Subiectul B, un model de text argumentativ

Ereditatea este problematica abordata in textul dat. Eliade prezinta cele doua tendinte contradictorii din zestrea ereditara
oferita de fiecare dintre parintii sai: din partea tatalui, atitudinea melancolica, contemplativa, iar din a mamei, o atitudine energica,
plina de vitalitate. Mircea Eliade considera ca cele doua tendinte au contribuit la modelarea personalitatii sale.
In opinia mea, ereditatea este un factor important in viata unui om, dar mediul social si experientele contribuie la
modelarea personalitatii. Depinde de persoana cum foloseste zestrea ereditara.
In primul rand, ereditatea este importanta in viata unui om. Aceasta influenteaza atitudinea si modul de a gandi al unei
persoane. In textul dat, Mircea Eliade este deranjat de "crizele de melancolie si tristete" pe care le atribuie tatalui sau pe care
incerca sa le combata cu vitalitatea din partea mamei.
In al dolea rand, o persoana are capacitatea de "a-si slefui" personalitatea. Aceasta poate sa foloseasca zestrea ereditara
pentru a ajunge la un rezultat multumitor. Eliade considera ca infruntarea necontenita a celor doua ereditati l-a ajutat in dezvoltarea
personala "ajutandu-ma astfel sa cresc".
Asadar, desi ereditatea este importanta, ea nu este decisiva in dezvoltarea unei persoane deoarece omul are capacitatea de
a-si depasi conditia.

Subiectul al II-lea - Comentarea unei figuri de stil:

a) Algoritm
1. Ce figură de stil este?
2. Din ce este alcătuită?
3. Ce imagine sugerează?
4. Semnificația ei în text (idei, sentimente, însușiri ale unui personaj);

b) Formule de utilizat:
Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerând...

• Expresia... sugerează...
• Expresia... valorifică...
• Expresia...intensifică...
• Expresia... marchează...
• Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
• Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...
• Prin (figura de stil) ... se creează...
• Se creează senzația că ...
• Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
• Se creează o atmosferă de ... prin...
• Epitetele se disting prin noutate ...
• Epitetul în inversiune accentuează ...
• Epitetele dau relief imaginilor poetice ...
• Comparația menționată ar putea trimite la ideea ...

c) Model
Tema poeziei este..., iar sentimentele poetului sunt...si sunt transmise, in mod direct, prin (cu ajutorul, prin
intermediul etc) epitetul (comparația, personificarea, hiperbola, repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența
din text care conține figura de stil identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere,
creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică, creează o imagine,
comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în lumină, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea
sufletească, imaginea, senzația, aspectul etc.
 Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine auditivă și sugerează ideea că șoapta
izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din
termeni specific eminescieni, motivul romantic ”izvor” și epitetul ”(cînturi) dulci”.

Cum se comentează o figura de stil in relatie cu ideea poetică?

,,Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină.

Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Şi vântul mişcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiţi cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici* şi sufli-n lumânare…
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri,
În întuneric ochii mei rămân,
Ş-alături luna bate trist în geamuri.'' (Mihai Eminescu, Stau în cerdacul tău…)

In prima strofă a poeziei, Eminescu foloseşte metafora “flori de umbră”. Poezia vorbeşte despre plăcerea
contemplării şi melancolia singurătăţii. Eul liric se proiectează aici în ipostaza îndrăgostitului fascinat, care-şi
urmăreşte iubita pe geam, de afară, din întunericul nopţii. Prima strofă prezintă tocmai cadrul natural.
Este o noapte senină. Bărbatul stă în cerdacul iubitei. Deasupra lui se desfăşoară crengile copacilor, mişcate încet
de vânt. Formele lor, interpuse în calea luminii, desenează pe podeaua cerdacului „flori de umbră”. Această
metaforă – în conexiune cu restul strofei - sugerează frumuseţea complexă a momentului. Pe de o parte este
frumuseţea naturii, cu noaptea senină, cu arborii mişcaţi de vânt. Pe de altă parte este frumuseţea contemplării
tainice a iubitei. Îndrăgostitul trăieşte, totodată, voluptatea descoperirii comorii ascunse şi melancolia imposibilităţii
de a o avea.
În concluzie, prin metafora „flori de umbră”, Eminescu anunţă încă din prima strofă cele două coordonate
lirice ale poeziei: frumuseţe şi melancolie.