitate, de puritate trupească şi morală, de rugăciune şi pioşenie
Pag.23
Thomas L. Amos, Early Medieval Sermons and the Holy
-predicile utilizau exemplele unor sfinţi, ale unor martiri în încercarea de a-I învăţa pe enoriaşi
bazele credinţei şi valorile şi normele de comportament care derive din creştinism
Pag.25
-aceste predici despre sfinţi avea loc în cadrul liturghiei, care deja includea citirea vieţii sfântului
respectiv
Pag.26
-sfinţii acţionau ca şi modele de comportament adecvat pentru un bun creştin, ale cărui fapte şi
activităţi ar trebui imitate de enoriaşi
Pag.27
-chair dacă nu se cerea ca enoriaşii să imite martirajul, li se dădea ca exemplu de urmat martirii
tocami pentru a deveni statornici în credinţă şi să ducă o viaţă austere, uneori chiar chinuită în
aşteparea vieţii de dincolo, în paradis
Pag.85, Carolyn Muessig, Paradigms of Sanctity for Thirteenth-Century Women
-în predicile medievale, vrednicia spirituală a femeilor este de multe ori asociată cu o lipsă a
purităţii trupeşti, iar imaginea femeii medievale este de obicei definită în termenii unei dihotomii
între Eva şi Fecioara Maria, Eva fiind prezentată drep cea care a adus umanitătae în pragul
pierzaniei şi al distrugerii datorită senzualităţii sale, dar Fecioara Maria este antiteza Evei, care
prin fructul pântecelui ei a adus omenirii posibilitatea mântuirii şi salvării de la pierzanie
Pag.86
-cazul lui Jacques de Vitry, predicator, hagiograf şi epioscop cardinal de Tusculum în secolul al
XIII-lea
Pag.87
-Autoarea va examina felul în care predicile lui Vitry “Sermones de Sanctis” oferă o definiţie vastă
a sanctităţii feminine a virginelor, văduvelor, dar şi a femeilor căsătorite
-aceste “Sermones de Sanctis” nu au încuraj femeilor să îmbrăţişeze castitatea, ci portretizează de
fapt un element care a permis acestui cult al castitătii să înflorească
-Jaqcues de Vitry a scris peste 400 de predici, grupate în patri colecţii distincte
-“Sermones ad Status”, sunt destinate unor grupuri diverse de enoriaşi, de la ţărani, la avocaţi şi
negustori
Pag.89
-aceste “Sermones de Sanctis” conţin predici dedicate zilelor de sărbătorire a unui sfânt particular,
precum sărbătoarea Sfintei Magdalena sau al sf. Augustin
-cuprinde şi predici “De communi sanctorum” pentru clase generale sau anumite tipuri de sfinţi,
precum confesorii sau martirii, dar şi predici destinate zilei Tuturor Sfinţilor, dar şi Adormirea
Maicii Domnului, dar şi predici cu diferite funcţii liturghice, precum dedicarea unor altare
-discuţiile privind castitatea apar în predicile ţinute în zilele de sărbătoare ale trei fecioare martire:
Cecilia, Agnes şi Caterina, dar părţi din aceste predici sunt dedicate şi altor virtuţi, precum
obedienţa
Pag.90
-umilinţa(sermones communes de virginibus”)
-aceste “sermones de sanctis” accentuează perfecţiunea unei fecioare cu cea a văduvei sau a unei
femei măritate
Pag.91
-virginitatea este prezentată ca un ideal al purităţii trupeşti
Pag.92
-chiar dacă la o primă privire se observă că aceste predici care aveau ca subiect cazurile de fecioare
martirizate sau despre virginitate în general erau dedicate unui grup de fecioare consecrate sau de
tinere fete cărora le surâdea ideea de a duce o viaţă virginală, la o privire mai atentă se observă ca
publicul-ţintă era mai variat de atât, acest ideal de castitate avându-le în vizor şi ep văduve, dar şi
pe femeile deja căsătorite
-de foarte puţine ori se putea întâmpla ca predicatorul să aibă o audienţă atât de omegenă, iar în
lipsa acestei omogenităţi, prediactroul trebuia să îşi croiască în aşa fel predica încât să se
potrivească unei congregaţii mia diversificate
Pag.93
-o idee generală a castităţii era o parte integrală a imaginii sanctităţii aşa cum de Vitry o prezentase
Pag.101
-exemplele virginilor martire din “Sermones de Sanctis” al lui Jaqcues de Vitry pemit o
interpretare intensive a numeroaselor virtuţi, castitatea fiind cea predominantă
Pag.103 George Ferzoco, Sermon Literatures concerning Late Medieval Saints
-tipologie de predici elaborate pentru stabilirea şi transmiterea culturilor unor sfinţi canonizaţi
Pag.104
-din secolul al X-lea până la începutul secolului al XV-lea asistăm la o creştere a numărului de
predici compuse, dar şi la o tendinţă crescândă de a compune predici “de sanctis” şi de a le clasifica
în colecţii specific, pe fondul dezvoltării accentuate ale unor culte ale sfinţilor, separându-le clar
de acele predici “de tempore”
Pag.105
-predicatorii puenau un accent deosebit în predicile lor pe promovarea vieţii sfinţilor şi ale faptelor
lor, încercând prin anumite predici să sprijine canonizarea unei personalităţi de excepţie
Pag. 301-John W.Dahmus, Dormi Secure:The Lazy Preacher’s Model of Holiness for His Flock
-Johannes von Werden, decedat în 1437 în lucrarea sa “Dormi Secure” a adonat probabil a doua
cea mai utilizată colecţie de predici din Germania secolului al XV-lea
Pag.302
-lucrarea sa nu se adresa neapărat preoţilor leneşi, ci şi celor novice, care aveau nevoie de inspiraţie
pentru a compune predici mai complexe, dar să ofere şi lectură spirituală pentru clerici
-această lucrare are două părţi: “Sermones de Tempore”, care oferă 71 de predici pentru zilele de
duminică şi pentru sărbătorile majore ale anului şi o a doua parte-“Sermones de Sanctis”, care are
70 de predici închinate sfinţilor şi ocazilor speciale, precum Paştele
pag.304
-Werden nu îşi propune în predicile sale să explice textul Evangheliei, ci mai degrabă utilizeaă
textul Scripturii pentru a moraliza pe baza acestuia
Pag.305
-astfel că, Werden nu doar că moralizează mai fdegrabă decât să explice textele biblice, ci lucrarea
sa este una mai degrabă moralistică
-el nu este pe atât de interesat de explicarea din punct de vedere teologic a credinţei, ci mia degrabă
doresţe să îşi îndrume audienţa să trăiască după învăţătura şi doctrina creştină
-pentru el cea mai importantă virtute a unui creştin este credinţa, pentru că în lipsa acesteia
creştinul nu are nici o sanşă de a-L mulţumi pe Dumnezeu
-în ceea ce priveşte viciile, el atacă în mod special trei dintre aceastea şi anume-mândria, avariţia
şi desfrâul
Pag.306
-uneori mai asociază la aceste vici şi Invidia
Pag.307
-Cristos îşi îndeamnă credincioşii la umilinţă, castitate şi milă
-el descrie într-o predică felul în care sufletul omului a fost creat după imaginea lui Iisus ca
posedând cele patru virtuţi, şi anume caritatea, castitatea, umilinţa, pietatea şi mila faţă de cei
nevoiaşi
-el insistă asupra penitenţei
Pag.308
-dar pune accentual şi asupra milei lui Dumnezeu, care îi poate ierta chiar şi pe cei mai păcătoşi
dintre oameni
Pag. 346- Anne T. Thayer
-predicatorii utilizau exemplul unor sfinţi sau al unor martiri pentru a-I determina pe enoeriaşi să
se pocăiască şi că prin penitenţă orice păcat, indiferent cât de grav este poate fi iertat
Pag.347
-utilizau exemplele unor sfinţi individuali în predicile lor tocmai pentru a demonstra faptul că
iertarea este posibilă pentru un păcătos care se pocăieşte, iar unul dintre cele mai citate exemple
este cel al Mariei Magdalena, ca şi imagine a unui om păcătos care s-a pocăit
Pag.352
-sfinţii sunt prezentaţi de predicatori ca fiind în servicul penitenţei în aceste colecţii de predici ca
şi o răsplată pentru ducerea la bun sfârşit a acţiunii de pocăire, de recunoaştere şi de iertare a
păcatelor
-oportunitatea de a trăi în ceruri, în compania îngerilor şi a sfinţilor a fost deseori utilizată în predici
tocmai pentru a-i motiva pe păcătoşi să recurgă la penitenţă
Pag.353
-uneori, în predici erau utilizate cazurile unor sfinţi individuali tocmai pentru a le putea conferi
enoriaşilor un model pentru cum să îşi ducă la bun sfârşit procesul de penitenţă, caz în care erau
utilizate exemple de mari păcătoşi din Biblie, dar care s-au pocăit şi au fost iertaţi de păcate
-uneori sfinţii contribuiau la reîntărirea rigorilor procesului penitenţial, dar şi la sprijinirea
speranţei că acest proces de penitenţă va avea rezultatele scontate
-sfinţii şi poveştea vieţii lor erau o parte componentă importantă a predicilor medievale de la
sfârşitul epocii medievale, putând fi considerate chiar şi puncta de contact, de legătură între
predicator şi audienţa sa