3.

GRINZI CONTINUE

O bară dreaptă fără discontinuităţi fixată prin mai mult de două reazeme normale
pe axa ei dintre care unul este articulaţie constituie o grindă continuă.
Gradul de nedeterminare statică se stabileşte cu formula generală
n = L - 3C (3.1)
analizată în § 2.1 sau cu relaţia particularizată
n =r -2 (3.2)
în care r este numărul de legături simple normale pe axa barei. Relaţia (3.2) poate fi
interpretată sub forma: gradul de nedeterminare al unei grinzi continue este egal cu
numărul reazemelor simple intermediare.

3.1. EXPRESIILE ROTIRILOR PE REAZEME ALE

UNEI BARE SIMPLU REZEMATE

Se consideră o bară simplu rezemată (fig. 3.1,a) acţionată de cuplurile M i , M j

şi de sarcinile exterioare din deschiderea l ij .

Pentru determinarea rotirilor de pe reazeme j i , j j se determină diagrama de

momente produse de cuplurile M i , M j denumită diagrama M r (fig. 3.1,b), adică

diagrama produsă de momentele de pe reazeme şi diagrama produsă de sarcinile din

0
deschidere notată cu M (fig. 3.1,c).
Se aplică pe reazemul i un cuplu unitar virtual, se determină diagrama m i (fig.

3.1,d) şi se aplică formula Maxwell-Mohr (1.11)

M x dx
1 × j i = ò m xi , (a)
EI

72
 1
în care m xi = x' şi M x = M xr + M 0x .
l ij
r
Integrarea produsului m xi M x dx se face cu teorema lui Veresceaghin (1.12)

dx 1 æ1 1 ö
ò m xi M x
r
= ç l ij M i ×1 + l ij M j ×1 ÷ . (b)
EI EI ij è 3 6 ø

Pentru integrarea produsului m xi M x dx se observă că M x dx = dW este o

0 0

arie elementară şi atunci

l
dx 1 1 0

ò ò x' dW = x' G W oM-l

0
m xi M x = (c)
EI EI ij l ij 0 EI ij l ij
unde
l
0
W oM-l = ò M 0x dx (3.3)
0

0
reprezintă aria diagramei de momente M de pe
deschiderea i-j iar
l
M0 0
s' G W o -l = SM
j = ò x' dW (3.4)
0
0
momentul static al diagramei W oM-l faţă de
reazemul j.
Se introduc mărimile
0
6S M
j
m ij =
l ij2
0
(3.5)
6 S iM
m ji =
l ij2

denumite termeni de încărcare pentru reazemul i,

respectiv pentru reazemul j.

M0 0
(S i este momentul static al diagramei M

faţă de reazemul i).

73
 Introducând expresiile (b) şi (c) în (a) şi ţinând seama de notaţiile (3.5) se obţine
l ij
ji = (2 M i + M j + m ij ) (3.6.a)
6 EI ij
Pentru determinarea rotirii j j se introduce cuplul unitar virtual în j în sens orar,

sensul pozitiv al sarcinii, se determină diagrama m j (fig. 3.1,e) şi procedând identic ca

pentru j i rezultă expresia

l ij
jj = - (2 M i - M j + m ji ) (3.6.b)
6 EI ij
cu sens negativ întrucât se produce în sens antiorar (fig. 3.1,a).
Termenii de încărcare se determină cu uşurinţă folosind formula (3.5).
Astfel, pentru o sarcină uniform distribuită (fig. 3.2,a) se determină diagrama

M 0 (fig. 3.2,b), care fiind simetrică, momentele statice S i , S j sunt egale şi în

consecinţă
0 2 2
6 S iM 1 2 ql ij l ij ql ij
m ij = m ji = = 2 l ij = . (3.7)
l ij2 l ij 3 8 2 4
0
Pentru o sarcină concentrată (fig. 3.3,a) se determină diagrama M (fig. 3.3,b)
şi se calculează momentele statice:
Fal l Fa × a a Fab
(l + a )
0
S iM = - =
2 3 2 3 6
(d)
Fal 2 Fa × a æ 2 ö Fab
(l + b )
0
SM
j = l- çb + a ÷ =
2 3 2 è 3 ø 6

74
 Aplicând apoi formulele (3.5) rezultă
0
6S M Fab
m ij =
j
2
= (l + b )
l l2 (3.7)
0
6 S iM Fab
m ji = 2
= (l + a )
l l2
Pentru orice altă încărcare se procedează în
mod identic. Semnul termenilor de încărcare se
0
fixează în funcţie de semnul diagramei M .
Astfel, pentru încărcarea din cuplul M (fig.

3.4,a), se obţine

0
6S M
m ij =
j
2
=
6
2
(- l + M b ö÷ = M 12 - l 2 + 3b 2 ;
M l
2 3
b
2ø
( )
l l l
(3.8)
0
6 S iM
m ji = =
6 æM
ç l ×
l
- M a ×
aö
÷ = M
1 2
l - 3a 2 . ( )
l2 2
l è2 3 2ø l 2

0
Se precizează că diagrama M a fost descompusă într-un triunghi pe toată
deschiderea şi un dreptunghi pe lungimea b la S j şi pe lungimea a la S i .

3.2. ECUAŢIA CELOR TREI MOMENTE

Se consideră o grindă continuă pe r reazeme simple (fig. 3.5,a) dintre care unul
este articulaţie. Pentru simplificarea scrierii deschiderile se notează numai cu indicele
reazemului din dreapta. Momentele de inerţie ale secţiunilor transversale se consideră
constante pe deschidere şi de asemenea se notează numai cu indicele reazemului din
dreapta.

75
 Grinda este de r-2 static nedeterminată, ceea ce înseamnă, folosind metoda

eforturilor, Cap. 2, că sunt necesare (r-2) condiţii de continuitate.

Se consideră o formă de bază cu articulaţii în bară pe toate reazemele
intermediare (fig. 3.5,b). Pe această formă de bază, fiecare deschidere este o grindă
simplu rezemată acţionată de momente la capete şi de sarcini în deschidere aşa cum s-a
considerat în figura 3.1,a., pentru care s-au stabilit rotirile (3.6,a) şi (3.6,b).
Folosind aceste formule în mod adecvat, pentru rotirea relativă din i (fig. 3.5,c)
şi ţinând seama de convenţiile făcute, se obţine expresia
lj
Dj i = j idr - j ist =
6 EI j
(2 M i + M j + m ij ) +
(a)
l
+ i (M h + 2 M i + m ih ) = 0
6 EI i
care poate fi particularizată pentru fiecare din reazemele intermediare.

76
 Dacă se introduc lungimile reduse
I0 I
l i' = l i , l 'j = 0 l j (3.9)
Ii Ij
unde I 0 este un moment de inerţie arbitrar, relaţia (a) devine

Dj i =
1
6 EI 0
[ ]
M h l i' + 2 M i ( l i' + l 'j ) + M j l 'j + m ih l i' + m ij l 'j . (3.10)

Întrucât grinda este fără discontinuităţi pe reazemele intermediare, înseamnă că

rotirile relative Dj i pe aceste reazeme sunt nule.
Condiţia Dj i = 0 conduce la ecuaţia

M h l i' + 2 M i ( l i' + l 'j ) + M j l 'j + m ih l i' + m ij l 'j = 0 . (3.11)

denumită ecuaţia celor trei momente, care exprimă continuitatea pe reazemul

intermediar i.
Scriind ecuaţia celor trei momente pentru toate reazemele intermediare se obţine
sistemul ecuaţiilor de condiţie
Dj i = 0 ; i=1,2,…r-2. (3.12)

din rezolvarea căruia se determină momentele de pe reazemele intermediare.

Momentele de pe reazemele extreme, în cazul în care acestea există, se determină din
ecuaţii de echilibru.
Având momentele de pe reazeme, diagrama de momente reală (fig. 3.5,d) se
obţine prin suprapunerea pe forma de bază a diagramelor produse de momentele de pe

reazeme M ( ) cu diagrama produsă de sarcinile din deschidere (M ). Această

r 0

suprapunere este identică cu considerarea independentă a fiecărei deschidere, ca o

grindă simplu rezemată cu momentele de la capete determinate corect şi cu sarcinile din
deschidere.
Pentru determinarea deplasării verticale dintr-un punct oarecare P (fig. 3.5,a) se
foloseşte expresia Maxwell-Mohr pentru sisteme static nedeterminate.
Pe o formă de bază oarecare, corectă, se introduce o sarcină unitară virtuală (fig.
0
3.5,e) şi se face diagrama m P . Aplicând expresia (1.11) se obţine

Mdx
DP = ò m 0P (3.13)
EI

77
unde M este diagrama de momente reale. Integrala (3.13) se face numai pe zona pe care
există ambele diagrame.
Metodica de aplicare a ecuaţiei celor trei momente se prezintă detaliat pe
exemplul din figura 3.6,a, care reprezintă o grindă continuă de două ori static
nedeterminată.
In ecuaţia de continuitate pe reazemul 2 intervin momentele de pe reazemele 1-

2-3 (s-a subliniat reazemul pe care se scrie continuitatea). În mod similar, pentru
continuitate pe reazemul 3 intervin momentele 2-3-4.
I0
Alegând I o = I , cu (3.5) se determină: l' 2 = 4a = 4a ;
I
I0 I
l' 3 = 6 a = 3a ; l' 4 = 0 5 a = 2 ,5 a şi aplicând (3.11) pentru reazemele 2 şi
2I 2I
3 se obţine sistemul de ecuaţii
1-2 -3 M 1 4a + 2 M 2 (4a + 3a ) + M 3 3a + m 21 4a + m 23 3a = 0
2 - 3 - 4M 2 3a + 2 M 3 (3a + 2 ,5 a ) + M 4 2 ,5 a + m 32 3a + m 34 2 ,5 a = 0
a)
2
în care sunt cunoscute momentele încovoietoare M 1 = 0 şi M 4 = -2 qa .

Aplicând (3.7) se determină

3 qa × 2 a × 2 a (4a + 2a )
m 21 = = 4 ,5 qa 2 (b)
(4a ) 2

0
6S 3M 6 æ 6 a + 2a ö 2 2
m 23 = m 32 = = ç ÷4qa × 3a = 8 qa (c)
l 32 (6 a ) 2
è 2 ø
şi cu (3.8)

m 34 =
4 qa 2
[- (5a ) 2
]
+ 3 (2 a )2 = -2 ,08 qa 2 . (d)
(5 a )2

Introducând aceste valori în (a) şi rezolvând sistemul de ecuaţii se obţin

necunoscutele

M 2 = -2 ,9007 qa 2 ; M 3 = -0 ,4635 qa 2 . (e)

r
Prin suprapunerea diagramei M (reprezentată punctat în figura 3.6,d cu
0
diagrama M (fig.3.6,c) se obţine diagrama M (fig.3.6,d) haşurată.

78
 Diagrama de forţe tăietoare (fig.3.6,e) se obţine folosind relaţia diferenţială
dM
T = .
dx

Pentru determinarea rotirii de pe reazemul 2, se foloseşte expresia (3.13)

introducând pe reazem un cuplu unitar, virtual acţionând pe o formă de bază oarecare

79
corectă. Acesta s-a introdus să acţioneze pe deschiderea 1-2 (fig. 3.6,f) pentru ca
integrarea să fie mai simplă.
Se obţine valoarea

dx 1 é1 4a × 3 qa 2 1 ù
j2 = ò m 02 M = 2
ê × 4a × 2 ,9007 qa × 1 - ú=
EI EI ë3 2 2û
(a)
3
qa
= 0 ,8676 .
EI
care fiind pozitivă înseamnă că se produce în sensul cuplului virtual introdus.
Dacă cuplul unitar, virtual se introduce pe deschiderea din dreapta (fig. 3.6,g)
integrala (3.13) necesită mai multe calcule. Se recomandă efectuarea individuală pentru
verificare.
Observaţii 1. În ecuaţia celor trei momente (3.11) se recunoaşte cu uşurinţă
reazemul pentru care este scrisă continuitatea întrucât momentul corespunzător
reazemului respectiv apare multiplicat cu 2 şi cu suma deschiderilor reduse adiacente.

2. Momentul de inerţie arbitrar I 0 se alege, de regulă, momentul de inerţie care se

regăseşte pe mai multe

deschideri, pentru ca la aceste
deschideri lungimile reduse
să fie lungimile reale.
3. Grinda din figura 3.7,a
este, de asemenea, o grindă
continuă de două static

nedeterminată. Ecuaţiile de
condiţie sunt Dj A = 0 ,
Dj B = 0 şi deformata (fig.
3.7,b) are rotirea nulă în A.
Se înlocuieşte încastrarea cu
o articulaţie A şi un reazem

simplu A' infinit apropiat (fig.

80
3.7,c). În acest caz fibra medie are săgeata nulă în A' şi A şi întrucât A' este infinit

apropiat de A, coarda A'A devine tangentă la fibra medie şi deci rotirea este nulă ceea
ce echivalează cu o încastrare.
Ecuaţiile celor trei momente pentru schema din figura (3.7,c) sunt:
A'-A-B; M A' e + 2 M A (e + l B ) + M B l B + m AA' e + m AB l B = 0 (f)

A-B-C; M A l B + 2 M B (l B + l C ) + M C l C + m BA l B + m BC l C = 0 (g)

Se cunosc momentele: M A' = 0 ; M C = -2 Fa .

Întrucât pe deschiderile A'A, AB şi BC nu sunt forţe transversale, sunt nuli

termenii de încărcare: m AA' = m AB = m BA = m BC = 0.

În această situaţie când e ® 0 din ecuaţia (f) se obţine expresia

MB
MA = - (3.14)
2
care precizează că momentul din încastrare pentru o bară încastrată şi simplu
rezemată, fără alte încărcări transversale este egal cu jumătate din momentul de pe
reazemul simplu şi de semn contrar. Punctul de moment nul în deschiderea respectivă
este la o treime de la încastrare şi în acea secţiune fibra medie are un punct de inflexiune

æ d 2v ö
ç M = -EI ÷.
ç dx 2 ÷
è ø
æ 4a ö
Folosind (3.14), din ecuaţia (g) M B ç 2 × 10a - ÷ - 2 Fa × 6 a = 0 , se
è 2 ø
2 1
obţine M B = Fa şi apoi din (3.14), M A = - Fa . Cu aceste valori se
3 3
determină diagrama de momente (fig. 3.7,d).
Pentru determinarea deplasării din D, se introduce o forţă unitară, virtuală în D
pe o formă de bază corectă (fig. 3.7,e) şi aplicând (3.13) se obţine
dx 1 é1 1
DD = ò m 0D M = 2 a × 2 Fa × 2 a + 6 a × 2 Fa × 2a -
EI EI êë3 3
3
1 2 ù 28 Fa
- 6a = .
6 3 Fa × 2 a úû 3 EI
4. Cunoscând momentele încovoietoare pe reazeme. rotirile pe oricare reazem se
determină cu uşurinţă folosind direct expresiile (3.6,a), (3.6,b).

81
 Pentru deplasarea în oricare punct al oricărei deschideri se poate aplica ecuaţia
fibrei medii deformate [14]

M 0 x 2 T0 x 3
v = v0 + j0 x - - + åv (3.15)
2 EI 6 EI
unde v 0 , j 0 , M 0 , T0 sunt parametrii în origine de pe reazemul din stânga al oricărei

deschideri iar åv reprezintă soluţiile particulare pentru încărcările din deschidere.

Pentru deschiderea 2-3 a grinzii continue din figura 3.6,a, ecuaţia fibrei medii
(3.15) ia forma

2 ,9007 qa 2 2 2 ,406 3 2 qa
v = j2 x + x + x + (x - 2a )3 +
2 EI 6 EI 6 EI
2 qa
+ (x - 4a )3
6 EI
în care j 2 se determină cu formula (3.6,a), M 0 = -2 ,9007 qa 2 (fig. 3.6,d),
T0 = 2 ,406 qa (fig. 3.6,e) iar ultimii doi termeni sunt soluţiile particulare datorită
forţelor F2 , F3 şi care intervin numai pentru secţiunile în care parantezele

x - 2 a > 0 , x - 3a > 0 .

3.3. INFLUENŢA VARIAŢIILOR DE TEMPERATURĂ

Se consideră o grindă continuă pe r reazeme dintre care unul articulaţie (fig.

3.8,a), cu momente de inerţie şi temperaturi constante pe deschidere, însă diferite de la
o deschidere la alta. De exemplu în deschiderea ij la faţa inferioară temperatura este

t10j şi la faţa superioară t 20 j , cu o variaţie liniară pe înălţimea grinzii h j .

În axa unui element dx din variaţia de temperatură rezultă:

deplasarea axială du t 0 = at dx şi
o
-

t' o
- rotirea secţiunii dj t 0 =a dx ,
h

82
 0 t10 + t 20 0 0 0
unde t = este temperatura în axa barei, iar t' = t1 - t 2 este diferenţa de
2
temperatură dintre feţe.

Rotirile pe reazemul j, pe forma de bază (fig. 3.8,b), folosind diagramele

m ojk , m 0ji (fig. 3.8,c) şi aplicând fomula Maxwell-Mohr, sunt:

l lk 0 0
x t' k 1 t' k
j ò j t 0 , jk = ò a dx = a
0
jk ,t 0
= m 0jk d lk
0 l
0 k h k 2 h k
(a)
l lj
x t' 0j1 t' 0j
j 0ji ,t 0 = ò m 0ji dj t 0 , ji = ò - a dx = - a lj
o 0 lj hj 2 hj
Rotirea relativă de pe reazemul j, pe forma de bază (fig. 3.8,b) este

1 æç 0 l k lj ö
÷
Dj 0j ,t 0 = j 0jk ,t 0 - j 0ji ,t 0 = a t' k + t' 0j (b)
2 çè h k h j ÷ø

Rotirea relativă de pe reazemul j al formei de bază produsă de momentele de pe

reazeme, folosind expresiile (3.6,a) şi (3.6,b) este

83
 lj
Dj 0j ,M = j jk ,M - j ji ,M = (M i + 2 M j ) + lk
(2 M j + M k ).
6 EI j 6 EI k
(c)
Condiţia de continuitate pe reazemul j, corespunzătoare sistemului real este

Dj j = Dj 0j ,M + Dj 0j ,t 0 = 0 . (d)

Folosind lungimile reduse (3.9) şi introducând relaţiile (b) şi (c) în (d), se obţine
ecuaţia

æ lj ö
M i l' j +2 M j (l' j +l' k ) + M k l' k +3 EI 0 a ç t' 0j
l ÷=0
+ t' k0 k (3.16)
ç hj hk ÷
è ø
care reprezintă ecuaţia celor trei momente pentru variaţia de temperatură.
Scriind ecuaţia (3.16) pentru toate reazemele pe care momentele nu pot fi
determinate din ecuaţii de echilibru se obţine sistemul ecuaţiilor de condiţie din care se
obţin momentele de pe reazeme produse de variaţia de temperatură.
Considerând acestea se determină eforturile şi apoi deplasările în orice punct, ca
la orice sistem static nedeterminat (v. cap.2).
Observaţii. 1. Dacă bara nu are variaţii de temperatură între feţe atunci
momentele încovoietoare sunt nule. În acest caz bara are numai deplasări axiale care se
determină cu expresia
x
u x = u0 + ò at 0 dx (3.17)
0

Constanta u 0 se determină dintr-o condiţie la limită în funcţie de poziţia

reazemului articulat.
2. Dacă reazemele de la capetele unei grinzi continue sunt articulate, atunci grinda
continuă este static nedeterminată şi la forţe axiale. În acest caz se dezvoltă o forţă
axială ce se determină din condiţia ca deplasarea axială totală a barei, din variaţia de
temperatură şi din forţa axială, să fie nulă
l l
Ndx
u tot = ò at dx + ò0
=0. (3.18)
0 0 EA
0
Integralele din (3.18), se efectuează ţinând seama de variaţia de temperatură t
pe lungimea barei şi de asemenea a secţiunii transversale.

84
 3. O bară AB (fig. 3.9,a), dublu încastrată, este supusă la variaţiile de temperatură

t10 = 40 0 şi t 20 = -10 0 .
0
Rezultă temperatura în ax t = 15 0 şi
diferenţa de temperatură între feţe

t' 0 = t10 - t 20 = 50 0 C .
Aplicând (3.18) se obţine forţa axială
(fig.3.9,b)

N = -EAat 0 . (3.19)
Pentru determinarea diagramei de
momente, se alcătuieşte schema echivalentă
(fig. 3.9,c) pentru care se cunosc
M A' = M B' = 0 .
Aplicând (3.16) pentru reazemul A se obţine

l
2 M Al + M B l + 3 EIat' 0 =0.
h
Întrucât M B = M A datorită simetriei rezultă

t' 0
MA = MB = -aEI (3.20)
h
şi diagrama din figura 3.9,d reprezentată pe partea întinsă corespunzătoare momentului
încovoietor.
Se precizează că bara are momente încovoietoare dar deplasări transversale nu,
întrucât deplasările date de momente se anulează cu cele date de variaţia de temperatură.

3.4. INFLUENŢA CEDĂRILOR DE REAZEME

Se consideră o grindă continuă pe r reazeme dintre care unul articulaţie şi se

adoptă convenţiile din § 3.2.
Cedările de reazeme se consideră pozitive de sus în jos (fig. 3.10) şi conduc pe
forma de bază la rotirile pozitive

85
 D j - Di Dk - D j
q ij0,D = ; q 0jk ,D = . (a)
lj lk
Rotirile pe forma de bază din momentele de la capetele barelor şi din deplasările
reazemelor sunt
lj
j ji = -
6 EI 0
(M i + 2 M j ) + q ij0,D
(3.21)
= k (2 M j + M k ) + q 0jk , D .
l
j jk
6 EI 0
(Pentru rotirile din momente s-au folosit formulele 3.6,a,b).
Rotirea relativă pe reazemul j, folosind lungimile reduse (3.9) şi formulele
(3.21) este

Dj j = j jk - j ji =
1
6 EI 0
[ ] ( )
M i l' j +2 M j (l' j +l' k ) + q 0 jk ,D - q ij0,D .

(3.22)
Bara fiind continuă pe reazeme, trebuie îndeplinite condiţiile
Dj j = 0 ; j=2,3,..,r-1 (3.23)

Înlocuind (3.22) în (3.23) se obţine sistemul ecuaţiilor de condiţie în cazul

cedărilor de reazeme

( )
M i l' j +2 M j (l' j +l' k ) + M k l' k = 6 EI 0 q ij0,D - q 0jk ,D , j=2,3,..,r-1. (3.24)
Înlocuind rotirile barelor, cu formulele(a) sistemul de ecuaţii ia forma

æ D æ1 1 ö D ö
M i l' j +2 M j (l' j +l' k ) + M k l' k = 6 EI 0 ç - i + D j ç + ÷ - k ÷ ,
ç lj ç l j lk ÷ lk ÷
è è ø ø
(3.25) j=2,3,..,r-1.

86
 Pentru exemplificare se prezintă grinda din figura 3.11,a, reazemul 3 având
cedarea D3 = D . Alegând I0 = I , lungimile reduse sunt: l' 2 = 4a ;
I0
l' 3 = 6 a = 3a ; l' 4 = 4a .
2I

Sistemul fiind de două ori static nedeterminat, ecuaţiile de condiţie (3.25) se

scriu pentru continuitatea barei pe reazemele intermediare 2 şi 3. Acestea sunt

æ D ö
1-2-3; 2 M 2 (4a + 3a ) + M 3 3a = 6 EI ç - ÷
è 3a ø
(b)

é æ 1 1 öù
2-3-4; M 2 3a + 2 M 3 (3a + 4a ) = 6 EI ê Dç + ÷ú.
ë è 3a 4a ø û
Din rezolvarea sistemului (b) se obţin momentele încovoietoare
EID EID
M 2 = -0 ,2059 ; M 3 = 0 ,2941 (c)
a2 a2
şi apoi diagrama de momente (fig.3.11,c).
Observaţii 1. Sistemul ecuaţiilor de condiţie pentru o grindă continuă acţionată
concomitent de forţe exterioare, variaţii de temperatură şi cedări de reazeme se obţine
prin însumarea termenilor liberi din ecuaţiile (3.11), (3.16) şi (3.24) sau (3.25).

87
 2. Pentru calculul unor deplasări punctuale în cazul grinzilor continue cu cedări de
reazeme se aplică formula Maxwell-Mohr pentru sisteme static nedeterminate cu cedări
şi anume
dx
Di + å rCi0 DC = ò m i0 M (3.26)
C EI
unde Di este deplasarea căutată; DC cedările de reazeme, m i0 diagrama produsă de
0
sarcina virtuală, unitară pe o formă de bază corectă şi rCi reacţiunile în punctele de
cedare produse pe forma de bază de sarcina virtuală.
3. O grindă continuă cu două deschideri (fig. 3.12,a) se asamblează din două grinzi
simplu rezemate (fig. 3.12,b) ale căror feţe nu sunt paralele şi deci prezintă o rotire

relativă iniţială Dj Bi , cunoscută.

Forma de bază (fig.3. 12,c) datorită acţiunii momentelor M prezintă rotirea

relativă
1
Dj BM = [M A l' B +2 M B (l' B +l' C ) + M C l' C ], (a)
6 EI 0
considerată pozitivă când se produce în sens orar.
Evident, în cazul considerat, M A = M C = 0 .

Pentru a asigura continuitatea grinzii pe reazemul B (fig. 3.12,a) trebuie

îndeplinită condiţia

88
 Dj BM + Dj Bi = 0 . (b)
Introducând (a) în (b) se obţine
3 EI 0
MB = - Dj Bi (c)
l' B +l' C
şi apoi diagrama de momente (fig.3.12,d).
4. Dacă cedările de reazeme sunt elastice atunci ecuaţia celor trei momente se
transformă în ecuaţia celor cinci momente. Aceasta se poate obţine cu uşurinţă din
ecuaţia (3.25) la care se adaugă termenii liberi din încărcările exterioare şi scriind că
deplasările reazemelor sunt proporţionale cu reacţiunile sub forma
D j = -R j d j (d)

unde R j este reacţiunea reală din reazemul j şi d j coeficientul de deformabilitate al

reazemului.
5. Grinda continuă cu reazeme elastice se rezolvă, de asemenea cu uşurinţă, dacă se
aplică metoda eforturilor cu sistematizarea precizată în capitolul 2, paragraful structuri
cu cedări elastice.

89