Teoria imigraționistă a lui Röesler și reacțiile istoricilor

români.

În anul 1871, Eduard Robert Röesler (1836 - 1874), istoric austriac publică lucrarea“Romänische
Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens” [Studii românești. Cercetări asupra
istoriei mai vechi a României] în care va relua și dezvolta teoria imigraționistă propusă de Franz Iosef
Sulzer.

Teoria lui Röesler are la baza ipoteze și speculatii care au în vedere imposibilitatea romanizarii dacilor
de către romani; opinie care se sprijină pe urmatoarele considerente:

- dacii au fost total masacrați în cele două războaie daco-romane;

- românii s-au format la sud de Dunăre şi apoi au migrat spre nord, dovadă fiind după parerea lui
asemănările câtorva cuvinte din limbile română şi albaneză;

- Dacia a fost părăsită în totalitate de romani, aceasta rămânând pustie;

- pretinsa lipsă a izvoarelor istorice timpurii, care să furnizeze informaţii despre români;

- imposibilitatea romanizării Daciei în numai 165 de ani.

După părerea lui Röesler, românii au trecut Dunărea pe la mijlocul secolului al XIII-lea, după marea
invazie tătară din anul 1241-1242. Autorul “Studiilor românești” motiveazăacesta trecere ca un
refugiu al românilor de la sud de Dunăre, la nord, în urmaintensificării procesului de slavizare
a Împeriului vlaho-bulgar.

Aceasta teorie va fi combătută însă de istoricii români ai timpului.

Dimitrie Onciul (1856 - 1923) în lucrarea sa Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinții românilor în
Dacia Traiană publicată în anul 1885 va respinge teoria imigraționistă,demonstrând argumentat
formarea poporului român pe o arie extinsă pe ambele maluri ale Dunării.

Alexandru Dimitrie Xenopol (1847 - 1920) va scrie între anii 1888 - 1893, Istoriaromânilor din Dacia
Traiană, lucrare în șase volume de aproape 4000 de pagini,în care va contesta teoria imigraționistă, și
va explDe fapt promotorul teoriei romanizării a fost Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838 - 1907) care în
anul 1860 (la 22 de ani !) publica lucrarea Pierit-au Dacii ?. Tânarul istoric vademonstra că Școala
Ardeleană și continuatorii ei au făcut o interpretare forțată a izvorelor antice legat
de dispariția dacilor și formarea poporului român din romani puri.Hașdeu susține formarea
poporului român pe substratul dacic dar cu infuzii de elemente romane și ale popoarelor
migratoare.ica mecanismul de romanizare al dacilor.

În contradictie cu Xenopol și Hasdeu, Nicolae Densusianu (1846 - 1911), adept al

tezelor Școlii Ardelene oscilează între latinismul pur prin colonizare și romanizarea a dacilor, chiar
dacă în monumantala sa lucrare Dacia Preistorica cauta dovezi despre geneza dacilor.

Marele istoric roman, Nicolae Iorga (1871 - 1940) va fi cel care va dezvolta teoriaromanizării dacilor și
colonizarii cu veterani și cetățeni romani. Istoricul va motivareușita romanizării printr-o re-
romanizare petrecută în timpul scurs dintre ÎmpăratulDioclețian și Împăratul Constantin cel Mare
(283 - 337), prin demonstrarea legăturilorstrânse dintre teritoriile de la nord de Dunăre cu cele de la
sud aflate în componența Imperiul Roman.
Constantin C.Giurescu (1901 - 1977) autorul celei mai citite istorii a românilor,păstrează linia
deschisă de către Nicolae Iorga, dezvoltând în special sistemul posibil de romanizare în Dacia Felix,
precum și afirmarea continuității daco-romane și legitimitatea ei.