CAPITOLUL 3

CALCULUL CIRCUITELOR ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

Rezolvarea circuitelor electrice de curent continuu constă în calculul intensităţi1or cu-

renţilor electrici, când se cunosc rezistenţele electrice şi tensiunile electromo toare. Elemente-
le care formează o latură a circuitului fiind parcurse de acelaşi curent electric, rezultă că nu-
mărul intensităţilor de curent care trebuie calculate este egal cu numărul laturilor l ale circui-
tului.
3.1 Utilizarea teoremelor lui Kirchhoff
Se consideră un circuit plan (plasat pe o suprafaţă plană) şi conex, care are l laturi, n
noduri şi o ochiuri. Sistemul de ecuaţii se determină cu ajutotul teoremelor lui Kirchhoff.
Teorema I a lui Kirchhof este o consecinţă a legii de conservare a sarcinii electrice în
regim staţionar, referitoare la o suprafaţă închisă care conţine un singur nod nk al unui circuit
electric:
(3.1.1) I  0, k  1, 2, ..., ( n  1) .
( nk )
Sistemul are (n – 1) ecuaţii independente pentru (n – 1) noduri.
Teorema a IIa a lui Kirchhof este o consecinţă a legii conducţiei electrice, referitoare la
un ochi o j :
(3.1.2) U 0
, j = 1, 2, ..., o
(o j )

şi, deoarece U  R  I  E , rezultă:

(3.1.3) RI  E , j = 1, 2, ..., o (sistem cu o ecuaţii independente).
(o j ) (o j )

Deci, numărul total de ecuaţii independente este:

(3.1.4) n 1  o  l ,
care reprezintă numărul intensităţilor curenţilor, ce formează necunoscutele.
Observaţie. Pe baza teoremei a IIa a lui Kirchhoff, se poate determina tensiunea între
două borne a şi b ale unui circuit cu relaţia:
(3.1.5)
U  RI  E ,
(Cab )
unde Cab este calea formată din elemente de cir-
cuit între cele două borne, iar intensităţile curenţi-
lor I şi tensiunile electromotoare E se exprimă fa-
ţă de un sens de referintă orientat de-a lungul căii
de la a la b.
Exemplul 3.1.1
Se vor determina curenţii I1, I2, I3, I4, I5, I6
şi tensiunea între bornele e şi f (Uef) ale circuitu-
lui din figura 3.1.1.
R. Circuitul conţine:
- noduri (în sens restrâns): n = 4:
a, b, c, d
- laturi l = 6, formate din elementele:
(1,2,3,4); (5); (14); (6); (7,8,9,10); (11,12,13)
- ochiuri o = 3, alcătuite din laturile:
o1 (l4, l5, l6); o2 (l4, l5, l6); o3 (l4, l5, l6).
Observaţie. Notarea laturilor se face în
funcţie de curenţii care circulă prin ele, sensurile curenţilor alegându-se arbitrar.

93
 Sistemul de ecuaţii al circuitului este format din (n – 1 + o) = l = 6 ecuaţii, de forma:
 I1  I 5  I 6  0
 I  I  I  0  nodul a
 3 4 5  nodul b
 I 2  I 4  I 6  0  nodul c

R6 I 4  ( R13  R11 ) I 6  ( R10  R9  R8 ) I 5  E6  E7  E9  E12
 ochiul o1
( R2  R3  R4 ) I1  ( R11  R13 ) I 6  E1  E3  E5  E12  ochiul o 2
  ochiul o
R14 I 3  R6 I 4  E5  E6 3

Curenţii I1, ..., I6 se pot calcula cu ajutorul determinanţilor.

Tensiunea între bornele e şi f se obţine pe baza relaţiei (3.1.5):
U ef  ( R8  R9  R10 ) I 5  E9  R2 I1  E1 .
3.2 Transfigurări electrice
Aşa cum s-a mai arătat, circuitele electrice multipol pot fi descrise de un sistem de ecu-
aţii a lor, sistem ce reprezintă relaţii independente între mărimile şi tensiunile (potenţialele)
accesurilor (bornele) multipolului. Doi multipoli care au sisteme de ecuatii echivalente ce
conţin aceleaşi necunoscute (variabile), se numesc mutipoli echivalenţi.
Transfigurarea electrică reprezintă înlocuirea unui multipol (circuit) cu un multipol (cir-
cuit) echivalent. Deoarece curenţii şi tensiunile situate în partea de circuit exterioară multipo-
lilor echivalenţi nu se modifică, transfigurările electrice permit simplificarea structurii circui-
telor şi calcularea mai uşoară a acestora.
Notă. Schemele echivalente (transfigurările) surselor de tensiune au fost prezentate în
§1.2.2.
3.2.1 Circuite serie
Circuitele cu conexiune serie sau circuitele serie au elementele conectate astfel încât
sunt parcurse de acelaşi curent electric.
1) Circuite serie cu surse de energie care au schema echivalentă serie
În circuitul din figura 3.2.1(a) se presupune, în cazul general, că fiecare din cele m ele-
mente este o sursă care are o t.e.m şi o rezistenţă. Acest circuit se echivalează cu circuitul din
figura 3.2.1(b), în care sursa de tensiune are schema echivalentă din figura 1.2.3(b). Tensiu-
nea între bornele a şi b ale circuitului este dată de suma:
m
(3.2.1) U  U k .
k 1
Tensiunea la bornele unui element de circuit este:
(3.2.2) U k  Rk  I  E k , k = 1, 2, ..., m.
Relaţia (3.2.2) se înlocuieşte în relaţia (3.2.1) şi se obţine:

94
  m  m
(3.2.3) U    Rk  I   E k

k 1 
k 1

Relaţia de mai sus este echivalentă cu relaţia corespunzătoare unui circuit serie (figura
3.2.l(b)), format dintr-o sursă ideală de t.e.m. echivalentă Ee şi un rezistor cu rezistenţa Re,
circuit care are tensiunea la borne:
(3.2.4) U  Re  I  Ee ,
dacă:
m m
(3.2.5) Re   Rk şi E e   Ek .
k 1 k 1
2) Circuite serie cu surse de energie care au schema echivalentă paralel
Circuitul din figura 3.2.2(a) conţine m surse în conexiune paralel (derivaţie), fiecare
sursă debitând curentul Isk:
Ek 1
(3.2.6) I sk  , Rk  , k = 1, 2, ..., m.
Rk G k
Deoarece:
(3.2.7) I k  I  I sk ,
rezultă:
Ik 1 1
(3.2.8) U k   I   I sk .
Gk Gk Gk

Se înlocuieşte această relaţie în expresia (3.2.1) şi se obţine:

 m
1   m
1
(3.2.9) U    
I I sk .
k 1 G k
 k 1 G k

Relaţia de mai sus este echivalentă cu relaţia corespunzătore unui circuit serie (figura
3.2.2(b)), format dintr-o sursă ideală (vezi şi figura 1.2.3(c)), cu intensitatea echivalentă a
curentului Ise şi conductanţa echivalentă Ge. Circuitul echivalent are tensiunea la borne:
1 1
(3.2.10) U  I I se ,
Ge Ge
dacă:
m

1 m
1
 Rk I sk
(3.2.11) Ge
  Gk şi I se 
k 1
m
.
k 1
 Rk
k 1
Cazul particular al rezistoarelor conectate în serie

Dacă în circuitul din figura 3.2.1 (a) tensiunile electromotoare sunt nule (Ek = 0), se
obţine un circuit format din m rezistoare conectate în serie (figura 3.2.3(a)).

95
 Rezistenţa echivalentă Re a circuitului echivalent din figura 3.2.3 b) se obţine din rela-
ţiile (3.2.5):
m
(3.2.12) Re   Rk .
k 1
Conductanţa echivalen-
tă Ge a circuitului rezultă din
relaţiile (3.2.11):
m
1 1
(3.2.13) G   G .
e k 1 k
Intensitatea curentului electric I prin circuit este:
U U1 U 2 U
(3.1.14) I     ...  m .
Re R1 R2 Rm
Tensiunea la bornele elementului k are expresia:
Rk
(3.2.15) U k  U , k = 1, 2, ..., m.
Re
3.2.2 Circuite paralel (derivaţie)
Circuitele cu conexiune paralel (derivaţie) sau circuitele paralel (derivaţie) sunt alcătu-
ite din elemente care au aceeaşi tensiune la borne, deoarece sunt conectate la aceeaşi pereche
de borne. Se consideră circuitul din figura 3.2.4(a) care are m surse legate în paralel. Acest
circuit este echivalent cu circuitul din figura 3.2.4(b), obţinut prin înlocuirea surselor cu sur-
se echivalente de tensiune, şi este echivalent cu circuitul din figura 3.2.4(c) deoarece sursele
s-au înlocuit cu surse echivalente de curent. Cele trei circuite au un acelaşi circuit echivalent
serie (vezi figura 3.2.1(b)) şi un acelaşi circuit echivalent paralel (vezi figura 3.2.2(b)).
Pentru determinarea parametrilor circutelor se consideră (de exempru) circuitul din
figura 3.2.4(c) în care se utilizează teorema I a lui Kirchhoff:
m
(3.2.16) I   Ik ,
k 1

unde:
(3.2.17) Ik = Gk · U + Isk, k = 1, 2, ..., m.
Relaţia anterioară se introduce în ecuaţia (3.2.16):

96
  m  m
(3.2.18) I    Gk  U   I k .
 k 1 
k 1

În schema din figura 3.2.2(b) intensitatea curentului I se determină din relaţia (3.2.10),
astfel că rezultă:
(3.2.19) I = Ge · U + Ise.
Pentru ca sursa de curent din figura 3.2.2(b) să fie echivalentă cu circuitul cu sursele de
curent în paralel din figura 3.2.4(c) este necesar şi suficient ca:
m m
(3.2.20) Ge   Gk şi I se   Ik .
k 1 k 1
Pe baza echivalenţei surselor de tensiune şi curent din figura 1.2.3 şi a relaţiilor (1.2.28)
rezultă:
m
1 1
(3.2.21) Re
  Rk ;
k 1
m
 Gk E k
k 1
(3.2.22) Ee  m
 Gk
k 1
Cazul particular al rezistoarelor conectate în paralel
Dacă de exemplu în circuitul din figura 3.2.4(c) curenţii surselor sunt nuli (Isk = 0), din
relaţiile (3.2.20) rezultă:
m
(3.2.23) Ge   Gk .
k 1
Se obţine un circuit cu m rezistoare de conductanţă Gk conectate în paralel (figura 3.2.5
(a)), care este echivalent cu circuitul din figura 3.2.5(b). Tensiunea la bornele unui rezistor
este:
I1 G1
(3.2.24) U = R1 · I1 = R2 · I2 = ...= Rm · Im.
Curentul printr-un rezistor k se calculea- I2 G2
a b a I Ge b
ză pe baza definiţiei rezistenţei echivalente Re:
Re I U
I  I Im G m
(3.2.25) k , k = 1, 2, ..., m.
Rk
U
Notă. Rezistenţa echivalentă a două re- (a) (b)
zistoare R1 şi R2 conectate în paralel este:
Figura 3.2.5: Rezistoare în paralel (a) şi
R1 R2
(3.2.26) Re  . schema echivalentă (b)
R1  R2
Observaţie. Valoarea rezistenţei echivalente a rezistoarelor legate în paralel este mai
mică decât oricare din valorile rezistenţelor circuitului.
3.2.3 Circuite cu conexiune mixtă (serie–paralel)
Aceste circuite conţin numai conexiuni serie şi paralel ale elementelor componente sau
ale elementelor lor echivalente (figura 3.2.6(a),(b)).
Rezolvarea circuitelor
(calcularea curenţilor şi ten- R2 a R b
siunilor) constă în utilizarea 2
a R1 b E2 E3
transfigurărilor conexiunilor R3 E4
lor interne serie şi paralel R1 R6 R3
prezentate până acum, pen- R2 R3 E5
Re = R1 + R4
R2  R3 R5 R7 E3
c d
97
(a) (b)
Figura 3.2.6: Exemple de circuite cu conexiune mixtă
tru a se obţine circuite echi-valente mai simple. Se revi-ne apoi determinând pe rând din
aproape în aproape, ten-siunile şi curenţii circuitelor echivalente cu ajutorul relaţiilor
prezentate în acest capitol, până când se obţin toţi curenţii şi toate tensiunile circuitului dat
iniţial.
3.2.4 Transfigurări stea–poligon complet
Circuitul cu conexiune stea sau circuitul stea este circuitul în care la fiecare acces (pol,
bornă) este conectată o singură latură, care îl uneşte cu un nod comun O, denumit punctul ne-
utru (figura 3.2.7(a)). Circuitul cu conexiune poligon complet sau circuitul poligon complet
este circuitul care are între fiecare pereche de borne (accesuri) câte o latură (figura 3.2.7(b)).
Cele două circuite sunt echivalente, având acelaşi număr m de borne.
Circuitul cu conexiune stea
În latura j a circuitului din figura 3.2.7(a) se determină:
(3.2.27) Ij = Gj (Uj + Ej), j = 1, 2 ,... , m – intensitatea curentului;
(3.2.28) Uj = Vj – VO, j = 1, 2, ..., m – tensiunea pe baza diferenţei de potenţiale.
În punctul neutru O se aplică teorema I a lui Kirchhoff:
n
(3.2.29) I j 0
j 1
Din ecuaţiile (3.2.27)...(3.2.29) se deduce potenţialul VO:
m m
 G jV j G j E j
j 1 j 1
(3.2.30) VO  m
 m
.
G j G j
j 1 j 1
Intensitatea curentului Ij al polului j se obţine înlocuind relaţia (3.2.30) în ecuaţia
(3.2.27), în urma schimbării indicelui în raport de care se face însumarea:
Il Ij Il G1j E1j Ij
l j l j
El
Uj
Glk Gjk
Rl Em1 Ejm
Ul
Rj
Rm O
 Elk
Uk Gjm
Rk Ejk
Em Gm1
Um Ek Ekm Gkm
m k m k
Im Im Ik Ik
(a) (b)
Figura 3.2.7: Conexiune stea (a) şi conexiune poligon complet (b)
Gj  m m 
Ij    Gk U jk   Gk ( E j  E k ) 
m
(3.2.31)   , j = 1, 2, ..., m.
 Gh k 1 k 1

h 1
Circuitul cu conexiune poligon complet
Curentul printr-o Iatură jk (figura 3.2.7(b)) este:
(3.2.32) Ijk = Gjk (Ujk + Ejk).
Cu teorema I a lui Kirchhoff se calculează curentul care intră în polul j:

98
 m m
I j   G jk U jk   G jk E jk
(3.2.33) k 1 k 1
, j = 1, 2, ..., m.
k j k j

Pentru ca un circuit stea şi un circuit poligon complet să fie echivalente, în urma com-
parării relaţiilor (3.2.31) şi (3.2.33), rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite:
G j Gk
G jk  m
(3.2.34) , j, k = 1, 2, ..., m, k ≠ j.
 Gh
h 1
m G j Gk
(3.2.35)
m
 Gk E jk =
 m
(E j  Ek )
, j, k = 1, 2, ..., m, k ≠ j.
k 1
k 1
 Gk
h 1

Ţinând cont că Gk ≡ Gk j, numărul relaţiilor independente de forma (3.2.34) este:

m (m  1)
(3.2.36) nG  .
2
Deoarece fiecare termen din membrul unu şi membrul doi al ecuaţiei (3.2.35) apare o
dată cu semnul „+“ şi o dată cu semnul „ –“ ‚ rezultă că numărul relaţiilor independente de
forma (3.2.35) este:
(3.2.37) nE = m – 1.
• Dacă se dă circuitul stea prin conductanţele sale Gk şi t.e.m. Ek, condiţiile necesare
(3.2.34) permit calculul tuturor conductanţelor Gj k ale laturilor circuitului poligon complet.
Cele nE relaţii necesare şi independente de forma (3.2.35) formează însă un sistem de ecuaţii
2
nedeterminat în raport de cele nG = C m tensiuni electromotoare Ej k ale circuitului poligon
complet, deoarece nG > nE. Din această cauză, pentru a satisface cele nE relaţii (3.2.35) este
suficient să fie satisfăcute următoarele relaţii:
(3.2.38) Ejk = Ej – Ek, j, k = 1, 2, ..., m.
Concluzie. Pentru orice circuit cu conexiune stea se poate determina un circuit echiva-
lent cu conexiune poligon complet, având conductanţele Gj k date de relaţiile (3.2.34) şi t.e.m.
jk calculate cu relaţiile (3.2.38).
• Dacă se dă circuitul poligon complet, sistemul de nG relaţii este, în general, un sis-
tem de ecuaţii imposibil în raport cu necunoscutele Gk deoarece numărul m al acestor conduc-
tanţe este mai mic decât numărul nG al ecuaţiilor. Excepţia reprezintă cazul m = 3, pentru care
nG = m.
Concluzie. Transfigurarea unui circuit cu conexiune poligon complet în circuit cu co-
nexiune stea este posibilă numai în cazuri particulare (pentru m = 3 sau pentru valori particu-
lare ale conductanţelor Gk j). În aceste situaţii, sistemul (m –1) ecuaţii de forma (3.2.35) este
un sistem nedeterminat pentru cele m t.e.m. Ej k. Dacă se alege o restricţie suplimentară se pot
determina Ejk.
Cazul particular al conexiunii stea cu m = 3
Circuitul cu conexiune
stea (Y) cu m = 3 poli (acce- I1 I1
suri) din figura 3.2.8 (a) are 1
1
circuitul corespunzător în co- El I12 R31
nexiune poligon complet de- El2
Rl E31
numit circuit cu conexiune în
R2 R3 R12
triunghi (∆) (figura 3.2.8(b)) O I31
2 3
2 E2 E3 3 I23 R 23 I3
I2 E23
I2 99 I3
(a) (b)
Figura 3.2.8: Conexiune stea (a) şi conexiune triunghi (b)
şi invers.
Circuitul cu conexiune triunghi echivalent cu circui-tul dat cu conexiune stea este
caracterizat de:
• conductanţele G12, G23, G31 (vezi relaţia (3.2.34)):
G1G2 G 2 G3 G3G1
(3.2.39) G12  ; G23  ; G31  ;
G1  G2  G3 G1  G2  G3 G1  G2  G3
• tensiunile electomotoare E12, E23, E31 (vezi şi relaţia (3.2.38)):
(3.2.40) E12 = E1 – E2; E23 = E2 – E3; E31 = E3 – E1.
Circuitul cu conexiune stea echivalent cu circuitul dat cu conxiune triunghi este carac-
terizat de:
• conductanţele G1, G2, G3 date de sistemul de ecuaţii (3.2.39), din care se obţin:
G12 G31  G23G12  G31G23 G G  G23G12  G31G23
(3.2.41) G1  ; G2  12 31 ;
G23 G31
G G  G23G12  G31G23
G3  12 31 ;
G12
• tensiunile electomotoare E1, E2, E3, care se determină din cele nE = m – 1 = 3 –1 = 2
ecuaţii independente ale sistemului de ecuaţii (3.2.35) astfel:
G12 E12  G13 E13  G12 ( E1  E 2 )  G13 ( E1  E3 )
(3.2.42) 
G23 E 23  G21 E 21  G23 ( E 2  E3 )  G21 ( E 2  E1 ).
Ţinând cont că Gj k = Gk j, în relaţiile de mai sus se înlocuiesc conductanţele G12, G23,
G31 date de relaţiile (3.2.39):
 G1 (G2 E12  G3 E13 ) G1  G2 ( E1  E 2 )  G3 ( E1  E3 )
 G  G  G 
1 2 3 G1  G2  G3
(3.2.43) 
G (G E  G E ) G  G ( E  E )  G1 ( E 2  E1 )
 2 3 23 1 21  2 3 2 3
 G1  G2  G3 G1  G2  G3
În urma simplificăriilor şi a ordonării termenilor de mai sus, rezultă:

G2 E12  G3 E13  (G2  G3 )E1  (G2 E2  G3 E3 )

(3.2.44) 
G3 E23  G1E21  (G3  G1 )E2  (G3 E3  G1E1 )
La ecuaţiile sistemului (3.2.44) se mai adaugă o condiţie suplimentară, ca de exemplu:
(3.2.45) G1 E1 + G2 E2 + G3 E3 = 0.
Din relaţiile (3.2.44) şi (3.2.45) se obţin t.e.m. E1, E2, E3 ale circuitului echivalent stea:
G2 E12  G3 E13 G E  G1 E 21 G E  G 2 E32
(3.2.46) E1  ; E 2  3 23 ; E3  1 31 .
G1  G2  G3 G1  G2  G3 G1  G2  G3
Rezistenţele R1, R2, R3 ale circuitului stea echivalent cu un circuit triunghi dat se obţin
1
din relaţiile (3.2.41), ştiind că G = :
R
R31 R12 R12 R23 R23 R31
(3.2.47) R1  ; R2  ; R3  .
R12  R23  R31 R12  R23  R31 R12  R23  R31
La rândul lui, sistemul (3.2.46) se poate pune şi sub forma:

100
 G1 E1  G12 E12  G13 E13

(3.2.48) G2 E 2  G23 E 23  G21 E 21
G E  G E  G E
 3 3 31 31 32 32.
Aceste relaţii corespund unor relaţii între curenţii de scurtcircuit ai laturilor circuitului
stea respectiv circuitului triunghi, de forma:
(3.2.49) Is1 = Is12 – Is31; Is2 = Is23 – Is21; Is3 = Is31 – Is23.

Sistemele (3.2.48) şi (3.2.49) caracterizează transfigurarea unui circuit triunghi cu surse

de curent (figura 3.2.9(a)) într-un circuit stea cu surse de curent (figura 3.2.9(b)) şi invers.
Transfiguratea stea–poligon complet se utilizeză în calculul circuitelor electrice deoare-
ce eliminând punctul neutru se micşorează cu o unitate nodurile circuitului (dacă accesurile
circuituiui stea sunt noduri ele rămân noduri şi după introducerca circuitului poligon complet
echivalent).
3.3 Teoremele generatoarelor echivalente
Studiul generatoarelor echivalente se simplifică utilizând transfigurările stea–poligon
complet, cu ajutorul cărora se pot obţine generatoare echivalente de tensiune sau de curent
pentru orice dipol activ. Astfel, se consideră un dipol activ A, la ale cărui accesuri este conec-
tat un rezistor R (figura 3.3.1(a)). Dipolul se poate transfigura în două moduri: în sursă echi-
valentă de tensiune sau în sursă echivalentă de curent.
1) Transfigurare în sursă echivalentă de tensiune
Dipolul activ se înlocuieşte cu o latură echivalentă care are un rezistor de valoare Ri
denumită şi rezistenţa înternă a dipolului în raport cu bornele sale de acces a-b, şi o sursă
ideală de tensiune cu t.e.m. E0 (figura 3.3.1 b). Tensiunea la bornele dipolului în regim de
funcţionare în gol (R = ∞, I = 0), notată U0, se determină din legea lui Ohm aplicată rezistoru-
lui echivalent:
(3.3.1) U0 = E0.
Din cele prezentate rezultă teorema sursei (generatorului) echivalent de tensiune:
Orice dipol activ este echivalent cu o sursă de tensiune având o tensiune electromotoa-
re E0, egală cu tensiunea U0 la bornele dipolulni în regim de funcţionare în gol, şi o rezisten-
ţă electrică internă Ri, egală cu rezistenţa echivalentă a dipolului (în raport cu bornele sale
de acces).
Deoarece rezistenţele echivalente nu depind de t.e.m. (vezi §3.2), se poate pasiviza cir-
cuitul pentru calculul rezistenţelor echivalente respective. Pasivizarea unui circuit presupune
anularea surselor de t.e.m şi înlocuirea acestora cu câte un rezistor cu rezistenţa electrică ega-
lă cu cea a sursei înlocuite.

101
 Se aplică teorema a IIa a lui Kirchhoff în circuitul din figura 3.3.1(b):
(3.3.2) R I  Ri I  E 0 ,
din care rezultă intensitatea curentului electric I, ţinând cont că U0 = E0:
U0
(3.3.3) I  – teorema lui Thévenin.
R  Ri

2) Transfigurare în sursă echivalentă de curent

Această transfigurare se efectuează pe baza teoremei sursei (generatorului) echiva-
lent de curent:
Orice dipol activ este echivalent cu o sursă de curent având intensitatea Is0 egală cu
intensitatea Isc a curentului debitat de dipol în regim de funcţionare în scurtcircuit şi o con-
ductanţă electrică internă Gi, egală cu conductanţa echivalentă a dipolului (figura 3.3.1 (c)).
La funcţionarea în scurtcircuit (R = G –1 = 0, U = 0), curentul Isc debitat de dipol este
egal cu curentul Is0 al sursei ideale de curent:
(3.3.4) I s 0  I sc .
Se aplică teorema I a lui Kirchhoff în circuitul din figura 3.3.1(c) şi se exprimă curenţii
pe baza legii lui Ohm:
(3.3.5) G U  Gi U = I sc = I s 0 ,
de unde:
I sc
(3.3.6) U  – teorema lui Norton.
G  Gi
Teoremele lui Thévenin şi Norton se utilizează pentru calculul intensităţii curentului
respectiv tensiunii la bornele unui singur element de circuit, dacă nu se iau în considerare cei-
lalţi curenţi din circuit.
Divizorul de tensiune
Divizorul de tensiune se utilizează pentru obţinerea unei tensiuni mai mici decât tensiu-
nea U a unei surse (ideale). Acest divizor este un rezistor variabil, al cărui cursor (contact
mobil) reprezintă borna c a circuitului din figura 3.3.2(a). Dacă se conectează la bornele a-b
o sursă ideală cu o tensiune la borne U = E, în gol, între cursor (c) şi borna b (figura 3.3.2(b))
se obţine tensiunea:
U U R1
(3.3.7) U d 0  R2 I 0  R2  ,  ,
R1  R2 1   R2

102
unde Ud0 este tensiunea pe divizor în
gol, iar I0 curentul de mers în gol, iar
α raportul rezistenţelor funcţie de po-
ziţia cursorului.
Rezistenţa internă Ri a
dipolului pasivizat în raport cu
bornele de acces c-b din figura
3.3.2(c) este:
R1 R2 
(3.3.8) Ri   Rd ,
R1  R2 (1   ) 2
în care Rd  R1  R2 este rezistenţa
totală a divizorului rezistiv.
Aplicând teorema lui Thévenin
se determină curentul divizorului Id:
Ud0
(3.3.9) I d  .
R  Ri
Tensiunea Ud la bornele de ieşi-
re c-b ale divizorului de tensiune se
obţine aplicând legea lui Ohm:
U 1
Ud  R Id  d0  U
(3.3.10) R1 2 Rd .
1 (1   )  
R R
Din relaţia de mai sus se constată că tensiunea la ieşirea divizorului de tensiune depin-
de de poziţia cursorului (raportul α), de raportul Rd /R şi de tensiunea U aplicată la intrarea di-
vizorului de tensiune.
Notă. Dacă se doreşte ca valoarea tensiunii Ud să fie menţinută constantă (de exemplu
după efectuarea reglajelor într-un circuit), se poate înlocui rezistorul variabil cu două rezis-
toare fixe, eventual de precizie (figura 3.3.2(d)), având valorile R1 respectiv R2 (măsurate du-
pă reglaj sau calculate).
3.4 Metode de calcul a circuitelor de curent continuu
Pentru calcularea circuitelor electrice liniare în curent continuu se pot utiliza: teorema
conservării puterilor, teorema unicităţii, teorema superpoziţiei, metoda curenţilor de contur,
metoda conductanţelor de transfer, teorema reciprocităţii, teorema lui Vratsano, metoda po-
tenţialelor nodurilor, grafe de fluenţă etc.
3.4.1 Teorema conservării puterilor
Teorema este utilizată în calculul circuitelor de curent continuu atunci când se pune
problema verificării bilanţului puterilor produse şi consumate în circuit, activitate care este
folosită pentru verificarea corectitudinii valorilor calculate ale intensităţilor curenţilor. Într-un
circuit conex fără surse de curent, care are l laturi şi n noduri şi în care se notează cu Ik curen-
tul prin elementul k, cu nR numărul de rezistoare şi cu nE numărul de t.e.m., se stabileşte că:
nR nE
(3.4.1)  RK I k2   Ek I k ,
k 1 k 1
relaţie care exprimă teorema conservării puterilor:
Suma valorilor algebrice ale puterilor electromagnetice EkIk produse în circuit sub
acţiunea t.e.m. ale circuitului este egală cu suma puterilor Rk I 2k consumate în circuit prin
efect Joule–Lenz.

103
 Se pot determina relaţii corespunzătoare şi pentru circuitele care conţin surse ideale de
tensiune şi curent.
3.4.2 Teorema unicităţii
Această teoremă arată că:
Teoremele lui Kirchhoff dau valori unice (determinate) pentru intensităţile curenţilor la
rezistenţe date şi t.e.m. date.
Din legea lui Ohm rezultă că şi tensiunile sunt univoc determinate de valorile rezisten-
ţelor şi valorile t.e.m. Din punct de vedere analitic, afirmaţiile anterioare sunt reprezentate de
sistemele de ecuaţii:
(3.4.2) I j 0
, k = 1, 2, ..., (n – 1).
j nk

Ecuaţiile exprimă teorema I a lui Kirchhoff pentru (n –1) noduri.

(3.4.3)  Rj I j  Ej, h = 1, 2, ..., b.
j bh j bh

Ecuaţiile anterioare reprezintă aplicarea teoremei a IIa a lui Kirchhoff pentru un sistem
de b = l – n + 1 bucle, care formează un sistem de bucle independente. Pentru obţinerea unui
astfel de sistem, buclele se aleg pe rând, astfel ca fiecare buclă să conţină cel puţin o latură
nouă faţă de laturile deja considerate în buclele precedente.
Teorema unicităţii este valabilă şi pentru circuite care conţin atât surse de tensiune cât şi
surse de curent.
3.4.3 Teorema superpoziţiei
Teorema superpoziţiei, care se aplică în cazul circuitelor liniare (circuite în care fiecare
din rezistenţele lor este independentă de intensităţile curenţilor şi de tensiunile electrice din
aveste circuite), se referă la faptul că:
Intensităţile curenţilor electrici I j produşi de tensiunile electromotoare:
m
(3.4.4) Ej   E j,k , j = 1, 2, ..., l
k 1
sunt egale cu sumele:
m
(3.4.5) I j   I j,k , j = 1, 2, ..., l
k 1

ale intensităţilor curenţilor I j, k produşi separat de t.e.m. E j, k ale laturilor j.

În cazul existenţei în circuitul liniar şi al surselor de tensiune, rezultă:
m m
(3.4.6) U j,k   (R j I j,k  E j,k )  R j I j  E j  U j , j = 1, 2, ..., l,
k 1 k 1
unde:
(3.4.7) U j,k = R j I j,k + E j,k , j = 1, 2, ..., l.
Teorema superpoziţiei care se aplică şi la circuite liniare cu surse de curent.
Avantajul utilizării teoremei constă în faptul că determinarea curenţilor electrici într-un
circuit cu mai multe surse de tensiune se reduce la calculul unor curenţi în circuite cu câte o
singură sursă de tensiune.

Exemplul 3.4.3
I1 a I3 I11 a I31 I13 a I33
Se vor determina in-
tensităţile curenţilor elec- I2 I21 I23
trici stabiliţi de cele două R1 R1 R1
surse de tensiune din figu- R2 U2 R2 U21 + R2 U23
ra 3.4.1(a). E1 E3 E1 E3
1 2 3 1 2 3 1 2 3
b b b
(a) 104 (b) (c)
Figura 3.4.1: Exemplu de aplicare a teoremei superpoziţiei
 R. Se calculează separat intensităţile curen-ţilor produşi separat de câ-te o singură
sursă, cealaltă sursă fiind anulată (în fi-gura 3.4.1(b) s-a anulat sursa E3, iar în figura
3.4.1(c) s-a anulat sursa E1).
În figura 3.4.1(b), datorită scurtcircuitului din latura 3, rezultă:
E1
U 21  0 ; I 21  0 ; I11   I 31  .
R1
Pentru circuitul din figura 3.4.1(c) se obţin:
U E U E
U 23  E3 ; I 23  23  3 ; I13  23  3 ; I 33  I13  I 23 .
R2 R2 R1 R1
Se aplică teorema superpoziţiei:
 Pentru curenţii I1, I2, I3 (vezi relaţia (3.4.5)):
E E E  E3
I1  I11  I13  1  3  1 ;
R1 R1 R1
E E
I 2  I 21  I 23  0  3  3 ;
R2 R2
E
E1 E  E R  R2
I 3  I 31  I 33     3  3    1  E3 1 .
R1
 R1 R2  R1 R1 R2
 Pentru tensiunea U2 (vezi relaţia (3.4.6)):
U 2  U 21  U 23  0  E3  E3 .
3.4.4 Metoda curenţilor de contur
Rezolvarea circuitelor electrice cu un număr mare de laturi l şi b bucle independente se
simplifică prin introducerea unor necunoscute auxiliare denumite intensităţile curenţilor de
contur. Curentul de contur este un curent fictiv asociat câte unul pentru fiecare buclă a unui
sistem complet de b bucle independente. Prin definiţie, intensităţile curenţilor de contur au
astfel de valori, încât intensitatea curentului electric din fiecare latură este suma valorilor al-
gebrice ale intensităţilor curenţilor de contur ale buclelor independente din care face parte la-
tura respectivă. Astfel, intensitatea curentului I j al unei laturi j este suma curenţilor de con-
tur I c g care trec prin latura respectivă:
(3.4.8) I j =  Ic g , h = 1, 2, ..., l.
g I j

Suma se efectuează pentru valorile indicilor g, corespunzătoare contururilor care trec

prin latura 1, iar valorile intensităţi1or curenţilor de contur şi ale intensităţii curentului laturii
se exprimă faţă de un acelaşi sens de referinţă prin latură.
Pentru circuite fără surse de curent, ai căror curenţi au intensităţile univoc determinate
de sistemul de ecuaţii (3.4.2) şi (3.4.3), înlocuind intensităţile curenţilor laturilor în funcţie de
curenţii de contur, ecuaţiile (3.4.2) sunt verificate identic, iar din relaţiile (3.4.3) rezultă ecua-
ţiile curenţilor de contur de forma:
b
(3.4.9)  Rc h g I c g = Ec h , h = 1, 2,..., b,
g 1
unde:
(3.4.10) Rc h g def  j R
 j bh bg , h, g = 1, 2,..., b
este rezistenţa comună contururilor h şi g.
Suma (3.4.10) se efectuează pentru toate valorile lui j, corespunzătoare laturilor care
formează intersecţia mulţimilor laturilor bh aparţinând buclei bh , cu mulţimea laturilor b g
aparţinând buclei b g (adică, se efectuează suma rezistenţelor laturilor comune celor două bu-

105
cle bh şi b g ). Rezistenţele R j se iau cu semnul + respectiv –‚ după cum în latura j
sensurile de referinţă ale curenţilor de contur I c g şi I c h coincid respectiv nu coincid.
Rezistenţele sunt nule dacă cele două contururi nu au nici o latură comună. Rezistenţa
proprie Rc h h a conturu-lui este rezistenţa comună a două contururi confundate, h şi g, şi se
calculează însumând re-zistenţele laturilor care formează acest contur sau buclă bh .
De asemenea, rezistenţele comune satisfac relaţia de reciprocitate:
(3.4.11) Rc g h = Rc h g .
Tensiunile electromotoare de contur E c h se definesc astfel:
def
(3.4.12) E ch  Ej , h = 1, 2, ..., b,
j bh

în care indicii j iau toate valorile corespunzătoare laturilor care formează bucla bh .
Algoritmul metodei curenţilor de contur constă în:
- scrierea directă a sistemului de ecuaţii (3.4.9), format din b ecuaţii corespunzătoare unui
sistem de b bucle independente, cu ajutorul relaţiilor (3.4.10), pentru rezistenţele comune şi
(3.4.12), pentru t.e.m. ale contururilor;
- calcularea curenţilor de contur prin rezolvarea sistemului (3.4.9);
- calcularea intensităţilor curenţilor laturilor din relaţiile de definiţie (3.4.8) ale curenţilor
de contur.
Exemplul 3.4.4
Se vor determina intensităţile curenţilor din circuitul din figura 3.4.2, ai cărui parame-
trii (rezistenţe, t.e.m. şi Is7) sunt cunoscuţi.
R. Se aleg buclele independente ce corespund curenţilor de contur Ic1, Ic2, Ic3, Ic4. Pen-
tru ceilalţi curenţi de contur se scriu ecuaţii conform relaţiilor (3.4.9), corespunzătoare bucle-
lor respective:
(R1 + R4) Ic1 + R4 Ic2 + R4 Ic3 – R4 Ic4 = E1 (I)
R4 Ic1 + (R2 + R3 + R4 + R6) Ic2 + (R3 + R4 R6) Ic3 – (R3 + R4) Ic4 = E2 – E3; (II)
R4 Ic1 + (R3 + R4 + R6) Ic2 + (R3 + R4 + R5 + R6) Ic3 – (R3 + R4 + R5) Ic4 = – E3. (III)
După ce se determină curenţii de contur din aceste relaţii, valorile obţinute se introduc
în expresiile de calcul ale intensităţilor curenţilor din circuit I1, I2, I3, I4, scrise pe baza relaţii-
lor de definiţie (3.4.8), astfel:
I1 = Ic1;
I2 = – Ic2;
I3 = – Ic2 – Ic3 + Ic4; E3
I4 = Ic1 + Ic2 + Ic3 – Ic4; I1 a I3 R3 c I2
I5 = – Ic3 + Ic4; I I4 I5 II
I6 = Ic2 + Ic3; R1 R2
Is7 = – Ic4. Ic1 R4 R5
E1 Ic3 E2
3.4.5 Metoda conductanţelor Ic2
de transfer şi teorema reciprocităţii
În circuitul din figura 3.4.3(a), ca- b I6 R6 Ic4 d
re intră în compunerea unui circuit com- Is7 III
plex cu n noduri, l laturi şi b bucle ale
unui sistem complet de bucle indepen- Figura 3.4.2: Exemplu de aplicare a metodei
dente, se defineşte conductanţa de trans-
curenţilor de contur
fer G k j dintre latura j şi latura k, astfel:

106
 def Ik
(3.4.13) Gk j , h = 1, 2, ..., b; h ≠ j,
 Ej
Eh  0

Definiţia implică asocierea unor sensuri de referinţă pentru Ik şi Ej, astfel că la schimba-
rea unuia din aceste sensuri de referinţă rezultă o schimbare de semn a conductanţei.
Cu ajutorul conductanţelor de transfer se reprezentă intensităţile curenţilor electrici din
cele l laturi ale circuitului, astfel:
l
1 Ik 2 1 2
(3.4.14) k  Gk j E j , k = 1, 2, ..., l.
I 
j 1
Ij Rk
Relaţia este determinată pe baza teore- Rj
mei supepoziţiei deoarece intensitatea curen- P Rk Rj P
Ej Ek
tului dintr-o latură k este suma intensităţilor
I k j  G k j E j , produse separat de fiecare
tensiune electromotoare. 1 2 1 2
(a) (b)
Teorema reciprocităţii este cunoscu- Figura 3.4.3: Teorema reciprocităţii
tă sub două forme.
Prima formă a teoremei este: conductanţa de transfer dintre latura k şi Iatura j este
egală cu conductanţa de transfer dintre latura j şi latura k, adică:
(3.4.15) G j k = G k j , k, j = 1, 2, ..., l.
A doua formă arată că: dacă o sursă ideală cu t.e.m. E j = E acţionează singură în
cir-cuit (figura 3.4.3(a)) stabileşte un curent de intensitate I k = I în latura k, atunci
aceeaşi sur-să ideală trecută în latura k şi acţionând singură in circuit, E k = E , stabileşte
în latura j aceeaşi intensitate de curent I j = I (figura 3.4.3(b)); deci:
(3.4.16) I j k = I k j , dacă E k = E j (k, j = 1, 2, ..., l).
Teorema reciprocităţii este descrisă complet de relaţia (3.4.15) deoarece forma a doua
se obţine multiplicând ambii membri ai primei forme cu E k = E j = E. Pe lângă relaţia
menţi-onată, conductanţele de transfer mai satisfac şi ecuaţiile:
(3.4.17) G jk 0
, k = 1, 2,..., l; h = 1, 2, ..., (n – 1).
j  nh
Metoda conductanţelor de transfer constă în calcularea intensitătilor curenţilor elec-
trici în funcţie de conductanţele de transfer, pe baza relaţiilor (3.4.14).
b (b  1)
Conductanţele de transfer care trebuie calculate direct sunt în număr de nG  ,
2
restul determinându-se cu relaţiile (3.4.15) şi (3.4.17).
Dacă se calculează curenţii produşi în toate laturile circuitului de una din surse (de
exemplu E j ), atunci, pe baza teoremei reciprocităţii (relaţia (3.4.15)) şi a teoremei superpozi-
ţiei (relaţia (3.4.14)), rezultă şi curentul I j produs în latura cu sursă de către toate sursele din
circuit:
l l l Ik l
Ek
 G j k E k   Gk j E k   E j  I jk
j
(3.4.18) I j  Ek 
Ej
.
k 1 k 1 k 1 k 1
Ca sens de referinţă pentru toate mărimile din relaţia de mai sus se poate considera sen-
sul adoptat pentru intensităţile curenţilor.
Exemplul 3.4.5
Se vor calcula intensitătile curenţilor electrici ai circuitului din figura 3.4.4.
R. Sursele ideale E2 şi E6 corespund unor scurtcircuite când se pasivizează circuitul,
adică, pentru E2 nulă rezultă Uac = 0, iar pentru E6 nulă implică Ubd = 0. Numărul conductan-
ţelor independente (care se calculează direct), se determină pe baza teoremei I a lui Kirchhoff

107
 b (b  1) 3  4
şi a teoremei reciprocităţii ca fiind: nG    6.
2 2
Pentru a calcula intensităţile curenţilor stabiliţi de o sursă, de exemplu E2, se determină
direct conductanţele, pe baza relaţiei (3.4.13):
1
G22  R1 R5
R1 R3 R4 R5 ; G32  G22 ; G42  G22
 R1  R3 R4  R5
R1  R3 R4  R5
Conductanţele G12, G62 şi G52 se deduc în ur-
ma aplicării teoremei I a lui Kirchhoff din sistemul:
G22 + G12 + G32 = 0, în nodul a;
G12 + G42 + G62 = 0, în nodul b;
G32 – G52 – G62 = 0, în nodul d;
Odată calculate aceste conductanţe, se poate
calcula oricare din curenţii produşi de sursa E2, prin
relaţii de forma:
Ik2 = Gk2 E2, k = 1, 2,..., 6.
Utilizând relaţia (3.4.18) şi ţinând cont de
sensurile de referinţă din circuit, se determină cu-
rentul I2 astfel:
E E
I 2  G22 E 2  G23 ( E 2 )  G26 E 6  I 22  I 32 3  I 62 6 .
E2 E2
Acum se calculează şi conductanţele G33, G43 şi G44 din relaţiile:
1
G33  R1 R5
R1 R4 R5 ; G43  G33 ;
R3  R1 R4  R4 R5  R5 R1
R1 R4  R4 R5  R5 R1
1
G44 
R1 R3 R5 .
R4 
R1 R3  R3 R5  R5 R1
Pe baza relaţiilor (3.4.17) şi (3.4.15) rezultă şi celelalte conductanţe. Astfel, conductan-
ţele G13, G63 şi G53 se deduc din sistemul:
G13 + G32 + G33 = 0, în nodul a;
G63 + G43 + G13 = 0, în nodul b;
G53 + G63 – G33 = 0, în nodul d.
Conductanţele G54, G64 şi G41 se determină din sistemul:
G54 – G44 + G42 = 0, în nodul a;
G64 + G41 + G44 = 0, în nodul b;
G64 + G54 – G34 = 0, în nodul d.
Toate conductanţele circuitului fiind cunoscute, se pot scrie direct intensităţile curenţi-
lor circuitului, pe baza relaţiilor (3.4.18):
I1 = G12 E2 – G13 E3 + G16 E6;
I2 = – G22 E2 – G23 E3 + G26 E6;
I3 = G32 E2 + G33 E3 – G36 E6;
I4 = – G42 E2 + G43 E3 + G46 E6;
I5 = G52 E2 + G53 E3 + G46 E6;
I6 = G62 E2 + G63 E3 – G66 E6.
3.4.6 Teorema compensaţiei
Circuitele care corespund unor sisteme complete de ecuaţii independente (vezi relaţiile

108
(3.4.2) şi (3.4.3)), echivalente au aceiaşi curenţi. Înlocuirea unui rezistor R parcurs de un cu-
rent de intensitate I cu o sursă având t.e.m. E = R I, aşa cum se reprezintă în figura 3.4.5(a) şi
(b), corespunde în ecuaţiile:
(3.4.19) I j 0
, k = 1, 2, ..., (n – 1) – vezi relaţia (3.4.2),
j nk

(3.4.20) Rj I j  Ej , h = 1, 2, ..., b – vezi relaţia (3.4.3),

j bh j bh

trecerii termenului R I din membrul întâi în membrul al doilea al unora din ecuaţiile (3.4.20),
sub forma E = R I.
Rezultă că circuitul din figura 3.4.5(a) are un sistem de ecuaţii (3.4.19) şi (3.4.20)
echivalent cu sistemul de ecuaţii (3.4.20) şi (3.4.19) al circuitului din figura 3.4.5(b). Deci,
cele două circuite corespund la aceiaşi curenţi. I a a I
Teorema compensaţiei arată că: înlocui-
rea unui rezistor cu tensiunea la borne R I cu o
R
sursă ideală cu t.e.m. E = R I, corespunzătoare A A U
U E = RI
aceleiaşi tensiuni la borne, nu modifică intensi-
tăţile curenţilor din circuit.
Sursa ideală E = R I are un sens de refe-
b b
rinţă opus sensului de referinţă al curentului I.
(a) (b)
3.4.7 Teorema lui Vratsano
Figura 3.4.5: Teorema compensaţiei
În figura 3.4.6 Ri reprezintă rezistenţa
de intrare a circuitului pasiv P, iar R o rezistenţă oarecare a ace- IR 2
1 I
luiaşi circuit.
Teorema lui Vratsano arată că: derivata rezistenţei de in-
Ri
trare Ri în raport cu rezistanţa oarecare R este egală cu pătratul P R
raportului dintre intensitatea curentului IR din rezistorul R şi in- U
tensitatea curentului I de la intrare:
2
dRi  I R  1 2
(3.4.21)   .
dR  I  Figura 3.4.6: Teorema
3.4.8 Metoda potenţialelor nodurilor lui Vratsano
Deoarece tensiunea electrică se poate exprima sub forma
diferenţei de potenţial între două noduri ale unui circuit electric, acesta se rezolvă calculând
mai întâi potenţialele noduri-lor şi apoi, pe baza legii lui Ohm se determină pe rând
intensităţile curenţilor electrici din la-turile circuitului. Avantajul constă în faptul că vor
necesare numai (n – 1) ecuaţii pentru de-terminarea potenţialelor celor n noduri ale circuitului
(conex), deoarece se alege un potenţial nul, de referinţă (nodul n).
Se consideră două noduri distincte k şi j ale unui circuit (figura 3.4.7), între care există
o singură latură cu o conductanţă G k j şi o t.e.m. E k j
. Curentul prin latură este dat de legea lui Ohm: Ekj
k Gkj Ikj j
(3.4.22) I k j = Gk j ( U k j + E k j ), Vk Vj
unde: Ukj
(3.4.23) U k j = Vk  V j .
Figura 3.4.7: Potenţiale la noduri
Deci:
(3.4.24) I k j = Gk j Vk – Gk j V j + Gk j E k j =
G k j ( Vk – V j + E k j ).
Se aplică teorema I a lui Kirchhoff în nodul k. Atunci când conductanţele, t.e.m. şi in-
tensităţile curenţilor laturilor inexistente în circuit sunt nule, se obţine:

109
 n
(3.4.25)  Ik j = 0,
j 1
sau:
n n n

(3.4.26) Vk  Gk j –  Gk j V j +  Gk j Ek j = 0, k = 1, 2, ..., (n – 1),

j 1 j 1 j 1
jk jk jk

care reprezintă sistemul de (n – 1) ecuaţii ale potenţialelor nodurilor, în situaţia în care se ale-
ge potenţialul de referinţă în nodul n (Vn = 0).
n

În ecuaţia scrisă de exemplu pentru nodul k, termenul  Gk j

j 1
este suma conductanţe-
jk

lor laturilor conectate la nodul k, V j potenţialul celuilalt nod, iar E k j , este t.e.m. a laturii
res-pective. Sensul de referinţă este orientat dinspre nodul k (pentru care se scrie ecuaţia)
către celălalt nod.
Sistemul (3.4.26) se poate generaliza considerând: conductanţa totală Gh h a laturilor
le-gate la nodul h, conductanţa G h j a laturilor legate (în paralel) între nodurile h şi j (nu este
vorba de conductanţele de transfer) şi intensitatea totală I s h a curentului de scurtcircuit care
intră în nodul h. Acest curent este egal cu suma curenţilor de scurtcircuit ai laturilor legate la
nodul h, la sensuri de referinţă ale t.e.m. E orientate spre nodul h. Cu aceste considerente, sis-
temul de ecuaţii ale potenţialelor la noduri este de forma:
G11 V1  G12 V2 ...  G1n Vn  I s1

 G21 V1  G22 V2 ...  G2 n Vn  I s 2
(3.4.27) 
....................................................
G V  G V ...  G V  I .
 n1 1 n2 2 nn n sn
Metoda potenţialelor nodurilor constă în:
- scrierea ecuaţiilor (3.4.27) pentru noduri ale circuitului (conex),cu nt = (n + 1) noduri;
- calculul potenţialelor nodurilor în urma rezolvării acestui sistem;
- calculul separat al intensităţii curentului din fiecare latură pe baza relaţiei (3.4.24).
Observaţie. În cazul în care în circuit există laturi cu conductanţă infinită (rezistenţă nulă),
în relaţiile (3.4.26) apar factori infiniţi. Pentru a evita acest lucru, se înlocuiesc ecuaţiile cu
conductanţe infinite cu următoarele ecuaţii:
- ecuaţia care exprimă diferenţa de potenţial a laturii dintre nodurile k şi j, de forma:
(3.4.28) E j k = Vk  V j ;
- ecuaţia sumei curenţilor (egală cu zero) care ies dintr-o suprafaţă închisă ce conţine nu-
mai nodurile k şi j, de forma:
(3.4.29)
n n n n n n

Vk  Gk h –  Gk h Vh +  Gk h Ek h + V j  G j h –  G j h Vh +  G j h E j h = 0.
h 1 h 1 h 1 h 1 h 1 h 1
h  k, j h  k, j h k, j h  k, j hk, j h k, j

Exemplul 3.4.8

110
 Se vor determina curenţii prin fiecare latură a circuitelor din figura 3.4.8.
R1. În circuitul din figura 3.4.3(a) toate laturile au conductanţe finite.

Pe baza sistemului (3.4.26) se scriu ecuaţiile potenţialelor nodurilor:

(R.1.1) (G1 + G2 + G3 + G4)Va – (G1 + G2)Vb – G2 E2 + G3 E3 = 0 – în nodul a;
(R.1.2) –(G3 + G4)Va – G5 Vb – G3 E3 = 0 – în nodul c.
Observaţie. Deşi circuitul are l = 5 laturi şi o =3 bucle, metoda potenţialelor nodurilor
necesită rezolvarea a numai nt – l = 2 ecuaţii, număr ce este egal cu numărul total al nodurilor
circuitului (3) mai puţin cu o unitate.
Intensităţile curenţilor fiecărei laturi se calculează pe rând, pe baza deducerii necunos-
cutelor Va şi Vb din relaţiile (R.1.1) şi (R.1.2), ţinând cont de relaţia (3.4.24):
I1 = G1(Va – Vb)
I2 = G2(Va – Vb – E2)
(R.1.3) I3 = G3(Va + E3)
I4 = G4(–Va)
I5 = G5Vb.
R2. În circuitul din figura 3.4.8(b) laturile 1 şi 2 au conductanţe infinite deoarece con-
ţin numai câte o sursă ideală de tensiune. Se alege ca potenţial de referinţă nodul f astfel că
Vf = 0. Se stabileşte o singură ecuaţie de forma (3.4.25), pentru un nod (de exemplu d), la ca-
re nu este conectată nicio latură cu conductanţă infinită:
(R.2.1) (G6 + G7 + G10 + G11)Vd – G6 Va – G10 Vb – G7 Vc – G11Ve = 0 – în nodul d.
Pentru suprafeţele închise Σ1 şi Σ2, care conţin nodurile a, b respectiv c, e, se obţin ur-
mătoarele ecuaţii de forma (3.4.29):
(R.2.2) (G3 + G6 + G9)Va + (G8 + G10)Vb – (G6 + G10)Vd – G9 Ve – G8 Vc + G3 E3 = 0 (Σ1)
(R.2.3) (G5 + G7 + G8)Vc + (G4 + G9 + G11)Ve – (G7 + G11)Vd – G8 Vb – G9 Va – G5 E5 –
– G4 E4 = 0 (Σ2).
Sistemul format din ecuaţiile (R2.1), (R2.2), (R2.3) se completează cu relaţiile deduse
din legea lui Ohm, aplicată laturilor 1 şi 2:
(R.2.4) Vb – Va = E1,
(R.2.5) Vc – Ve = E2.
Din cele ecuaţiile (R.2.1) .... (R.2.5) se calculează potenţialele nodurilor Va, Vb, Vc, Vd,

111
Ve şi apoi intensităţile curenţilor prin laturi.
3.4.9 Metoda grafelor de fluenţă
În cap. 2 au fost prezentate grafele de fluenţă şi modul general de utilizare a lor în cal-
ulul circuitelor electrice, inclusiv regula lui Mason (relaţia (2.6.2)).
3.4.9.1 Grafele corespunzătoare metodei potenţialelor nodurilor
Potenţialele nodurilor h ale unui circuit electric se pot exprima pe baza relaţiilor
(3.4.27) sub forma:
n Gh j
Vh   V j  V0 h
(3.4.30) G
j 1 h h
, h = 1, 2, ..., n,
jh

unde:
• G h j este conductanţa laturilor legate (în paralel) între nodurile h şi j;
• G h h reprezintă conductanţa totală a laturilor legate la nodul h;
• V0 h este potenţialul nodului h când celelalte noduri sunt toate legate la nodul de refe-
rinţă, cu potenţial nul, şi reprezintă raportul:
sh I
(3.4.31) V0 h  G , h = 1, 2, ... , n,
hh
în care Ish este intensitatea totală a curentului de scurtcircuit care intră în nodul h, curent care
este egal cu suma curenţilor de scurtcircuit ai laturilor legate la nodul h, la sensuri de referintă
ale t.e.m. E orientate spre nodul h. Relaţiile corespund unui circuit care are nt = n + 1 noduri,
ce se reprezintă printr-un graf fără bucle pro-
prii (în membrul doi al relaţiei (3.4.30) nu in-
tervine Vh) şi unei surse x0 = 1, cu transmitan-
ţe V0h.
Exemplul 3.4.9.1
Se vor determina potenţialele la noduri
pentru graful din figura 3.4.9.
R. Graful corespunde unui circuit cu
nt = 4 noduri, deci n = nt – 1 = 3. Pentru re-
zolvarea acestuia se poate aplica de exemplu
regula lui Mason, după metodologia specifi-
cată în §2.6. Se obţin:
 G23 G32  G G G  G G G 
1   V01   12  32 13  V02   13  23 12  V03
G22 G33   G11 G33 G11   G11 G22 G11 
V1   etc.
 G12 G21 G23 G32 G31 G13 G12 G23 G31 G13 G21 G32 
1       
G G
 11 22 G G
22 33 G G
33 11 G G
11 22 33 G G G G
11 22 33 
3.4.9.2 Grafele corespunzătoare metodei curenţilor de contur
În §3.4.4 s-a prezentat metoda curenţilor de contur şi s-au stabilit ecuaţiile curenţilor de
contur pentru circuite fără surse de curent.
În cazul unui circuit plan (fără bucle proprii) pentru care se alege ca sistem de bucle in-
dependente cele o ochiuri ale circuitului, se poate determina intensitatea curentului de contur
al ochiului h, notat Ich, cu relaţia:
n Rh j
I ch   Rh h c j
I  I 0 ch
(3.4.32) ,
j 1
h = 1, 2, ..., o,
jh
unde I0ch este intensitatea curentului din ochiul h când toate celelalte ochiuri sunt deschise,
adică au curenţi de contur nuli:

112
 Ech
(3.4.33) I 0 ch  R ,
hh
în care Ech este t.e.m. a conturului h, iar Rhh este rezistenţa proprie a conturului, adică rezis-
tenţa comună a două contururi confundate, h şi g şi se calculează însumând rezistenţele laturi-
lor care formează acest contur sau buclă.
Transmitanţele laturilor nodului de divergenţă au valorile I0ch , atunci când se consideră
că variabila nodului de divergenţă este x0 = 1.
Exemplul 3.4.9.2
Se va calcula curentul de ieşire I al circuitului electric din figura 3.4.10(a).
R. Circuitul conţine 4 ochiuri şi următoarele rezistenţe comune:
R11 = R1 + R5;
R22 = R2 + R5 + R6;
R33 = R3 + R6 + R7;
R44 = R4 + R7;
R12 = R21 = R5;
R23 = R32 = R6;
R34 = R43 = R7;
R13 = R31 = R14 = R41 =
= R24 = R42 = 0
Un singur contur are
curentul de contur diferit de
zero, dacă celelalte contururi
sunt deschise, adică:
E
I0c1 = R .
11
Dacă se aplică regula lui Mason grafului din figura 3.4.10(b) corespondent circuitului
electric, se determină transmitanţele respectiv curenţii de contur.
3.5 Circuite electrice de curent continuu neliniare
3.5.1 Caracteristicile circuitelor electrice neliuiare
Spre deosebire de elementele de circuit liniare, care au caracteristica tensiune–curent
sau caracteristica volt–amper U = U(I), notată şi U = f (I) liniară deoarece rezistenţa electrică
a acestora este constantă (figura 3.5.1(a), elementele de circuit neliniare au o caracteristică
tensiune–curent neliniară (figura 3.5. 1(b) din cauza rezistoarelor neliniare, sunt simbolurile
acestora fiind date în figura 3.5.1(c).
Fiecare regim de funcţionare caracterizat printr-o pereche de valori (I, U), corespunde
în reprezentare grafică unui punct de funcţionare M(I, U).
Elementele neliniare de circuit se caracterizează în curent continuu prin rezistenţa sta-
tică Rst respectiv conductanţa statică Gst:
def U def I
(3.5.1) Rst  , G st  ,
I U
şi prin rezistenţa dinamică
(diferenţială) Rd respectiv conductanţa
dinamică Gd:
def dU def dI
(3.5.2) Rd  , Gd  .
dI dU
Pentru un element liniar de circu-
it (U = R I, R = const.) avem:
(3.5.3) Rst = Rd = R.

113
 Pentru un element neliniar, rezis-tenţele Rst şi Rd depind de punctul de funcţionare şi
dacă se aleg factorii de scară kU [V/cm] respectiv k1 [A/cm], în aşa fel încât U = kU · NM şi I =
kI · ON, rezultă:
U kU NM kU
(3.5.4) Rst    tg α ,
I k I OM kI
unde α este unghiul format de vectorul de poziţie OM şi
axa absciselor I;
U kU M M  kU
(3.5.5) Rd  lim  lim  tg  ,
I  0 I k I MM   0 MM  k I
în care β este unghiul format de tangenta în punctul de func-
ţionare M şi axa absciselor I.
În figura 3.5.2 sunt prezentate caracteristicile volt–
amper neliniare pentru dioda semiconductoare, care are ca-
racteristica nesimetrică faţă de origine (a), termistor cu co-
eficient negativ cu temperatura (NTC), la care rezistenţa
dinamică devine negativă atunci când tensiunea scade odată cu creşterea curentului (b) şi
lampă cu filament de wolfram (c). Ultimele două elemente au caracteristici simetrice
deoarece U(I) = – U(– I).
3.5.2 Metode de calcul a circuitelor electrice neliniare
Circuitele neliniare conţin elemente neliniare şi eventual elemente liniare. Pentru calcu-
larea lor se utilizează metode analitice sau grafice.
3.5.2.1 Metoda aproximaţiilor succesive
Ecuaţiile circuitelor electrice neliniare se obţin ca şi cele pentru circuitele liniare pe ba-
za teoremelor lui Kirchhoff:
(3.5.6)  I  0 ;
(3.5.7)  Rst I   E .
În sistemul (3.5.7) intervin rezistenţele statice ale elementelor neliniare care sunt de-
pendente de intensităţile curenţilor electrici, dând astfel ecuaţiilor caracterul de neliniaritate.
Aceste rezistenţe sunt necunoscute când se dau t.e.m ale surselor, rezistenţele elementelor li-
niare şi caracteristicile volt–amper.
Metoda aproximaţiilor succesive, care este analitică, constă în aproximarea valorilor
unui sistem de mărimi şi corectarea lor succesivă pe baza rezolvării ecuaţiilor (3.5.6) şi
(3.5.7). O variantă de aplicare a metodei constă în aproximarea rezistenţelor statice şi recalcu-
larea lor succesiv, pe baza valorilor corespunzătoare curenţilor şi tensiunilor date de ecuaţiile
(3.5.6) şi (3.5.7), ţinând cont de următoarele aspecte:
- pentru elementele neliniare cu rezistenţa statică Rst, care se măreşte odată cu creşterea
curentului, recalcularea lui Rst se efectuează în funcţie de valoarea intensităţii calculate a cu-
rentului elementului, pe baza teoremei lui Thévenin:
U0
(3.5.8) I  – vezi relaţia (3.3.3).
R  Ri
În această situaţie, rezistenţei aproximate mai mici decât cea corectă îi corespunde o in-
tensitate de curent I mai mare decât cea corectă (dată de relaţia de mai sus). Deci, pentru ace-
eaşi valoare a curentului I, rezultă o valoare corectată a rezistenţei mai mare decât R.
- pentru elementele neliniare cu rezistenţa statică Rst, care scade la creşterea curentului,
recalcularea lui Rst se efectuează în funcţie de valoarea tensiunii calculate a elementului, pe
baza teoremei lui Norton:

114
 I sc
U
(3.5.9) 1 – vezi relaţia (3.3.6).
 Gi
R
Acum rezistenţei aproximate mai mari decât cea corectă îi corespunde o tensiune U mai
mare decât cea corectă (dată de relaţia anterioară) şi deci valoarea corectată a rezistenţei
trebuie să fe mai mică decât R.
Notă. Metoda aproximaţiilor succesive se poate aplica şi în cazul când se dau caracte-
risticile volt–amper sub formă analitică.
Exemplul 3.5.2.1.
Circuitul neliniar din figura 3.5.3(a) conţine două perechi de elemente neliniare identi-
ce 1 ≡ 3, 2 ≡ 4, ale căror intensităţi ale curentilor electrici sunt egale, I1 = I3 şi I2 = I4. Carac-
teristicile elementelor neliniare (figura 3.5.3(b)) se aleg astfel încât să aibă o aceeaşi rezis-
tenţă dinamică în punctele lor de funcţionare, fapt ce permite utilizarea circuitului, care este
simetric, la stabilizarea tensiunii U5 la variaţii semnificative ale tensiunii U.
Se va calcula tensiunea U5 atunci când U = 5 V şi R5 = 5 Ω.

R. Curenţii de contur (vezi relaţiile (3.4.9), (3.4.10)) se determină din ecuaţiile:

 R5 I c1  ( Rst.2  Rst.3  R5 ) I c 2  Rst.3 I c3  0 ( I )

(R.1) ( Rst.1  Rst.4  R5 ) I c1  R5 I c2  Rst.4 I c3  0 ( II )
 R I  R I  ( R  R ) I  U ( III )
 st.4 c1 st.3 c2 st.3 st.4 c3
unde rezistenţele statice corespund intensităţilor curenţilor din laturile respective:
Rst.1  Rst.1 ( I c1 )
R  R ( I )
 st.2 st.2 c 2
(R.2) 
Rst.3  Rst.3 ( I c3  I c1 )
Rst.4  Rst.4 ( I c3  I c 2 ).
 1 , Rst.
Se aleg valori arbitrare pentru rezistenţele statice Rst.  2 , Rst.  3 , Rst. 4 , după care se
calculează din sistemul (R.1) curenţii corespunzători I c1 , I c 2 , I c 3 , I c 4 . Din sistemul (R.2)

115
re-zultă valorile corectate ale rezistenţelor Rst .1  Rst.1 ( I c1 ) etc. Pentru aceste rezistenţe
corecta-te, sistemul de ecuaţii (R.1) dă valorile I c1 , I c2 , I c3 , I c4 . Procedeul se repetă până
când valo-rile rezistenţelor se stabilizează, adică până când prin recalculare din sistemul (R.2)
se obţin corecţii neglijabile pentru rezistenţe.
Circuitul fiind simetric, se calculează numai doi curenţi de contur, Ic1 şi Ic2, pentru a
calcula toate rezistenţele statice, deoarece Rst.3 = Rst.1 = Rst.1(Ic1) şi Rst.4 = Rst.2 = Rst.4 (Ic2).
Eliminând curentul de contur Ic3 se obţin ecuaţiile:
  Rst .1  R5   R5 
  R  R
  5 st .3  R  I   R
st .3  c1  st .2  R st .3 5  R  R st .3  I c 2  0
  R st .4   R st .4 
(R.3) 
 R  Rst .1  R5 ( R  R ) I   R  R5 ( R  R ) I  U ,
 st .3 R st .3 st .4  c1  st .3
R
st .3 st .4  c 2
  st .4   st .4 
din care se calculează curenţii de contur Ic1 şi Ic2.
În tabelul 3.5.1 sunt date calculele din care rezultă U5 = 2 V.

3.5.2.2 Metoda liniarizării

Dacă elementele neliniare au caracteristici cu o rază mică de curbură (sunt aproximativ
drepte) în zona punctului lor de funcţionare, se poate aproxima caracteristica printr-o tangen-
tă la punctul respectiv (figura 3.5.4(a)). Această tangentă este o dreaptă de ecuaţie:
(3.5.10) U – E0 = Rd I,
în care E0 este ordonata la origine a tangentei, iar Rd reprezintă rezistenţa dinamică a elemen-
tului neliniar în punctul de tangenţă M.
Aproximarea caracteristicii neliniare prin dreapta de ecuaţie (3.5.10) corespunde înlo-
cuirii elementului neliniar printr-un circuit serie, alcătuit dintr-o sursă ideală de t.e.m. E0 şi un
rezistor cu rezistenţa Rd (figura 3.5.4(b)), înlocuire care reprezintă liniarizarea circuitului ne-
liniar.

U
M
U
1 E0
U – E0 = Rd I a I b a I Rd b
E0

U = U(I) U U
I
O
I
(a) 116 (b)
Figura 3.5.4: Aproximarea unei caracteristici neliniare
 Dacă în circuitul liniarizat intensităţile curen-ţilor corespund tensiunilor electromotaore
E0 şi re-zistenţelor dinamice Rd ale elementelor, rezultă că prin liniarizare s-au determinat
chiar intensităţile că-utate ale curenţilor circuitului neliniar. Dacă intensi-tăţile curenţilor nu
corespund acestor mărimi se reia calculul cu valori corectate pentru E0 şi Rd, la apreci-ere, pe
caracteristicile elementelor.
Exemplul 3.5.2.2
Circuitul electric neliniar simetric din figura 3.5.3(a) se poate rezolva şi cu metoda
liniarizării, presupunând că punctele de funcţionare M1 şi M2 sunt situate pe porţiunea
rectilinie a caracteristicii din figura 3.5.3(b).
R. Circuitul liniarizat corespondent, care este tot simetric (adică I1 = I3, I2 = I4), este
prezentat în figura 3.5.5. Se aplică teorema a IIa a lui Kirchhoff în bucla I:
(R.1) Rd1 I1 + R5 I5 – Rd2 I4 = E02 – E01. I1
Elementele neliniare sunt alese în aşa fel încât Rd1 E02
E01
pe porţiunea rectilinie a caracteristicilor rezistenţele Rd2
I5
dinamice sunt egale, Rd1 = Rd2 = Rd, astfel că relaţia I2
(R.1) devine: I R5 I3
(R.2) Rd (I1 – I2) + R5 I5 = E02 – E01. U5
Dar: E02 Rd1
Rd2
(R.3) I5 = I1 – I2. I4 E01
Se înlocuieşte această relaţie în ecuaţia (R.2) II
şi rezultă: U=E
a b
E 02  E 01
(R.4) I1  I 2  .
Rd  R5 U
Tensiunea U5, dată de relaţia: Figura 3.5.5: Exemplu de aplicare
R5 a metodei liniarizării
(R.5) U 5  R5 I 5  ( E02  E01 )
Rd  R5
nu depinde de tensiunea la borne U, şi deci circuitul este un stabilizator ideal de tensiune
pentru intervalul tensiunilor U care menţin ambele puncte de funcţionare M1 şi M2 pe porţiu-
nile de caracteristică rectilinie.
Pentru caracteristicile din figura 3.5.3(b) valorile R şi U considerate în exemplul din
§3.5.2.1, rezultă U5 = 2 V.
Punctele de funcţionare M1 şi M2 se determină aplicând teorema a IIa a lui Kirchhoff în
bucla II:
(R.6) Rd (I1 + I2) = – E02 – E01 + U,
de unde:
 E02  E01  U
(R.7) I1  I 2  .
Rd  R5
Din relaţiile (R.3) şi (R.7) se obţin curenţii I1 = I3, respectiv I2 = I4:
 1  R5 U  2 E01 
I1    I 5  ;
 2  Rd Rd 
(R.8) 
I  1  R5 I  U  2 E02 .
 2 2R 5 Rd 
  d

117
 Din figura 3.5.3(b) se constată că cea mai mică intensitate a curentului pentru care
punctele de funcţionare se menţin în porţiunea rectilinie a caracteristicii este I1  0,5 A .
Acestui curent îi corespunde din prima relaţie (R.8) o tensiune cu valoarea U   14 V . În
mod analog, curentului I 2  0,4 A îi corespunde din a doua relaţie (R.8) o tensiune
U   14 V . Deci, cea mai mică dintre aceste tensiuni determină tensiunea minimă Umin =
U v  14V , deasupra căreia circuitul funcţionează ca stabilizator ideal de tensiune.

***

118