GRĂDINIŢA

OPŢIONAL

„ ÎN LUMEA FERMECATĂ A POVEŞTILOR”

GRUPA MIJLOCIE
AN ŞCOLAR:2009-2010
EDUCATOARE:

ARGUMENT
Copilăria, este vârsta tuturor posibilităţilor, este vârsta la care copiii iubesc întâmplările cu
plante şi animale, dar şi cu copii de vârsta lor şi au capacitatea de a prelua exemplele pozitive şi de
a-şi analiza propriul comportament prin analogie cu cel al personajelor. Este vârsta la care pot
înţelege că, o carte, poate deveni „o lumea minunată a poveştilor”, primitoare şi darnică pentru cei
care o răsfoiesc, înţeleaptă şi plină de mistere care abia aşteaptă să fie descoperite. Dacă reuşim să
trezim interesul copiilor pentru cărţi, pentru bibliotecă, vor ajunge să identifice cartea cu un tărâm al
fantasticului, un tărâm cu mistere pe care ei ar trebui să aibă curajul să-l descopere.
Scopul urmărit este acela de a-i ajuta pe copii să descopere lumea minunată a poveştilor din
cărţi, să descopere frumuseţea şi expresivitatea cuvintelor. „Oricât de simple şi uşoare ar părea
aceste poveşti, ele nasc, fără îndoială, între copii, dorinţa de a fi asemănători cu cei buni, care ajung
fericiţi, în acelaşi timp se naşte în sufletul lor teama faţă de nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla
dacă i-ar urma pe cei răi.”Charles Perrault

OBIECTIVE CADRU
Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale orale;
Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic;
Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles;
 Să urmărească linia unei poveşti, concomitent cu imaginile din carte, ori ascultând povestea
spusă sau citită de educatoare;
Să asculte şi să reacţioneze adecvat la poveşti transmise fie prin citire sau povestire, fie prin
mijloace audio-vizuale( disc, casetă audio sau video, diafilm);
Să demonstreze înţelegerea textului apelând la diferite modalităţi: repovestire, dramatizare,
desen;
Să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv şi să utilizeze un limbaj oral corect din punct de
vedere gramatical;
Să recepteze un text care i se citeşte ori i se povesteşte, înţelegând în mod intuitiv
caracteristicile expresive şi estetice ale acestuia;
Să utilizeze calităţile expresive ale limbajului oral şi ale celui corporal în transmiterea unor idei
şi sentimente;
Să realizeze mini-dramatizări sau jocuri cu rol pornind de la textul unei povestiri, utilizând
vorbirea dialogată, nuanţarea vocii, intonaţia, cu sprijinul educatoarei şi folosind indicaţiile
sugerate de text;
Să fie capabil să creeze el însuşi ( cu ajutor) povestiri şi mici dramatizări.

MIJLOACE DE REALIZARE
Povestiri ale educatoarei;
Repovestiri;
Povestiri ale copiilor: după modelul educatoarei, după un început dat, după un şir
de ilustraţii, siluete, etc ;
Lecturi ale educatoarei;
Jocuri didactice ;
Dramatizare;
Desen, pictură, colaje cu scene din poveşti, confecţionare de măşti sau personaje
îndrăgite
Activităţi în grupuri mici, pe centre de interes.
 CALENDARUL ACTIVITǍŢILOR
SEMESTRUL I

Nr.crt. Data Tema şi mijloace de realizare

1. 30.09.2009 Povestirea educatoarei: Ciuboţelele ogarului
Colorează scena din poveste
2. 07.10.2009 Repovestire: Ciuboţelele ogarului

3. 14.10.2009 Dramatizare: Ciuboţelele ogarului

4. 21.10.2009 Povestirea educatoarei: Frunza

5. 28.10.2009 Povestirea copiilor după un început dat: Poveste de toamnă

6. 11.11.2009 Colaj: Poveste de toamnă

7. 18.11.2009 Lectură: Balada unui greier mic. Colorează scena din poezie

8. 25.11.2009 Balada unui greier mic-poveste creată după versurile poeziei

9. 02.12.2009 Povestirea copiilor după un şir de ilustraţii-Poveste de iarnă

10. 09.12.2009 Povestea brăduţului

Colorează brăduţul şi împodobeşte-l.
Desenează sub el ce doreşti să-ţi aducă Moş Crăciun
11. 16.12.2009 Colaj cu scenă din povestea brăduţului

12. 06.01.2010 Povestire: Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici

Puzzle-Scenă din poveste
13. 13.01.2010 Repovestire: Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici

14. 20.01.2010 Joc de rol: De-a Albă ca Zăpada

15. 27.01.2010 Evaluare: joc didactic ”Recunoaşte personajul, povestea”!

SEMESTRUL II

Nr.crt. Data Tema şi mijloace de realizare

1. 10.02.2010 Povestire: Coliba iepuraşului

2. 17.02.2010 Repovestire: Coliba iepuraşului

3. 24.02.2010 Dramatizare: Coliba iepuraşului

4. 03.03.2010 Povestire: Scufiţa Roşie

Labirint: Ajut-o pe Scufiţa Roşie să ajungă la casa bunicii
5. 10.03.2010 Dramatizare:Scufiţa Roşie
6. 17.03.2010 Povestirea copiilor: Să găsim alte întâmplări şi alt final pentru
povestea “Scufiţa Rosie”
7. 24.03.2010 Povestire:Iedul cu trei capre

8. 31.03.2010 Dramatizare: Iedul cu trei capre

9. 07.04.2010 Hai să facem o poveste-povestirea copiilor după un şir de siluete

10. 14.04.2010 Povestea iepuraşului de Paşte

Labirint:Cum ajunge iepuraşul la coşul cu ouă?
11. 28.04.2010 Lectura educatoarei: Ce-ntâmplare!

12. 05.05.2010 Repovestire: Ce-ntâmplare!

13. 12.05.2010 Colorează scena din poveste „Ce-ntâmplare”!

De ce crezi că cei doi copii n-au reuşit să culeagă ciuperca?
Tu cum ai proceda?
14. 19.05.2010 Lectură:”Ariciul Ţepeluş”

15. 26.05.2010 *Spune, ce crezi despre comportamentul ariciului?

*De ce crezi că până la urmă şi-a făcut o mulţime de prieteni?
*Tu cum ai proceda dacă ai fi în locul ariciului?
*Colorează scena din poveste;
16. 02.06.2010 Măscuţe pentru carnavalul personajelor- confecţionare

17. 09.06.2010 Poveşti încurcate-evaluare sumativă

18. 16.06.2010 Carnavalul personajelor-evaluare finală

Bibliografie:
Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii,
Magdalena Dumitrana -Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, volumul I-Comunicarea
orală
Constanţa Cuciinic - În căsuţa cu poveşti , Editura Aramis
 Anexe
POVESTEA BRĂDUŢULUI

E iarnă. A nins cu fulgi mari o noapte întreagă şi zăpada a crescut văzând cu ochii. Când s-a
trezit din somn, brăduţul a rămas mut de uimire! Nu mai văzuse atâta zăpadă de când era el şi era de
vreo doi-trei ani, că nu-şi aminteşte el prea bine!
- Mami, vreau să mă joc în zăpadă, strigă el voios.
- Mai aşteaptă, puiule, să mai crească zăpada, să-ţi ajungă la crenguţe! Acum de-abia îţi
ajunge până la mijlocul trunchiului.
- Atunci o să-mi caut un prieten de joacă. Şi privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten
de joacă. Tocmai trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blăniţa pufoasă.
- Vrei să fim prieteni şi să ne jucăm împreună? Întrebă brăduţul plin de speranţă.
- Mi-ar plăcea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urşii hibernează toată
iarna, nu se pot juca! Şi spunând acestea, ursuleţul o luă la fugă, pierzându-se printre copaci şi
zăpada groasă. Nu trecu mult timp şi brăduţul auzi deasupra lui un ciripit vesel.
- Vrei să ne jucăm împreună? Încercă din nou brăduţul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că
păsărica deja zburase mai departe.
- Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se
auziră nişte râsete vesele. Privind atent în jur, brăduţul zări doi copii împreună cu tatăl lor.
- Uite ce brăduţ frumos! Zice băiatul, apropiindu-se.
- Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potriveşte cu camera noastră, e numai bun de pom de
iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim!
Şi brăduţul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum şi puţin speriat, dar şi bucuros
că şi-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace.
Dimineaţa, când s-a trezit, brăduţul rămase mut de uimire: era acoperit din cap până-n
picioare cu globuri şi lanţuri aurii, de mai să nu se recunoască. Privi în jos şi zări o mulţime de
jucării.
- Acum am cu ce să mă joc! Se bucură brăduţul. Copiii năvăliră în cameră şi
începură să zburde în jurul brăduţului, cântând şi bucurându-se de darurile primite.
-E cel mai frumos brad pe care l-am văzut! Exclamară ei în cor.
Brăduţul nu mai putu de bucurie, simţind că şi-a găsit în sfârsit rostul!
Colorează brăduţul şi împodobeşte-l.
Desenează sub el ce doreşti să-ţi aducă Moş Crăciun.

CE-NTÂMPLARE!

Soarele cât e de soare, n-a văzut aşa-ntâmplare: în grădină, printre flori, a crescut cum
rareori vezi, o ciupercă uriaşă, tocmai ca ridichea din poveste. Ce minunăţie! Florile se minunau,
fluturii zburau curioşi în jurul ei, neînţelegând cum a putut creşte aşa de mare!
Prichindel şi Prichinduţa, doi copii zglobii şi veseli, au ieşit la joacă-afară şi s-au
îndreptat spre grădina plină de flori.
- Am să culeg floricele şi-am să-mpletesc o coroniţă pentru mama, se hotărâ Prichinduţa.
- Eu am să alerg după fluturi, e mai hazliu, chiui Prichindel şi începu să alerge de colo-
colo speriind găinile cu ţipetele sale. De prins nu-i putea prinde, fluturii zburau mai repede decât
credea Prichindel, dar, de fapt, nu că voia să-i prindă, dar aşa era mai distractiv. Deodată se opri din
alergare şi strigă uimit spre sora lui:
- Vino repede surioară, să vezi minunea minunilor!
- Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduţa nici nu se obosi să ridice privirea de pe
coroniţa care creştea văzând cu ochii.
- Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva
uriaş printre flori!
Prichinduţa aşeză atentă coroniţa pe patul moale de iarbă şi se ridică vrând-nevrând
pentru a-i face plăcere gălăgiosului.
- Ce poate fi aşa de uriaş? Poate a crescut vreo floare şi-acum crezi că-i uriaşă! Dar amuţi
de uimire când privi în direcţia degetului arătător al fratelui ei.
- E uriaşă, nu vezi? Se smiorcăi Prichindel.
- Ai dreptate, e uriaşă! Ar fi bună pentru o tocăniţă. Şi Prichinduţa se aplecă, prinse de
pălăria ciupercii, încercînd s-o rupă. Trase tare, dar ciuperca nici nu se clinti.
- Stai să te ajut, se oferi Prichindel. Şi prinde cu ambele mâini de cealaltă parte a
pălăriei. Acum băiatul trăgea spre el, iar fetiţa spre ea, dar ciuperca nici nu se mişca.
Zărind un fluturaş în zbor, Prichinduţa cere ajutor. Acum băiatul trage spre el, fetiţa trage spre ea,
fluturele trage cu spor de codiţa fetiţei, dar ciuperca uriaşă, îşi ţinea cu străşnicie pălăria.
- Ajută-mă şi tu, floricică dragă, se adresă băiatul unui căpşor albastru care-i privea
curios. Floarea se agăţă de pantalonii băiatului şi-acum trăgeau cu putere toţi patru de pălăria
ciupercii. Nu s-a mişcat, nu s-a rupt şi până la urmă cei doi copii au plecat supăraţi, gândindu-se la
tocăniţa de ciuperci pe care n-o vor mânca.
Nici unul nu s-a gândit vreo clipă c-ar fi reuşit să rupă ciuperca uriaşă dacă…
Colorează scena din poveste.
De ce crezi că cei doi copii n-au reuşit să culeagă ciuperca?
Tu cum ai proceda?

ARICIUL ŢEPELUŞ

Într-un luminiş din pădure îşi aveau căsuţa o familie de arici. Tatăl Ţepuşilă umbla toată
ziua prin pădure după treburile lui. Mama, Ţepelica , stătea acasă şi avea grijă de cei doi puişori pe
care îi aveau. Erau tare drăgălaşi cei doi copii numai că, unul dintre ei, Ţepeluş, un arici rotunjor, cu
mii de ţepe ascuţite pe blăniţa-i maronie, cu nişte ochişori iscoditori, şi urechiuşele ascuţite, era tare
neastâmpărat. Nu stătea locului o clipă. Alerga, sărea, zburda tot timpul. Îl necăjea pe frăţiorul lui,
se lega de toate animăluţele din poiană. Din această cauză, Ţepeluş nu prea avea prieteni de joacă.
Când îl vedea pe Vulpişor, un pui de vulpe cu blana roşcată, mereu cu zâmbetul pe buze şi
gata de joacă, sau pe Riţa-Veveriţa cea veselă şi săltăreaţă, jucându-se împreună, sărea la ei, îi
ciupea, îi înţepa cu ţepii lui ascuţiţi, ba îi şi scuipa, le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia
lui. Acest lucru supăra tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeau numai când îl vedeau apărând pe
Ţepeluş.
După ceva timp, Ţepeluş deveni trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu înţelegea de
ce nu dorea nimeni să se joace cu el. Aşa că, se tot gândea ce să facă, cum să facă să nu-l mai
ocolească ceilalţi.
Într-o zi, în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele
soarelui şi se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neaşteptate în faţă Melcul-Codobelcul,
cel ce-şi duce căsuţa în spinare. Melcul îi zâmbi şi îi spuse vesel:
„ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neaşteptat, Ţepeluş zâmbi la rândul lui şi îi
răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parcă se
cunoşteau de când lumea.
După ce plecă Melcul-Codobelcul, Ţepeluş rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe
acolo Furnica-Hărnicuţa care ducea în spate un grăunte uriaş, îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea s-o
ajute să ducă grăuntele la muşuroi, că era greu şi abia îl mai putea târî după ea. „Sigur, cum să nu te
ajut!” răspunse ariciul şi traseră împreună grăuntele, până la muşuroiul furnicii. După ce furnica îi
mulţumi pentru ajutor, se despărţiră şi Ţepeluş se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Melcul-
Codobelcul şi pe Furnica-Hărnicuţa.
A doua zi, Ţepeluş, ţopăind prin luminiş, se apropie de Vulpişor, îi zâmbi cu un zâmbet cât
putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!” Vulpişor se uită la el, parcă surprins,
dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face, apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta
călduroasă. Mai târziu, în aceeaşi zi, se apropie de casa Riţei-Veveriţa, şi o întrebă dacă nu vrea să-o
ajute să caute nişte alune dulci pentru cină. Veveriţa ştia exact unde se găsesc alune dulci, aşa că au
plecat împreună într-acolo. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite, s-au despărţit
prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. Pe drum, Ţepeluş se gândea mereu la cât de bine s-a
înţeles cu Vulpişor şi Riţa-Veveriţa şi nu-i venea să creadă că e adevărat.
La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Vulpişor. A fot invitat şi Ţepeluş. Au
venit şi Melcul-Codobelcul , şi Furnica-Hărnicuţa, nu lipsea nici Riţa-Veveriţa şi mulţi alţii. S-au
jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au supărat unii pe
alţii. Lui Ţepeluş îi venea din când în când să împingă, să înţepe cu acele , să scuipe pe unul sau pe
altul, dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie niciodată singur şi fără prieteni.
De atunci, Ţepeluş şi-a făcut mulţi prieteni noi. Nu mai este singur şi nici trist. Se stăduieşte
să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalalţi copii.

o Colorează scena din poveste;

o Spune, ce crezi despre comportamentul ariciului?
o De ce crezi că până la urmă şi-a făcut o mulţime de prieteni?
o Tu cum ai proceda dacă ai fi în locul ariciului?