Cristian Ploscaru, Mihai-Bogdan Atanasiu

(editori)

ELITELE PUTERII – PUTEREA ELITELOR

ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

(secolele XV-XX)

EDITURA UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI

2018
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Elitele puterii: puterea elitelor în spaţiul românesc: (secolele XV-XX) /
ed.: Cristian Ploscaru, Mihai-Bogdan Atanasiu. - Iaşi:
Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2018
ISBN 978-606-714-435-2

I. Ploscaru, Cristian (ed.)

II. Atanasiu, Mihai-Bogdan (ed.)

94
 CUPRINS

CONTENT ............................................................................................................................................... 7 
ABREVIERI ............................................................................................................................................. 9 
INTRODUCERE ................................................................................................................................... 11 

Capital social şi strategii politice 

Maria Magdalena Székely 

FORME DE AFIRMARE A PREEMINENŢEI SOCIALE LA MARII BOIERI
MOLDOVENI (SECOLELE AL XV-LEA – AL XVI-LEA) ..........................................23 
Vlad Popovici 
ELITA ROMÂNEASCĂ DIN TRANSILVANIA ŞI UNGARIA PERIOADEI DUALISTE
ÎN PERSPECTIVĂ ISTORIOGRAFICĂ, ÎNTRE „NAŢIONAL” ŞI „SOCIAL”.........49 
Raluca Alexandrescu 
NARAŢIUNILE DEMOCRAŢIEI ÎN MODERNITATEA ROMÂNEASCĂ. PROPUNERI
METODOLOGICE .............................................................................................................61 

Cauzalităţi, ipostaze, implicaţii 

Ştefan S. Gorovei 
„INTERVIUL” UNUI BOIER MOLDOVEAN LA 1607  
ŞI ÎNSEMNĂRI DESPRE COSTEA BUCIOC ŞI FAMILIA SA .................................. 77 
Petronela Podovei 
CTITORIA FAMILIEI BALŞ DIN IONĂŞENI – LOC DE MEMORIE ...................................99 
Florea Ioncioaia 
A REAL CULTIVATION OF MIND. CARDINALUL NEWMAN, IDEEA DE
UNIVERSITATE ŞI PROBLEMA OMULUI EDUCAT ...................................................113 
Iustin Gherman 
„O ÎNTOARCERE DE 20 DE ANI ÎN TRECUT”. PERCEPŢII POLITICE ŞI DISCURS
ECLEZIAL ÎN JURUL LEGII CLERULUI MIREAN DIN 1893 .................................135 
Mihai-Ştefan Ceauşu 
PARTICIPAREA ELITEI POLITICE ROMÂNEŞTI LA VIAŢA PUBLICĂ PROVINCIALĂ
DIN BUCOVINA LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XIX ŞI ÎNCEPUTUL CELUI
URMĂTOR ........................................................................................................................157 
Mircea-Cristian Ghenghea 
DECALOGUL PLAGIATULUI ROMÂNESC – UN MOMENT UITAT DIN ISTORIA
ELITELOR INTELECTUALE INTERBELICE ..............................................................167 

5
Ovidiu Buruiană 
RELAŢII ŞI PRACTICI DE PUTERE DIN CADRUL ELITEI LIBERALE ÎNTRE CELE
DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE. FAMILIA BRĂTIANU ..........................................181 
Paul Nistor 
„ELITA” DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI COMUNISTE: ÎNTRE FIDELITATE
IDEOLOGICĂ ŞI PARVENIRE INDIVIDUALĂ. CAZUL MINIŞTRILOR
ROMÂNIEI LA WASHINGTON (1946-1960).............................................................205 

Pribegii, uneltiri, conspiraţii 

Liviu Cîmpeanu 
„REVOLUŢIA” ELITELOR TRANSILVĂNENE ÎMPOTRIVA LUI MIHAI VITEAZUL,
ÎN SEPTEMBRIE 1600: DISCURS POLITIC, LEGITIMARE, MANIFESTARE
A PUTERII .........................................................................................................................229 
Mihai-Bogdan Atanasiu 
„BUCUROŞI MUSCALILOR ŞI GREŞIŢI PREALUMINATEI PORŢI”. OAMENII
MĂRIEI SALE DUMITRAŞCU VODĂ CANTEMIR, PRIBEGI LA HARKOV......243 
Mihai Mîrza 
REVOLTA BOIERILOR MOLDOVENI DIN VARA ANULUI 1750: RECONSTITUIRE
FACTOLOGICĂ, IPOTEZE, SEMNIFICAŢII ..............................................................257 
Cristian Ploscaru 
CULTURA POLITICĂ A CONSPIRAŢIEI ŞI ORIGINILE „CĂRVUNARISMULUI”
DIN MOLDOVA...............................................................................................................289 
Cosmin Mihuţ 
AMESTECUL LUI ION CÂMPINEANU ÎNTR-O CONSPIRAŢIE POLONEZĂ
ÎMPOTRIVA RUSIEI (1839) ...........................................................................................311 

6
 CONTENT

ABBREVIATIONS ................................................................................................................................. 9
INTRODUCTION................................................................................................................................. 11

Social Capital and Political Strategies

Maria Magdalena Székely

FORMS OF RATIFICATION OF SOCIAL PREEMINENCE OF THE HIGH-RANK
MOLDAVIAN BOYARS (15TH-16TH CENTURIES) .......................................................23
Vlad Popovici
THE ROMANIAN ELITE IN TRANSYLVANIA AND HUNGARY OF THE DUALISTIC
PERIOD FROM A HISTORIOGRAPHICAL PERSPECTIVE, BETWEEN
“NATIONAL” AND “SOCIAL” ..................................................................................................49
Raluca Alexandrescu
DEMOCRATIC NARRATIVES IN THE ROMANIAN MODERNITY:
METHODOLOGICAL PROPOSALS .............................................................................. 61

Causes, Aspects, Implications

Ştefan S. Gorovei
“THE INTERVIEW” OF A MOLDAVIAN BOYAR IN 1607
AND NOTES ABOUT COSTEA BUCIOC AND HIS FAMILY ................................. 77
Petronela Podovei
THE FOUNDATION OF BALŞ FAMILY FROM IONĂŞENI – PLACE OF
REMEMBRANCE ......................................................................................................................99
Florea Ioncioaia
A REAL CULTIVATION OF THE MIND. CARDINAL NEWMAN,
THE IDEA OF A UNIVERSITY AND THE PROTOTYPE OF THE EDUCATED
MAN IN 19TH CENTURY EUROPE........................................................................................... 113
Iustin Gherman
“A TWENTY-YEAR TURNAROUND IN THE PAST”. POLITICAL PERCEPTIONS
AND ECCLESIAL DISCOURSE AROUND THE LAW OF THE LAY
CLERGY IN 1893 .............................................................................................................. 135
Mihai-Ştefan Ceauşu
THE INVOLVEMENT OF THE ROMANIAN POLITICAL ELITE IN THE PROVINCIAL
PUBLIC LIFE FROM BUKOVINA AT THE END OF THE 19TH CENTURY
AND THE BEGINNING OF THE NEXT ..................................................................... 157

7
Mircea-Cristian Ghenghea
DECALOGUE OF THE ROMANIAN PLAGIARISM – A FORGOTTEN MOMENT
FROM THE HISTORY OF THE INTELLECTUAL INTERWAR ELITES..................... 167
Ovidiu Buruiană
RELATIONSHIPS AND POWER PRACTICES WITHIN THE LIBERAL ELITE
BETWEEN THE TWO WORLD WARS. THE BRĂTIANU FAMILY ...................... 181
Paul Nistor
THE DIPLOMATIC “ELITE” OF COMMUNIST ROMANIA: BETWEEN
IDEOLOGICAL FIDELITY AND INDIVIDUAL UPSTART. THE CASE
OF THE ROMANIAN MINISTERS IN WASHINGTON (1946-1960) .................... 205

Exiles, Plots, Conspiracies

Liviu Cîmpeanu
“THE REVOLUTION” OF THE TRANSYLVANIAN ELITES AGAINST MIHAI
VITEAZUL, IN SEPTEMBER 1600: POLITICAL DISCOURSE,
VALIDATION, POWER DISPLAY ............................................................................... 229
Mihai-Bogdan Atanasiu
“JOY FOR THE RUSSIANS AND TRAITORS OF THE PORTE”. THE PEOPLE
OF DUMITRAŞCU VODĂ CANTEMIR – WANDERERS IN KHARKOV............ 243
Mihai Mîrza
THE RIOT OF THE MOLDAVIAN BOYARS IN THE SUMMER OF 1750:
RECONSTITUTION, HYPOTHESES, MEANINGS ................................................... 257
Cristian Ploscaru
THE POLITICAL CULTURE OF CONSPIRACY AND THE ORIGINS
OF “CARBONARISM” IN MOLDOVA .............................................................................. 289
Cosmin Mihuţ
ION CÂMPINEANU’S INVOLVEMENT IN A POLISH PLOT AGAINST
RUSSIA (1839) .................................................................................................................. 311

8
 ABREVIERI

AARMSI = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti

AARMSL = Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Literare, Bucureşti
ACNSAS = Arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
AIIAI = Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi
AIIC = Anuarul Institutului de Istorie Cluj
AIINC = Anuarul Institutului de Istorie Naţională, Cluj
AIIX = Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iaşi
AMAE = Arhiva Ministerului Afacerilor Externe
AMN = Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca
AMS = Acta Moldaviae Septentrionalis, Botoşani
ANIC = Arhivele Naţionale Istorice Centrale
ANR = Arhivele Naţionale ale României
AP = Analele Putnei, Mănăstirea Putna
ArhGen = Arhiva Genealogică, Iaşi
„Arhiva” = „Arhiva”. Organul Societăţii Ştiinţifice şi Literare, Iaşi
ARMSI = Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti
AŞUI = Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi
BAR = Biblioteca Academiei Române
BCIR = Buletinul Comisiei Istorice a României, Bucureşti
BCMI = Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Bucureşti
BCU-Iaşi = Biblioteca Centrală Universitară, Iaşi
BOR = Biserica Ortodoxă Română, Bucureşti
BSNR = Buletinul Societăţii Numismatice Române, Bucureşti
CDM = Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhivele Centrale de Stat
CI = Cercetări istorice, Iaşi
DIR = Documente privind istoria României, Bucureşti
DRH = Documenta Romaniae Historica, Bucureşti
IN = „Ioan Neculce”. Buletinul Muzeului Municipal Iaşi

9
 Abrevieri

MEF = Moldova în epoca feudalismului, Chişinău

MMS = Mitropolia Moldovei şi Sucevei
NEH = Nouvelles études d’histoire
RA = Revista arhivelor, Bucureşti
RBAR = Revista Bibliotecii Academiei Române, Bucureşti
RdI = Revista de istorie, Bucureşti
RER = Revue des études roumaines
RESEE = Revue des études Sud-Est européennes
RFR = Revista Fundaţiilor Regale, Bucureşti
RI = Revista istorică (ambele serii), Bucureşti
RIAF = Revista pentru istorie, arheologie şi filologie
RIM = Revista de Istorie a Moldovei, Chişinău
RIR = Revista istorică română, Bucureşti
RIS = Revista de istorie socială, Iaşi
RRH = Revue Roumaine d’Histoire
RsL = Romanoslavica
SCI = Studii şi cercetări de istorie, Bucureşti
SCIA = Studii şi cercetări de istoria artei
SCIVA = Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie
SCŞI = Studii şi cercetări ştiinţifice, Istorie
SJANC = Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Cluj
SJANI = Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Iaşi
SMIM = Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti
SOF = Südost-Forschungen, München

10
 *
Mihai-Bogdan ATANASIU

„BUCUROŞI MUSCALILOR ŞI GREŞIŢI PREALUMINATEI PORŢI”.

OAMENII MĂRIEI SALE DUMITRAŞCU VODĂ CANTEMIR,
PRIBEGI LA HARKOV**

Abstract: The list of those who did not renounce the oath given to Dumitraşcu Cantemir
and followed him on his departure in the Russian ward immediately after the defeat at
Stănileşti in July 1711 is quite long and probably will never be fully recreated. It is said
that “for the Christian faith”, “over 4000 souls” left Moldova in the belief that all goods
lost as a result of their betrayal of the Ottoman rule will be returned to them. This large
group was made up of high and low rank boyars, members of armies in Iasi and its
surroundings, as well as merchants, all the family heads who left with their wives,
minors, and the people belonging to their households. Today, the researcher is obliged to
rebuild as well as possible not only the list of these names, but also their life and work
before and after the Kharkov wandering. Several of them have been found in the
chronicle of hatman Ioan Neculce and have been the subject of another communication in
the past. Others are revealed by Nicolae Nicolaevici Bantas-Kamensky, one of the
descendants of the wanderers who, in 1783, published in Moscow at the end of an edition
of The Life of Constantine Cantemir, a brief “study” about the fugitive ruler’s companions.
Our present paper is concerned with studying from a prosopographical viewpoint some
of those mentioned by Bantas-Kamensky little or no-known characters, who were part of
the sorrowful company of the Moldavian scholar ruler, in the summer of 1711.

Keywords: wanderer; prosopography; Nicolae Bantăş-Kamensky; Dimitrie Cantemir;

Kharkov.

Desfăşurată în vara anului 1711, lupta de la Stănileşti a pus capăt războiului

ruso-turc ce a reprezentat, de altfel, doar începutul unui lung şir de astfel de
conflicte armate care au marcat, în special, istoria secolelor al XVIII-lea şi al
XIX-lea. Consecinţele politice ale înfrângerii suferite pe Prut de armatele ţarului
Petru cel Mare, aliatul de nădejde al domnului moldovean Dimitrie Cantemir, sunt
îndeobşte cunoscute din numeroasele lucrări care au abordat acest subiect. Nu mai
puţin importante au fost şi urmările pe plan social ale nefericitului deznodământ,

*
CS dr., Departamentul de Cercetare, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza” din Iaşi, România; bogdan23atanasiu@yahoo.com.
**
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului finanţat de CNCS – UEFISCDI:
PN-II-RU-TE-2014-4-1665.
243
 Mihai-Bogdan Atanasiu

iar unul dintre ele l-a constituit o masivă emigraţie a elitei politice şi militare
moldoveneşti, înconjurată de zeci de apropiaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia l-au
urmat pe Dimitrie Cantemir în pribegia rusească din care, o mare parte, nu s-au
întors niciodată.
„Bucuroşi muscalilor şi greşiţi prealuminatei Porţi”, expresia folosită în
titlu, îi aparţine lui Ion Neculce care, la întoarcerea din pribegie, descria cu aceste
1
cuvinte atitudinea a „toată boierime” ţării, la vestea venirii ţarului Petru I .
„Bucuria” lor a fost de mai scurtă ori de mai lungă durată deoarece, conştienţi de
consecinţe, nu toţi au îmbrăţişat până la final convingerile domnului lor şi au rămas
în ţară. În schimb, cei care au pornit în pribegie, de voie sau împinşi de
2
împrejurări , convinşi că îndepărtarea nu va fi de lungă durată, au resimţit
repercusiunile „greşelii”. Acestea sunt redate în câteva cuvinte într-un act de mai
târziu, în legătură cu Gheorghiţă spătarul: „hăinindu-să de cătră puternica
împărăţie [...], împreună cu domnul său, s-au dus cu moscalii în ţara lor […]. Şi
moşiile şi ţiganii săi ce-au avut aici, în ţară, după obiceiul pământului au rămas în
3
sama domnii” . Realitatea a arătat, în mai multe cazuri, că boierii care au reuşit să
se întoarcă, după ce „şi-au făcut pace cu domnul” de la Iaşi, în diferite forme, şi-au
4
recăpătat bunurile confiscate .
O listă completă a celor care l-au însoţit la plecare, este imposibil de alcătuit
astăzi, întrucât, după spusa domnului, în unul dintre rapoartele către ţar, de la
finele lunii iulie 1711, aceştia erau „peste 4000 suflete de sex masculin şi feminin” de

1
Documente privitoare la istoria oraşului Iaşi, editate de Ioan Caproşu, vol. III, Iaşi,
2000, p. 509-514, nr. 585 – în continuare: Documente Iaşi.
2
După spusele lui Ion Neculce, martor al evenimentelor, Dimitrie Cantemir a profitat
şi de anumite împrejurări pentru a spori numărul celor care l-au însoţit în pribegie. Astfel,
aflăm că unii dintre cei care l-au urmat, au luat această decizie pentru a-şi salva
agoniseala, sau chiar viaţa. Cronicarul a povestit că, după încheierea păcii dintre ruşi şi
turci, domnul a revenit la Iaşi pentru a-şi pregăti, în grabă, fuga peste Nistru. „Atunci era
şi câţva turci balgii în Iaşi, şi mulţi moldoveni din cei ce jăcuisă pe turci îndemna pe
Dumitraşco vodă ca să-i tae şi pre aceia ce mai rămăsese şi era la închisoare, dzicând că,
de or scăpa turcii aceia, ei n-au putere să trăiască în ţară, că turcii ştiu tot cine ce au
jăcuit. Ce Dumitraşco vodă n-au priimit acel lucru să-l facă, ca să-i tae, ce-au socotit că,
măcar că sint păgâni, dar ei nu sint vinovaţi, că sînt neguţitori şi le agiunge lor cât i-au
jăcuit, de i-au rămas săraci, şi câtă pediapsă de foame au tras la închisoare”. Motivul
clemenţei domneşti pare, totuşi, să fi fost unul ascuns, vodă socotind că „de-i va tăia pe
balgii, el apoi nu va avea cu cine va merge la Moscu. Că slujitorii şi jăcaşii care-i jăcuisă
pre acei balgii n-or merge cu dânsul şi or rămânea toţi în ţară” (Ion Neculce, Opere.
Letopiseţul Ţării Moldovei şi O samă de cuvinte, ediţie critică şi studiu introductiv de
Gabriel Ştrempel, Bucureşti, 1982, p. 599-600).
3
Documente Iaşi, vol. IV, Iaşi, 2001, p. 293-294, nr. 397.
4
Vezi cazurile lui Ion Neculce (Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion
Neculce. Studiu prosopografic, cuvânt înainte de Ştefan S. Gorovei, Iaşi, 2015, p. 73 şi urm.);
Ştefan Luca (ibidem, p. 411-417) sau Savin Nacu (Zmucilă) (ibidem, p. 519-527).
244
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

„popor românesc care astăzi, pentru credinţa creştină, sunt nevoiţi să-şi lase patria
5
şi vin în împărăţia rusească” . Încercări de reconstituire a acestei liste au existat
totuşi în trecut, iar cele mai relevante le datorăm profesorilor cernăuţeni C. G.
6 7
Bedreag şi Grigore Nandriş . Lucrările lor au avut la bază trei izvoare
fundamentale pentru o asemenea întreprindere: numele pribegilor moldoveni scrişi
8
de Ion Neculce în cronica sa , o listă cu numele unora dintre însoţitorii lui
9
Cantemir, copie din veacul al XIX-lea, aflată la Biblioteca Academiei Române şi
textul referitor la viaţa acestor pribegi şi a urmaşilor lor din provinciile ruseşti,
publicat de Nicolae Nicolaevici Bantăş-Kamensky, în limba rusă, la Moscova, în
anul 1783, la finele unei ediţii bilingve a Vieţii lui Constantin vodă Cantemir,
10
alcătuită de Theofil Beyer . Lista pribegilor conţine astăzi câteva zeci de nume mai

5
Ştefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia, în AARMSL, s. III, t. II, 1925, p. 387.
Întregul document, care reprezintă o „petiţie” a lui Dimitrie Cantemir către ţarul Petru, la
ibidem, p. 466-467, nr. VII
6
C. G. Bedreag, „Pohod na Charkov – 1711” sau Însoţitorii prinţului D. Cantemir în
exodul din 1711, în SCI, XVIII, 1943, p. 420-440.
7
Grigore Nandriş, Rumanian exiles in 18th century Russia, în RER, I, 1953, p. 44-69.
Autorul oferă aici o listă de pribegi în care se pot identifica mai multe inexactităţi (cf.
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 67-68, nota 288).
8
Ion Neculce, Letopiseţul…, p. 601-602.
9
BAR, Manuscrise, nr. 326, f. 218r. Mulţumesc cu acest prilej domnişoarei Delia
Bălăican care, cu amabilitate, mi-a pus la dispoziţie o fotografie a acestei file. În descrierea
din catalogul său, Gabriel Ştempel a spus despre acest manuscris că datează de la finele
secolului al XIX-lea şi conţine „Copii de doc<umente> privitoare la Moldova din anii
1649-1718, cele mai multe privitoare la Dimitrie Cantemir” adunate de Grigore Tocilescu
(Catalogul manuscriselor româneşti, vol. I, Bucureşti, 1978, p. 89, nr. 326). C. G. Bedreag
spunea despre acest document că ar reprezenta „Lista oficială a însoţitorilor moldoveni
dată de prinţul Dimitrie Cantemir la 26 iulie 1711 din Mohilău, la trecerea Nistrului şi pe
care a vizat-o şi semnat-o ţarul Petru cel Mare cu recomandaţie către guvernatorii din
Kiev şi de la Azac = Azov, ca să primească şi să aşeze la Charkov în satele foste ale
generalului Şidlovski, disgraţiat, pe toţi acei cuprinşi în listă; ţinând seama şi de
recomandările speciale ale prinţului moldovean” (Pohod na Charkov, p. 420). În ciuda
tuturor aşteptărilor, în realitate, documentul de la Biblioteca Academiei, citat de autor, nu
conţine nici data ori locul emiterii, nici iscălitura domnului cărturar, nici avizarea ţarului
şi nici recomandările vreunuia dintre ei, ci doar o simplă filă scrisă pe două coloane destul
de urât şi cu câteva tăieturi. Mai mult, C. G. Bedreag, care a publicat în întregime acest
document (ibidem, p. 422-423), a făcut mai multe completări numelor prezente în listă fără
să-şi menţioneze intervenţiile, provocând, astfel, numeroase confuzii în rândul istoricilor
care, ulterior, au citat articolul său, situaţie care ar merita o analiză specială.
10
Nicolae Nicolaevici Bantăş-Kamensky, HÁ‚hcÚie o ‚˚hxa‚¯Ëx¸ ‚¸ Pocci˛ 1711
„o‰a c¸ ÏoΉa‚cÍËϸ „ocÔo‰apeϸ ÍÌˇÁ¸ ƒÏËÚpieϸ  oÌcÚaÌÚËÌo‚˘eϸ
 aÌÚeÏËpoϸ. MoΉa‚cÍËx¸ ·oˇpax¸ Ë oÙˈepax¸, on HcÚopiˇ o ÊËÁÌË Ë
‰hÎax˙ MoΉa‚cÍa„o √ocÔo‰apˇ ÍÌˇÁˇ  oÌcÚaÌÚËÌa  aÌÚeÏËpaÇ co˜ËÌeÌËaˇ c.
œeÚep·yp„cÍoÈ AÍa‰eÏiË HayÍ˙Ç ÔoÍoÈÌ˚Ï˙ ÔpoÙeccopoÏ˙ ¡eepoÏ˙Ç c˙
245
 Mihai-Bogdan Atanasiu

mult sau mai puţin notorii, însă interesul cercetărilor noastre din ultima vreme a
fost acela de a creiona biografiile acelora care au răspuns cândva la aceste nume, o
abordare de tip prosopografic, migăloasă şi de lungă durată, la finalul căreia vor
putea fi trase concluzii cu caracter general privitoare la istoria politică a ţării din
acel moment de cumpănă şi de grea alegere pentru elita moldovenească, dar şi
altele cu caracter special privitoare la diverse aspecte din viaţa celor care au decis
să-şi urmeze domnul în pribegia rusească. Un prim rezultat al acestui demers l-am
făcut public deja la una dintre şedinţele Comisiei de Heraldică, Genealogie şi
Sigilografie, când am vorbit despre oamenii mai puţin cunoscuţi din lista oferită de
11
Ion Neculce . În acest articol a venit rândul biografiilor mai puţin cunoscute ale
pribegilor menţionaţi în textul rusesc a lui Bantăş-Kamensky, un studiu de etapă în
definitivarea demersului amintit. Eşantionul personajelor rămase de analizat din
punct de vedere prosopografic, după eliminarea celor menţionate de Ion Neculce,
este destul de consistent, numărând 23 de capi de familie. Reconstituirea vieţii şi
activităţii acestora de dinaintea plecării din Moldova, dar şi, acolo unde a fost cazul,
de după întoarcerea în ţară, s-a dovedit a fi un demers destul de anevoios,
personajele avute în vedere fiind, în general, greu de găsit în izvoarele vremii, iar
acolo unde răsăreau câteva date, ne-am lovit de informaţii contradictorii sau de
omonimii. De aceea, dacă despre unii se pot scrie paragrafe consistente, despre alţii
abia se pot formula câteva idei. Familiei Bantăş, înrudită îndeaproape cu Dimitrie
vodă Cantemir, autorul, descendent direct, îi dedică un text consistent, fiind
12
prezentate trei ramuri distincte din care au existat mai mulţi pribegi la Harkov .
13
Cum istoria familiei Bantăş este, îndeobşte, cunoscută , nu vom stărui aici asupra

pocciÈÍËÏ˙ Ôepe‚o‰oÏ˙ Ë c˙ ÔpËÎoÊeÌieÏ˙ po‰ocÎo‚iˇ  ÌˇÁeÈ  aÌÚeÏËpo‚˙,

Moscova, 1783, p. 363-400 (în continuare: Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË...).
11
Comunicare susţinută în cadrul Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie,
filiala Iaşi, în data 10 decembrie 2013, intitulată Pribegi la Harkov. Studiu prosopografie.
Biografiile unora dintre personajele discutate atunci au fost publicate deja în lucrarea
noastră Din lumea cronicarului..., după cum urmează: Dimitrie agă de darabani (p. 354);
fraţii Ion, Toader şi Pavel Mirescu (p. 449-450); Ion Bănarul (p. 146-147); Constantin Brahă
(p. 165-166); Antiohie „cămăraş” (p. 112); Dima bulucbaşă (p. 353); Ciutea căpitan (p.
290-291); Apostol Mihuleţ (p. 445-448). Alături de biografiile acestora, în lucrarea amintită
aici au fost publicate şi studii privitoare la alte personaje din lista cronicarului: Ion
Neculce (întregul Capitol I, p. 35-103); Savin Nacu (Zmucilă) (p. 519-527); Ilie Abaza (p.
105-111) şi o notă consistentă despre Gheorghiţă spătarul, ginerele hatmanului Alexandru
Buhuş (p. 173-174, nota 5).
12
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 378-382.
13
Cele mai importante studii privitoare la familia Bantăş aparţin lui Ştefan S. Gorovei,
Cantemireştii. Eseu genealogic, în RA, anul L, vol. XXXV, 1973, 3, p. 481-511, republicat, cu
„mărunte îndreptări”, în vol. Dinastia Cantemireştilor (sec. XVII-XVIII), coordonator,
redactor ştiinţific acad. Andrei Eşanu, Chişinău, 2008, p. 16-96, şi Lucian-Valeriu Lefter,
Cărturari din secolul al XVIII-lea. Evloghie dascălul şi neamul său, în RBAR, anul 2, 2017, 1,
p. 17-32.
246
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

acestui subiect. Aceeaşi situaţie şi în cazul vistiernicului Procopie

14
Caraiman-Kulicovschi , personaj cu o bogată descendenţă în pământul adoptiv,
15
despre a cărui familie a scris recent Mihai Anatolii Ciobanu .
Din întregul eşantion, pomenim personajele pe care încă nu am reuşit să le
identificăm în izvoarele interne. În ordinea apariţiei lor în textul de la 1783, mai
exact după alfabetul chirilic, găsim pe „Ion Vatav” şi pe „Constantin Vatav”,
16
ambii plecaţi din Moldova la 1711 . Autorul i-a considerat membri ai aceleiaşi
familii, „Vatav”, însă, cum despre existenţa unui neam numit astfel în vremea aceea
nu avem cunoştinţă, putem presupune că funcţia lor a fost transformată în
patronim şi, de aici, a mai fost un pas până să-i considere rude. Cei doi au fost
17
împroprietăriţi în regiuni diferite, unul la Kolodejno, iar celălalt la Novomlinsk ,
iar dacă se vor fi întors în Moldova fără alte elemente distinctive, este imposibil să-i
identificăm doar după cele două prenume atât de comune.
Un alt personaj neidentificat în Moldova a fost Simion Codreanu, spătar
18
al treilea, fiul lui Ion Codreanu, plecat în Rusia în anul 1711, la vârsta de 25 de ani .
C. G. Bedreag spunea că ar fi originar din zona Bârladului şi că numele familiei sale
19
este unul compus – Roşca-Codreanu . Simion s-a căsătorit în pribegie cu Safta,
20
fiica altui fugar, jitnicerul Gheorghe Moţoc , cu care a avut trei copii cu
21 22 23
descendenţă rusească – Matei , Nastasia şi Maria .
24
Din familia Cârţan, originară din ţinutul Hotin , avem trei membri
neidentificaţi în Moldova. Eustratie comis şi nepoţii săi, Tudose şi Gavril

14
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 390-392.
15
Comunicare intitulată Marele paharnic Ioan Caraiman († 1609) şi neamul său,
susţinută în şedinţa Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie, filiala Iaşi, la data
de 15 noiembrie 2016.
16
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 384-385.
17
Ibidem, p. 385; vezi şi C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 424.
18
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 389-390.
19
C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 428. În legătură cu această familie, vezi
lucrările lui Iacov Antonovici, Neamul Roşca-Codreanu – testamentul unui nobil român, în
„Răzeşul”, anul I, 1926, 4, p. 129-132; idem, Fraţii Gheorghie şi Neculai Roşca-Codrianu,
fondatorii Liceului şi Şcoalei Secundare-Profesionale de fete din Bârlad, Bârlad, 1908.
20
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 389.
21
Născut în anul 1723, Matei a slujit vreme de două decenii în armata rusă, în perioada
2 mai 1744-16 ianuarie 1764. După trecerea sa în rezervă, a îndeplinit mai multe funcţii
judecătoreşti. A fost căsătorit cu Nadejda, fiica lui Sidor Denisev, moșier din Kursk. Nu a
avut copii (ibidem, p. 389-390).
22
Născută la 29 octombrie 1724, Nastasia a fost măritată cu sublocotenentul Andrei,
fiul lui Grigore Speşnev din Kursk (ibidem, p. 390).
23
Mezina familiei, Maria, născută în mai 1727, a fost măritată de două ori, ambii ofiţeri
în armata rusă – prima dată cu Matei, fiul lui Artamonov Vereţkin, a doua oară cu Mihail,
fiul lui Matei Rtişcev (ibidem).
24
C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 428.
247
 Mihai-Bogdan Atanasiu

25
sulger , cu toţii plecaţi în Rusia la 1711. Bantăş-Kamenschi ştia la data redactării
textului său că toţi au murit în pribegie: Eustratie fără copiii şi Tudose holtei, iar
26
moştenitoarele averii lor imobile au fost cele trei fiice ale lui Gavril .
27
Fără mai multe informaţii, nici pe Pascal logofătul nu l-am putut
identifica în mulţimea de slujbaşi de la curtea ieşeană. În pribegie, unde a ajuns
28
alături de Dimitrie Cantemir, el a primit 11 dvoruri în regiunea Balaclaika ,
proprietate care, după moartea sa, în lipsa descendenţilor, s-a întors la vistieria
29 30
rusă . La fel de puţine lucruri se pot spune şi despre Eftimie Racleş , de negăsit
în actele moldoveneşti. Reprezentanţi ai familiei Racliş sunt regăsiţi încă de la
31
mijlocul veacului al XVII-lea în ţinutul Fălciu , acolo unde, la 1681, vieţuiau Gore
32
şetrar şi sora sa Tofana Răcleşoaia . Acest Gore a fost socrul căpitanului Gavril
33
Luca, părintele vistiernicului Ştefan Luca , un alt pribeag de casa căruia va fi ţinut
34
şi acest Eftimie Racleş care a murit la Harkov, fără urmaşi .
35
Deşi dintr-un neam vechi şi cunoscut în Ţara Moldovei, Sandu Nacu nu
apare niciodată în izvoarele cunoscute de noi. Foarte probabil el a fost un nepot de
frate al lui Savin Nacu Zmucilă, un alt pribeag care, asemenea cronicarului Neculce,
36
a făcut eforturi uriaşe să se repatrieze . Faptul că în listele de împroprietăriţi de la
Harkov lipseşte şi Sandu Nacu, ne întăreşte convingerea că cei doi erau rude

25
În lucrarea lui Bantăş-Kamensky, Eustratie comis şi Tudose căpitan apar sub vocea
Cârţan (HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 392). Că sulgerul Gavril ar fi tot membru al familiei
Cârţan, fratele lui Tudose, este o afirmaţie a lui C. G. Bedreag (Pohod na Charkov...,
p. 422), cel mai probabil tatăl a trei fete, Uliana, Evdochia şi Anisia, beneficiare a averii
primilor doi (Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 392). Bantăş-Kamensky
aminteşte de Gavril sulger la litera „S”, acolo unde considera, greşit, că ar fi existat o
familie numită „Sulger”, din care ar mai fi făcut parte Carp sulger şi Dima sulger (ibidem,
p. 399).
26
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 392.
27
Ibidem, p. 397.
28
C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 424.
29
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 397.
30
Ibidem, p. 397. Acest personaj apare în lucrarea lui Bantăş-Kamensky sub forma
„Rameliş”. Cum o familie cu acest nume nu cunoaştem să fi existat în Moldova,
considerăm corectă forma „Racliş” („Racleş”), atestată la noi. Mai mult, în lista de la
Biblioteca Academiei, la capitolul „Polcovnici şi căpitani”, apare menţionat şi personajul
nostru, sub forma „Iftimia Racliş poruşnic” (BAR, Manuscrise, nr. 326, f. 218r).
31
Ioan Antonovici, Documente bârlădene, vol. IV, Bârlad, 1924, p. 87-89, nr. LIII.
32
Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. VII, Iaşi, 1912, p. 2, nr. IV.
33
Ibidem, p. CV; p. 5, nr. VIII.
34
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 397.
35
Ibidem, p. 398.
36
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 519-527.
248
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

apropiate şi, după 1711, au nutrit aceeaşi dorinţă – reîntoarcerea în Moldova. Se

37
pare că Sandu a murit la Harkov .
38
Printre cei plecaţi cu Dimitrie vodă s-a numărat şi Iordache Ursuleţ .
39
Membri ai acestei familii sunt identificaţi în ţinutul Bârlad , dar şi în Suceava, la
40
Purceleşti , însă, până acum, în izvoare, nicio urmă în privinţa respectivul
41
Iordache. Kamenschi ştia că acest dregător s-a reîntors în Moldova .
Păstrând ordonarea alfabetică folosită de Bantăş-Kamenski, în continuare
vom înfăţişa biografiile acelora pe care i-am putut identifica cu certitudine în
izvoarele moldoveneşti, personaje relativ mărunte, însă în jurul cărora se pot
reconstitui chiar şi mici tabele genealogice.
Primul este Ion Buhuş, despre care Kamensky ştia doar că a ajuns în Rusia
42
în anul 1711, alături de domnul său, Dimitrie Cantemir . Documentele interne ne
arată că Ion Buhuş este unul dintre cei opt copii ai viteazului hatman Alexandru
43
Buhuş şi ai soţiei acestuia, Alexandra Ureche , şi nu trebuie confundat cu vărul său
44
omonim, fiul marelui logofăt Nicolae Buhuş . Deşi moşteniseră nu doar o
însemnată avere, ci şi un uriaş prestigiu, copiii hatmanului nu au avut capacitatea
de a confirma aşteptările părinţilor şi nu au primit niciodată vreo dregătorie
importantă, fapt ce a constituit începutul decăderii acestei ramuri Buhuşeşti. La 12
aprilie 1691, Ion Buhuş postelnic, împreună cu fratele său Dumitraşcu, încercau să
45
recupereze o datorie de 200 de lei de la Ion Sturza postelnic . Câţiva ani mai târziu,
46
la 8 martie 1697, Ion era atestat ca fost al doilea comis , iar la 3 iunie 1699, alături
de fraţii Dumitraşcu şi Nicolae, ratificau gestul mamei lor de a renunţa la una dintre
moşiile familei, în schimbul unor lucruri care au intrat în zestrea surorii lor
47 48
Catrina , după căsătoria acesteia cu Gheorghiţă spătarul . La sfârşitul anului 1699

37
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 398.
38
Ibidem, p. 399. Acest personaj apare în lucrarea lui Bantăş-Kamensky sub forma
„Ursuliţă”.
39
C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 428.
40
CDM, V, p. 435-436, nr. 1584.
41
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 399.
42
Ibidem, p. 384.
43
Cf. Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 173-174; p. 174, nota 8.
44
Pentru acesta vezi ibidem, p. 182-188.
45
CDM, IV, p. 301-302, nr. 1343.
46
T. Balan, Documente bucovinene, vol. III, Cernăuţi, 1937, p. 93, nr. 73.
47
N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. XVI, Bucureşti, 1909,
p. 409.
48
Gheorghiţă spătarul a fost şi el unul dintre pribegii de la 1711 (Ion Neculce,
Letopiseţul…, p. 601-602), cel despre care Bantăş-Kamensky spunea în studiul său că s-a
numit „Iurii Stepanovici Mecinicov” (HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 394-395). Deşi au existat mai
multe încercări de identificare a neamului din care se trăgea acest personaj (cf.
comunicarea noastră intitulată Observaţii prosopografice despre Gheorghiţă spătarul,
susţinută în cadrul Zilele Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, la 23 octombrie
249
 Mihai-Bogdan Atanasiu

49
era vornic de Botoşani , iar la 21 octombrie 1705, un act îl atestă din nou ca fost al
50
doilea comis . Acest din urmă document reprezintă, de altfel, şi ultima mărturie
referitoare la personajul nostru care, fără prea multe opţiuni, în vara anului 1711,
şi-a urmat domnul, alături de cumnatul său Gheorghiţă, în pribegia din care nu s-au
întors niciodată.
În succesiunea oferită de Kamensky apar două personaje despre care nu se
poate spune că au fost hicleni la 1711, deoarece au rămas în Moldova, iar gestul lor
de a răspunde ulterior chemării lui Dimitrie Cantemir la Harkov, pare a fi un gest
voluntar. Au intrat, totuşi, în atenţia noastră pentru a căuta legătura lor cu domnul
pribeag despre care încă mai credeau că avea puterea de a se întoarce în scaunul de
la Iaşi.
51
Primul dintre ei a fost Ion, fiul lui Ion Vracniţă, născut în anul 1685 ,
52
descendent al lui Ursu Vracniţă, stăpân în ţinutul Tecuci pe la 1665 . Pe un alt
Vracniţă, Alexandru, probabil fratele mai mare al personajului nostru, îl aflăm în
câteva rânduri în jurul unora dintre pribegii de la 1711. Astfel, la 18 decembrie 1699,
Alexandru împărţea câţiva ţigani cu o logofeteasă nenumită, în prezenţa fraţilor Ion
şi Nicolae Buhuş, vornici de Botoşani, Dumitraşcu Gherghel, staroste de Cernăuţi
53
sau Ilie Abaza , cu toţii apropiaţi Cantemireştilor. Conform informaţiilor oferite de
Kamensky, în anul 1710, la Iaşi, a trecut la Domnul Constantin Bantăş, soţul Saftei,
născută tot Bantăş, fiica lui Artenie, dintr-o altă ramură, lăsând orfani doi copii, pe
54
Ioan şi pe Nicolae . În anul 1716, Safta s-a recăsătorit cu Ion Vracniţă, aducându-l
pe acesta în reţeaua de înrudiri a domnului pribeag, care, printr-o scrisoare, i-a
55 56
chemat în Rusia . Ei au părăsit Moldova în anul 1717 , însă după data de 22 iunie
57
când Ion Vracniţă postelnic este atestat la Iaşi scriind un act de donaţie . Ei au
58
plecat spre Harkov însoţiţi de micul Nicolae Bantăş . Pe pământul adoptiv unde au
fost împropietăriţi, Safta a născut încă trei copii Gheorghe, căsătorit cu Avdotia,
fiica maiorului rus Iacov Danov; Ecaterina, măritată întâi cu sublocotenentul

2015; vezi şi Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 173-174, nota 5),
considerăm că până acum numele acestuia a rămas, încă, necunoscut. Din câte se pare,
patronimul „Mecinicov”, cu care a fost cunoscut în pribegie atât el, cât şi urmaşii săi
stabiliţi acolo, a fost adoptat la Harkov şi provenea de la cuvântul rusesc „Ïe˜” (= sabie),
în legătură funcţia sa moldovenească de spătar.
49
CDM, IV, p. 468, nr. 2132.
50
Ibidem, V, p. 127, nr. 490.
51
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 385-386. Autorul ne spune că
Ion Vracniţă a murit în ziua de 30 mai 1740, la vârsta de 55 de ani.
52
CDM, III, p. 249, nr. 1122.
53
Ibidem, IV, p. 468, nr. 2132.
54
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 381-382.
55
Ibidem, p. 382.
56
Ibidem.
57
Documente Iaşi, vol. III, p. 473, nr. 542.
58
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 381-382.
250
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

moldovean Ştefan Isăcescu, iar, mai apoi, cu Osip Oleșovsk, un maior-secund rus
din regimentul de Husari Galbeni; Parascheva, măritată de trei ori, primii doi soţi
fiind, de asemenea, dintre pribegii moldoveni, locotenentul Elisei Merescu,
respectiv căpitanul Diamandi, iar cel de-al treilea, wachtmeister-ul Pantelei
59
Gordunov . Ion Vracniţă a murit la Kolodejno, în ziua de 30 mai 1740, la vârsta de
60
55 de ani, soţia supravieţuindu-i încă două decenii .
Cel de-al doilea moldovean care a răspuns chemării lui Cantemir a fost
61 62
Toader Vreme, de baştină din ţinutul Fălciu , născut în anul 1680 . Câteva acte
moldoveneşti ne dezvăluie ascendenţa sa. Astfel, print-un act din anul 1669, Vreme
63
căpitan cu soţia sa Nastasia cumpărau o parte din satul Şişcani de la Fălciu . Un
deceniu mai târziu, în noiembrie 1681, martor la vânzarea unei părţi din satul
64
Grozeşti, ţinutul Fălciu, se număra, printre alţii, şi Timoftei, fiul lui Vreme căpitan .
În anii următori, acelaşi Timotei a scris mai multe acte de vânzare din aceeaşi
65
zonă . La 15 martie 1715, mai mulţi răzeşi îşi vindeau părţile din satul Coşoteni,
66
ţinutul Fălciu, lui Toader, feciorul preotului Timoftei Vreme . „Chemarea scrisă a
cneazului Dimitrie Cantemir”, după expresia folosită de Bantăş-Kamensky, va fi
venit, ca şi în cazul lui Ion Vracniţă, tot în domnia lui Mihai Racoviţă, şi nici aceasta
nu a fost întâmplătoare. Din câte se pare, boierii Vreme erau de mult timp în
anturajul Cantemireştilor: părintele Timofti a semnat mărturii la Fălciu alături de
67
Cantemir serdarul , care va fi fost camarad de arme bătrânului căpitan Vreme. Nu
cunoaştem când Toader, împreună cu soţia sa Catrina, fiica moldoveanului
68
Alexandru Deleanu , au plecat spre Harkov, însă cu siguranţă acest fapt s-a
petrecut după data de 5 iulie 1718, când „Toader Vreme, sinu popii lui Timoftie din
69 70
Căşoteni”, era martor la o tranzacţie în Roşieci . Ei au avut doi copii, Alexandru

59
Ibidem, p. 385-386.
60
Ibidem, p. 385.
61
C. G. Bedreag, Pohod na Charkov..., p. 428.
62
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 386.
63
Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. IV, Iaşi, 1908, p. 274-275, nr. CCXLII.
64
Ibidem, vol. VII, p. 140, nr. CXIII.
65
Vezi, de pildă, documentul emis la 6 decembrie 1682 (CDM, IV, p. 181, nr. 763) sau
cel din 24 februarie 1685 (ibidem, p. 199, nr. 858).
66
Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XXII, Iaşi, 1929, p. 78-79, nr. 84.
67
Ibidem, vol. VII, p. 140, nr. CXIII.
68
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 386.
69
Gheorghe Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, vol. V/2, Iaşi, 1923, p. 17-19, nr. 18.
70
Alexandru Vreme a activat în regimentul de husari până în anul 1763, când a fost
trecut în rezervă. A fost căsătorit cu Parascheva, fiica moldoveanului Teodor Chigheci, şi
a avut patru copii: Teodor, Andrei, Evgraf (?) şi Maria, soţia sublocotenentului Grigore
Boguslavski (Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 386-387).
251
 Mihai-Bogdan Atanasiu

71
şi Miron , ambii născuţi departe de ţară şi cu bogate cariere militare în serviciul
72
Rusiei. Toader Vreme a murit în anul 1744, la vârsta de 64 de ani .
73
Descendent al unei vechi familii trăitoare în partea de nord a ţării , Miron
74 75
Gafencu , fiul uricarului Dumitraşcu Gafencu şi al Mariei, fiica şetrarului Ştefan
76
Rugină , a fost un alt pribeag pomenit de Bantăş-Kamensky în lucrarea sa. În vara
anului 1711, la o vârstă destul de fragedă, Miron, alături de unchiul său matern,

71
Miron Vreme a servit ca militar până la trecerea în rezervă când a fost decorat; mai
apoi a activat ca judecător în zona Harkovului. A fost căsătorit cu Elisaveta, fiica lui Matei
Aronov, şi a avut şapte copii: Ivan, Maria, Nicolai, Elisaveta, Alexandru, Timotei şi
Nadejda (ibidem, p. 387).
72
Ibidem, p. 386.
73
Printre purtătorii acestui patronim aflaţi în partea de nord a Moldovei amintim aici
pe Vasile Gafencu, hotarnic al satului Băloşeni, ţinutul Dorohoi, la 11 iunie 1625 (DIR, A,
XVII/5, p. 350-351, nr. 462); pe Vasile Gafencu şi pe Pătraşcu Gafencu, ambii printre
martorii unei vânzări la Hotin din data de 5 mai 1669 (Gheorghe Ghibănescu, Surete şi
izvoade, vol. XXII, p. 18-19, nr. 20) sau pe preotul Vârlan Gafencu, cel care, la 14 iunie
1697, cumpăra un loc de mănăstire pe apa Siretului, în Drăgeşti (CDM, IV, p. 426,
nr. 1926). Deocamdată nu ştim care ar putea fi legătura de rudenie dintre toţi aceştia şi
personajul nostru.
74
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 387.
75
Câteva documente din veacul al XVIII-lea atestă descendenţa directă dintre Dimitrie
şi Miron Gafencu, dar şi înrudirile pe linie paternă a personajului nostru. La 12 august
1748, Miron Cuparencu îl trăgea la judecată pe vărul său (trecut greşit în rezumat
„nepot”), stolnicul Miron Gafencu, pentru o pătrime din satul Zamostie, ţinutul Cernăuţi.
Din acest act se pot reconstitui trei generaţii înaintea celor doi împricinaţi: un Gherman,
nenumit, trebuie să fi fost părintele bunicii lor Parascheva; acesta a avut trei copii –
Dumitru Gherman; Aniţa, soţia lui Coste şi Parascheva, soţia unui Gafencu (nenumit în
act); aceasta din urmă a avut patru copii – Antimia; Maria, soacra lui Ioniţă căpitan;
Cristina, soţia lui Vasile Cuparencu, părinţii lui Miron Cuparencu; Dumitraşcu Gafencu,
tatăl lui Miron Gafencu (T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, Cernăuţi, 1937, p. 128).
Unele dintre aceste înrudiri sunt atestate şi de actele date 15 decembrie 1723 (ibidem,
p. 30-31, nr. 21) sau 25 martie 1776 (ibidem, p. 32), ambele în legătură cu stăpânirea satului
Zamostie.
76
Pe linie maternă, Miron Gafencu a fost strănepotul viteazului serdar Vasile Bainschi
(cf. Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 113-118, unde am afirmat greşit
că fiica acestui, Nastasia, a fost soţia lui Pavel Rugină!). Acesta, cu ambele sale soţii, a avut
mai mulţi copii printre care Duraşcu comis, Cârstian armaş (copiii acestuia au fost
Gheoghiţă vameş şi Sofronia, soţia lui Ursuleţ, cu care a avut pe Gheorghe şi o fiică),
Nicolae (Nacu) Volcinschi (tatăl lui Gavril Volcinschi şi a lui Vasile Bainschi); Grozava,
măritată cu Constantin Cucoranu; Nastasia, soţia lui Ştefan Rugină; Dumitraşcu, mort fără
urmaşi; Aniţa cu descendenţă în familia Flondor (pentru aceste înrudiri, vezi ibidem şi T.
Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 161-163, nr. 112). Nastasia, împreună cu marele
şetrar Ştefan Rugină, a avut doi copii – marele comis Pavel Rugină şi Maria, soţia lui
Dumitraşcu Gafencu, părinţii personajului nostru (T. Balan, Documente bucovinene, vol.
IV, p. 161-163, nr. 112; p. 98-99, nr. 70).
252
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

77
marele comis Pavel Rugină , a pornit pe drumul pribegiei în alaiul lui Dimitrie
Cantemir. În ciuda faptului că unchiul său, unul dintre sfetnicii domnului, a rămas
pentru tot restul zilelor în ţara adoptivă, Miron a reuşit să facă pace cu domnia şi
s-a reîntors în Moldova în zilele celei de a treia domnii a lui Mihai vodă Racoviţă.
Primul act care îl atestă acasă datează din 30 mai 1720 pe când, alături de tatăl său şi
de alţii câţiva, dădeau o mărturie privitoare la hotarnica satului Cobâla despre
78
târgul Dorohoi . Mihai vodă i-a oferit şi lui slujba de uricar pe care a îndeplinit-o,
79
neîntrerupt, vreme de două decenii . Priceperea sa la redactarea, copierea şi
traducerea actelor a rămas multă vreme în amintirea moldovenilor. Dovadă stă un
document din 13 mai 1812 privitor la moşiile mănăstirii Căpriana în care cel
învestit să cerceteze a spus că un act de la Petru vodă a fost „scos din sărbie de
Miron Gafenco uricarul, care fiind ştiut că au fost om de ispravă, slujind multă
vreme curţii domneşti şi iscălit fiind suretul cu slova lui, nu s-au putut pune pricină
80
de împiedicare” . Deşi nu cunoaştem încă acte care să certifice, se pare, totuşi, că o
parte a averii unchiului său, Pavel Rugină, confiscată de domnie după 1711, i-a fost
dăruită la un moment dat. Acest lucru se întrevede din faptul că, pe la 1730, Miron
revendica dreptul de stăpânire a unor părţi din satele Putila şi Răstoacele, ţinutul
Cernăuţi, pe care, cu un „act rău”, le-a preluat Constantin Turcu, după plecarea lui
Rugină în Rusia. Pentru că altfel nu îşi putea demonstra dreptul, înainte de 24
ianuarie 1732, Miron Gafencu a pornit spre Moscova, la Aniţa, jupâneasa
răposatului Rugină comisul, de la care a luat actele cu care s-a demonstrat
81
nedreptatea . După 1740, Grigore Ghica l-a numit pe Gafencu stolnic al doilea,
82
slujbă pe care a asociat-o numelui său până la sfârşitul vieţii . După 1745 fostul

77
Ion Neculce, Letopiseţul…, p. 601-602.
78
Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. XII, Iaşi, 1924, p. 60-61, nr. XI.
79
Acest fapt este atestat de numeroase documente, dintre care amintim aici pe cele
emise la 25 august 1723 Din tezaurul documentar Sucevean. Catalog de documente
(1393-1849), întocmit de Vasile G. Miron, Mihai Ştefan Ceauşu, Gavril Irimescu şi Sevastiţa
Irimescu, Bucureşti, 1983, p. 228, nr. 681 – în continuare: Din tezaurul documentar
Sucevean); 10 august 1724 (T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 39-40, nr. 28; 12
octombrie 1724 (Documente Iaşi, vol. III, p. 560-562, nr. 651); 7 iulie 1727 (Aurel Sava,
Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti, 1944, p. 196-197, nr. 198 – în
continuare: Aurel Sava, Documente Orhei); 5 noiembrie 1731 (Din tezaurul documentar
Sucevean, p. 238, nr. 714); 29 iunie 1737 (T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV,
p. 140-141, nr. 100); 14 octombrie 1740 (ibidem, p. 189).
80
Aurel Sava, Documente privitoare la târgul şi ţinutul Lăpuşna, Bucureşti, 1937,
p. 264-273, nr. 203: în continuare: Aurel Sava, Documente Lăpuşna.
81
T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 176-178, nr. 120.
82
Vezi documentele datate 15 iunie 1741 (ibidem, p. 188-189, nr. 123); 15 februarie 1742
(ibidem, p. 195-196, nr. 128); 12 octombrie 1742 (Documente privind relaţiile agrare în
veacul al XVIII-lea, vol. II, Moldova, editate de Vasile Mihordea, Ioana Constantinescu,
Corneliu Istrati, Bucureşti, 1966, p. 257, nr. 219 – în continuare: Documente agrare); 26 mai
1745 (T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 239-240, nr. 157); 3 august 1746 (ibidem,
253
 Mihai-Bogdan Atanasiu

stolnic al doilea s-a retras la moşiile sale din nordul ţării unde a îndeplinit diferite
83 84
porunci domneşti . A trecut la Domnul înainte de 16 mai 1755 . A fost căsătorit cu
85 86
fiica lui Alexandru Ilschi căpitan şi a avut doi feciori, Nicolae şi Dumitraş , a
87
căror descendenţă poate fi uşor reconstituită .
Alte două personaje menţionate de Kamensky sunt fraţii Grigoraş şi
88
Nicolae Hâncu . Ascendenţa lor este, îndeobşte, cunoscută, ei, alături de fratele
mai mic Miron şi de sora mai mare Lupa, jupâneasa altui pribeag, Mogâldea
serdarul, erau copiii lui Dumitraşcu Hâncu şi nepoţii celebrului oponent a lui Duca
89
vodă, Mihalcea Hâncu . Actele moldoveneşti îl atestă pe Grigoraş alături de
cumnatul său înainte de 1711, mai exact la 12 ianuarie 1705, pe când dezbătea
90
situaţia unor mori de pe Bâc . Mai apoi, la 15 februarie 1711, Grigoraş postelnicul
91
cumpăra câteva ocini în satul Bondeşti , dovadă că nici nu bănuia urgia care avea
să vină peste doar câteva luni. Atunci în iulie, el împreună cu fratele Nicolae şi-au
urmat domnul şi cumnatul la Harkov. Cei doi fraţi au revenit în Moldova în domnia
lui Mihai vodă, unde şi-au primit înapoi moşiile confiscate. La 26 mai 1722, fraţii
92
Neculai, Miron şi Grigoraş Hâncu îşi alegeau părţile din satul Pereni . Grigoraş a
93
fost căsătorit cu Tudoriţa, fiica lui Dumitraşcu Mavrodin, şi nu a avut copii .
94
Neculai se prea poate să fi avut un fiu Ştefan .
95
Un alt personaj din alaiul lui vodă Cantemir a fost Neguriţă căpitan ,
care s-a întors relativ repede în Moldova şi pe care îl aflăm, la 23 septembrie 1716,
96
martor la vânzarea unei case din Iaşi . Ceva mai bine reprezentat în izvoarele
noastre este un alt pribeag, Enache Scărlet, de baştină din satul Zorileni, ţinutul

vol. V, Bucureşti, 1942, p. 10-11, nr. 7); 21 iunie 1747 (ibidem, p. 35-36, nr. 20); 12 august
1748 (ibidem, vol. IV, p. 128); 6 aprilie 1649 (Documente agrare, p. 287-289, nr. 260).
83
Vezi, de pildă, actul din 6 aprilie 1746 în care Miron Gafenco, numit vornic de
Câmpulung Rusesc, era trimis de domn să cerceteze o pricină (T. Balan, Documente
bucovinene, vol. V, p. 6-7, nr. 5).
84
Ibidem, p. 42.
85
Ibidem, vol. IV, p. 39-40, nr. 28. Vezi şi ibidem, vol. III, p. 88-89, nr. 71; p. 89.
86
Ibidem, vol. V, p. 37.
87
Nicolae a fost căsătorit cu Nastasia şi a avut doi băieţi – Andrei şi Vasile (ibidem,
p. 39).
88
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 387-388.
89
Gheorghe Ghibănescu, Surete şi izvoade, vol. X, Iaşi, 1915, p. 207-210.
90
Ibidem, p. 207.
91
Ibidem, vol. XXIV, Iaşi, 1930, p. 100-101.
92
Aurel Sava, Documente Lăpuşna, p. 156-158, nr. 132.
93
Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului..., p. 430-431.
94
Din tezaurul documentar Sucevean, p. 349, nr. 1052. Vezi şi T. Balan, Documente
bucovinene, vol. III, p. 155.
95
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 396-397.
96
Documente Iaşi, vol. III, p. 457-458, nr. 525.
254
 Oamenii măriei sale Dumitraşcu vodă Cantemir, pribegi la Harkov

97
Bârlad. Bunicul său, Scărlet din Zorileni, a avut patru copii: Şerbu / Şerban ,
98 99 100 101
Dabija , Lupa şi Ştefan, mare armaş . Acesta din urmă a avut opt copii ,
printre care şi pe Enache, un personaj care, în anul 1703, a făcut destulă pagubă
familiei obligată să vândă părţi de sat pentru a acoperi o sumă pe care acesta a
strâns-o de la mazilii din Hârlău şi cu care a fugit din ţară păgubindu-l pe Ion
102
Palade vistiernicul . În vara anului 1711, Enache s-a alăturat alaiului de pribegi
care mergea spre Harkov. A fost împroprietărit la Novomlinsk cu 18 dvoruri, unde
103
şi-a întemeiat o familie şi a avut un fiu Anania . Spre uşurarea familiei de la
104
Bârlad, care şi la 1739 încă pomeneau de paguba adusă casei , el s-a stins în
pribegie.
Considerându-i funcţia patronim, Bantăş-Kamensky l-a aşezat la litera „S”
105
pe Toader Carp sulger . Bunicul său a fost Ionaşco Rusu, marele logofăt a lui
106
Gheorghe vodă Ştefan , iar tatăl său a fost Carp spătar, cumnatul altui mare
107
logofăt al vremii, Solomon Bârlădeanu . Toader şi-a alăturat la prenumele său pe
cel al tatălui care, în timp, a devenit patronimul ramurii sale. La 15 august 1694, el
108
se afla la Iaşi şi semna o mărturie ca Toader Carp Rusu . După această dată, urma
i se pierde, iar în vara anului 1711, pe când sulgerul Toader era deja căsătorit cu
Safta, una dintre fiicele spătarului Gheorghiţă, a plecat în pribegia rusească alături
109
de domn şi de familia socrului . La Harkov, Toader a primit pământuri în regiunea
110
Novomlinsk unde i s-au născut trei copiii – Dimitrie, Gheorghe şi Aniţa. Între
timp, soţia sa a murit, iar el, în anul 1727, a reuşit să se întoarcă în Moldova unde a
111 112
deţinut dregătoriile de jitnicer al doilea şi mare medelnicer . Important de

97
Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova
(sec. XIV-XVII), Bucureşti, 1971, p. 441.
98
Ibidem.
99
T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 58-60, nr. 39.
100
Nicolae Stoicescu, Dicţionar ..., p. 441.
101
N. Iorga, Studii şi doc., vol. VI, Bucureşti, 1904, p. 43-44, nr. 106.
102
Ibidem, p. 38-39, nr. 89; p. 39-40, nr. 93.
103
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 399.
104
N. Iorga, Studii şi doc., vol. VI, p. 43-44, nr. 39.
105
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 399.
106
Nicolae Stoicescu, Dicţionar ..., p. 440.
107
Ibidem, p. 349.
108
Documente Iaşi, vol. III, p. 64, nr. 81.
109
Ibidem, vol. IV, p. 293-294, nr. 397.
110
Nicolae Bantăş-Kamensky, HcÚopiˇ o ÊËÁÌË..., p. 399.
111
Vezi, de pildă, documentele emise la 8 iulie 1735 (Documente Iaşi, vol. IV, p. 174,
nr. 243); 29 iunie 1737 (T. Balan, Documente bucovinene, vol. IV, p. 140-142, nr. 100).
112
Dregătorie pe care a deţinut-o pentru scurtă vreme la începutul anului 1740
(Documente Iaşi, vol. IV, p. 277-278, nr. 380), moment după care apare frecvent ca fost
mare medelnicer, precum în actele datate 20 mai 1740 (ibidem, p. 293-294, nr. 397), 17
noiembrie 1740 (Aurel Sava, Documente Lăpuşna, p. 176-178, nr. 152), 10 februarie 1741
255
 Mihai-Bogdan Atanasiu

precizat este faptul că, având copii cu fiica hainului spătar Gheorghe, Toader va fi
revendicat averea socrului încă de la întoarcerea în Moldova, însă aceasta i-a fost
oferită din mila Domniei de către Grigore Ghica abia la 20 mai 1740 din două
motive foarte clar afirmate: pentru că i-a slujit cu credinţă în vremea ocupaţiei
ruseşti şi pentru paguba pricinuită de către copiii socrului său care, intraţi în
armata rusească, ajunşi la Iaşi, „au mers la bejenie dumisale în mănăstire Golia şi au
113
luat tot ce-au avut” . Între timp Toader s-a recăsătorit, luând de soţie pe Casandra,
114 115
fiica lui Hurmuz Gealapul , cu care i-a avut pe Toma (Tomiţă), Ion şi Bălaşa .
După 1740 fostul mare medelnicer s-a retras la ţară, unde, înaintea trecerii la cele
116
veşnice, a mai îndeplinit pentru o vreme diferite slujbe şi porunci domneşti .
Aşa cum lesne se poate observa, textul lui Nicolae Nicolaevici
Bantăş-Kamensky reprezintă un izvor cu informaţii unice privitoare la însoţitorii lui
Dimitrie vodă Cantemir în pribegia rusească. Dacă unele dintre datele oferite de
autor, cel mai probabil, se vor putea verifica cu ajutorul izvoarelor ruseşti, altele, cu
siguranţă, i-au provenit din povestirile bătrânilor dintre care, cea mai vie sursă de
amintiri îi va fi fost bunica paternă, Safta Bantăş. Astfel, istorisirile lui Kamensky,
coroborate cu sursele moldoveneşti ne-au îngăduit să creionăm câteva biografii
necunoscute ale unor mărunţi boieri moldoveni care, într-un moment de cumpănă
al existenţei lor, au fost „bucuroşi muscalilor şi greşiţi prealuminatei Porţi”.

(idem, Documente Orhei, p. 211, nr. 211), 13 noiembrie 1741 (Condica lui Constantin
Mavrocordat, ediţie cu introducere, note, indici şi glosar alcătuită de Corneliu Istrati, vol.
III, Iaşi, 2008, p. 458, nr. 3030 – în continuare: Condica Mavrocordat); 25 iulie 1742
(Documente agrare, p. 233, nota de subsol), 31 ianuarie 1743 (Condica Mavrocordat, vol. III,
p. 310-311, nr. 3190), 4 ianuarie 1744 (Aurel Sava, Documente Lăpuşna, p. 178-179, nr. 153),
15 decembrie 1745 (MEF, vol. VIII, întocmit de Larisa Svetlicinâi, Demir Dragnev şi
Eugenia Bociarov, Chişinău, 1998, p. 189-190, nr. 151), 12 iulie 1746 (ibidem, p. 196-197,
nr. 157), 27 iulie 1747 (Documente huşene, vol. III, întocmit de Costin Clit, Iaşi, 2014, p. 134,
nr. 135 – în continuare: Documente huşene).
113
Documente Iaşi, vol. IV, p. 293-294, nr. 397.
114
Documente huşene, vol. III, p. 134, nr. 135; 146-147, nr. 153. Vezi şi Gheorghe
Bezviconi, Boierimea Moldovei dintre Prut şi Nistru, Bucureşti, 1943, p. 64, unde apare
menţionat fiul său Tomiţă, căsătorit cu Smaranda Donici şi descendenţa acestora.
115
L. T. Boga, Documente basarabene, vol. III, Chişinău, 1929, p. 15-19, nr. XII. Actul
reprezintă diata Bălaşei, redactată în februarie 1781, în care pomeneşte despre cele două
căsătorii ale sale, prima cu Vasile Scărlet serdar şi a doua cu Ianache Mavri, fost mare
pitar, despre faptul că nu a avut copii şi că o parte a averii o dăruieşte copilei sale de
suflet, Anastasia, fiica dintr-o altă căsătorie a lui Ianache Mavri, precum şi despre fraţii săi
drepţi, Tomiţă şi Ion stolnic, dar şi despre sora sa vitregă, Aniţa.
116
La 10 octombrie 1741 era mare căpitan de Soroca (Condica Mavrocordat, vol. III,
p. 97-98, nr. 1819); la 31 ianuarie 1743 era rânduit să adune milosteniile pentru Patriarhie
de la ţinuturile Orhei şi Lăpuşna (ibidem, p. 310-311, nr. 3190).
256