Limitele democratiei ateniene

Cele mai inalte forme ale democratiei ateniene au fost atinse in secolele VI si V i.Hr. si, in
mod deosebit, in vremea lui Clistene si Pericle care au introdus drepturi egale de
participare la conducere pentru toti cetatenii atenieni, iar participarea demosului la
conducerea statului a primit numele de democratie.

Conceputa ca forma de organizare in care puterea de stat apartinea oamenilor liberi,

democratia ateniana a reprezentat o forma de guvernare sclavagista, fiind in esenta
statul proprietarilor de sclavi. Potrivit traditiei istorice, Pericle ar fi definit aceasta
democratie prin urmatoarele relatari: 'Traim sub o randuiala politica ce nu are de ravnit
legile altora; departe de a-i imita, suntem mai degraba o pilda pentru unii. Numele sau e
democratie, fiindca oranduirea statului, nu se reazema pe putini, ci pe cat mai multi. In
afacerile lor personale, toti cetatenii sunt egali in fata legilor; drumul la onoruri in viata
politica este deschis fiecaruia in masura in care opinia publica ii apreciaza talentele.
Democratia care s-a afirmat pe Acropole in urma cu doua milenii si jumatate constituie o
componenta de seama a civilizatiei grecesti ce s-a transmis peste secole, avand o
importanta contributie la progresul culturii universale.

Democratizarea Atenei a început o dată cu alegerea ca arhonte a lui Solon (594-593

î.Hr.). Acesta a efectuat o reformă a censului, împărţind populaţia în funcţie de avere în 4
triburi, fiecare trib trimiând 100 de reprezentanţi în Sfatul celor 400 (Bule). Această
instituţie discuta problemele privitoare la buna funcţionare a statului şi pregătea
şedinţele Adunării Poporului (Ecclesia). Această instituţie a devenit instituţia
fundamentală în statul atenian: din ea făceau parte toţi cetăţenii, ea vota legile, îi alege
şi supraveghează pe magistraţi, declară război şi încheie pace. Reformele lui Solon au
vizat şi instituirea unui tribunal al juraţilor (heliaia). Prin reformele sale, Solon a limitat
puterea eupatrizilor şi a desfiinţat sclavia din datorii.

Programul reformator al lui Solon a fost continuat de Clistene (508-507 î.Hr.). Acesta a
renunţat la împărţirea populaţiei în funcţie de avere, dizivând Atena în 10 unităţi
administrative numite deme. Clistene a reorganizat instituţiile mai vechi şi a creat altele.
Astfel, Sfatul celor 400 devine Sfatul celor 500 şi este creat Colegiul celor 10 strategi cu
atribuţii administrative şi juridice. Pentru buna funcţionare a sistemului democratic a
fost introdus ostracismul, procedură prin care cetăţeanul bănuit de uneltiri contra
statului era exislat timp de 10 ani din cetate, prin votul celorlalţi cetăteni.

Democratizarea Atenei a fost desăvârşită de Pericle (443-429 î.Hr.), care a fost ales prim
strateg de 15 ori la rând. Acesta a extins atribuţiile Adunării Poporului, care hotăra în
toate chestiunile politice, economice, militare, culturale, juridice şi controla executarea
hotărârilor. O importanţă deosebită a fost acordată colegiului strategilor, membrii săi nu
puteau fi traşi la răspundere decât pentru trădare sau eşec militar. Pentru a asigura
drepturi egale tuturor cetăţenilor, funcţiile erau ocupate prin tragere la sorţi. Pericle a
introdus remuneraţia pentru participarea la activitatea în diferitele organe ale statului.