TURISMUL

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația
Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc
în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și
patru (24) de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele
nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o
activitate de recreere globală populară. Turismul este ramura economică cea mai puternică pe
plan mondial.
S-a remarcat în special în Europa o piață de lux în turismul din ultimele decenii, care se bazează
pe voiaje de scurtă durată. Turiștii interesați de această formă de turism au venituri disponibile
ridicate, timp de odihnă considerabil, sunt educați, și au gusturi sofisticate. Cererea se definește,
astfel, prin calitatea superioară vizată, ceea ce a condus la fragmentarea pieței turismului
litoral de masă, turiștii pretinzând versiuni specializate, stațiuni mai liniștite, stațiuni pentru
petrecerea concediilor în familie ori hoteluri axate pe turismul de nișă. Dezvoltarea tehnologiei și
a infrastructurii de transport ( avioane cu reacție, linii de zbor low-cost și aeroporturimult mai ușor
accesibile) au făcut ca multe tipuri de turism să devină mult mai accesibile.
Distanța - impune trei variante de practicare : turismul de distanță mică, turismul de distanță
mare și turismul de distanță foarte mare.

 Turismul de mică distanță se limitează la deplasări scurte, cu o durată de câteva ore până la
1 – 2 zile la sfârșitul săptămânii, dar și în intervalul de câteva ora de la sfârșitul fiecărei zile,
în zona periurbană, în păduri, marginile apelor, pajiștile sau poienile, în timpul verii și iarna.
Turismul la distanță mică este foarte sensibil la factorii climatici, vremea frumoasă fiind o
condiție esențială a desfășurării lui.
De asemenea are un caracter de masă și o eficiență economică rezultată din servicii.

 Turismul de distanță mare cuprinde activitățile desfășurate în afara zonei periurbane sau a
localității de reședință, cu mijloace de transport moderne. Presupune deplasări de sute de
kilometri și o durată medie sau lungă. Predomină turismul cultural și de îngrijire a sănătății.
Din punct de vedere al provenienței turiștilor este un turism mixt, intern și internațional și
antrenează mase largi de persoane în fluxuri orientate spre regiuni sau obiective atractive.
 Turismul la distanță foarte mare se desfășoară la nivel continental, în interiorul unei țări cu o
suprafață mare (Canada, S.U.A., Brazilia, China). Este practicat de un număr limitat de
persoane, cu venituri medii și utilizând mijloace de transport rapide sau foarte convenabile.
Sunt vizitate resurse și infrastructuri turistice de marcă (Hawaii, Florida, Coasta de Azur).
Eficiența acestei forme este foarte ridicată datorită prețurilor foarte mari ale serviciilor și
produsului turistic în general.
Durata - călătoriei sau sejurului are trei forme de turism:

 Turismul de scurtă durată (1 – 3 zile), specific sfârșitului de săptămâna sau unor mici
intervale din concediul anual. Predomină în zona periurbană și antrenează cele mai largi
grupe de populație. Prin recurgerea la mijloace moderne de transport acest turism se poate
practica la distanțe mari în weekend, în mod recreativ sau cultural.
 Turismul de durată medie corespunde concediului anual, iar deplasările se realizează la
distanțe mari și foarte mari, cum ar fi croazierele.
 Turismul de durată lungă, peste 30 de zile, este specific grupelor de populație cu un timp
liber extins. Predomină turismul curativ, de vizitare a rudelor și prietenilor.
Proveniența turiștilor - se individualizează două forme de turism: intern și internațional.
 Turism intern se desfășoară în interiorul granițelor politico – administrative ale unei țări.
Aceasta reprezintă marea majoritate a turiștilor ce vizitează anual țara respectivă
(85% Anglia, 30% Franța).
 Turismul internațional (emițător sau receptor), presupune desfășurarea activităților de turism
dincolo de hotarele țării de proveniență a turiștilor. Are un rol foarte important în balanța
economică a unor multor țări (Spania, Austria, Elveția).
Turismul internațional presupune o infrastructura si servicii de înalta calitate, fiind foarte sensibil
la propaganda turistică și stabilitatea politică generală.
Numărul practicanților - există turismul individual și turismul de grup.

 Turismul individual este practicat de o anumită categorie de persoane cu venituri mai mari și
în posesia unui mijloc de transport propriu, ceea ce le asigură o independență totală de
deplasare. Turistul se preocupă personal de organizarea și efectuarea excursiei, reducându-
se confortul dar având posibilități să-și modifice traseul și opțiunile de parcurs. Se distinge de
asemenea, turistul izolat, care călătorește de unul singur și turistul individual care interprinde
călătoria cu membrii familiei sau un grup restrâns de prieteni.
 Turismul în grup se caracterizează prin neimplicarea turiștilor în planificare și organizare,
turiștii beneficiază de tarife mai reduse prin facilități de ordin social, antrenează categorii
diverse ale populației.
Gradul de organizare - activitățile turistice pot fi continue, sezoniere sau de circumstanță.

 Turismul continuu este definit prin luarea în considerare a particularităților de funcționare a

infrastructurii și nu opțiunile practicanților (prezența unor baze turistice utilizate în tot timpul
anului din marile orașe, din nodurile principale de transport sau de-a lungul unor importante
artere de circulație.
 Turismul sezonier este specific latitudinilor mijlocii, cu două sezoane optime deplasărilor și
recreerii. Desfășurându-se cu predominanță în aer liber, este dependent de mediul climatic
ale cărui însușiri le valorifică. Se distinge turismul estival de litoral și montan și turismul
hivernal preponderent montan.
Mijlocele de transport utilizate - există turismul terestru, rutier, feroviar, aerian și naval.
Vârsta turiștilor - se evidențiază un turism practicat de elevi și studenți cu caracter recreativ,
cultural de către persoanele mature și turismul vârstei a treia, preponderent creativ.

Turismul în România se bazează pe un potențial turistic important. Începând cu

varietatea formelor de relief ( izvoare de apă minerală și termală, lacuri folosite pentru
agrement, natație și pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat în păduri bogate de
foioase și conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane ce depășesc 2.000 m la cele
de câmpie întinsă și mănoasă, litoral cu plaje îmbietoare și valuri răcoroase și zone protejate ca
cele din Delta Dunării) și continuând cu istoria interesantă a poporului român ce se reflectă în
numeroase mărturii materiale
și spirituale ( muzee, monumente, biserici, mânăstiri, cetăți antice și medievale, portul popular,
țesături, ceramică, etc.) elementele patrimoniale românești atrag atenția a numeroși vizitatori din
toate colțurile lumii.
CULTURA
Cultura, care vine de la cuvântul latin colere ce se traduce prin "a cultiva"/"a onora" se referă în
general la activitate umană. Definiția dată de UNESCO considera cultura ca "o serie de
caracteristici distincte a unei societăți sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali
sau emoționali".
Cultura reprezintă o moștenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicație specifice cum
sunt gesturile ori cuvintele, scrisul și artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media
interactivă (telefonul). În același fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoștințele teoretice,
normele abstracte, religia. Cultura poate fi însușita prin diverse forme ale memoriei subiective
(reflexe, cuvinte, imagini) dar și prin intermediul memoriei obiective(obiecte, peisaje,cărți,
numere, reguli).
Uzul popular al cuvântului cultură în multe societăți occidentale poate reflecta chiar caracterul
stratificat al acelor societăți. Mulți folosesc acest cuvânt pentru a desemna bunuri de consum ale
elitelor și activități cum ar fi bucătăria, arta sau muzica. Alți folosesc eticheta de "cultură înaltă"
pentru a o distinge pe aceasta de cultura "joasă", desemnând toate bunurile de consum care nu
aparțin acestei elite.