Tema 1: Bazele organizării contabilităţii financiare

1.1. Conceptul, scopul și obiectul de studiu al contabilității financiare

1.2. Reglementarea normativă a contabilității financiare
1.3. Principiile de bază și caracteristicile calitative ale informațiilor contabilității financiare
1.4. Ciclul contabil: etapele de bază și caracteristica acestora
1.5. Politicile contabile ale entității

1.1. Conceptul, scopul și obiectul de studiu al contabilității financiare

Contabilitatea financiară reprezintă un sistem de colectare, înregistrare, prelucrare şi generalizare a
informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor
pentru întocmirea situaţiilor financiare.
Scopul contabilității financiare constă în pregătirea si prezentarea informațiilor utilizatorilor interni si
externi ai situațiilor financiare.
Contabilitatea financiara se caracterizează prin următoarele trăsături distinctive:
- se tine în baza unor reguli si principii contabile comune pentru toate entitățile, ceea ce asigura
comparabilitatea indicatorilor economico – financiari între diferite entități;
- furnizează informații cu caracter general, care nu prezintă secret comercial si pot fi publicate;
- prevede diferite metode si variante de evidenta care pot fi aplicate de entități, în funcție de particularitățile
organizatorice si tehnologice;
- asigura informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor financiare.
În afara de contabilitatea financiara, la entități se tine si contabilitatea de gestiune care reprezintă un
sistem de colectare si prelucrare a informațiilor privind gestiunea interna. Contabilitatea de gestiune se
organizează conform procedeelor si metodelor elaborate de entitate. Informația contabilității manageriale
constituie secret comercial și este furnizată unui grup restrâns de utilizatori pentru luarea deciziilor
manageriale. Ambele contabilități se bazează pe documente primare unice.
Interacţiunea între contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială se concretizează în
următoarele.
• Ambele sisteme (contabilităţi) analizează aceleaşi operaţiuni economice, dar din diferite aspecte. De
exemplu, datele reflectate în sistemul contabilităţii financiare despre costul vânzărilor se folosesc paralel şi în
contabilitatea managerială în forma costurilor directe de materiale, costurilor cu retribuirea muncii şi costurilor
indirecte de producţie.
• În baza costului de producţie, calculat în sistemul contabilităţii manageriale, în contabilitatea
financiară se efectuează evaluarea activelor create în entitate.
• Factorii, care determină semnificaţia principiilor contabilităţii financiare, activează şi în contabilitatea
managerială. De exemplu, conducerea entităţii nu poate să se bazeze doar pe evaluări şi păreri necontrolabile
şi subiective.
• Informaţiile operative se folosesc nu numai în contabilitatea managerială, dar şi la întocmirea
documentelor contabile. Prin urmare, pentru a evita dublarea, colectarea informaţiei primare trebuie să fie
efectuată în conformitate cu interesele atât a contabilităţii financiare, cât şi a contabilităţii manageriale.
Contabilitatea financiară oferă informaţii publice, necesare utilizatorilor externi, respectiv: asociaţi;
acţionari; clienţi şi furnizori; organele financiare şi de credit; administraţia de stat; organele fiscale și statistice.
Organizarea şi conducerea unei contabilităţi financiare, care asigură oferirea acestor informaţii oficiale
este impusă prin reglementări normative emise de la organismele naţionale cu atribuţii în domeniul normării
contabilităţii. Furnizarea informaţiilor publice constituie atributul principal şi scopul conducerii contabilităţii
financiare. Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea cronologică şi sistematică a fluxurilor reale,
financiare şi monetare ale unităţilor patrimoniale cu exteriorul, precum şi întocmirea situaţiilor financiare ale
entităţii:
- bilanţul,
- situaţia de profit şi pierdere,
- situaţia modificării capitalurilor proprii,
- situaţia fluxurilor de numerar,
- note explicative.

1
 Deci, contabilitatea financiară oglindeşte consumul de resurse după natura lor, prezintă rezultatele
entităţii în ansamblul lor, fără a asigura calculul costului produselor, lucrărilor şi serviciilor.
Contabilitatea managerială oferă informaţii confidenţiale, care servesc managerilor entităţii
economice, care urmăresc procesul de transformare a resurselor în rezultat. Această contabilitate asigură
informaţii privind gestiunea internă a unităţii, destinaţia consumului de resurse, modalităţile de calcul ale
costurilor, performanţele realizate de entitate, calculul costurilor produselor și serviciilor. Informaţiile
furnizate de contabilitatea managerială sunt sistematizate, de regulă în documente şi analize destinate uzului
intern, gestionarilor de la diferite nivele organizatorice, devenind un instrument de modelare a entităţii. Numai
pe baza acestor informaţii este posibilă luarea în timp oportun a deciziilor ce permit adaptabilitatea entităţii la
condiţiile pieţei concurenţiale. Confidenţialitatea acestei categorii de informaţii reprezintă o recunoaştere a
autonomiei entităţilor într-o economie de piaţă concurenţială.
Există trei aspecte fundamentale care diferenţiază contabilitatea financiară de contabilitatea
managerială.
Scopul contabilităţii financiare este să furnizeze situaţii financiare care vor fi utile pentru utilizatorii
interni şi externi.
Scopul contabilităţii manageriale este să ajute managerii în planificare, decizii şi control.
Obiectivele contabilităţii financiare constau în: înregistrarea fluxurilor reale şi monetare, calculul
rezultatului entităţii, calculul poziţiei financiare şi întocmirea situaţiilor financiare.
Obiectivele contabilităţii manageriale constau în: calculul costurilor, fundamentarea deciziilor interne,
întocmirea bugetelor, controlul respectării bugetelor, analiza abaterilor şi calculul rezultatelor analitice.
Informaţiile contabilităţii financiare sunt destinate utilizatorilor interni şi externi.
Informaţiile contabilităţii manageriale sunt destinate doar utilizatorilor interni, manageri de la diferite
niveluri organizatorice.
Contabilitatea financiară se bazează pe înregistrările istorice, înregistrările fiind făcute numai după ce
tranzacţiile au avut loc. În general, contabilitatea financiară nu realizează estimări şi proiecţii ale viitorului.
Contabilitatea managerială este orientată spre viitor, iar costul şi alte informaţii sunt folosite în
planificare și prognoze.
Contabilitatea financiară este obligatorie şi standardizată, bazându-se pe reguli precise stabilite de
instituţiile statului. Înregistrările contabilităţii financiare sunt supuse auditării, examinării de contabili
profesionişti autorizaţi.
Contabilitatea managerială nu este standardizată, ea fiind operaţională. Fiecare entitate este complet
liberă privind organizarea contabilităţii interne pentru conducere.
Informaţiile contabilităţii financiare trebuie să fie determinate cu obiectivitate. Contabilitatea financiară
pune accentul în prezentarea activităţilor pe tratarea entităţii ca un întreg. Contabilitatea managerială pune
accentul pe părţile componente sau pe secţiunile acesteia: o linie de fabricaţie, vânzările teritoriale,
departamente, secţii. Şi în contabilitatea financiară putem întâlni evidenţierea veniturilor şi costurilor pe
subdiviziuni, dar ca ceva secundar. Spre exemplu, timpul de lucru pierdut, vânzările bazate pe impresia noului
produs, starea vremii ş.a. şi care cu greu pot fi cuantificate sau exprimate în termeni monetari.
Produsele finale ale contabilităţii financiare, respectiv situaţiile financiare, trebuie elaborate în
concordanţă cu principiile contabile generale acceptate. Utilizatorii externi entităţii trebuie să fie asiguraţi că
informaţiile ce li se adresează sunt elaborate şi se bazează pe un set comun de reguli generale.
Prin contrast, managerii entităţii, nu sunt conduşi de principiile generale de contabilitate, în obţinerea şi
utilizarea informaţiilor. Managerii, pot stabili reguli proprii privind formatul şi conţinutul informaţiei folosită
în interiorul entităţii.
Principalele asemănări dintre contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială se referă la:
 Ambele tipuri de contabilitate formează sistemul contabil al entităţii.
 Ambele se bazează pe conceptul de responsabilitate. Contabilitatea financiara este concentrată
asupra entităţii ca un întreg, pe când contabilitatea managerială pune accentul pe fiecare parte a entităţii, însa
amândouă se bazează pe principiul responsabilităţii.
 Ambele circuite sunt elemente ale aceluiaşi cadru, care este entitatea patrimonială şi împreună
trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

2
 1.2. Reglementarea normativă a contabilității financiare
Contabilitatea financiara este reglementata de o serie de acte legislative și normative:
1. Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007,
2. Standardul Naţional de Contabilitate (SNC) ”Prezentarea situaţiilor financiare” aprobat prin Ordinul
Ministerului Finanţelor nr.118 din 06.08.2013,
3. Planul general de conturi contabile aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.118 din
06.08.2013.
4. Codul fiscal al Republicii Moldova.
5. Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr.60 din
29.05.2012,
6. Regulamente, indicații metodice, si alte acte instructive aprobate de Ministerul Finanțelor.

Din 01.01.2015 sunt aplicate SNC:

- SNC Prezentarea situațiilor financiare;
- SNC Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare;
- SNC Imobilizări necorporale şi corporale;
- SNC Deprecierea activelor;
- SNC Stocuri;
- SNC Creanţe şi investiţii financiare;
- SNC Capital propriu şi datorii;
- SNC Venituri;
- SNC Cheltuieli;
- SNC Diferenţe de curs valutar şi de sumă;
- SNC Costurile îndatorării;
- SNC Contracte de leasing;
- SNC Particularitățile contabilității în agricultură;
- Indicații metodice privind contabilitatea costurilor de producție și serviciilor.

Legea contabilităţii si raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 a fost publicată în Monitorului
Oficial din anul 05.01.2018 si va intra în vigoare la data de 01.01.2019. Prezenta lege stabilește cadrul
normativ de bază, principiile și cerinţele generale şi mecanismul de reglementare în domeniul contabilităţii şi
raportării financiare în Republica Moldova.
Legea contabilităţii si raportării financiare se va aplica următoarelor categorii de persoane (entități)
înregistrate în Republica Moldova:
a) persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare;
b) autorităților/instituțiilor, cu excepția autorităților/ instituțiilor bugetare;
c) reprezentanțelor permanente şi filialelor entităților nerezidente;
d) organizaţiilor necomerciale și reprezentanțelor entităților nerezidente;
e) persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepția titularilor patentei de
întreprinzător;
f) persoanelor fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notari, avocaţi, executori
judecătoreşti, mediatori, administratori autorizați) și birourilor înfiinţate de acestea.
Categoriile entităților și grupurilor
(1) Entitatea micro este entitatea care, la data raportării, nu depășește limitele a două dintre următoarele
criterii:
a) totalul activelor – 5600000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 11200000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 10.
(2) Entitatea mică este entitatea care, nefiind entitate micro, la data raportării, nu depășește limitele a două
dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 63600000 de lei;

3
 b) veniturile din vînzări – 127200000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(3) Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind entitate micro sau entitate mică, la data raportării, nu
depășește limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 318000000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636000000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
(4) Entitatea mare este entitatea care, la data raportării, depășește limitele a două dintre următoarele
criterii:
a) totalul activelor – 318000000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 636000000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 250.
(5) Grupul mic este grupul constituit din entitatea-mamă și entitățile-fiice care urmează să fie incluse în
consolidare și care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, nu depășesc limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 80300000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 160600000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în perioada de gestiune – 50.
(6) Grupul mijlociu este grupul care, nefiind grup mic, este constituit din entitatea-mamă și entitățile-fiice
ce urmează să fie incluse în consolidare, care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, nu depășesc
limitele a două dintre următoarele criterii:
a) totalul activelor – 401500000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 803100000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei de gestiune – 250.
(7) Grupul mare este grupul constituit din entitatea-mamă și entitățile-fiice ce urmează să fie incluse în
consolidare, care, la data raportării entității-mamă, luate în ansamblu, depășesc limitele a două dintre
următoarele criterii:
a) totalul activelor – 401500000 de lei;
b) veniturile din vînzări – 803100000 de lei;
c) numărul mediu al salariaților în cursul perioadei de gestiune – 250.
Entitatea sau grupul trece dintr-o categorie în alta dacă, la data raportării, pentru ultimele două perioade de
gestiune, depășește sau încetează să mai depășească limitele a două dintre criteriile categoriei la care se
atribuie.
Entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sînt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată; bancă; asigurător (reasigurător)/societate de asigurări; organism de plasament colectiv în valori
mobiliare cu personalitate juridică; entitate mare care este întreprindere de stat sau este societate pe acțiuni în
care cota statului depășește 50% din capitalul social.
Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine:
a) conducătorului, administratorului, în cazul:
 persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare;
 reprezentanțelor permanente şi filialelor entităților nerezidente;
 organizaţiilor necomerciale și reprezentanțelor entităților nerezidente.
b) conducătorului, directorului, în cazul autorităților/instituțiilor, cu excepția autorităților sau instituțiilor
bugetare;
c) fondatorului, în cazul persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepția titularilor
patentei de întreprinzător;
d) persoanei fizice, în cazul în care, aceasta desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (notar,
avocat, executor judecătoresc, mediator, administrator autorizat).
Persoanele indicate, sînt obligate:
a) să asigure organizarea şi ţinerea contabilităţii în mod continuu din data înregistrării de stat și până la
lichidării entităţii;

4
b) să asigure elaborarea, aprobarea şi aplicarea politicilor contabile în conformitate cu standardele
de contabilitate și alte acte normative;
c) să asigure elaborarea şi aprobarea:
- planului de conturi contabile de lucru al entităţii;
- procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;
- formularelor documentelor primare şi a registrelor contabile;
- regulilor privind circulaţia documentelor şi tehnologia de prelucrare a informaţiei contabile;
d) să asigure întocmirea completă şi corectă, și integritatea şi păstrarea documentelor contabile;
e) să organizeze sistemul de control intern;
f) să asigure documentarea faptelor economice şi reflectarea acestora în contabilitate;
g) să asigure respectarea actelor normative;
h) să asigure întocmirea, prezentarea şi publicarea, după caz, a situaţiilor financiare în conformitate cu legea
contabilității, standardele de contabilitate și alte acte normative.
Contabilul-șef sau altă persoana împuternicită de organizarea și conducerea contabilității entităţii, cu
excepția entității de interes public, trebuie să dețină diplomă de studii superioare în domeniul economiei sau de
studii profesionale tehnice post secundare în domeniul economiei.

1.3. Principiile de bază și caracteristicile calitative ale informațiilor contabilității financiare

Contabilitatea şi raportarea financiară se bazează pe următoarele principii generale:
a) continuitatea activităţii – presupune că entitatea îşi va continua în mod normal
funcţionarea pe o perioadă de cel puţin 12 luni din data raportării, fără intenţia sau necesitatea de
a-şi lichida sau reduce în mod semnificativ activitatea;
b) contabilitatea de angajamente – prevede recunoaşterea elementelor contabile pe măsura
apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii de numerar sau al compensării sub altă
formă;
c) permanenţa metodelor – constă în aplicarea politicilor contabile în mod consecvent de la
o perioadă de gestiune la următoarea;
d) prudenţa – prevede neadmiterea supraevaluării activelor şi a veniturilor şi/sau a
subevaluării datoriilor şi a cheltuielilor;
e) intangibilitatea – presupune că totalul bilanţului la începutul perioadei de gestiune
curente trebuie să corespundă cu totalul bilanţului la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente;
f) separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea în situaţiile financiare doar a
informaţiilor despre patrimoniul şi datoriile entităţii, care trebuie contabilizate separat de
patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor entităţi;
g) necompensarea – prevede contabilizarea şi prezentarea distinctă în situaţiile financiare a
activelor şi datoriilor, a veniturilor şi cheltuielilor. Compensarea reciprocă a activelor şi
datoriilor sau a veniturilor şi cheltuielilor nu se admite, cu excepţia cazurilor prevăzute de
prezenta lege şi de standardele de contabilitate;
h) prioritatea conţinutului asupra formei – presupune că informaţiile prezentate în
situaţiile financiare trebuie să reflecte mai curînd esenţa şi conţinutul faptelor economice, decît
forma juridică a acestora;
i) evaluarea la cost de intrare – prevede că elementele contabile prezentate în situaţiile
financiare sînt evaluate la cost de achiziţie sau la cost de producţie, cu excepţia cazurilor
prevăzute de standardele de contabilitate;
j) importanţa relativă – prevede că nu este necesară îndeplinirea cerinţelor privind
recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile, privind prezentarea, publicarea şi consolidarea
informaţiilor aferente acestora atunci cînd efectele îndeplinirii cerinţelor respective sunt nesemnificative.
Informaţiile din contabilitate prezentate în situaţiile financiare trebuie să corespundă caracteristicilor
calitative fundamentale şi celor amplificatoare.
Caracteristicile calitative fundamentale sînt:
a) relevanţa – prevede că informaţiile trebuie să fie importante pentru utilizatori şi să-i
ajute să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, să confirme sau să corecteze

5
evaluările anterioare ale acestora;
b) reprezentarea exactă – prevede că informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie
să fie complete, imparţiale şi fără erori.
Caracteristicile calitative amplificatoare sînt:
a) comparabilitatea – presupune că situaţiile financiare trebuie să conţină informaţii
comparative, aferente perioadei precedente, pentru toate elementele contabile raportate ale
perioadei de gestiune curente, dacă standardele de contabilitate nu prevăd altfel;
b) verificabilitatea – constă în asigurarea posibilităţii utilizatorilor de a verifica direct sau
indirect informaţiile din situaţiile financiare;
c) oportunitatea – presupune că informaţiile sînt disponibile utilizatorilor într-un timp util
pentru a le influenţa deciziile;
d) inteligibilitatea – prevede că informaţiile trebuie clasificate, caracterizate şi prezentate
în mod clar şi concis.

1.4. Ciclul contabil: etapele de bază și caracteristica acestora

Ciclul contabil al entităţilor cuprinde:
a) documentarea faptelor economice;
b) recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile;
c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
d) întocmirea registrelor contabile;
e) inventarierea;
f) întocmirea situaţiilor financiare.
Faptele economice se vor contabiliza în temeiul documentelor primare.
Este interzisă deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă
a acestora şi a faptelor economice, fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate.
Documentele primare, se vor întocmi în timpul efectuării (producerii) faptelor economice, iar dacă
acest lucru este imposibil - nemijlocit după efectuarea (producerea) faptelor respective.
Documentele primare întocmite atât pe suport de hârtie, cât și în formă electronică, vor avea aceeaşi
putere juridică.
În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, la solicitarea utilizatorului, entitatea va
fi obligată să îi ofere copia documentului respectiv pe suport de hârtie.
Documentele primare trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:
a) denumirea şi numărul documentului;
b) data întocmirii documentului;
c) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii din numele căreia este întocmit documentul;
d) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele fizice - IDNP
(codul personal);
e) conţinutul faptelor economice;
f) etaloanele cantitative şi valorice în care sunt exprimate faptele economice;
g) funcţiile, numele, prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de efectuarea (producerea) faptelor
economice.
În cazul în care documentele primare, cu excepția documentelor primare cu regim special, sunt
întocmite în formă electronică, semnătura nu constituie un element obligatoriu. În astfel de cazuri, modalitatea
de identificare a persoanelor care au iniţiat, dispus şi/sau aprobat efectuarea faptelor economice respective se
va stabili prin proceduri interne.
Efectuarea corectărilor în documentele primare care justifică operaţiunile de casă și de plată este
interzisă. În alte cazuri, decât cel menționat, documentele primare, pot fi corectate, cu indicarea datei
efectuării corectării, numelui, prenumelui contabilului-șef sau ale persoanei responsabile și cu aplicarea
semnăturii.
Documentele primare cu regim special se vor întocmi conform formularelor tipizate și utilizate în
cazul:
a) înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate, cu excepţia valorilor mobiliare;

6
b) prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către instituţiile financiare, organizaţiile de
microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut;
c) transportării activelor în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate;
d) achiziţionării activelor şi serviciilor de locaţiune de la furnizori cetăţeni;
e) transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune sau cu drept de uzufruct.
Entitățile care țin contabilitatea în partidă dublă, sunt obligate să aplice conturile contabile.
Nomenclatorul, caracteristica și modul de aplicare a conturilor contabile pentru entitățile care aplică SNC,
sunt stabilite în Planul general de conturi contabile. În baza Planului general de conturi contabile, entitatea
poate elabora planul de conturi de lucru.
Datele din documentele primare, vor fi înregistrate, acumulate şi prelucrate în registre contabile.
Cât privește Registrele contabile, acestea vor fi întocmite pe suport de hârtie sau în formă electronică.
În cazul în care registrele contabile sunt ținute în formă electronică, semnătura nu constituie un
element obligatoriu. De asemenea, în conținutul noii Legi a contabilității, nu se regăsește prevederea privind
obligația entităților de a imprima pe suport de hârtie, copia registrului contabil electronic, la solicitarea
organelor autorizate.
În prevederile noii Legi a contabilității nr. 287 din 15.12.2017, nu este menționat despre obligativitatea
întocmirii Registrelor: Cartea mare sau balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare.
Recunoaşterea şi evaluarea elementelor contabile se efectuează în conformitate cu prevederile
standardelor de contabilitate şi ale altor acte normative.
Entitatea este obligată să efectueze inventarierea generală a activelor, capitalului propriu şi datoriilor
în modul stabilit de Regulamentul privind inventarierea, elaborat şi aprobat de către Ministerul Finanţelor.
Entitatea este obligată să păstreze documentele contabile care cuprind documentele primare, registrele
contabile, situaţiile financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii contabilităţii. Documentele
contabile vor fi sistematizate şi păstrate conform regulilor și termenelor stabilite de Organul de stat pentru
supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.
Entitățile, vor păstra documentele contabile pe suport de hârtie sau în formă electronică. Documentele
contabile, vor putea fi păstrate pe suporturi tehnice, în cazul în care contabilitatea este ținută cu utilizarea
sistemelor informatice proprii, cu condiţia ca acestea să poată fi accesate în orice moment, în funcţie de
necesităţile entităţii sau la cererea organelor abilitate de legislație. Entitățile trebuie să asigure protejarea
documentelor contabile, de modificările neautorizate.
În cazul în care, documentele contabile au fost distruse, sustrase sau pierdute, entitatea va trebui să le
restabilească, în termen de 3 luni de la data constatării faptului respectiv. Iar la încetarea activităţii entității,
documentele contabile se vor transmite către arhivele de stat, în conformitate cu regulile prevăzute de Organul
de stat pentru supravegherea şi administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.

1.4. Politicile contabile ale entității

După alegerea sistemului contabil, următoarea etapă în organizarea contabilităţii este elaborarea şi
aprobarea politicilor contabile, care este unul din documentele principale şi obligatorii ce determină modul de
ţinere a contabilităţii la orice entitate.
Politici contabile – principii, baze, convenţii, reguli şi practici specifice aplicate de o entitate la ţinerea
contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.
Politicile contabile se reglementează de SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile,
erori și evenimente ulterioare” şi se prezintă în situaţiile financiare în modul prevăzut de SNC „Prezentarea
situaţiilor financiare”.
Politicile contabile se selectează de către fiecare entitate de sine stătător şi se aprobă pentru fiecare
perioadă de gestiune de către organul responsabil pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară. Entitatea
nou-creată aprobă politicile contabile până la prezentarea situaţiilor financiare pentru prima perioada de
gestiune.
Politicile contabile se perfectează printr-un document de dispoziţie (hotărâre, dispoziţie, ordin etc.) emis
de către organul responsabil pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară şi se aplică tuturor
subdiviziunilor entităţii începând cu prima zi a perioadei de gestiune următoarei celei în care politicile

7
contabile au fost aprobate. Politicile contabile ale entităţii nou-create se aplică de la data înregistrării de stat a
acesteia.
Politicile contabile se selectează de către entitate în baza sistemului de reglementare normativă a
contabilităţii care prevede diferite variante de recunoaştere, evaluare şi contabilizare a elementelor contabile
de ex. metoda de evaluare curentă a stocurilor. Politicile contabile trebuie selectate şi aplicate în mod
consecvent pentru fapte economice similare în cursul perioadei de gestiune, precum şi de la o perioadă de
gestiune la alta.
Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte metodele de ţinere a contabilităţii
referitor la un aspect concret, entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă. În acest caz se aplică
prevederile, în următoarea consecutivitate:
1) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
2) SNC şi IFRS în care sunt reglementate aspecte similare;
3) altor acte normative privind aspectul respectiv sau un aspect similar.
În politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă de realizare întrucât acestea sunt
unice şi obligatorii pentru utilizare (de ex. componenţa şi modul de formare a costului de intrare a activelor).
La selectarea şi aplicarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază şi caracteristicile calitative
ale informaţiilor din situaţiile financiare prevăzute de Legea contabilităţii şi SNC.
Modificarea politicilor contabile se permite doar în cazul în care aceasta:
1) este cerută de sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
2) are ca rezultat informaţii mai relevante şi credibile referitoare la faptele economice ale entităţii.
Nu se consideră modificări ale politicilor contabile:
1) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care diferă ca esenţă de cele care au avut
loc anterior;
2) aprobarea unei politici contabile pentru fapte economice care nu au avut loc anterior sau
nesemnificative.
Erorile contabile pot apărea la contabilizarea şi prezentarea elementelor contabile în urma:
1) aplicării incorecte a prevederilor sistemului de reglementare normativă a contabilităţii şi politicilor
contabile;
2) comiterii greşelilor de calcul;
3) neînregistrării, înregistrării multiple şi interpretării greşite ale faptelor economice;
4) fraudelor şi delapidărilor.
Nu se tratează ca erori contabile:
 modificările politicilor şi estimărilor contabile,
 lipsurile şi plusurile de active şi datorii constatate la inventariere,
 sumele amenzilor, penalităţilor şi despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat,
 sumele creanţelor compromise şi datoriilor expirate decontate,
 abaterile costului efectiv al activelor de la cel normativ,
 primele calculate spre plată în perioada de gestiune curentă conform rezultatelor activităţii entităţii în
anii precedenţi,
 pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenţi,
 sumele reducerilor de preţ acordate sau primite în perioada de gestiune pentru livrările și achiziţiile
efectuate în anii precedenţi.
Corectarea erorilor contabile este condiţionată de faptul dacă acestea sunt semnificative sau
nesemnificative.
O eroare contabilă se tratează ca semnificativă dacă ea individual sau în comun cu alte erori din aceeaşi
perioadă de gestiune poate influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate în baza situaţiilor financiare.
Entitatea apreciază de sine stătător semnificaţia erorilor luând în considerare natura, precum şi mărimea
acestora în comparaţie cu pragul de semnificaţie.
Pragul de semnificaţie se stabileşte în politicile contabile ale entităţii ca un criteriu unic aplicabil pentru
toate elementele situaţiilor financiare, sau ca câteva criterii pentru grupe separate de elemente. Pragul de
semnificaţie se determină în mărime absolută sau relativă cum ar fi o sumă fixă sau un procent de la mărimea
elementului (grupului de elemente) din situaţiile financiare.

8
Politicile contabile ale entității includ următoarele compartimente :
1. Dispoziţii generale
2. Procedee contabile pentru care actele normative prevăd diferite variante
3. Procedee contabile elaborate de sine stătător (art. 16 alin. (4) din Legea contabilităţii)
4. Anexe la Ordinul privind politicile contabile