VALENŢE FORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC

ÎN PREDAREA – ÎNVĂŢAREA MATEMATICII LA CLASA I

Eficienţa formativă a învăţământului matematic la clasele

I-IV poate fi sporită atât prin calitatea sistemului cunoştinţelor,
priceperilor, deprinderilor, atitudinilor, cât şi prin modul de organizare
şi îndrumare ale asimilării acestora.
În ceea ce priveşte calitatea cunoştinţelor, prin caracterul
riguros ştiinţific şi generativ al sistemului noţiunal şi operativ pe care-l
cuprinde, matematica este investită cu bogate valenţe formative.
Important este ca învăţătorul să respecte rigoarea “relativă” a
matematicii şi să prezinte elevilor aceste noţiuni la nivelul
posibilităţilor lor de înţelegere. Utilizarea şi mai apoi transferul
noţiunilor matematice se realizează nu prin simpla transmitere a
acestora de la învăţător către elevi, ci prin îndelungate, dar dirijate
procese de căutare şi descoperire a lor de către elevi. De aici,
caracterul dinamic, activ şi relativ dificil al învăţării matematicii. Pentru
ideea caracterului activ al învăţământului pledează şi poziţia centrală
a elevului, anume statutul lui de subiect activ, care realizează actul
învăţării matematice mai ales prin efortul propriu şi care, odată cu
însuşirea noţiunilor respective, învăţă şi anumite tehnici de
investigare şi rezolvare cu caracter general.
 Se adaugă la acestea şi specificul activităţii matematice,
şi anume faptul că ea necesită o tensiune, o încordare, o mobilizare a
componentelor psihicului uman, dar cu precădere a gândului, a
inteligenţei, a structurii intelectuale generale. Enunţurile matematice
nu se memorează pur şi simplu, ci se receptează, se înţeleg, se
integrează şi se îmbogăţesc, numai în măsura în care elevul
operează cu ele. Efortul intelectual care se desfăşoară în activitatea
matematică este, în esenţă, un continuu antrenament care are drept
efecte dezvoltarea intelectuală reală a elevilor, în primul rând, dar şi
dezvoltarea generală a acestora. În acest sens se impun enumerate
câteva argumente.
Învăţarea este un process activ de cunoaşterea care este
cu atât mai valoros cu cât se realizează un efort propriu şi cu mijloace
şi tehnici cât mai productive.
În învăţarea matematicii, efortul intelectual se situează pe
primul plan. Aceasta constă în:observarea obiectivelor şi fenomenelor
nu sub aspectul particularităţilor fizice ale acestora, ci sub aspectele
lor logice (mulţimi, apartenenţă, relaţii); operarea cu mulţimi concrete
de obiecte, cu accent pe logica pe care o relevă aceste operaţii;
operaţii continue de analiză, sinteză, comparaţii, clasificări,
abstractizări şi generalizări, semnificative procese de transfer pe
orizontală şi pe verticală (intra şi interdisciplinare), raţionament
inductiv şi transductiv (analogic) cu precădere la primele clase şi
deductiv la clasa a III-a şi a IV-a.
În scopul obţinerii unui randament maxim se folosesc mai
multe modalităţi de organizare a activităţilor matematice, una dintre
acestea fiind jocul didactic.
 Jocul didactic (educativ) este astăzi tot mai intens
valorificat din punct de vedere pedagogic în intenţia de a imprima
programului şcolar un caracter mai viu şi mai atrăgător, de a fortifica
energiile intelectuale şi fizice ale elevilor. S-a dezvoltat o varietate de
jocuri educative sau didactice care îşi propun să îmbine cu bune
rezultate, spontanul cu imaginativul din structura psihicului infantil cu
efortul programat şi solicitant de energii intelectuale şi fizice propriu
învăţării şcolare.
În organizarea acestor jocuri se are în vedere experinţa
acumulată de copii în constituirea unor mulţimi formate din obiecte
din lumea înconjurătoare: mere, mărgele, nasturi, jucării etc., pe baza
unor proprietăţi: formă, mărime, culoare. Copiii trebuie să cunoască
diverse variabile ale acestor atribute şi pe baza lor să alcătuiască
mulţimi: nasturi rotunzi, mărgele albastre, jucării mari, cărţi groase
etc.
Jocurile didactice acoperă o gamă largă de activităţi cu
conţinut foarte variat: de la intuirea noţiunii de mulţime până la
jocurile ce ilustrează operaţiile cu mulţimi echipolente şi rezolvarea
problemelor cu sau fără date numerice. Prin aceasta se
argumentează folosirea jocurilor didactice, prin variante evoluate
preluate de la grădiniţă şi adaptate la învăţământul primar.
Introducând cu mult tact, cu pricepere, astfel de activităţi
de joc, creăm legătura, continuitatea cu învăţământul preşcolar unde
forma predominantă este jocul didactic. Astfel, continuitatea unor
activităţi matematice din cadrul grădiniţei, prin practicarea lor într-o
manieră specifică particularităţilor de vârstă ale elevului de clasa I, dă
posibilitatea învăţătorului să evite pe cât posibil folosirea unui limbaj
matematic abstract, inaccesibil copilului, oferindu-i posibilitatea de a
introduce cât mai natural şi progresiv unele cunoştinţe şi activităţi noi.
Din perspectiva acestor argumente consider introducerea
jocului didactic în lecţia de matematică, cu prioritate în perioada
preabecedară, ca o necessitate. Nicăieri ca în joc copiii nu găsesc
teren mai potrivit pentru a-şi descoperi şi pune în valoare calităţile
intelectuale cu care sunt înzestraţi, iar cei timizi să-şi învingă această
stare, dezvoltăndu-şi ingeniozitatea, stăpânirea de sine, voinţa,
găndirea creatoare etc.
După cum se ştie în învăţământul preşcolar toate
activităţile se caracterizează prin preponderenţa activităţilor libere (la
alegere) organizate sub formă de joc. Iată de ce în vederea pregătirii
treptate a copiilor pentru activitatea şcolară este necesar să se
asigure o gradare progresivă a raportului dintre activităţile libere,
independente şi cele dirijate, în care preponderenţa să revină totuşi
activităţilor obligatorii dirijate. Deci, prin aceasta este pregătit terenul
pentru contactul cu acţiunile de învăţare specifice muncii şcolare din
ciclul primar presupunănd, pe de o parte, stimularea spontaneităţii
copilului, a spiritului de independenţă, iar pe de altă parte,orientarea
acestuia către activităţi constructive, folositoare instruirii şi dezvoltării
fizice şi psihice, permiţându-i integrarea eficientă în regimul şcolar.
Dezvoltarea capacităţilor intelectuale la vârsta de 6 ani îi
permite copilului să frecventeze şcoala, dar continuitatea şi legătura
cu activitatea din timpul grădiniţei o realizăm prin împletirea
judicioasă a activităţii impuse cu cea dorită de copil –jocul. Dar nu
este vorba de un joc oarecare, ci de acele jocul propriu-zis la
activitatea intelectuală.
 Jocul didactic poate fi inclus în structura lecţiei, în oricare
din momentele ei. El asigură păstrarea atenţiei, facilitează procesul
de însuşire şi consolidare a cunoştiinţelor, de formarea unor priceperi
şi deprinderi, previne apariţia oboselii, îl face pe copil să iubească
şcoala şi pe învăţătorul său. Susţin de asemenea formularea în joc a
unor probleme despre care ştim dinainte că sunt mai greu de înţeles,
că asigură abordarea lor de către toţi copiii, fără rezerve, fără efort
deosebit.
În clasa I jocul didactic poate fi folosit în toate tipurile de
lecţii cu conţinut matematic: de dobândire de cunoştinţe, de
consolidare, de sistematizare şi de recapitulare, de formare de
priceperi şi deprinderi, de control, de evaluare şi în oricare din
momentele lecţiei.
În clasa I, în perioada preabecedară, mai precis în primele
ore de matematică se repetă şi se completează anumite cunoştinţe
dobândite la grădiniţă, în legătură cu figuri şi corpuri geometrice,
culori, relaţii spaţiale. Aceasta se face aproape exclusiv prin jocuri cu
manipulare de obiecte concrete sau jetoane, cu imagini ale
obiectelor.
Se pot folosi jocuri de tipuri: ”Indică direcţia!”, “Aşază
obiectul la locul potrivit!”, “Construieşte mulţimea!”, “Aparţine, nu
aparţine!” etc. Iată, succinct, descrierea acestor jocuri: “Indică
direcţia!” Scopul acestui joc este să deprindă elevii cu indicarea
corectă a direcţiilor: sus, jos, spre dreapta, spre stânga, înainte,
înapoi. Materiale: o săgeată cu lungime de 0,5 m decupată din carton
şi un cartonaş având o săgeată desenată. Clasa se împarte în două
grupe (echipe). De la fiecare echipă iese un reprezentant în fata
clasei. Unul se aşază cu faţa spre clasă, în faţa rândului de bănci. Cel
cu faţa spre clasă primeşte săgeata decupată iar celălalt cartonaşul.
La semnalul învăţătorului “în sus”, “în jos”, “la stânga”, “la dreapta”
etc., cei doi elevi orientează săgeata în direcţia respectivă. Apoi cel
care se află cu spatele spre clasă se întoarce şi arată cartonaşul.
Aprecierea se face în felul următor: clasa întreagă se ridică în
picioare indicând cu braţul drept direcţia cerută. Dintre cei doi elevi
rămâne în fata clasei numai acela care a indicat direcţia corect şi
primeşte un punct. Câştigă echipa care are mai mulţi elevi în faţa
clasei, deci mai multe puncte.
Dar în cadrul activităţilor la clasă am urmărit sporirea
valenţelor instructiv-educative ale acestui joc prin determinarea
elevilor să-şi însuşească şi alte poziţii ale obiectelor ca: orizontal,
vertical şi oblic -concepte indispensabile învăţării matematicii, în
special a elementelor de geometrie, care comportă o anumită
specificitate şi dificultate.
Jocul “Aşază obiectul la locul potrivit!” prezintă următoarele
caractere: sarcina didactică –exerciţii de recunoaştere a figurilor
geometrice, a culorilor şi indicarea corectă a relaţiilor spaţiale. Clasa
se împarte în două echipe. Reprezentanţii unei echipe lucrează la
tabla magnetică cu trusă “Logi I” iar cealaltă la tabla cu cretă colorată.
Reprezentanţii unei echipe lucrează la tabla magnetică în ordinea
aşezării în bancă. Prima sarcină este: aşază (desenează) la mijlocul
tablei un pătrat roşu! Apoi : deasupra pătratului roşu un dreptunghi
galben, la dreapta dreptunghiului galben pune un dreptunghi roşu!etc.
Jocul se continuă cât permite timpul.
 Dacă unul dintre reprezentanţii celor două echipe
greşeşte, un alt elev din echipă vine şi corectează. Elevul care a
greşit va fi penalizat cu un punct.Câştigă echipa care a obţinut cele
mai multe puncte. Tot pentru înţelegerea noţiunilor spaţiale am
organizat diferite jocuri matematice care au trezit interesul micilor
şcolari, fiecare căutând să rezolve cât mai corect sarcina primită.
Practica didactică demonstrează că în această perioadă
preabecedară se pot folosi o gamă întreagă şi variată de jocuri
didactice cu sporite valenţe formative şi instructiv-educative.
Exemplificările făcute se referă doar la câteva, cele care sunt mai
frecvent utilizate, adaptate la condiţiile şcolare existente unde
populaţia şcolară provine din rândul rudarilor (ţiganilor), unde acestea
îşi găsesc o mare atractivitate. În anexe am exemplificat mai multe
tipuri de jocuri care pot fi folosite în această etapă şi pe care le
consider utile în învăţarea propriu-zisă a matematicii.
Pornind de la ipoteza formulată ca fundament al întregului
demers investigativ al lucrării în vederea realizării continuităţii
grădiniţă-şcoală în învăţarea matematicii , în predarea următorului
capitol “Numeraţia” am reluat o varietate de jocuri logico-matematice
pe care le-am adaptat cerinţelor programului învăţământului primar.
Exemplificăm câteva jocuri des folosite în însuşirea
conceptului de număr. Folosind aceste jocuri am observat că elevii îşi
însuşesc mult mai uşor conceptual de număr căt şi numeraţia 1-10.
Prezenţam în continuare caracteristicile unor astfel de jocuri.
 1. Fiecare elev primeşte câte o fişă:

Sarcina este următoarea: colorează tot atâtea pătrate câte

arată cifra! Jocul se poate organiza şi sub formă de concurs prin
împărţirea clasei în grupe. Grupa care obţine cele mai bune rezultate
este câştigătoare.
Acest joc se poate folosi la predarea oricărui număr,
adaptându-se figura.
Exemplu:

pentru predarea numărului şi cifei 1

pentru predarea numărului şi cifrei 2

 Aceste jocuri se pot folosi şi pentru consolidarea
numeraţiei 1-10.
 2. Tot prin folosirea fişelor de muncă independentă se pot
organiza jocuri prin care se urmăreşte înţelegerea clară a
corespondenţei dintre mulţime de obiecte şi numărul care reprezintă
această mulţime.

Exemplu :

Scrie în căsuţă cifra corespunzătoare numărului de figuri

geometrice din mulţime.
sau
 5 6 7
Încercuieşte cifra corespunzătoare numărului de figuri
geometrice.

Înconjoară mulţimea care are tot atâtea elemente câte

arată cifra 5.
Un alt joc folosit cu succes este şi “Caută vecinii!” care are
ca scop învăţarea conştientă a numeraţiei 1-10. Materiale: trusa
magnetică şi cartonaşe cu cifrele 1-10. Jocul se desfăşoară
individual. Învăţătorul numeşte un număr iar elevii trebuie să caute
cartonaşul cu cifra corespunzătoare, să-l aşeze pe bancă şi lângă el
numerele vecine (în ordine corespunzătoare). Verificarea se face la
trusa magnetică.
De asemenea un alt joc utilizat frecvent în învăţarea
numeraţiei este jocul “Numără mai departe!”. Materialele necesare
acestui joc sunt cartonaşele cu cifrele 1-10. Fiecare elev primeşte
câte un cartonaş, apoi sunt aşezaţi în faţa clasei . Un singur elev nu
va primi cartonaş, trecând în mijlocul cercului. Se indică regula de
desfăşurare a jocului, care constă în a număra mai departe, ţinând
seama de numărul indicat de cartonaş. Copiii învârtindu-se în cerc
vor rosti următoarele versuri:
“Dacă ştii a număra,
 Locul meu îl vei lua.”
Elevul care se află în mijlocul cercului se adresează unuia
din cerc spunându-i să numere mai departe, acesta numărând în
continuare de la numărul pe care îl are scris pe cartonaş său. Fiind
un joc combinat cu mişcare a fost utilizat mai mult în activitaţile de
completare a lecţiei.
Exemple de jocuri folosite la acest capitol sunt prezentate
şi în anexe.
Printre obiectivele învăţării matematicii în ciclul primar îl
ocupă formarea deprinderilor de calcul matematic. Robert Dottrens
apreciază că cel mai bun procedeu de a determina obiectivele
învăţării calculului constă în a porni de la idea fundamentală conform
căreia calculul corespunde unui mod de adaptare a copilului în lumea
în care trăieşte; de aceea el recomandă să adoptăm o atitudine în
care să ţinem seama în primul rând de funcţia matematicii în lumea
reală.
Fără îndoială, deprinderile de calcul stau la baza
întregului sistem al deprinderilor matematice, calculul mintal stând la
baza calculului în scris. La rândul lor, deprinderile de calcul (mintal şi
scris) constituie deprinderi de bază pentru rezolvarea problemelor.
Când stăpâneşte deprinderile de calcul, elevul îşi poate concentra
atenţia asupra principiului de rezolvare a problemei. Calculul are o
deosebită contribuţie la dezvoltarea gândirii; de aceea obiectivul final
al învăţării calculului este dezvoltarea gândirii logice a elevilor.
Supusă la un antrenament continuu prin efectuarea unor calcule
exacte, rapide şi judicious gradate, gândirea elevului se dezvoltă şi
se disciplinează. Dar elevul nu este pus numai în situaţia de a
efectua calcule aplicând procedeele învăţate, ci şi de a alege
procedeul de calcul cel mai potrivit calculului dat, pentru a afla mai
uşor şi mai repede rezultatul căutat. Aceasta dezvoltă puterea de
înţelegere, spiritul de iniţiativă, perspicacitatea, originalitatea şi
creativitatea.
Fără a exclude din obiectivele calculului automatizarea
(formarea şi fixarea algoritmilor de calcul) am căutat să-i fac pe elevi
să înţeleagă esenţa calculului, principiile care stau la baza rezolvării
unor categorii întregi de exerciţii şi să-i antrenez, de mai multe ori sub
formă de joc, în rezolvarea unor situaţii multiple şi variate , mereu noi.
În scopul realizării acestor obiective, vizând sporirea eficienţei
formative, am urmarit înţelegerea operaţiilor aritmetice. În acest sens
pornind de la jocuri uşoare, asemănătoare cu cele de la grădiniţă,
până la jocurile cu grad sporit de dificultate, care cer răbdare, voinţă
şi perseverenţă, am utilizat jocuri pentru formarea deprinderilor de
calcul:

a) Completează rezultatele şi operaţiile care lipsesc după cum

indică săgeţile:
 b) Completează cu numerele corespunzătoare după cum
indică săgeţile:

c) Alcătuieşte exerciţii în ordinea săgeţilor:

 Pe lângă jocurile exemplificate am folosit şi multe alte
jocuri create de elevi, contribuind astfel la dezvoltarea gândirii şi
imaginaţiei, unei trebuinţe interioare de acţiune şi afirmare. În
concluzie jocul solicită elevul să ia parte la acţiune cu spontaneitatea
şi creativitatea gândirii lui, îl obligă la reacţii motivate ce pun la
încercare iscusinţa şi priceperea, fantezia şi iniţiativa lui, îndrăzneala
dar şi prudenţa de care este capabil să dea dovadă.
Jocurile didactice care sunt mai frecvent utilizate pot fi
clasificate după mai multe criterii :
a) Jocuri pentru familiarizarea cu noţiuni matematice ;
b) Jocuri pentru însuşirea noţiunilor matematice ;
c) Jocuri pentru familiarizarea cu operaţii aritmetice ;
d) Jocuri pentru realizarea propriu-zisă a operaţiilor aritmetice ;
e) Jocuri pentru punerea bazelor calculului matematic.