Descriere coxartroza

Coxartroza este artroza soldului. Boala artrozica inseamna degenerarea cartilajului ce

acopera extremitatile osoase din articulatie, asociata sau nu cu alte modificari locale ale
oaselor, ligamentelor si membranei ce inveleste la interior articulatia (numita sinoviala).

Cartilajul este un strat de tesut elastic si alunecos care permite miscarea usoara a capetelor
osoase in articulatie. Initial apar neregularitati ale suprafetei cartilajului si mici fisuri. Ulterior
acestea se adancesc si bucati din cartilaj se desprind, lasand suprafetele osoase descoperite.
Osul va suferi la randul sau modificari, suprafata extremitatii sale se va deforma iar membrana
sinoviala se va ingrosa. Acest ansamblu de modificari conduce la deteriorarea functionalitatii
articulatiei afectate.

Variatii (tipuri de coxartroza):

Coxartroza primara apare la pacienti cu varsta mai mare de 60 de ani la care articulatia
soldului a fost normala in copilarie si la varsta adultului tanar.
Coxartroza secundara apare la pacienti mai tineri la care insa exista factori de risc ce
favorizeaza degradarea prematura a articulatiei soldului.

Cauze si factori de risc in coxartroza

 Inaintarea in varsta creste riscul de deteriorare articulara la toate persoanele. Coxartroza

este singura localizare a artrozei mai frecventa la sexul masculin, pentru toate celelalte artroze
frecventa fiind mai mare la femei.

 Modificarile innascute ale articulatiei predispun la aparitia coxartrozei la o varsta mai

tanara deoarece solicitarile mecanice asupra unei articulatii anormale ca forma, chiar daca sunt
de intensitate obisnuita, au efectul unor suprasarcini.

 Traumatismele survenite prin accidente de diverse tipuri, activitati sportive sau profesiuni
ce implica solicitare articulara repetitiva si/sau de mare intensitate reprezinta de asemenea
factori de risc pentru dezvoltarea artrozei.

 Greutatea corporala ce depaseste normalul (obezitatea) reprezinta o suprasolicitare de

lunga durata a articulatiilor soldurilor.

 Nu in ultimul rand, alte boli ce afecteaza metabolismul intregului organism si implicit pe

acela al sistemului musculoscheletic vor favoriza si dezvoltarea coxartrozei: diabetul zaharat,
hipotiroidia (activitatea scazuta a glandei tiroide), guta, boala Paget a osului.

Simptome de coxartroza

Durerea ce apare la nivelul articulatiei soldului in timpul mersului, la urcat trepte sau alte
activitati ce implica aceasta articulatie este principalul simptom.

Durerea se poate resimti la nivelul fesei, coapsei sau chiar genunchiului. In cazurile
avansate durerea este prezenta si in repaus iar mersul devine schiopatat.

Dimineata si la reluarea miscarii dupa o perioada de inactivitate se poate resimti redoarea

articulara (“intepenirea”) care dispare dupa cateva miscari.
Pacientul poate percepe uneori aparitia unor zgomote (pocnituri) in timpul miscarilor (aceste
zgomote sunt numite cracmente) iar in stadiile mai avansate senzatia ca “se freaca os pe os”.

Mobilitatea articulatiei se reduce treptat astfel incat pacientul afectat nu mai poate executa
miscarile soldului cu aceeasi amplitudine, resimtind blocare inainte de a putea efectua complet
miscarea.

Investigatii radioimagistice si de laborator

Principala investigatie necesara pentru confirmarea diagnosticului si stabilirea stadiului in care

se afla afectiunea este radiografia de bazin.

Aceasta va pune in evidenta modificari specifice: ingustarea spatiului articular (prin erodarea
cartilajului), comprimarea si deformarea osului in imediata vecinatate a cartilajului, aparitia unor
excrescente osoase numite osteofite (asa numitele “ciocuri”).

Pentru detalii suplimentare (necesare in special inainte de o interventie ortopedica) se poate

recurge la examinarea prin rezonanta magnetica nucleara, tomografie computerizata sau
ecografie musculoscheletala. Pentru evaluarea starii generale a pacientului si identificarea altor
afectiuni ce pot influenta evolutia sub tratament, medicul poate recomanda efectuarea unor
analize de laborator.

Diagnosticul de coxartroza

Diagnosticul este formulat dupa examinarea clinica a pacientului si confirmat prin efectuarea
radiografiei de bazin.

Tratamentul coxartrozei

Obtinerea si mentinerea greutatii corporale in limitele normale este un obiectiv important.

Pacientul poate practica mersul pe jos in ritm alert 30 de minute zilnic, ciclismul, inotul si
exercitiile de kinetoterapie pentru mentinerea mobilitatii articulatiei si intarirea grupelor
musculare care o stabilizeaza.

Va evita mersul pe teren accidentat, statul prelungit in picioare si manipularea de greutati pe

distante lungi. In stadiile avansate ale bolii va utiliza un baston pentru sprijin in mers, pe care il
va purta de partea opusa soldului afectat.

Tratamentele medicamentoase se adreseaza in special durerii. Se foloseste paracetamolul

iar in cazurile care nu raspund la acest tratament se utilizeaza antiinflamatoare non-steroidiene,
cu actiune mai puternica impotriva durerii dar si cu posibile efecte adverse asupra stomacului
si/sau cardiovasculare. Din acest motiv antiinflamatoarele vor fi administrate la recomandarea
medicului, pe durate cat mai scurte posibil.

O alta linie de tratament o reprezinta preparatele medicamentoase sau suplimentele

alimentare cu actiune lenta asupra articulatiilor. Acestea contin de obicei combinatii de
extracte vegetale. Efectul lor se instaleaza incet, dupa mai multe saptamani de administrare,
dar este de regula mentinut pentru mai multe luni dupa intreruperea tratamentului.
Injectiile intraarticulare reprezinta o alta modalitate de tratament. Pentru articulatia soldului
injectiile se administreaza de obicei sub control ecografic. Se utilizeaza solutii/suspensii de acid
hialuronic care lubrefiaza articulatia si usureaza functionarea acesteia.

O metoda moderna de tratament care insa se adreseaza numai primelor trei stadii ale
bolii este terapia cu ser autolog. Pacientului i se recolteaza sase flacoane de sange dintr-o
vena de la cot iar acest sange este apoi prelucrat in laborator prin incubare la 37 grade ceea ce
determina celulele albe sa produca si sa elibereze substantele care combat inflamatia si repara
tesuturile. Apoi prin centrifugare se obtin sase seringi a cate 3 ml de ser ce va contine
concentratii mari din aceste substante cu care organismul isi vindeca ranile in mod natural.
Serul va fi injectat in articulatia pacientului, fara niciun adaos de substante straine. Efectele
terapiei aplicate cazurilor selectionate se mentin pentru aproximativ doi ani.

Stadiile avansate ale bolii beneficiaza de tratament ortopedic (protezare).

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Evolutia naturala a bolii este catre reducerea progresiva a mobilitatii soldului, durere
permanenta si incapacitatea de a desfasura activitatile zilnice fara ajutor. Din acest motiv este
foarte important ca pacientul sa se adreseze unui medic de la primele semne de boala.

Profilaxia se poate realiza prin evitarea factorilor de risc mentionati mai sus, in special
obezitatea si sedentarismul.